Curierul Foaea Intereselor Generale, 1883 (Anul 12, nr. 1-143)
1883-10-19 / nr. 117
Anul al XI-lea No. 117. Prețul Ideii. și Anunciurilor [NIASSr, pe an, 24 fr.—pe semestru 12 fr.— pe trimestru 6 fr. DISTRICTS, pe an, 28 fr.—pe semestru 14 fr.— pe trimestru 7 fr. STREI NATATE.............................................40 fr.— INSERȚIUNI ȘI RECLAME, rândul . . fie bani. SOIRI LOCALE . . . 1 fr.— EPISTOLE NEFRANCATE, nu se primesc. Anunciuri: Pag. 1,50 b. Pag. III, 40b. Pag. IV, 30 b* Uniii*. 20 bani _________SĂSSI Mercur 19 ( 31 Oct.) 1883. Calendarul Septă, m. anei Apare Duminica, Mercurea și Vinerea Pentru FRANCIA : se primesc anunciuri la DAdam négociant-comissionaire 4, rue Clement Paris G. L. Daube & C-ie, 31 bis, Faubourg Montmarte &31, Passage Verdeau, Paris. Pentru AUSTRIA și GERMANIA la RudolfMosse Seiierstatte No. 3. Wien Vincenz Hrdlicka I., Hauptstra»se No. 36. Wien Rotter & C-o Reimergasse 12 Wien, Pentru ANGLIA la D. Eugen Micoud Londra 81 in Fleet Stree E. C. Manuscriptele nepublicate se vor arde. Oct.-------------------~ = ■ ” ~ 1«• ” 16 Duminică Martirul Longin sutașul 28 Duminică Ap. Șim. Inda 6—33 4—58 17 Luni Profetul Osie 29 Luni Narcis 6—34 4—54 18 Marți Apostolui Luca Evanghelistul La 18 oct., la 5 ore dim., Lumină 30 Marți Claudiu 6—36 4—53 19 Mercuri Profetul Ion și martirul Uar nouă cu timp frumos și cald. I _T Mercuri Lupu Episcop 6-38 4-51 20 Joi Martirul Artemie 1 s 1 Nov. Joi _ Toți Sfinții 6—39 4—50 21 Vineri Cuviosul Ilarion cel mire 2 Vineri piua Repos 6—41 4—49 22 Sâmbătă Părintele Averie _____ 3 Sâmbătă Teofil 6—43 4—46 CURIERUL (TH. BALASSIN) FOAEA INTERESELOR GENERALE. Correspondenți in Streinatate Un Nr. 20 bani STIL VECHIU PIUA | PATRONUL PILEI_________________TIMPUL DIN SEPTAMANA __ | STIL NOU | ____ PILAJ PATRONUL PILEI | Răs. Soar. Apusul Soar. Cancelaria Consulatului belgian s’a mutat in strada Carp No. 7. Otelul prenumit l'Mttfflteli, reparat in mod radical, grajduri din nou zidite, și presentând tote condițiunele de înlesnire pentru pasageri, se dă in locațiune, cu începere de la 26 octombre a. c. Doritorii de a’l lua in chirie se vor adresa la subsemnatul proprietar. hr. Ch. Daniel. O crâșmă, aflătore dedesubtul otelului pronumit Vangheli se închiriază de la 26 octombre a. c. A se adresa la subsemnatul ’•..proprietar. hr. Ch. Daniel. O casă de locuințe, acum zlidită, aflătpre in vecinătate cu Otelul pronumit Vangheli, compusă din salonaș, 2 odăi, bucătărie și alte atenanse, se închiriază de la 26 octombre a. c. A se adresa la sub-semnatul proprietar. Isr. Ch. Daniel. IAȘI. 18 octombre 1883, învățământul real. Direcțiunea dată până astăzi instrucțiunei publice la noi in țara fiind cea clasică, a făcut ca totă lumea, la noi, să aspire la funcțiunile publice, fie apt sau nu a ocupa aceste funcțiuni, se cer posede sau nu cunoștințele ce pentru a putea ocupa aceste funcțiuni. Universalitatea diferiților noștri funcționari a făcut ca cea mai mare preturbațiune să domnescă în diferitele ramuri ale administrațiunei țârei. Am semnalat încă de mult timp acest râu care merge progresând din Zi în f0 și am spus că pentru a’l remedia, pentru a pune o barieră spiritului de funcționarism care se nuîntinde pe fii ce merge, singurul mijloc este înființarea de scule reale, cărora să li se dea cel puțin tot atâta îngrijire cât și scólelor clasice, dacă nu și mai multă. Am spus deja și altădată că, fundarea acestor scole reale, ar distrage o buna parte din tineritul nostru de la sculete clasice, și, prin asta, am pregăti industriei, comerciului și agriculturei barbați capabili, cari, prin cunoștințele lor să le facă să prospereze, să miște din inerția in care zac astă fii. Binele însă nu s’ar mărgini numai aici, efectile sculelor reale ar fi îndoit bune, căci ar împuțina în mod considerabil numărul prea mare al aspiranților la funcțiunile publice, ar împuțina, dacă n’ar face să dispară cu totul, intrigile și nedreptățile ce se fac cu numirea