Curierul Foaea Intereselor Generale, 1876 (Anul 3, nr. 1-50)

1876-06-03 / nr. 43

Anni al IV-lea Ho. 43 Froclul /Abonamentelor ÍN IASI, pe ami 20 fr—Pe semestru 10 fr. Pe trimestru 5 fr. IN DISTRICTE. pe an 24 fr —Pe sem. 12 fr Pe trim. 6.* fr. Pentru Austria 30 fr.—Italia 40—Franța 46 INSERȚIUNI ȘI RECLAME rândul 00 bani SCIRI­ LOCALE » 1 fr. Epistole ne­frand­ate nu se primescu. Unu Mr. 30 bani. DWt«*«*-mm «»as» StKMBEJSE FMSf «­BW la88l Joi 3 Iiiniti. 1S26. FOAEA INTERESELOR GENERALE Proprietar și Administrator TH. B A.L.ASSAN C A-*l inri.l-MLiiwttJP«*''®'-®-’** Mies» in. JPJL gioa»«i»r» m»-mJBk C3A.*^®3rOI»A.J«.¥J*L, IWXK »■TT/*. W* JU iWKI ~­­ STIL VEOZIl | yIUA | PATRONUL Z­ILEI Reseritul Soarelui A|>iiff il Soarelui STIL NOU | |)]UA | PATRONUL ZILEI | Ralar­u­l S relui | Apum I.Sorenii | E |­­ ..... —--------- =F . .' -' WÎ '­­ Pair. urma “ . d — ----—^----­­------ ------—~---­° | 30 Duminică Cuv. Par Lsae. 4 16 7 44 4 Iunie 5ore 11 Duminică I A- 1 Trin. Varn. 4 16 7 44 I­W I 31 Luni S. Apost Eremie (incep post. Apost.) 4 16 7 45 4 m. dim.cn 12 Luni Ion F. 4 16 7 45 ^ Iliniu. 1 Marți sf. M. Iustin filosoful 4 15 7 45 timp ploios. 13 Marți Antonia 4 15 7 45 ►4 1 2 Mercuri sf. Cuv. Nechifor 4 15 7 46 14 Mercuri 1 Vasiliu 1 4 15 7 46­­ 7 3 Joi sf. Martir Luchian 4 15 7 46 H 15 Joi CORPUL DOMNULUI. 4 15 7 66 E-1 1 4 Vineri Păr. Nitrofan 4 15 7 47 m 16 Vineri Berca. 4 15 1­7 47 Apare Joia­ni Duminica. Prec­ticile Anunciurilor PAGINA I. 50 b. Pag. III 30 b. Pag. IV 20 b Pentru FRANCIA, se primesc anunciuri la­­ Adam Negociant—commissionnaire Careffour de la Croix Rouge 2. Paris. Pentru AUS­TRIA și GERMANIA la D. Fillipp Löb Wie- Reichsrathsplatz Nr. 2 .și la I­. Rudolf Mos- Sellerstätte Nr. 2. Wien la I­. V J Trdlika. Biurou centralu de anunciuri Wien, VI. Bür­­gerspitalgasse 20. Pentru ANGLIA la D. Eu­gen Micoud Londra 81 in Fleet Street E. 0 Manuscrisele nepudicate avar arde Unit Mr- 31­ bani. »*■ *»»■ I M9 UT l 5 Sâmbătă sf. Doroftei Episcop__________________ 4 15 7 47 17 Sâmbătă ' Adolflf. I 4 15 I 7 47 in[ntrTni-),ff.>^CT,,‘n^jiP^n|M,»o,i»T|ig(f^^wwntlir^naî-arifitrairt»rTMm^wTMll|aMail^,iews^^ MMM—» aaapgggflBaBaffiagaaBMgaBaaBwwMaBMH—awMMt—MawiWi———m——w i ■ mi m____ COSMOPOLITISMUL. »Când poporul domne­­sco, răul nu are alt m­iji­­loc de a se introduce in afacerile publice, de eftru pe furiș.« N­erodot. Două stindarde fâlfâte sub care se gru­­pază mulțimea cetățenilor­ alegatori, și damurile lor portă deviza: partita «Con­servator” și partitu­l Liberal Național”. O linie bine desemnată, desparte a­­ceste două tabere electorale, care ajunse în fața urnelor, vor ave o luptă forte în­verșunată, și dacă nu aiurea­, cel puțin în Iași unde conservatorii ș’au ales quar­­tierul sub comanda generalilor cari per­­duse marea bătălie. Nu ne vom ocupa a susține sau com­bate alte tendințele opuse ale acestora două tabere, căci fie­care cetățan care s’au interesat de țara sa, și care au ur­mărit actele regimelor că­lute, va ști cre­dem, în f­iua solemnă, a deosebi în con­știință binele de rău, și va alege o ade­vărată representațiune care va fi sincera espresiune a voinței naționale, liberă de ori-ce interese, și cu atât mai mult ne face a crede că acest sucru drept al o­­mului va fi esercitat cu totă demnitatea, cu cât acestă voință a comițiilor n’are a fi întru cât de puțin influențată de că­tre guvernul actual, ceea ce’i facă multă onére. Dar ceea ce ar trebui să atragă atențiunea și ch­iar îngrijirea alegătorilor este, câ drapelul numit conservator care nu are nici un program determinat, este susținut și purtat de către un nume­­ de cosmopoliți, dintre cărei unii fac parte din Societatea Junimea sau Direcțiunea nouă, o scală în care se propagă în cel mai înalt grad ideia cosmopolitismului. O­b­icem acesta fără se avem intențiunea de a atinge întru