Curierul Foaea Intereselor Generale, 1882 (Anul 9, nr. 2-144)

1882-10-10 / nr. 114

Pag. 2. ANUL al X-lea No. 114 CURIERUL TH. BALASSAN. gipet. In acestă ordine de idei Porta invită la o înțelegere între Englitera și Turcia, legate amândouă prin o a­­mb­iție nealterabila. Nota ia act cu satisfacțiune despre asigurările date de Englitera în pri­vința evacuarei complecte a Egiptului. Liniștea restabilinduse în Egipt, Porta sperază că evacuarea nu va întârzia. Chestiunea acesta va putea face de a­­semene obiectul aceleiași înțelegeri. Constantinopoli, 19 oct. Ahmet Yetik pașa vechiu prim ministru, este des­tituit din funcțiunile sale de guver­nator al Brusiei, pentru neascultare la ordinile forței. El este dat in ju­decata consiliului de Stat. Londra, 19 oct. țliarul „ Times “ dice că chestiunea controlului anglo­­francez este lasată la al doilea plan in negocierile cari urmeză actualmente între cabinetele din Londra și Paris. Francia și Engliteza caută a se în­țelege asupră reorganisărei generale a financelor egiptene. Berlin, 19 oct. In alegerile de în­­teiul grad pentru reînoirea Dietei pru­­siane, alegătorii capitalei aleseră în majoritate progresiști secessioniști și naționali liberali, iar conservatori și antiprogresiști forte puțini la numar. Cairo, SO oct. Guvernul egiptean, după ce­ a făcut o mulțime de difi­cultăți, a admis în fine că Araby pate să fie aparat de avocați englesi, dar procesul s’a amânat pănă după sărbă­­torile Bairamului. Londra, 20 oct. ț­iarul »Daily News“ crede că dacă ministerul Șerif- Riaz pașa își va da demisiunea, atunci Nubar-pașa ar avea să fie numit pre­sident viitorului consiliu de miniștri. Berlin, 20 oct. In alegerile de primul grad care avură loc ieri în Prusia, cea mai mare parte dintre ora­șele cele mari au ales progresiști și seccessioniști. Prim­in ni 1­­­­ * Ciudin se va numi prefect la Sucéva, în locul vacant. M. S. Regele Serbiei va sta la Maia pănă durnică. Luni se va întorce in capitală și marți plecă la Belgrad. O școlă românescă se va înființa, se zice, în curând la Sofia, capitala Bulgariei, pentru care s’a și obținut autorizarea gu­vernului bulgar. Mercuri sara la cosul 9 s’a ținut un­­ consiliu de miniștri sub președința d-lui prim-ministru. Pentru proprietarii de vii și fabri­canții de băuturi spirtase,—Consiliul de miniștri a luat următorea decisiune . Fabricanții de băuturi spirtase și pro­prietarii de livezi, de vii și de pruni sunt scutiți de taxele de licență cu ridicata, nu numai când vând produsele lor în loca­litatea unde este stabilită fabrica, dar și în alte localități, vise pentru acest din urmă cas, numai când băuturile se află în curs de transport. Cei ce vor deschi­de stabilimente pentru vânzarea cu ridi­cata, și tote in distanțe mai mari de un kilometru, sunt considerați ca comercianți și se vor supune taxelor de licențe pre­văzute de legea specială. Mai multe țbare au anunțat că intre doi. Floru și G. Ghica și comisiunea eu­ropeană dunărană s’a încheiat o conven­­țiune prin care acestă din urmă se obli­gă a construi o linie telegrafică intre Su­­lina și Tulcea. Știrea nu este tocmai e­­xactă că ieeă ce am aflat. De mult timp este vorba de a se construi pe malul drept l­a Dunărei o linie telegrafică cu stâlpi de f­ier de cătră comisiunea europană, care­­ liniă va fi exclusiv in profitul Statului și de care va putea usa și numita comisiu­­ne. pilele trecute do. Floru și G. Ghica au stabilit basele unei convențiuni în a­­cestă privință, ea însă n’a fost definitiv­­ stabilită. Se vor înființa două secțiuni telegra­­­­fice la Gorbova și Ceatalul Sf. George,­­ unde se simte trebuință pentru ca să se jpotă da științe despre adîncimea apei în acea parte și a se evita ast­fel nenorociri cari forte des se întâmplă acolo. (Tel.