funcționarilor publici, și ar da în acelaș timp o instrucțiune cu mult mai solidă celor ce s’ar destina învățământului clasic. Pentru acesta am susținut totdeuna înființarea de scule reale pentru cari să se facă tot atâtea sacrificii, să se dea tot atâtea îngrijiri ca și pentru cele clasice. Consiliul general al instrucțiunei publice, îngrijindu-se și el de actuala stare de lucruri, a numit o comisiune care să se ocupe cu chestiunea scalelor reale. Comisiunea s’a ocupat cu multă seriositate de ea și d. C. Leonardescu, profesor al Universitaței nostre, a presentat consiliului general, ca raportor al comisiunei, următorul raport, în care se expune forte clar chestiunea sculelor reale și ce trebue să se facă pentru ele . Domnilor consilieri. Comisiunea alesa de d-unele-vostre, și compusă din d-nii C. Troteanu, L Bombacila, N. Crapeleanu, N. Cerchez și subsemnatul, cu însărcinare de a studia programa scalei reale, votată anul trecut de fostul consiliu, în urma întrunirilor sale, îmi a făcut onorea de a me însemna ca să supun aprecierei duielor vostre, resumatul deliberărilor sale. Gestiunea învățământului real nu este noue la noi; ea dateza de mult. Legiuitorul din 1864, alături cu învățământul clasic, prescrie crearea și organisarea învățământului real; consiliul general în 1874 și 1879 discută acesta importantă cestiune și elaboreză și programe; în fine anul trecut se mai voteză o programă pentru acest învățământ, dar care nu s’a sancționat. Astfel, de câțiva ani, cestiunea învățământului real a fost obiectul megtațiunei acestui consiliu. Ea pare chiar a fi impusă de necesitățile țezei; cu tote acestea până în present cestiunea n’a dobândit o sorninune definitivă și practică: întârzierea de a se organisa învățământul secundar real al poporului pe aceleași clase ca și cel clasic, este o probă de dificultatea ce intimpină oricine cugetă cu seriositate la modul prin care s’ar da tinerimei direcțiunea practică, care ar asigura prosperitatea materială și înavuțirea Statului român. De aceeași dificultate s’a lovit și comisiunea însărcinată de domniele-vostre. Nu este, într’adever, așa de ușor a se introduce învățământul secundar real la noi! Se pute cu înlesnire împrumuta programele învățământului clasic din alte țări, pentru a se aplica la noi; nu se pute iise cu același succes aplica programele străine și pentru învățământul real. In adevăr în Francia, Germania și Austria, învățământul real a fost o necesitate, o consecință a disvoltărei activităței poporului pe tărâmul economic. La înființarea scalelor reale in aceste țări, exista deja o mare industrie.—comercial era în ftore și o însemnată avuție mărise numărul atâtor profesiuni ce surîdeau viitorului tinerimei. — Acolo, alături cu proprietatea funciară, existau miliarde de valori mobiliare, mii de fabrici și uzine. Nu era clar așa de greu pentru a se găsi și alte nouă mijloce intelectuale, inaugurându-se astfel un nou sistem de educațiune care să pue acea forță materială in acțiune. La noi nervul avuției mobiliare abia începe a’și lua orecare disvoltare și nici un succes nu se va dobândi pe aceste cale, dacă s’ar aplica aceleși programe de învățământ. Cu tote acestea comisiunea a vedut cu mulțumire că guvernul este preocupat necontenit cu organizarea acestui nou sistem de educațiune, care ar da tineri.BStudiase o direcțiune practică cerută de Căințele societăței moderne, direcțiune care ar forma gustul pentru carierile industriei, comerciului, agricultura etc. A venit vremea in adevăr ca să ne îngrijim de prosperitatea materială a țerei nostre. Un popor care trăește, nu pate să nu intre in lupta pacifică încinsă intre poparele industriale și pote eși triumfător din acestă luptă nu numai când dispune de multe brațe și de mari capitaluri dar și când posedă știință. Astăzi știința prin descoperirile sale pune pe fiecare Z* io serviciul industriei și comercialui agenți noi cari îi favorizează desvoltarea, și astfel nu se póte înțelege