cât de puțin susceptibili­tatea multora din membrii ce se bucură de toză stima și care nu împărtășesc a­­celea­și idei perniciose societății nostre. Și pentru că acești cosmopoliți sau în­sărcinat se vorbască de interesele nați­onale, în timp ce pe altă cale sapă ba­zele asistenței voind se dureme însuși fii­ința națiunei, prin însuși mij­locele ei, se căutăm a face mai antei o mică recu­­noștere acestui lanț cosmopolit. Cosmopoliții sunt o specie, care con­sideră totă lumea de patria lor, și pe toți omenii concetățeni și frați. Ei sunt înșirați într’un mare lanț, a cărui estre­­mități îl țin cei mai gluidaci streini a naționalităților, și sub deviza de «om și om”, «unde’i bine, acolo’i Patrie“, se în­vârtesc în jurul globului căutând adepți. Cosmopoliții nu pot lucra pentru bi­nele public și în favorea intereselor țe­­rei în care trăesc,­­căci ar fi în contra­zicere cu scopurile lor) ci în favorea in­tereselor generale din tot Universul, și ast­fel fiind, ei nu sunt de­cât cu nu­mele cetățeni­a unui stat, ci a univer­sului, și trăesc numai cu corpul în țară, dar cu simțul inimei și cu mintea caută un alt stat, un stat universal! Dacă cosmopoliții vor găsi sau nu a­­cel stat, este o problemă care nu se pote resolvi de­cât după mii de ani, precum au mai trecut și în lumea veche când iudaismul au fost un ferment continuu de cosmopolitism și de descomposițiune națională, căci natura ne înzestrând pe toți omenii de o potrivă spre a face o societate umană organisată, au lasat de la concepțiunea omenirei popore de di­ferite rase albi și negri, Chinezi și Hu­­rani cu deosebite moravuri și cugetări. Aceste în general, dar în special se ne întrebămu ce rău pote se ne aducă noue cosmopolitismul? . In sarea nostră de astășii, într’unu timp de desvoltare și consolidare, a pro­paga și susține asemene ficțiuni cosmo­polite, este nu numai a ține în loc ori­ce organisare, dar a păși la o descom­punere și perire națională, și ne-am ase­­mana unor copii cari creștend câ depli­­nesc o datorie umană, ar dărui din casa părinților, lucrurile prețioise, la toți acei ce trec pe sub ferestre. Cosmopolitismul prin doctrinele sale, și prin o sistemă de formă poenică care nu-i de­cât o specie de asasinat modern întreprinde în con­tra noistră un resbel de perire de odată pe trei căi: religiune, stângerea simțu­lui naționalii și economie, trei căi care închiagă viața unui popor, și fac unita­tea sa. Noi, după cât slabele nostre puteri ne ajută, cuno știm că Unitate­a Națională, este prima condițiune a asistenții unui stat, câ statele fără unitate se distrug pentru ca le lipsesce consciința vie a na­ționalității lor, și cu representanții țarii ai comunelor, se cere a fi aleși din si­nul poporului, se aparțină aceluiași po­por pentru ca natura lui—naționalitatea— să lucreze în tranșit pentru înființarea organismului statului din natura popo­rului, pentru că fie­care națiune, după cum au­­ lis barbați de stat a Germaniei, posedă midilace ale ei proprii pentru desvoltarea și civilisarea societăței sale, și apoi însuși celebrul filosof Fichte, care au combătut cosmopolitismul, au­­ lis că­tre germani «garanția demnității, a me­ritului și a virtutei unei națiuni, în pre­sent și viitor, zace in însușirile ei cele ne­văslute și ascunse ochilor fisici; dacă aceste însușiri se vor tâmpi, sau se vor nimici, prin amestecare cu alte moravuri și elemente streine, care nu se asimili­­aze cu națiunea, atunci se produce în ființa națiunei anomalie și desbinare; na­țiunea cade în o slăbiciune morală și po­litică din care resultă amorțirea și pa­­ralizarea vitalităței naționale, și în fine descompunerea și peirea națiunei". Iată alți autori ce din tot în privința acesta: «Vai de țara unde puțin câte puțin se stinse patriotismul.