­ g) Măsurile ce credeți a se lua pen­tru prosperarea agriculturei și viniculturei; h) Măsurile ce credeți a se lua pen­tru răspândirea instrucțiunei primare și a celei profesionale, și i) Măsurile ce credeți de trebuință pen­tru a avea o administrație onestă, activă și capabilă.” Misiunea militară franceză. „Resboiul” află că ofițerii acestei misiuni au visitat în capitală, înainte de reintorcere, cazăr­mile, stabilimentele militare, bi­rourile di­­viziei și comanda pieței. Consiliul general al județului Ilfov este chemat să se pronunțe asupra desființărei vătăjeilor însărcinați cu serviciul poștei rurale și trecerea acestui serviciu pe suma direcțiunei generale a poștelor și telegra­felor. Pentru acesta, suma anuală de 24.000 lei afectată la întreținerea acestor vătă­­jei, se va da direcțiunei telegrafo-poștale, care va lua în sarcina sa distribuirea co­respondenței prin comune, organisând a­­cest serviciu într’un mod regulat și siste­matic. Ideia nu e de loc rea, și credem c’ar trebui adoptattă de tote județele din Ro­mânia, ca să scăpăm o dată de halul în care se află acuma serviciul poștei rural. Aflăm cu deplină satisfacere că d. c. Ionel Pilat a reușit în misiunea pentru care plecase în Francia. A reușit a se revoca decisiunea guvernului francez, prin care tinerilor noștri militari le era închise ușile șcrlelor militare speciale din Fran­cia, ca și celor­l­alți străini. De câte­va oie a sosit în Capitală d. general belgian Brialmont, una din ilus­­trațiunile militare ale timpului nostru. D. general Brialmont a plecat astă­zi la Sinaia, spre a se presinta MM. N­. D. Brătianu a plecat anii dimineță la Sinaia. D. Colonel Baroți, fostul comandant a diviziei mixte la marele manevre, din Ga­lați, s’a înaintat la gradul de general. D. Lt.-Colonel Iarca comandantul Reg. 27 de dorobanți din Bacău și fost coman­d­ant f al "Rnin­n­loi o T­ rliri fjigjaipi inivi^ CRONICA INTERNA MUM. II. Regele și Regina au sosit joi diminață la orele 9 la gara Sinaia. Majestățile lor au fost întâmpinate aici de d. P. Mavroseny, noul ministru al Ro­mâniei pe lângă M. S. Sultanul. Trenul regal care a plecat din Berind joi iară la orele 11, a ajuns mercuri dim. la 7 in Ploești, de unde un tren special a adus in capitală pe ofițerii cari com­pun misiunile străine, precum și alte per­­sone cari au asistat la manevre. D-nii miniștri, G. Chițu, D. Sturdza și Gr. Lecca, au sosit cu același tren. «Națiunea­* află din izvor sigur că d. represintanții ior in Adunarea deputaților, d. Tr. Boiu și V. Vidrașcu, a le da sama de modul cum ’și-au îndeplinit mandatul și a arăta părerile ce au asupra urmă­­torelor puncte: a) Legea pentru monopolul cârciumelor, propusă de d. C. A. Rosetti; b) Legea pentru plata datoriilor săte­nilor, propusă de d. C. A. Rosetti; c) Legea contra cumulului funcțiunilor, propusă de d. Al. Lahovari; d) Legea pentru electivitatea magistra­ților, propusă de d. C. A. Rosetti; e) propunerea d-lui C. A. Rosetti pen­tru modificarea legei electorale, care ce­re și revizuirea Constituțiunei; f) Măsurile ce credeți a se lua pentru prosperarea comerciului și industriei ro­­mâne ; IAȘI Duminică 10"(22 octomvrie­) 1882. Cricovu, districtul Prahova, în locul d-lui Ion Mihuleț, demisionat. D. Iorgu I. Scărlătescu, actual copist la judecătoria ocolului Olt, ajutor de grefă la tribunalul Teleorman, în locul d-lui Al Con­stantinescu, înaintat. D-nii Nicolae Hagi Stoica fiu și A. Zaha­­riade se confirmă membri comerciali, și Di­­mitrie Tănăsescu supleant comercial pe lângă tribunalul Ilfov, secția comercială. D-nii Dimitrie B. Mihail și Florea Stănces­­cu se confirmă membri comerciali, și Costa­­che Marinovici supleant comercial pe lângă tribunalul Dolj, secția comercială. D. G. C. Anastasiu, licențiat in drept jude la ocolul Fălticeni, în locul vacant. D. N. Cioranu, care a ocupat mai multe funcțiuni publice, cap al portăreilor curței de apel din București în locul d-lui G. Stroescu. D. Vasile Grecoanu, actual portărel la cur­tea de apel de apel din Iași, cap de portărel la aceeași curte. D. Panait Botescu, actual copist la parche­tul curtei din Iași, portărel la aceeași curte, în locul d-lui V. Greceanu, înaintat. D. Al. Constantinescu, actual ajutor de