nici un progres pe calea materială a vieței, fără progresul învățăturei. Progresul industriei stă in strînsă legătură cu progresul școlar. Dacă cineva s’ar indoi un moment de revoluțiunea ce ar pune in țara nostră aplicațiunile științei la realitate, n’am avea decât să luam de exemplu pe Elveția—acestă țară mică, plină de munți și de lacuri, care, deși nu însușește condițiunile unei țări industriale, scote cu tote acestea din stâncile sale sterpe producțiuni însemnate și este pepiniera omenilor trebuincioși tuturor caselor mari de comerciu din alte țări ale Europei. Comisiunea animată de asemenea idei, a căutat mai antes să caracteriseze prin programe invețâmântul real la noi. Desigur, in acest sistem de educațiune, planul general al studiilor diferă ca totul de acel al studiilor clasice. A scote numai limbele clasice din programele liceelor și a pune in aplicare aprope aceiași programă pentru invețământul real, ar si a ne depărta din scopul ce trebue să urmărescă noul sistem de invețământ.—scopul j definit atât de bine de legea instrucțiunei publice . »Scalele reale au de scop a da învățătura trebuinciosă pentru învățătura unei arii sau profesiuni« fart. 199). Pe de altă parte a condensa de o dată in programă, in un mod enciclopedic, studiile tuturor materiilor cari ar favoriza desvoltarea tuturor forțelor pe cari agricultura, comeraiul și industria le pun in mișcare, ar fi a decreta la început ruina invățământului real. Pentru aceste scale trebue să se alega din fiecare știință numai materiile acelea cari pot călăuzi omul in drumul pieței practice, luminând in același timp pașii sei spre principiile moralei practice; trebuie in cele din urmă ca materiile ce se propun in anii consacrați acestui învățământ să formeze un tot sistematic. Comisiunea a gândit asemenea că învățământul real nu trebue caracterisat numai prin enunciarea cestiunilor cu cari profesorul trebue să se ocupe in fiecare clasă, dar asemenea și prin metodul de care el trebue să se servescă in predarea lor. Programele dar ale acestor scale trebue să implice in sine și metodul profesorului. In alte țări există profesori speciali cari au trecut cu succes cursurile invețământului real, noi vise suntem aprope lipsiți de omeni cunoscători in asemenea materie. Dacă dar voim a înființa scule reale, înainte chiar de a posede personalul didactic trebuincios, este necesar a indica viitorilor invățâtori, cărora li se va încredința educațiunea vieței practice, metodul de care se vor servi spre a propune știința. In scalele reale nu este vorba ca in liceele clasice de a prepara tinerimea pentru înaltele speculațiuni ale științei sau ale literilor , aceste scale trebue să ne dea cetățeni practici, cunoscători de meseria lor. Aici elevul trebue neîncetat să’și indrepteze atențiunea numai asupra realităților vieței, să se deprindă a nu concepe nimic care să nu resulte din observare și experiență. Trebue în adevăr prin acest sistem de învățământ să se desvolte in copil curiositatea de a’și da samă de tot ce se întâmplă in viața practică, deșteptând, astfel, in el spiritul de observațiune, fără care nu putem avea bărbați deciși pentru orice întreprindere in stare de a’și vedea cu prudență de afacerile lor lucrative. Desigur, știința trebue dată cu o măsură cu totul particulară in aceste scele. Astfel trebuesc propuse de exemplu matematicele și științele fizico-naturale, istoria și geografia in liceele clasice, altfel in scalele reale. Aici nu este vorba de divulgarea diverselor teorii ale științei pure, ci de a prepara tinerimea pentru viața practică de a studia știința din punctul de vedere al aplicațiunilor ce se pot face de principiile sale. Dacă voim să răspândim un popor cunoștințe folositore pentru inavuțirea nostră materială, dacă voim a posede in curând tineri preparați pentru a imbrățișa diversele carieri ale industriei, comerciului și agricultura, trebue să gonim știința pură din învățământul real. Comisiunea a