Curierul Foaea Intereselor Generale, 1877 (Anul 4, nr. 2-99)
1877-09-11 / nr. 70
___________________________________________ CURIERUL TH.BALASSAN. n’aș putea lăsa se fie micșurată, fără ca eu să periclitez onoarea numelui meu dinaintea Voastră și dinaintea istoriei. Camera, negând influența legitimă a senatului, nu căuta nimic mai puțin, decât ca echilibrul necesar a puterilor, create de constituțiunea, să fie înlocuit prin despotismul unui nou Convent. O trăgănare nu era permisă. Făcând intrebuințare de dreptul meu constituțional, am disolvat Camera deputaților, după ce mai inainte Senatul a fost manifestat considerente analoge. Acum Grendul Vostru, să vorbiți. Vis a spus, că eu ași vroi să restern Republica. Voi nu veți crede aceasta. Constituțiunea e dată in paza me; eu voi face, ca să fie respectată. Ceea, ce aștept de la Voi, este alegerea unei Camere, care, rădicându-se mai presus de tendințele de partide, să’și îndrepte inainte de toate îngrijirea ei numai afacerilor țetei. La ultimele alegeri s’a abuzat de numele meu; între cei, cari se pretindeau amicii mei, se aflau mulți, care mă combat fără incetare, încă activi se vorbește cu supunere cfntră persoana me, și se pretinde că atacă numai pe miniștrii mei. Voi nu Ve veți lăsa a fi induși în erore prin această manevrare. Spre a o dejuca, guvernul meu ve va indica dintre candidații pe acei, cari numai ei se pot sprijini pe numele Meu. Voi veți percugeta cu seriositate influința voturilor Vostre. Alegeri favorabile politicei mele vor ușura mersul regulat a guvernului ecsistent, vor întări principiul de autoritate atât de amenințat de demagogia, și vor asigura ordinea și pacea. Alegeri dușmane politicei Mele vor întăria conflictul intre puterile publice, vor impedeca mersul trebuitor, vor nutri agitațiunea, și Franța, în mijlocul acestei noue încurcături, ar deveni un obiect de neîncredere pentru Europa. Gât despre mine, cu pericolul ar crește și datoria me. Eu nuși pute da ascultare pretențiunilor demagogiei. Eu nici n’aș pute deveni intrumentul radicalismului, nici n’aș pute părăsi postul meu, pe care m’a pus constituțiunea. Eu voi remăne, spre a apăra cu ajutorul Senatului, interesele conservative și spre a protege energic funcționarii credincioși, cari in momentul greu, nu s’au lăsat a fi înfricoșați prin amenințări deșerte. Francezilor ! Aștept cu deplină încredere manifestarea tendințelor Voastre. Franța, după atâtea Încercări, era stabilitatea, ordinea și pacea. Cu ajutorul lui D-zeu avem să-i asigurăm aceste bunuri. Voi veți da ascultare cuvântului unui soldat, care nu servește nici unei partide, nici unei pasiuni revoluționare s’au retrograde și care e condus numai de dragostea cătră patrie.“ Ministrul de interne, Fourtou. Mac-Machon. Cronica Internă Stindardul sectarilor Semilunei, ce fâlfâia falnic pe una din înălțimele forturiloru de la Plevna, fu aduseri in capitala României, și închinatu cu solemnitate înaintea Statuei Eroului de la Călugăreni, de susu’și bravul ostașu, care l’a luat cu mâna sa din puterea inamicului. Publicul Capitalei, și toți străinii aflați aici, ardea de dorință și de nerăbdare, ca se varsă pe fiii țerei, cari, cu unu curaj admirabil, înfruntându cu eroism mortea, arată lumei valorea Națiunei Române. încă de pe la orele 2 după amiazi, calea Mogoșei era inundată de mulțimea publicului, de la Palatul Domnesc pănă la palatul Dacia. Ziua era frumósa, și temperatura forte plăcută. Ferestrele stau pretutindenea deschise și buchete de flori împodobiau o mulțime dintr’ânsele. Pe la patru ore am întimpinatu cortegiul, în apropiere de Ministerul de resbel. Musica pompierilor, în capul cortegiului intona marșul național. După musică venea Inspectorul general al gardei, d. colonel Călinescu, asistat de 2 ofițeri superiori din Statul-major