gre­fă la tribunalul Teleorman, ajutor la ocolul CRONICA ESTERNA Turcia. D. Nedifof, representantul guvernului rusesc, a invitat pe Porta să începă plata indemnităței de răsboiu da­torită Rusiei, de la 1 ianuar 1883. Porta a replicat în acestă privință că predece­sorul d-lui Nedilof consimți să a­tașa Por­ței prima plată anuală, și că, mai mult încă, anul financiar turcesc nu începe de­cât la 12 mart. — Marchizul de Noailles, ambasadorul Franciei la Constantinopoli, a adresat Por­ței o notă relativa la Algerienii residând în Syria. Austro-Ungaria. „Tagblatt” din Viena anunță că, după noua orga­ni­­sațiune a armatei, se formază trei armate teritoriale și trei mari comandamente a­­vând reședința lor la Viena, la Pesta și la Praga. Generalii designați pentru a lua aceste comandamente ar fi : feldzeugmes­­trul baron Kuhn pentru Viena; feldzeug­­mestrul baron Filipovici pentru Praga și generalul de cavalerie baron Edelsheim- Gyulai pentru Pesta. — «Politik“ din Praga spune că cinci membri germani din consiliul municipal al acestui oraș au remis burgmaistrului dr. Czerny o declarațiune identică prin care își dau dimisiunile din consiliul mu­nicipal. Se pare că acestă demarșă a avut loc din causa discursului de instalațiune a noului burgmaistru, discurs în care s-a zis că orașul Praga era un oraș slav. Italia „Diritto” publică in fruntea colonelor sale o corespondență din Paris care constată că declarațiunile relative la o apropiată înțelegere între Italia și Fran­cia sunt primite, la Paris, cu o satisfac­țiune însemnată, și că tonul presei fran­­ceze în privința Italiei e forte curtenitor. — Z­iarul «Capitale» anunță ca se va închina o convențiune între Francia și Ita­lia în privința unui modus vivendi în Tu­nisia, înainte de a proceda la numirea ambasadorilor. — D. Minghetti a pronunțat duminică 's la Cologna-Veneta, înaintea u­­n­ auditor. a declarat că opiniunea p­­­e formarea în sinul Camerei, a unei majorități omogene capabilă a sus­ținea un guvern serios, just și puternic. El găsește just să se mărite o propor­­țiune echitabilă între forțele militare și finanțele națiunei, dar recomandă mai cu samă să se întrebuințeze bine creditele a­­fectate înarmătei. Oratorul ar fi dorit să vadă fâlfâind drapelul italian lângă drapelul englez în Egipet, dar va aștepta documentele anun­țate de d. Depretis pentru a se pronunța. înțelegerea cordială cu tote puterile nu exclude de loc intimitatea cu unule din ele, dar d. Minghetti ar voi ca acastă in­timitate să producă efecte reale și utile. El dorește ca Italia prin prudența și în­țelepciunea conduitei sale să fie posițiu­­nea și respectul ce i se datoresc. El va sprijini cu realitate tate reformele interne promise de d. Depretis, dar declară că trebue să lupte, fără încetare, elementele nemorală și antisociale. — Generalul Ferrero, ministrul de răs­­boi, a dat ordine relative la formarea u­­nui al patrulea batalion în cele diiăi trei­zeci și șaisă regimente de infanterie. In timpul chemării sub drapele a celor două clase viitore, când batalionele vor fi în complect, se va începe a se forma cele două corpuri nouă de armată, cari totuși nu vor putea să fie organizate de­cât la jumătatea anului 1884. Anglia. Conferința din Dublin e astă­zi subiectul atențiunei publice în En­glitera. Pr­oblema pe care șefii irlandezi vor să o deslege e de a găsi un mijloc pentru a conserva popularitatea și direcțiunea po­litică a meselor, acum când fermierii zic că sunt satisfăcuți de Land­act, și când agitațiunea agrară a luat un sfărșit. Grupa violenților murmură contra fe­lului de armistițiu închiet între d. Glads­tone și d. Parnell. Irlandezii-Americani re­­fuză să procure fonduri, fiind­că se aban­­donază mijlocele revoluționare. In fine pentru a face să aibă puțină răbdare acești nemulțumiți, dintre cari în­suși d. David­ pare că face parte, par­­nelliștii supun conferenței un proiect de o nouă agitațiune politică și socială. O nouă ligă zisă națională, ar fi însărcinată să urmărască