Curierul Foaea Intereselor Generale, 1877 (Anul 4, nr. 2-99)

1877-09-11 / nr. 70

___________________________________________ CURIERUL TH.­BALASSAN. n’aș pute­a lăsa se fie micșurată, fără ca eu să periclitez onoarea numelui meu dinaintea Voastră și dinaintea istoriei. Camera, negând influența legitimă a senatului, nu căuta nimic mai puțin, decât ca echilibrul necesar a pute­rilor, create de constituțiunea, să fie înlocuit prin despotismul unui nou Convent. O trăgănare nu era permisă. Făcând intre­­buințare de dreptul meu constituțional, am di­­solvat Camera deputaților, după ce mai inainte Senatul a fost manifestat considerente analoge. Acum G­rendul Vostru, să vorbiți. Vi­s a spus, că eu ași vroi să restern Republica. Voi nu veți crede aceasta. Constituțiunea e dată in paza me; eu voi face, ca să fie respectată. Ceea, ce aștept de la Voi, este alegerea unei Camere, care, rădicându-se mai pre­sus de tendințele de partide, să’și îndrepte inainte de toate în­grijirea ei numai afacerilor țetei. La ultimele alegeri s’a abuzat de numele meu; între cei, cari se pretindeau amicii mei, se aflau mulți, care mă combat fără incetare, încă acti­vi se vorbește cu supunere cfn­­tră persoana me, și se pretinde că atacă nu­mai pe miniștrii mei. Voi nu Ve veți lăsa a fi induși în erore prin această manevrare. Spre a o dejuca, guvernul meu ve va indica dintre candidații pe acei, cari numai ei se pot spri­jini pe numele Meu. Voi veți percugeta cu seriositate influința voturilor Vostre. Alegeri favorabile politicei mele vor ușura mersul re­gulat a guvernului ecsistent, vor întări prin­cipiul de autoritate atât de amenințat de de­magogia, și vor asigura ordinea și pacea. A­­legeri dușmane politicei Mele vor întăria con­flictul intre puterile publice, vor impedeca mer­sul trebuitor, vor nutri agitațiunea, și Franța, în mijlocul acestei noue încurcături, ar deveni un obiect de neîncredere pentru Europa. Gât despre mine, cu pericolul ar crește și datoria me. Eu nuși pute da ascultare pre­­tențiunilor demagogiei. Eu nici n’aș pute de­veni intrumentul radicalismului, nici n’aș pute părăsi postul meu, pe care m’a pus constitu­țiunea. Eu voi remăne, spre a apăra cu aju­torul Senatului, interesele conservative și spre a protege energic funcționarii credincioși, cari in momentul greu, nu s’au lăsat a fi înfrico­șați prin amenințări deșerte. Francezilor ! Aștept cu deplină încredere ma­nifestarea tendințelor Voastre. Franța, după atâtea Încercări, era stabilitatea, ordinea și pa­cea. Cu ajutorul lui D-zeu avem să-i asigu­răm aceste bunuri. Voi veți da ascultare cu­vântului unui soldat, care nu servește nici unei partide, nici unei pasiuni revoluționare s’au retrograde și care e condus numai de dragostea cătră patrie.“ Ministrul de interne, Fourtou. Mac-Mach­on. Cronica Internă Stindardul sectarilor Semi­lunei, ce fâlfâia falnic pe una din înălțimele forturiloru de la Plevna, fu adus­eri in capitala României, și închinatu cu so­lemnitate înaintea Statuei Eroului de la Călugăreni, de susu’și bravul ostașu, care l’a luat cu mâna sa din puterea inamicului. Publicul Capitalei, și toți străinii aflați aici, ar­dea de dorință și de nerăbdare, ca se varsă pe fiii țerei, cari, cu unu curaj admirabil, înfruntându cu eroism mortea, arată lumei valorea Națiunei Române. încă de pe la orele 2 după amiazi, calea Mogo­­ș­ei era inundată de mulțimea publicului, de la Pa­latul Domnesc pănă la palatul Dacia. Z­iua era frumósa, și temperatura forte plăcută. Ferestrele stau pretutindenea deschise și buchete de flori împodobiau o mulțime dintr’ânsele. Pe la patru ore am întimpinatu cortegiul, în a­­propiere de Ministerul de resbel. Musica pompieri­lor, în capul cortegiului intona marșul național. După musică venea Inspectorul general al gardei, d. colonel Călinescu, asistat de 2 ofițeri superiori din Statul-major