­ Acolo va fi ad­mirat tot ce e strein, va fi desprețuitu tot ce e național. Națiunea va căde, și desprețul streinilor va fi pedépsa acelor care pentru ca i-au pre admiratu, s’au disprețuitu pe sine însuși. Nu iubescu dice lins so pe acești cosmopoliți, care pentru că nu'si iubescu patria se dien cetățeni ai lumeil Iubirea de țară, a­­cest foc sacru de la care atârnă sorta națiunelor, nutrită de suflarea unei bune educațiuni, cât bine nu aduce­ economia găsește in acestă iubire unul din prin­cipalele, se le sprijine, cine iubește patria, iubește și producțiunele ei, și se silește a le ajuta. Acestă iubire ne face se ono­răm lucrurile terei nóstre, față cu cele streine, stârnește industriile și sol­nțile și face din un popor o familie tare și unită. Omul este centrul pasiunelor, fa­milia, națiunea, lumea, sunt trei centruri concentrice, care se estind în măsura în care se depărteze de centru. A schimba acestă urb­ire este a contraria natura. Este în contra legilor naturii ca omul se vadă umanitatea mai înainte de fami­lia și națiunea sa". (Scialoja I principii de economia sociale.­ Cosmopoliții noștri nu se uită macar la aceia câ­t simțimentul național, pre­cum au­­ fis un om de stat german, este atât de mult baza tuturor virtuților ce­tățenești, în­cât chiar numai o slăbire a acestui­ simtim­ent este o primejdie.“ La noi chiar în acest mic stat, care au trecuta prin tote fasele nenorocirei, s’au găsit încă omeni, care pătrunși de acest mare adevăr, au aratat adese ori virtuți cetățenești; omeni din care, cea mai mare parte nu învățase de­cât prin pridvorele bisericilor, pe când România era desprețuită, au devenit dacă nu mari învățați, dar buni patrioți, care iubindu’și țara, ar fi preferat se mérd pentru ea și religiune, și numele lor vor remânea cunoscute mai mult de­cât a acelora ce umblă după abstracțiuni. Mulți își pot aduce aminte încă, când sub Domiia Sturza, o companie streină protejată prin consul de Țarul Neculai, se prezentase pentru a deschide es­ploa­tarea minelor Moldovei, ce au făcut ânse atunci obștasca și obicinuita adunare care mai totă era compusă din omeni fără tit­luri de studii, au respins în unanimi­tate propunerile și stăruințile ascunse. O­ dacă aceste s’ar fi tratat de cosmo­poliți, câte argumentațiuni nu s’ar fi adus! secolul al 19-le, timpul luminelor, pro­gresul, civilisația și bogăția întinse ar fi înghițit poporul. Dacă în statul nostru s’ar comite acte contra umanităței, sau s’ar persecuta re­­ligiunea vre­unei comunități și nu ar fi o toleranță perfectă, precum este, înțe­legem ca atunci ar ave loc existența u­­nei asociații cosmopolite spre a lupta pen­tru apararea lor. înțelegem de asemene ca statul nostru nu pote fi în totul esclusivistu dar nici trebuie a se face din Patrie un Hotel sau Penitenciar de educația și întreți­nerea vagabondajului universal. Cosmopoliții de la noi, după teoria lor, nu cunosc o societate română ci o so­cietate universală de «Oameni» fie ei ori­cine, inimicii națiunei nu sunt conside­rați ca inimici și ai lor, lor lipsindu-le ideia națională nu se ocupă a sei dacă românii per sau prosperă, intențiunea lor este întorsă de la națiune, în nici una din cestiunele cele mai vitale care pre­ocupă țara, ei n’au o opiniune conștiin­­ciosă bazată pe observațiuni, pe cunoș­tințe de lucrările necesare spre a pute judeca, ei ved prin ochii streiniloru lu­crurile țerei lor, și așa au venitu pănă la credința ca cu elementulu român, și cu mijlilécele încă naționale, nu s’ar puté nimic întreprinde, precum o­dinioră sub dominațiunea streină a fanarioțiloru se credea că întrebuințarea limbei române, n’ar pute servi în afacerile statului, și trebue a mărturisi cu durere cu cosmo­politismul, la noi au luatu o desvoltare întinsă, unii prin științe, alții prin ne­știință de ceea ce fac, căci din nenoro­cire mulți crescuți de mici în străinătate, întru lipsa totală