al gardei, d-nii Manu și Grigore Vulturescu. După aceștia veneau bravii ostași vânători, cari au luat stegul. Soldatul, anume Grigorie Ion, care ținea stegul, se afla între un sergent, anume Stan Gheorghe, și între caporalul Nica Vasile, ambii vânători, cari au contribuit la luarea și menținerea stegului. Un corp de pompieri, împărțiți în plutone, acompania pe bravii vânători. La stânga primului pluton se afla d. major Candiano, și directorele Ministerului de resbel, d. colonel Fălcoianu. Cându cortegiul sosi în dreptul administrațiunei domenelor, un aplaos entusiastic resună de la tote ferestrele, unde se concentrară toți funcționarii domenelor. De aicea și pănă la tetru, aplausele publicului, fură neîntrerupte. In fața tetrului, s’a ținut un micu discursu din partea funcționarilor primăriei, cari au dăruitu un orologiu de aur soldatului Grigore Ion, care purta stindardul și care ’l luase de la vrăjmașu. Eaca discursul de care vorbim : «Plini de bucurie salutăm felicita’ți întorcere și ca semn de recunoscință și admirațiune pentru eroica’ți purtare, funcționarii primăriei Bucuresci îți oferă un orologiu de aur pe care te rogă să’l porți la vitejesca ta inimă cu acea dragoste cu care ți’lu oferă: Trăiască România liberă și independințe ! Trăiască Domnul și Domna Românilor! Trăiască brava armată Română! Să trăesci adevărat fiu al Romăniei." In dreptul caselor d-lui Otetelișianu, două corone de flori s’asvîrliră de la o ferastră asupra bravului care purta stegulu, urmate de o plee de buchete de flori. Cortegiul se opri în curtea Academiei, în dreptul statuei lui Mihai Bravul. După ce stegul fu închinatu, cortegiul se reîntorse și reeșind în podul Mogoșoei, continuă drumul înainte către Arsenal. Onóre armatei Române! Onóre braviloru ostași, cari au ilustrat’o! * Primimu de la Botoșani următorea telegramă: «Primăria Botoșaniloru a votatu unu creditu pentru cumpărare de arme. Cetățeniii noștrii n’au remasu mai pejosu de represintanții loru; ei s’au întrunitu, după inițiativa d-lor: Văsescu, G. Cantimir și G. Ciolac, s’au numitu unu comitetu spre a aduna contribuțiuni pentru arme. Intr’uă singură întrunire s’au supt scrisu vro 6000 lei. Onóre cetățeniloru și autoritățiloru cari sciu să ’și îndeplinăscă asta-felu datoriele loru patriotice. Câți-va prisonieri Turci, între cari și bași-buzuci, sunt internați in casarma Alexandru Ion I, în Bucuresci. Linia telegrafică între Plevna, Nicopoli și Turnul- Măgurele funcționaze deja de câteva zile. Independența belgică anunță că un belgian, D. Bataille Straatman, s-a însărcinat a construi proiectatul tramwai militar dintre Zimnicea și Frătesci. Constructorul ar fi comandat deja în Belgia șinele trebuinciose. Ordinul circular a D-lui ministru de externe cătră D-nii prefecți, președinți de consiliuri județene, cătră președinții de tribunale și primarii de reședințe. Ministru de resbel, primă circulară cătră prefecți a arătat nevoia in care ne aflăm de a avea arme, avem brațe, nu avem pușci; ni se oferă ocasiunea rară de a complecta armatura nostră cu pușci Peabody, cari experiența in fagi a inamicului ne a dovedit ca cele mai bune in mâna soldatului român. In numele Domnului, in numele guvernului, in numele țerei, fac apel la patriotismul D-vostră, ințelegeți-ve tote autoritățile administrative, judiciare, județene, comunale, să organisați comitete de cetățenii cei mai râvnitori pentru mărirea și onirea națiunii române, și faceți ca in județul D-vóstră să se adune sumele trebuitore pentru cumpărarea a cel puțin două mii pușci Peabody. Corespondența veți bine-voi a o ținea cu ministerul de resbel. Cunoșcem jena finanțelor in care se află țeia, dar sperăm, ba mai bine «jicând, credem că patriotismul român va birui chiar sărăcia. Prefecturile sunt rugate a afișa pretutindene acest