al gardei, d-nii Manu și Grigore Vulturescu. După aceștia veneau bravii ostași vânători, cari au luat stegul. Soldatul, anume Grigorie Ion, care ținea stegul, se afla între un sergent, anume Stan Gheorghe, și între caporalul Nica Vasile, ambii vâ­nători, cari au contribuit­ la luarea și menținerea stegului. Un corp de pompieri, împărțiți în plutone, acom­pania pe bravii vânători. La stânga primului pluton se afla d. major Candiano, și directorele Ministeru­lui de resbel, d. colonel Fălcoianu. Cându cortegiul sosi în dreptul administrațiunei domenelor, un aplaos entusiastic resună de la tote ferestrele, unde se concentrară toți funcționarii do­menelor. De aicea și pănă la tetru, aplausele publicului, fură neîntrerupte. In fața tetrului, s’a ținut un micu discursu din partea funcționarilor primăriei, cari au dăruitu un orologiu de aur soldatului Grigore Ion, care purta stindardul și care ’l luase de la vrăjmașu. Eaca discursul de care vorbim : «Plini de bucurie salutăm felicita’ți întorcere și ca semn de recunoscință și admirațiune pentru e­­roica’ți purtare, funcționarii primăriei Bucuresci îți oferă un orologiu de aur pe care te rogă să’l porți la vitejesca ta inimă cu acea dragoste cu care ți’lu oferă: Trăiască România liberă și independințe ! Trăiască Domnul și Domna Românilor! Trăiască brava armată Română! Să trăesci adevărat fiu al Romăniei." In dreptul caselor d-lui Otetelișianu, două corone de flori s’asvîrliră de la o ferastră asupra bravului care purta stegulu, urmate de o plee de buchete de flori. Cortegiul se opri în curtea Academiei, în drep­tul statuei lui Mihai Bravul. După ce stegul fu în­chinatu, cortegiul se reîntorse și reeșind în podul Mogoșoei, continuă drumul înainte către Arsenal. Onóre armatei Române! Onóre braviloru ostași, cari au ilustrat’o! * Primimu de la Botoșani următorea telegramă: «Primăria Botoșaniloru a votatu unu creditu pen­tru cumpărare de arme. Cetățeniii noștrii n’au remasu mai pejosu de re­­presintanții loru; ei s’au întrunitu, după inițiativa d-lor: Văsescu, G. Cantimir și G. Ciolac, s’au nu­­mitu unu comitetu spre a aduna contribuțiuni pen­tru arme. Intr’uă singură întrunire s’au supt scrisu vro 6000 lei. Onóre cetățeniloru și autoritățiloru cari sciu să ’și îndeplinăscă asta-felu datoriele loru patriotice. Câți-va prisonieri Turci, între cari și bași-buzuci, sunt internați in casarma Alexandru Ion I, în Bu­curesci. Linia telegrafică între Plevna, Nicopoli și Tur­nul- Măgurele funcționaze deja de câte­va z­ile. Independența belgică anunță că un belgian, D. Bataille Straatman, s-a însărcinat a construi pro­­iectatul tramwai militar dintre Zimnicea și Fră­­tesci. Constructorul ar fi comandat deja în Belgia șinele trebuinciose. Ordinul circular a D-lui ministru de externe cătră D-nii prefecți, președinți de consiliuri județene, cătră președinții de tribunale și primarii de reședințe. Ministru de resbel, prim­­ă circulară cătră pre­fecți a arătat nevoia in care ne aflăm de a avea arme, avem brațe, nu avem pușci; ni se oferă o­­casiunea rară de a complecta armatura nostră cu pușci Peabody, cari experiența in fagi a inamicului ne a dovedit ca cele mai bune in mâna soldatului român. In numele Domnului, in numele guvernului, in numele țerei, fac apel la patriotismul D-vostră, ințelegeți-ve tote autoritățile administrative, judici­are, județene, comunale, să organisați comitete de cetățenii cei mai râvnitori pentru mărirea și oni­­rea națiunii române, și faceți ca in județul D-vós­­tră să se adune sumele trebuitore pentru cumpăra­rea a cel puțin două mii pușci Peabody. Cores­pondența veți bine-voi a o ținea cu ministerul de resbel. Cunoșcem jena finanțelor in care se află ței­a, dar sperăm, ba mai bine «jicând, credem că patri­otismul român va birui chiar sărăcia. Prefecturile sunt rugate a afișa pretutindene acest fapel