executarea sa prin mijloce constituționale. Primul articol al proiectului reclamă restabilirea seii guvernământului cu un Parlament irlandez, aducând suprimarea vice-regalităței. Pe urmă vin alte patru reforme a căror tendințe d. Gladstone nu le-a condemnat: sporirea numărului ale­gătorilor politici și municipali; întinderea land actului, pentru a face să profite muncitorii agricoli și a constitui ast­fel un sistem de țărani proprietari; crearea de comitete provinciale cari­ ar interveni în administrațiunea locală și în organisa­­rea poliției, a asistenței publice, a ins­trucțiunei publice, a închisorilor și a lu­crărilor publice , și în fine desvoltarea in­dustriei naționale. E curios a se ști dacă acest program, tintind a stabili prin mijloce legale o Re­publică Irlandeză, va fi de ajuns pentru ja aduna pe intransigenți împrejurul d-lui Parnell și a’i obținea un vot de încredere. — „Times­ e în venă de curtenire și de optimism. El se declară satisfăcut de protestațiunile d-lui de Lesseps, Engli­tera dorind înainte de tate să puta să I trateze pe președintele și fundatorul Com­paniei de Suez ca tot respectul datorit eminentelor sale servicii. „Times” crede a ști că negocierile în­tre Francia și Englitera sunt pe o cale bună. Englitera, de­și a câștigat prin in­­tervențiunea sa drepturi particulare, do­­­­rește cu ardere, în tot ceea ce nu atinge drepturile sale, să dea satisfacțiune sus­­­­ceptibilităților și justelor interese ale­­ Franciei.­­ Crimile în Irlanda, de­și pe o scară mai puțin întinsă, se continuă. Duminică diminuță s’a tras o lovitură de foc asupra sentinelei așăzată înaintea unei căzărmi din Dublin. Sentinela a fost rânită de marte. Egipet. Scrisori din Alexandria spun unul dintre acești omeni, — se ignonul, — Zice țăra­nului : — Am trebuință de tine, — dacă nu me as­culți, vei muri, — dacă me, trădezi, iarăși vei muri, nu a i­ertat și aprope adevărat a se presupune că pentru o crimă gentilomul are trebuință de me­dic ?... E vorba în adevăr despre o crimă între noi, monse ignore ? — Răspunsul d-tale va dicta pe al meu. — Dacă-mi cer concursul meu pentru vr’o faptă infamă, dacă trebue să ascult sau să mor, u­­cideți-mă îndată. •— nu voi asculta ...„ Masca negră ridică din umeri. —Ei!—strigă el, — ești nebun ! — am trebuință de d-ta pentru a îndeplini o faptă bună iar nu o cri­mă... — Sunt două ființi omenești de scapat... — o femeie care se frânge în durerile nașterei, și copi­lul care se va naște din ea... Pierre Prost nu mai stătu la îndoială. El deschisă dulapul cel mare despre care am vor­bit și luă din el câte­va instrumente de oțel învă­­lite într’un toc de pete. — Asta ’i tot ceia ce’ți trebuie pentru o naște­re ? — întrebă masca negră. — Da. — Atunci ești gata să mă urmezi ? — Sunt gata. — In cașul acesta, îmi rămâne de luat cea de pe urmă precauțiune... — Care ? — Asta. Gentilomul făcu un semn, și unul dintre tovară­șii săi pusă pe fața medicului o mască de catifea negru, care nu avea deschizături în dreptul ochilor. Pierre Prost, ast­fel orbit pentru un moment, se mulțumi a zice: — Vă înștiințez că nu’mi va fi de loc cu putință să practic, fără să văd, chiar nașterea cea mai sim­plă... — Ți se va lăsa întrebuințarea ochilor când va trebui, — răspunsă masca negră, — vină... In acelaș timp el îl luă de mână și’l țâră,—fă­­cându’l să tracă răpide a doua cameră și ograda,— până la porta care se deschidea în drumul lui Long­­ch­aumois. De cee­l­altă parte a porței se afla un echipaj deșănțat. Ați văzut adesa, nu’i așa ? căzuți de cari se ser­vesc țăranii pentru a merge la iarmaroce, și cari, în simplitatea lor țărănescă, se compun dintr’un coș lungăreț, așăzat pe patru rate și acoperit cu o pân­ză grosă, întinsă și rotunjită pe cercuri. Doi cai negri, de totă frumuseța, erau înhămați la o asemenea căruță, căreia numai cât i se înlo­­cuise fatele cu niște tâlpi de sanie. Acești cai băteau din piciore în omăt și neche­zau de groză la fie­care din zgomotile deșănțate și crescânde ale