de viața de familie, de viață de sentiment, și lipsiți în fine de educațiunea națională, care nu se pote capata de­cât­ în studiul istoriei, și în viața țerei, se întorc în țară nutriți cu utopiile doctrinelor cosmopolite, nutrind și pe alții, cărora le place a imita mai mult răul de­cât binele, și ast­felu lip­sindu-le ideia națională, nu se pun și pe dânșii în causa națiunei, nu împărtășesc nenorocirea sa, și dacă ei lucrază pentru țara lor, nu lucreză ca părinți de fami­lie, ca părinți ai țerei, după cumu cu drept cuvânt îi numia bunul simț român, ci ca pentru o țară streină ca omeni ai hunei, și din punctulu de vedere al lui FOI I­­ETON U. MĂRIA SPANIOLA 5 sau VICTIMA UNUI CĂLUGĂR. (Urmare). Mărginind­u-ne acum la consecințele vagabon­­dagiului, este far’ înduoială forte deplorabil ca n sinul corteselor spaniole s’a dus, de câtre însuși secretarul autorității însărcinate cu siguranța pu­blică, câ’n Madrid sunt mai mult de­uă sută case în raport cu hoții organizați. Dar atunci ce face poliția?... pentru ce acești agenți ai siguranță și ai protecțiunii publice așa de mult lăudați? Numai pentru a năcăji pe lo­cuitorii onești cari se supun cu atâta fidelitate la disposițiunile autorității ? Se privigheze, se vecleze, se oprimeze pe ome­nii de bine, pe cetățănii pacinici, și apoi vin se spue cu simplicitate ca în Madrid există mai mult de­uă sută de case ce sunt în raport cu hoți!! ! Și pe aceștia’i lasă’n pace! Nu acesta avem drept a accepta de la autoritate și de la zelul onora­bilului deputat care a avut talentul de a aduna nisce informa­țiuni atât de folositore în biuroul ce dirijeze. Nu, nu acesta trebue se se ascepte de la autoritate, a cărei justiție și fermitate, când trebue a face se se respecte măsurile cuviinciose de câtre acei cari cred câ înalta lor posiu­ne este scutită de ori­ce supunere, merită uă mențiune onorabilă. Demnul șef politic a întreprins de a stirpi cel mai înjositor, cel mai degrădător din tote viciile, izvorul tuturor soiurilor de crime... gemenele tuturor atentatelor... într un cuvânt, jo­cul de cârți.....pasiune ne’nfranată care stăpâneșce pe om, îl desprie de manierile delicate ce-i a dat educațiunea și’l schimbă în slot vii, îl lagă cu pungașii cei mai de desprețiuit, îl demoraliseze și’l degradeze, și adela îl conduce la spânzurătore sau la sinucidere... Jocul de cârți... pasiune grozavă, care a făcut nenumărate familii se­verse lacrimi ard­ătore... care, într’un minut mistue avuții imense castigate prin muncă, studii și virtuți, transmise din generațiune’n generațiune... care înghite ave­rile cele mai colosale... O­­uă plagă atât de sfă­­șietore merită solicitudinea unei autorități salusă de binele public; și precum actualul șef politic din Madrid își desvoltă totă energia pentru a o face să dispară, fară a se teme de mânia aristo­crației, trebue să se spere cu ori­ce fel de făcă­tor de rău capabil de a turbura liniștea pacinicu­­lui locuitor, nu va avea nici pace nici repaos, și ca se va merge pân’ la stîrpirea complectă a a­­celor bande perverse ce se­­ fie a fi’n raport cu mai mult de­uă sută case din Acolo-i cuibul tuturor atentatelor capitala Spaniei, ce s’au comis în Madrid în toți timpii; acolo s’au conceput și me­ditat asasinatele comise la 17 Iuli 1834. In capitolul următor ne vom încerca a face să descriere repede, din causa legăturii ce esistă între aceste scene de sânge și istoria fiicei muncitorului, și de par­tea ce a fost silit se fac la dânsele Anselm­­ cel­ Curagios, domnul părinte a bietei Maria. CAPITUL IV. Măcel și Profanare,. Holera morb asiatic își desfășură furia ne`npă­­cată cu un ast­fel de întindere încât trebue să re­­nunț­ăm de a descrie toropala fatală în care fură cufundate tote spiritele. Acesta era încă unul din caracterele acestui flagel pustielor : nesățios in vo­racitatea