fost asemenea preocupată de studiul unui sistem complect de educațiune reală. Ea a crezut că mi este posibil de a forma cu succes programele cursului inferior real, fără a gândi și la studiile superiore ale acestui învățământ. Este un adevăr necesar a ne întreba, ce vor face elevii cari vor termina cele patru clase ale scalei reale? Unde vor continua studiile acei tineri cari vor dori a merge mai departe ? In alte țări există și cursuri superiore pentru învățământul real, există scule profesionale, scule de industrie, scule de meserii, scule politechnice. La noi lipsește incă aceste instituțiuni. Se va iicepate, de mulți: »deocamdată elevii absolvenți pot intra in scalele de agricultură, de comerciu, in scala de poduri și șosele, de farmacie, dar și in acest cas programele trebuesc alcătuite astfel incât tineri i eșiți din scalele reale să fie destul de preparați pentru a urma cu succes studiile superiore. Astfel, după cum vedeți, comisiunea a fost pe deplin pătrunsă de importanta lucrare cu care ați insărcinat’o. Ea a voit mai ântâi să studieze cestiunile a căror răspunsuri pot servi de basă învățământului real. Ea n’a cruțat pe de altă parte nici o ostenelă spre a studia cu seriositate, atât programa votată anul trecut de fostul consiliu, cât și acelea din 1874 și 1879, precum și programele din alte țări,—superiore nouă in civilisațiune—și a vezut că nici una nu pute arunca cu succes semînța învățământul real in țara nostră. Comisiunea găsindu-se in acastă situațiune, se decisese a forma ca singură programe cari să caracteriseze invățătura reală; dar din causa scurtului timp ce îi ați acordat pentru acestă importantă lucrare, s’a văzut in imposibilitate de a vă presenta o lucrare proprie, matură, care s’ar putea aplica cu succes. O lucrare necomplectă în acestă materie ar fi periculosă, căci ar impedica incă pentru mult timp începuturile seriose ale învățământului real. Dacă voiți a avea o lucrare bună, care să fie aprobată de toți cu mulțumire, sunteți ținuți a da comisiunei domniei vostre timpul necesar. In câteva zile numai nu se pute studia o programă de o importanță atât de mare. Astfel dar discuțiunea și votarea programei învățământului real trebuie a se amâna pentru sesiunea viitore, comisiunea este de părere ca de pe acum să alegeți o comisiune din sinul domniei-vostre spre a se ocupa intr’un mod special cu studiul unei asemenea programe corespunzătore scopului scalelor rev FOILETON. Xavier de Montepin. 45 i FIICA UCIGAȘULUI. (Urmare). — Gândește-te, domnule... gândește-te înainte de răspunde, căci oferirile pe cari ți le-am făcut, nu e voi mai reînoi, și în curând va fi prea tărziu... — Trebue s’o mai spun ?—îngând D. de Vil-lers—am comis o greșală... o mare greșală... rușinea și căința’mi sunt nemărginite, dar... — Nu-ți cer o confesiune—întreruptă stăpânul iherestegiei ca violență—îți cer o restituire. André se îndreptă. — Ai!—strigă el—asta’i prea mult !.„—Dacă n’ași mai umili mult timp, ași sfârși prin a samana , sunt vinovat!...—Mânia d-tale, reproșurile d-tale, e merit... dar nu merit insultele d-tale Sunt nom onest!...—Nimic, în trecutul meu, nu-ți dăreptul să mă veștezești prin niște presupuneri mname !...—Te opresc să mă nur^ști hoț! auzi d-ta ? e opresc!... — Destule trase !—Z*si Achille Verdier curgelă.—Vrei să’mi dai hârtiele și banii, da sau ba? — Domnule !... — Nu vrei?—Destul!...— Știu ce’mi rămâne de iut...—In Zece minunte, plângerea mea va pleca de-aici la parchetul procurorului imperial, și va fi afacere de regulat între justiție și d-ta... Achille Verdier se sculă și se îndreptă spre ușă, e care o deschisă în lături. — Și acum—adăogă el—fiindcă nu vrea ca un hoț să mai remâe în casa mea un singur moment, te isgonesc...—Du-te, domnule, și, dacă poți, ascunde-te!. .—puțin îmi pasă de asta...—Agenții prefecturii vor ști să te găsască în mijlocul întunericului în care vei căuta să dispari!... André voi să respundă...—El se’ncercă în zadar.