făcut cătră insuși națiunea. * Ministru localnicenu. «Românul află că Duminecă voru sosi in Măgu­rele patru medici chirurgi din Paris. Dour voru da luminătulu loru servițiu «Ospiciului Independinței”. Totu la acestu ospiciu din Măgurele, dau acum bine-făcătorele loru serviții domnele Elena Cons­tantini Cantacuzino, Iena Câmpinenu și Bilciurescu. La Italie primește următorea corespondință din Bucuresci: «Acum vă lună, nu ne puteam opri de a observa că capitala României justifica pre mult numele-i de oraș de bucurie și de nebună veseliă. Locurile de preumblare nu se mai desumpleau. Bandele de țigani își urmau cântecele ca și cum resbelul nu s’ar fi făcut de­cât în Asia. «Dilele acestea schimbare complectă ! «Domnesc frigurile—nu friguri cu acces—friguri, cum am venit tot­de­una dominând la poparele cari intră franc în resbel. «De la începutul concentrărilor am fost iubiți d’un fapt, care merită a fi relatat: n’a fost nici un desertor. Și aici armata teritorială se compune din țărani cultivatori, însurați, părinți de familie, omeni cari în timp de pace fac­­ă săptămână ser­viciu și două acasă. Ei au plecat toți la corpuri la cea d’ântăi chemare ca un singur om și cu aerul cel mai natural din lume. «Aici, ori­ce activitate e consacrată acum res­­belului. In strade e uă mișcare ca ’n filele de săr­bători mari. Te ’ntâlnesci la fie­care pas cu oitoșii de mai -nainte de tote clasele. Se fac strîngeri de bani, se dau represintațiuni în folosul răniților. Se organisază ambulanțe. «De două luni, paginele Monitorului sunt pline de numele personelor cari dau cai, producte agri­cole și daruri de tot felul pentru armată. «Funcționarii cei mici, cari n’au de­cât lofile pentru a trăi, rogă pe guvern a păstra a patra parte din loja ce li se plătesce în fie­care lună. , «Se scia de cât­va timp că România, luând parte la resbel, n’are se spere nici uă­mărire de teritoriu în caz de succes. Prin urmare, unele țări vecine se așteptau să nu văd­ă nici un entusiasm al Româ­nilor pentru resbelul actuale. «Dar, se va­­ zice atunci, cum să se explice a­­cestă manifestare de simțiminte virile, acest en­­tusiasm ? «Causa e că Românii, după ce au declarat sus și tare că n’au făcut de­cât să respundă la ata­curile nedrepte ale Turciei, vor să probeze că sunt în stare de ași apăra independința pe câmpul de o­­nore. Ei ard de dorința de a arăta că sunt demni să se guverne singuri. Sunt nerăbdători de a con­vinge pe Europa apusană că e forte nedrept și ne­folositor de a fi numi un curator, un tutor, că unor incapabili, sau minori. Ei profită cu gr­ăbire de a­­castă ocasiune pentru a dovedi că pot forma ante­­garda lumei latine în Oriente, ante-gardă care va servi de barieră și de despărțire între sclavii de la nord și între Bulgarii mai mult sau ma puțin sla­­visau­ din peninsulă. «Ori de câte ori era vorba pănă acum de a regula interesele navigării Dunării-de-jos și gurelor ei, se căuta a se trata cestiunea fără participarea Ro­mânilor, adică a riveranilor celor mai apropiați, celor mai imediați de pe țărmul stâng. „Sperăm că marele puteri nu vor mai contesta dreptul ce are România de a lua parte, ca ori­ce alt stat, la regularea marelor cestiuni internaționale în cari sunt implicate interesele cele mai directe ale principatului. «Ceea ce e mai mult de observat în tote acestea e că, dacă ne uităm de aprope, vedem că în cesti­unea cursului Dunării de jos, interesele române coincid cu interesele comerciului italian și ale co­­merciului francez. Citim în le Danube din Viena, sub titlulu Ro­mânia următorele «Armata română, care s’a condus cu atât curaj înaintea Plevnei și a căror soldați au arătatu sân­gele rece unor bătrâne trupe răsboite, are un ser­viciu de ambulanțe admirabil organisat. Corespon­­dentul­ Republicei francese nu pate să-și conțină admirațiunea sa în privința acestui punct:

Next