furtunei. Un om în piciore în fața lor, ținându’i de zabale, avea cea mai mare muncă să-i fie pe loc. înăuntrul săniei erau două sau trei legături, de paie. — Pierre Prost, mereu călăuzit de masca ne­­gră, se așăză pe una din aceste legături. — Gen­tilomul se pasă lângă el, — cei doi omeni se în­tinseră la spatele lor, — al patrule necunoscut, — cel care nu părăsise sania și caii, — se aruncă din­­tr’o lovitură pe calul din drepta, — apucă hățurile, — și sania plecă, dusă cu furie ori­cât de adînci, ori­cât de durerose ar fi fost cele două răni care sângerau inima lui Pierre Prost­el fu cu sila distras de la pătrunZatórele sale în­tristări, de la regretele sale amare, prin prea ma­rea deșănțare a posițiunei sale, a căreia primejdie adevărată nu ’și o ascunde de loc, cu tóte cele câ­te­va cuvinte asigurătore a maștei negre. Precum abisurile și prăpăstiele amețitare atrag trupul, asemenea misterul atrage gândirea omenescă. Fără voia lui, Pierre Prost se pusă să se gân­­descă la acestă întâmplare de neînțeles în care în­tâmplarea sau fatalitatea îi dădea un rol. Fără voia lui, el se sili să pătrundă cu gândi­rea întunericul pe care o îngroșau împrejurul lui,— și mai ântăi, el se întrebă, unde’l conduceau. Fără’ncetare pe căi și pe drumuri, noptea ca și Ziua, medicul cunoștea totă țara după cum cunoș­tea un orb stradele prin cari are obiceiul a trece fără călăuz, — și dacă s’ar fi aflat la pofta ogrădei sale, cu ochii legați și cu un baston în mână, n’ar fi fost de loc încurcat a se duce în cutare loc, de­părtat de trei sau patru leghe, pe care s’ar fi cre­­zut de cuviință să i’l spue. Dar situațiunea nu mai era aceiași. — In loc de a fi pe jos, călcând pământul și putând căuta cu vârful bastonului vr’un copac sau vr’o stîncă a că­ror posițiune ’i-ar fi servit de punct de plecare, se afla într’o sanie care alerga cu o repegiune furiosă, și nu știa nici chiar in care parte se’ndreptasă a­­cesta sanie când plecase. Ei conduceau spre Chairvaux, spre Saint Cloud, spre Campagnolles ?...—Deslegarea problemei ră­mânea pentru el în starea de presupunere deșartă. Pierre Prost nădăjdui mai întăi să găsască un semn în micșorarea zăpegiunei mersului cailor, la multele și grelele suișuri cari se întâlnesc la fie­care moment în Jura; —dar, la fie­care din aceste sui­șuri, caii înfocați și puternici o luau la galop, și răpegiunea alergărei lor, forte departe de a se mic­șora, creștea. Tălpile șinuite ale săniei trăgeau urmele lor în umetul înghețat cu un fel de șuerătură ascuțită, a­­runcând o notă limpede și continuă în mijlocul con­certului sălbatic pe care’l dădeau munților sguduiți marile voci ale vijăliei. Acestă alergare fantastică ținu aprópe două clasuri. O dată,— o singură dată,— lui Pierre Prost i se păru că vibrațiunea metalică a unui clopot ajungea pănă la el pintre deslănțuirile vijăliei. Dar nu era are o închipuire ? — Și pe lângă a­­cestea acest clopot putea să răsune sau la Cham­­pagolles, sau la Saint-Cloud, — și nimic nu spunea că el era în clopotn­ța unui oraș mai degrabă de­cât în cea a bisericei unei comune sau a paraclsuilui unei mânăstiri... Spiritul medicului se perdea într’un labirint în care lipsea ori­ce fir conducător, și devenea vădit pentru el că a face la întâmplare chiar o presupu­nere, ar fi un fapt de-o nebunie adevărată. De-o­dată Pierre Prost tresări. Zgomotul surd și scârțiitor pe care’l produc cio­banii suflând într’un corn de bou, pentru a’și adu­na turmele,­­— un zgomot necomparabil de puternic care se aude la distanțe forte mari, chiar când u­­raganul mugește și vântul e contrar ! — acest zgo­mot, țlicem, răsună forte aprope de el, și chiar pe sanie. De­sigur, unul dintre tovarășii săi dădusă un semnal. Trecu o jumătate de minunt,— pe urmă un nou sunet de trompetă se au­li destul de lămurit, de­și slăbit de depărtare. Acesta era fără’ndoială un răspuns.­­ Caii, afițați de biciu și de pintiții, se răpe^iră’na­­inte, și răpegiunea lor crescută părea că înghite spațiul. (Va urma). \

Next