— Limba’i paralizată, gura’i uscată și arZetare, gâtleju’i gâfâind, nu putură articula nici un cuvânt, nici chiar să emită un sunet care să semene cu accentul unei voci omenești. In timp de a două-zecea parte dintr’o secundă, el se gândi să se repadă asupra d-lui Verdier, să’l lovască peste obraz, să’l provoce, să’l silască’n sfârșit să’și spele injuria în sânge... Era s’o facă fără’ndoială, dar privirile sale întâlniră pe Lucie perdută, nimiccită, aprope fără cunoștință. — Nu...—își zisă el—nu, nu voi ucide pe tatăl seu...—eu singur trebue să mor!... Pe urmă, cum simțea capul rătăcindu-i-se, se repezi afară din pavilion ascunzându-și fața sD*români. D. Verdier închisă ușa după el și se găsi singur cu Lucie. Curtea părea deșartă.—André, nebun de violența desperărei sale, și încredințându-se că, de-acum înainte, existența era imposibilă pentru el, voi să sfârșescă cu viața fără a perde un minunt... El apucă la fugă și se îndreptă spre pofta cherestegiei care dădea pe cheiu ; dar, abea făcusă câțiva pași în acestă direcțiune, când o mânâ’l apucă de braț, și o voce’i zisă, c’un accent de rugăminte: — Domnule André, te rog, oprește-te și ascultă-me. Tenorul n’ar fi ținut póte nici o socotelá de acestă rugăminte, dar mâna era vigurosă și-l pusă în neputință absolută de a trece peste ea. El se întorsa brusc, și vgza lângă dânsul figura palidă și expresivă a lui Pierre Landry. Calfa părea în prada unei agitațiuni mai mari încă decât când propriul său destin ar fi fost în chestiune. Pentru ce me oprești astfel ?—întrebă casierul, recâștigând în acest moment usul vorbirei care, câteva secunde mai înainte, îi lipsisă. In loc de a răspunde la acestă întrebare, Pierre Landry întrebă: — Domnule Andre—Zisă —unde *e duci? — Ce’ți pasă ?... — O ! domnule Andre, poți d-ta să’mi vorbești așa!... Ai fost așa de bun pentru mine, încât te iubesc din tote puterile mele, și tot ceia ce te atinge ma interesază...—Spune’mi deci unde te duci... spune’mi o, te rog... — Ei o știu eu are ?...—Ei... vrea să respir aer pe cheia... — Adică te duci să te arunci în Seine cu capul în jos, cu speranța de a te îneca..—Văd asta de pe figura d-tale așa de clar ca și cum ași citi-o pe-o foe de hârtie albă... — Și când ar fi așa ? — Așa’i... — Ei bine, da... convin... vreți să mor... — Să mori!... la etatea d-tale !...—Pentru ce ?... Andre fu cuprins de unul din aceste accese de rîs straniu cari sunt, după cum se afirmă, înaintemergeturile nebuniei. El întinsă’n urmă mâna spre pavilion. — Nu știi ce s’a petrecut colo!...—murmură el. — Știu totul. — Cum ?... — Eram lângă ferestră... ascultam... — Atunci, ai auzit pe acest om acuzându-mi?— l-ai augit tratându-me de hoț ?... — Da... — Și mă întrebi pentru ce nu vrea să mai trăesc?... — Da, te întreb...—Vezi d-ta, domnule Andre, nu’i decât un rău nereparabil pe acest pământ: mortea !...—Ești nevinovat, drace o știu bine, dar sinuciderea d-tale ar deveni o probă contra d-tale... —Lumea’și-ar zice desigur :—Era vinovat,pentru că s’a omorât!...—și mai că ar avea dreptate...— Trebue să trăești pentru ca să te aperi, pentru ca să te justifici... — Să mă apăr să mă justific !... are asta’i cu putință ?... — E greu astă?ZL pentru că sunt aparențe rele contra d-tale... dar mâne, va fi pute ușor...—D-Zeu e drept... Providența veghiază... și celrgi n’au dreptate totdeuna... — Ași vrea să te cred, Pierre, căci cuvintele dtale sunt mângâitore... dar, pentru că știi totul, trebue să știi că nu pot aștepta pănă mâne... — Cine te împedică ? — In acest moment, D. Verdier pregătește o plângere contra mea...—el mă denunță procurorului imperial... — Ei bine ? — Toți agenții poliției de siguranță se vor pune să mă caute...—Voi fi prins... arestat... aruncat în închisore, și-mi place de o mie de ori mai bine să mă ucid la moment decât să sufer o așa rușine ! La singura gândire de a mă vedea confundat cu hoții și cu asasinii, sufletul mi se revoltă și tot sângele-mi înghiață în vine... (Va urma).