sa, numărul victimelor, ori­cât era de mare, nu-i alungă; îi trebuia încă sc verse des­perarea și groza chiar in sinul acelor pe cari uă fericire nesperată îi ferise de turbarea sa nemi­lostivă. In tote părțile ce a pustiit, acest inimic al ra­sei umane fu însoțit de tulburări neaud­ite, de ef­ecse lamentabile și de asasinate grozave. Inimicii ordinei publice, acei cari nu’și pot a­­junge la țintă de­cât prin tulburări înjositore, sciu­­ră a profita cu dibăcie de durerile poporului din Madrid și de uă vagă predisposițiune la resbu­­rarea ce se observa în tote spiritele, ca și când pustiarea ce-i înspăimânta ar fi putut avea altă cauză de­cât voința Providinței. Atunci spirite perverse împrăștieră sciri absur­de, iară milă pentru suferințele umanității. A­­tunci reușiră a rătăci bunul simț al mulțimei, dar să nu o acusă cine­va pentru slăbăciunea mo­mentană ce o făcu­se deie cred­ământ celor mai scârbase înșălăciuni. Vai! nenorocitul care piere, părintele care vede pe copilul seu murind, soț­ul care primește ultimul suspin al soției sale, fra­tele care strînge la peplu pe fratele seu aspirând, fiul care susține în brațe cadavrul autorului­­ zile­­lor sale, toți acești nenorociți nu pot fi de­cât pre­dispuși de a crede pe acei ce se laudă ca au des­coperit originea nenorocirilor lor. Trebue să se condamne indiferența culpabilă a celor cari gu­vernau în acele­­ zile nefaste, neprevede­rea și inep­ția lor. Lucru de necrezut! autoritățile care de la si­­ne­le, în proclamațiunile lor oficiale,­­fie ce pot compta pe datoriile și interesele comune care u­­nesc pe toți amicii legali ai patriei; pe miliția ur­bană, care nu a luat cea mai mică parte în factele infame, lașe și stupide a unui mic număr de Spa­nioli nedemni; pe onerea militară, spiritul escelent și disciplina tuturor corpurilor din garnisonal; în fine pe toți locuitorii nu mai puțin interesanți la conservarea ordinei de­cât la reputațiunea patriei, care’i­a văzut născând și care’i rociictare în omeni de curagiu âr nu în asasini; autorități care, ca totă lumea, vă­zuseră semnele înainte mergetóre a catastrofelor care mai târ­ziu se desfășurară cu a­­tâta furie, aceste autorități ramaseră mute și fără mișcare!... Vorbi în fine acel guvern neînțeles, dar vorbi pre târ­ziu... Dădu semne de viață când un mare număr de călugări inocenți fusese deja măcelăriți fără milă! sângele acelor nenorociți va cade picătură cu picătură pe capul omului funest care, în acele­­ l­e funebre, prezida acel cabinet fatal. Mai era și un altă causă puternică pentru ca acele nenorocite victime se nu găsescă de loc a­­părători, cu totă averea cu care tóte personele o­­neste din Madrid priviau asasinatele de la 17 iun­liu 1834. Acestă causă era lipsa totală de simpatie a po­porului pentru acești servi ai Domnului. Pentru ce ? Pentru ca ei erau inimicii cei mai înverșunați ai li­bertății și ai drepturilor populare. Deprinși cu dominațiunea suverană în secolii fa­natismului și ai inchisițiunii, a poseda tesaure i­­m­ense sub mantia sărăciei și a umilinței; a înșela neprevederea cu subtilitatea ipocrisiei, ca celebra Congreciațiune a lui Isus, ori­ce sistem liberal, ori­ce sistem favorabil civilisațiunii, luminei și pu­blicității, devenia contrar proiectelor lor de egoism, basate pe prejudiciele maselor populare, proiecte unice a căror reușită nu se putu realisa de­cât la întunerecul ignoranței. Eac’a causa silinței lor de a seca isvarele scl­­inței, căutând a lua în mânele lor învățământul junimei, pentru a o face stupidă și fanatică. Eac’a causa pentru care, profanând amvonul di­vin, făcâu din el focarul pasiunilor lor, aruncând anateme grozave contra celei mai sublime institu­­țiuni a poporelor luminate: Libertatea presei. Bac’a pentru ce omeni cari, prin sânțenia pos­tului lor, n’au altă datorie de­cât de a întipări

Next