fapel făcut cătră insuși națiunea. * Ministru localnicenu. «Românul află că Duminecă voru sosi in Măgurele patru medici chirurgi din Paris. Dour voru da luminătulu loru servițiu «Ospiciului Independinței”. Totu la acestu ospiciu din Măgurele, dau acum bine-făcătorele loru serviții domnele Elena Constantini Cantacuzino, Iena Câmpinenu și Bilciurescu. La Italie primește următorea corespondință din Bucuresci: «Acum vă lună, nu ne puteam opri de a observa că capitala României justifica pre mult numele-i de oraș de bucurie și de nebună veseliă. Locurile de preumblare nu se mai desumpleau. Bandele de țigani își urmau cântecele ca și cum resbelul nu s’ar fi făcut decât în Asia. «Dilele acestea schimbare complectă ! «Domnesc frigurile—nu friguri cu acces—friguri, cum am venit totdeuna dominând la poparele cari intră franc în resbel. «De la începutul concentrărilor am fost iubiți d’un fapt, care merită a fi relatat: n’a fost nici un desertor. Și aici armata teritorială se compune din țărani cultivatori, însurați, părinți de familie, omeni cari în timp de pace facă săptămână serviciu și două acasă. Ei au plecat toți la corpuri la cea d’ântăi chemare ca un singur om și cu aerul cel mai natural din lume. «Aici, orice activitate e consacrată acum resbelului. In strade e uă mișcare ca ’n filele de sărbători mari. Te ’ntâlnesci la fiecare pas cu oitoșii de mai -nainte de tote clasele. Se fac strîngeri de bani, se dau represintațiuni în folosul răniților. Se organisază ambulanțe. «De două luni, paginele Monitorului sunt pline de numele personelor cari dau cai, producte agricole și daruri de tot felul pentru armată. «Funcționarii cei mici, cari n’au decât lofile pentru a trăi, rogă pe guvern a păstra a patra parte din loja ce li se plătesce în fiecare lună. , «Se scia de câtva timp că România, luând parte la resbel, n’are se spere nici uămărire de teritoriu în caz de succes. Prin urmare, unele țări vecine se așteptau să nu vădă nici un entusiasm al Românilor pentru resbelul actuale. «Dar, se va zice atunci, cum să se explice acestă manifestare de simțiminte virile, acest entusiasm ? «Causa e că Românii, după ce au declarat sus și tare că n’au făcut decât să respundă la atacurile nedrepte ale Turciei, vor să probeze că sunt în stare de ași apăra independința pe câmpul de onore. Ei ard de dorința de a arăta că sunt demni să se guverne singuri. Sunt nerăbdători de a convinge pe Europa apusană că e forte nedrept și nefolositor de a fi numi un curator, un tutor, că unor incapabili, sau minori. Ei profită cu grăbire de acastă ocasiune pentru a dovedi că pot forma antegarda lumei latine în Oriente, ante-gardă care va servi de barieră și de despărțire între sclavii de la nord și între Bulgarii mai mult sau ma puțin slavisau din peninsulă. «Ori de câte ori era vorba pănă acum de a regula interesele navigării Dunării-de-jos și gurelor ei, se căuta a se trata cestiunea fără participarea Românilor, adică a riveranilor celor mai apropiați, celor mai imediați de pe țărmul stâng. „Sperăm că marele puteri nu vor mai contesta dreptul ce are România de a lua parte, ca orice alt stat, la regularea marelor cestiuni internaționale în cari sunt implicate interesele cele mai directe ale principatului. «Ceea ce e mai mult de observat în tote acestea e că, dacă ne uităm de aprope, vedem că în cestiunea cursului Dunării de jos, interesele române coincid cu interesele comerciului italian și ale comerciului francez. Citim în le Danube din Viena, sub titlulu România următorele «Armata română, care s’a condus cu atât curaj înaintea Plevnei și a căror soldați au arătatu sângele rece unor bătrâne trupe răsboite, are un serviciu de ambulanțe admirabil organisat. Corespondentul Republicei francese nu pate să-și conțină admirațiunea sa în privința acestui punct: