Curierul Foaea Intereselor Generale, 1884 (Anul 11, nr. 3-146)

1884-10-10 / nr. 115

Anul al Xll-lea No. 115. IASSI miercuri 10 (22 Oct.) 1884.____Apare Duminica, Mercurea și Vinerea PREȚUL ABONAMENTULUI ȘI ANUNCIURILOR ÎN IASSI, pe an, 24 Fr. —• pe semestru 12 Fr.— pe trimestru 6 Fr. ÎN DISTRICTE, pe an, 28 Fr.— pe semestru 14 Fr.— pe trimestru 7 Fr. STREINATATE...................................................40 Fr.— INSERȚIUNI ȘI RECLAME, rândul ... 60 Bani. ȘTIRI LOCALE „ . . . . 1 Fr.— EPISTOLE NEFRANCATE, nu se primesc............................ Anunciuri : Pag. I, 50 b. Pag. III, 40 b. Pag. IV, 30 b­ani in­*. 20 bani» CURIERUL (TH. BAL A­SS AN­­EOREA INTERESELOR GENERALE STIL VECHIO_____ ti­p­A !__________PATRONUL PILEI TI­M­POL DIN SEPTA­MANA ! STIL NOU | ȘIO A | PATRONUL ?ILEI Ana. Soare 1 Apusul Soare Oct. j ~~ ' Oct! ' 7 Duminică ! Martirii Sergie și Vach 19 Duminică S. Savinion 6—22 5— 7 8 Luni Cuviosa Pelaghia 20 Luni S. Caprais 6—23 6— 6 9 Marți Sfântul Apostol Iacov Alfeu La 7 Octombre 7 ore sara, Lună nouă „ 21 Marți S. Ursule 6—24 5— 4 10 Mercuri Sfinții Evlampie și Evlampia „ __­­ 22 Mercuri S. Mellon 6—25 5— 3 11 Joi Sf. Apostol Pilip* * cu timP filim 03­ n6Ptea fnS- 23 Joi S. Hilarion 6-27 5- 2 12 Vineri Apostolul Prof. Tarah și Andronic 24 Vineri S. Magloire 6—28 5— 1 13 Sâmbătă Martirul Carp și Papii 25 Sâmbătă 8. Cre­p. S. Cr. 6—29 4—59 CONRESPONDENȚI IN STRĂINATATE­A Pentru FRANCIA : se primesc anunciuri la Domnul Adam, négociant-comissionaire 4, rue Clément Paris.— John F. Jones, 31 bis, Faubourg Montmartre & 31, Pas­sage Verdeau, Paris.— Pentru AUSTRIA și GERMANIA la Rudolf Mosse Seilerstatte No. 3, Wien. Vincenz Hrdlicka I., Hauptstrasse No. 36. Wien — Rotter & C-o Riemergasse 12 Wien.— Pentru ANGLIA la D. John F. Jones, 166, Fleet Street, Londra, E. C. Manuscriptele nepublicate se vor arde. Win iVi*. 20 buni. Ostremd-arial S­e­p­t­ă, m st­i­e­i Avis către Domnii Abonați. Redacțiunea nostră a fost, este și va fi recunoscatöre pentru cel mai mic semn de încurajiare ce-i vine din partea abonaților săi. Condusă de acest principiu de po­liteță și de bună cuviință, ea nu lip­­seșce nici asta­ și de a exprima mulțu­mirile sale tuturor acelor domni abo­nați, cari, luănd cunoștință de amin­tirea ce le-am fost adresat în câte­va numere consecutive al ziarului nostru, și înțelegând bine că un organ de publicitate imparțial are trebuință ab­solută de bine-voitorul concurs al abo­naților săi, s’au grăbit a aquita plata abonamentului datorit. E adevărat, sunt încă prea puțini la numer acești aleși, Insă deviza oostra este de a ne mulțumi și cu puțin, sperând că din puțin se póte face mult. Suntem convinși că și cei alți domni abonați nu vor întârzia a ne satisface căt mai curănd justa nostră rugăminte, fără ca să fim siliți a recurge la nișce mijloce cari nu se potrivesc de loc cu politeța nostră cunoscută. REDACȚIUNEA. închiriat de la 26 Octomvre viitor LIC lu­l­lu­i ICI un apartament compus din patru odăi și o culne sus in casele din ogradă ce sunt in strada mare, apartament ocupat astăzi de D nu Goldbaum, un aparta­ment jos de patru odăi, care au fost ocupat de D-nu Leibovitz, un grajd și o șură, pre­cum și o magazie la casele din față. A se adresa la D-nu Alter Rosenfeld in Păcurari. Prințesa Aglae Muruz. Ha­innhiripi de la Sft- Dimitrie a­c-L­ C II ICI III ICI casele doamnei Cleopatra Radicheschi situate în strada Sft. Neculai ocu­pate actualminte de Dl. Duca. A se adresa la Dl. Abgar Buiucliu avocat strada Păcurari. IAȘI, 9 Octombre 1884. Instrucțiunea femeelor. Sub acest titlu „Românul“ din 5 Octomvrie publică un articol bine sim­țit asupra acestei chestiuni importante, începând mai ântéiu a se plânge de indiferența guvernului care se îngri­­jește prea puțin de instrucțiunea ce se datoreșce unei jumătăți a națiunei —a femeelor. Dacă lipsa de școli pentru fete se resimte în capitala țetei, atunci ce se mai $ică a doua capitală, ce se mai­­dică cele­l­alte orașe ? Ne unim dar și noi cu părerile și propunerile „Romanului“ și vom cere înmulțirea scolelor de fete și organi­­sarea instrucțiunei speciale pentru fe­mei pe o scară întinsă, așa în­căt să li se put­ înlesni dobândirea unor ca­riere onorabile. Pentru ca și lectorii noștri să se convingă că plângerile despre puțina îngrijire ce se acordă scelelor de fete sunt întemeiate, vom reproduce câte­va pasagii din „Românul:“ „In instrucțiune ca în tote bărbații au soiut se și facă partea leului, și nu s’au ocupat de instrucțiunea femeelor de­căt în rândul al d­cilea, ca de un ce cu totul secundar. In parlament, în presă, se discută o mulțime de cestiuni privitore la în­vățământ. Aici e vorba despre or­­ganisarea învățământului universitar pe base m­oi; dincolo se susține pre­dominarea învățământului real în licee asupra celui clasic; în altă parte în fine, se dovedesce cu multă tărie tre­buința urcărei unui învățământ agri­col sau industrial. In parlament, în presă, se arată tre­buința unei instrucțiuni răspăndite printre fiii sătenilor. Mai nicăierea însă nu auzim ridicăndu-se glasul în favorea instrucțiunei seriose și depline ce trebue să se acorde femeelor. Este bine are să lăsăm în stare de ignoranță o jumătate a națiunei ? „Românul,“ vorbind apoi mai de­parte de desastrele cari ar putea de­curge dintr’o nepăsare nesculabilă pen­tru instrucțiunea femeelor se exprimă : „Astă­ ț­­ avem pretențiunea de a fi o țară civilisată, astă­zi dorința tu­turor este ca în timpul cel mai scurt fie­care cetățan să fie în­­ stare a-și da pe deplin sema despre însemnătatea drepturilor și a datorielor sale, ca fie­care să fie din ce în ce mai bine pre­gătit în lupta pentru viață, luptă care, în nnoile condițiuni economice create țerei nostre, devine din an în an mai grea și reclamă mai multă sciință și energie. O asemenea înălțare a treptei cul­turale a bărbaților nu se va putea dobândi, pe căt timp soțiile, mamele lor vor urma a remenea în întuneri­cul și în deprinderile orientale de a­­cum o jumătate de secol. O pregătire a poporațiunei pentru lupta economică nu se va putea de asemenea dobândi pe cât timp fe­­meele, în loc de a veni în ajutorul băr­baților in acesta luptă,­nu vor fi pen­tru dânșii, din causa lipsei unei in­­strucțiuni speciale, de­căt o pedică și o greutate mai mult. Instrucțiunea, educațiunea, însușirea c­alităților trebuitore pentru a susține lupta economică, nu se dobăndesce nu­mai prin scola , familia—și cănd bi­corn familie, înțelegem cu deosebire pe mămă—este una din condițiunile neaparate ale dobăndirei și desvoltărei acestei instrucțiuni și educațiuni. Lăsând pe femei în întuneric, ju­mătate cel puțin din bine­facerile in­strucțiunei și ale educațiunei pe care le acordăm bărbaților sunt perdute pentru dănșii. Și cănd vicem edu­­cațiune, greșim, dânsa nu se dobân­desce de­căt de la mamă ; cănd acesta este ignorentă, educațiunea lipseșce a­­prope cu desăvârșire. De aceia pentru a forma cetățeni folositori, trebuie să formăm mai ân­­tâia soții și mame.“ Românul, punând tote acestea in vederea guvernului, se întreba: „Ce s’a făcut pană acum pentru instrucțiunea și educațiunea femeelor ? Ne fălim, că am creat mai multe mii de școli pentru săteni; câte din aceste școli sunt pentru fiicele săte­nilor? Sunt județe, unde într’o poporați­­une școlară de trei sau patru mii de copii, nu figurează de­cât o sută sau o sută cincizeci de fete, cel mult. Știm că mijlocele de care dispune Statul sunt restrinse pănă la ore­care punct și că mult a mai rămas de fă­­­cut încă pentru instrucțiunea bărba­ților, cu tote acestea, față cu o ase­menea stare de lucruri, e bine să ne deșteptăm din timp, și să înlăturăm pentru o serie de ani cheltuielile cari au un caracter mai mult ostentativ— precum: clădiri de catedrale, episco­pii etc.—spre a da o desvoltare căt mai întinsă instrucțiunei femeilor.“ Românul, revenind asupra acestei chestiuni și in numărul său din 6 Octomvrie țlice: „La concursul care s’a ținut la scala centrală de fete din capitală, din 110 concurente n’au fost primite de­cât 18, ce vor face acum cele­l­alte 97 de fete, din care multe au făcut stu­dii forte bune? Dănsăle, neputănd întră în nici o scela din causă că tote locurile sunt ocupate, vor fi nevoite să aștepte mai mulți ani pentru ca se pot­ fi pri­mite in vre­o scela; pănă atunci însă, ele perd vrăsta legiuită și nu mai pot fi primite cu nici un preț, ori cât de bine preparate de ar fi. Ce pot deveni ele in asemenea cas ?“ Ar fi bine deci ca guvernul să in­­grijească a mai înființa scoli centrale, nu numai in București, ci și’n alte orașe principale ale României, pentru ca nu atâtea fete cari doresc să în­vețe, să rămână ignorante numai din causa lipsei de scoli. TELEGRAME Paris 18 Oct. Camera deputaților. —In urma discuțiunei angajată as­tăzi asupra crizei agricole, trecerea pur și simplu la ordinea­­ zilei cerută de d. Jules Ferry in numele guver­nului, a fost adoptata cu 2^9 voturi pentru și 175 contra­ ței Brunsvig 18 Oct. Consiliul regen­publică decretul anunțând con­form legei din 1879 că au luat in­mânele sale guvernul provizor al Du­catului, și că adunarea representativă va fi convocată spre a aviza după prescrierile constituției la măsurele de luat. Din partea sa, generalul prusian au făcut o proclamație ,icănd că in virtutea tratatului federal din 1867 și a constituțiunei imperiului Germa­niei, numai imperiului incumbă sar­cina de a examina chestiunea succe­­siunei ducelui de Brunsvig, și că pănă atunci împăratul va veghea că nimic să nu se prejudice in privința suc­­cesiunei legitime. Generalul Helgers adauge că împăratul i-au încredințat in acest scop comanda superiora a trupelor provinciei, și angajază pe lo­cuitori in numele impăratului de a aștepta cu încredere decisiunea impe­rială. Bruxela 19 Oct. S’au luat ații mari precauțiuni militare la Bruxella și Anvers in prevederea unor tulburări ce ar putea să aibă loc cu ocasiunea alegerilor. F­OILETON SPADA LUI CAROL XII 3.T­uvelă Istorică. Traducere de d> UT­­H. ______ 10 (Urmare). Astă­­zi însă se părea că surprizele nu vor mai lua finit. Cuprinși încă de alterațiunea primei im­­presiuni, and­iră ospeții prânzului regal strigări en­­tusiante de bucurie, cari pătrunseră de jos pănă în saltul de serbare. Se an­d­agomotul unei mulțimi considerabile, care se apropia de castelul Rosenborg, și acum se putu observa și în anticameră o mișcare neobicinuită. La un semnal dat de regele Frederic părăsi șam­belanul Curței de serviciu salonul, spre a se întorce după puține momente cu o alterațiune învederată. «Majestatea, raportă el cu voce tremurândă, «chiar acum a sosit colonelul Kruse în palat sănătos cu es­­cepțiune de o rană mică la cap." Scuzându-se de]naintea soției sale sări Frederic IV de pe fotoliul său și înaintă repede spre ușa sa­lonului. Aici făcu însuși semn cu mâna militarului care aștepta în anticameră și al căruia frunte era acoperită în parte de o legătură lată. Regele îl a­­pucă de mână și-l conduse in salon. «Ceia ce ai făcut pentru noi,*­­lise monarhul a­­dânc mișcat, «ne-a raportat bravul d-tale capitan, lă­­sându-ne în anxietate despre nesiguranța sortei d­tale. Acum istorisesce-ne însuși cum mâna Atotpo­­tintelui te-a scapat din pericolul în care te aflai, conducându-te în mijlocul nostru sub protecțiunea sa bine-voitore ?“ Cu acestă Întrebare se așed­ă regele la locul ce-l ocupa mai înainte; regina care se sculase asemenea se așe­ză iarăși precum și întrega adunare. Exem­plul dat de înalta damă la intrarea lui Ewald Kruse a fost un semnal pentru toți de a se ridica de pe scaunele lor. Colonelul se plecă cu devoțiune; ochiul său nea­coperit de legăture strălucia de fericire, însă zărind pe Carolina Sibylla, care ședea ca o statue de mar­mor, se întunecă privirea lui. «Cu recunoscință îmi plec genunchii mei de’naintea conducătorului tuturor destinelor,” respinse el la întrebarea regelui: «milostivirea lui a făcut încă mai mult pentru mine," continuă el cu o voce so­noră, «ea mi-a dat putere ca să pot îndeplini o promisiune pe care am fost dat’o pare prea grăbit într’o oră de iritațiune, ea a bine-voit a’mi permite să mă întorc la locul unde mă trăgea inima spre fericirea mea. Căci ceia ce a pretins o damă no­bilă de la mine, pentru a călca serviciu m’am obli­gat, condițiunea ce mi-am impus-o însumi in sera de adio, am îndeplinit-o: în sala regelui meu aduc spada înaltului său adversar, spada lui Carol XII!” Cu aceste cuvinte scrise el din centuron o spadă simplă de oțel cu mânerul de alamă, care era atâr­nată de propia sa spadă, și apropiindu-se de su­veran, voia el, plecăndu-și genunchiul, să depună arma fatală în mânile lui Frederic IV., însă mo­narhul îl opri. „De­o­cam­dată altă mănă să nu atingă acestă spadă de­căt acea care a adus’o ca preț de bravură.” ^Lise el, pe cănd se manifestă o mișcare agitată între cei presenți. „Dar acum raportăză-ne cele petrecute, căci noi nu le cunoscem de­căt pănă la momentul cănd ai căd­ut sub calul lovit de un glonte inamic în urma luptei cu regele Carol !* «Acestă lovitură am primit’o in același timp de la un cavalerist suedez,” istorisi Ewald arătând cu măna la rana capului, «și după ce căzusem la pă­­mănt, aveam numai atăta cunoștință de a apuca arma regelui care i-o siuucisem in luptă și care căd­use in apropierea mea. Observasem încă cum un soldat suedez se pregătia a’mi aplica încă o lo­vitură—mie rănitului—spre a’mi da lovitura de grație, însă acum se aruncă nobilul rege însuși între mine și adversarii mei: «înapoi de la acest brav,” esclamă Carol XII cu o voce pătrun­setare, «nime să nu cuteze a’i face un rău !* însă arderea luptei îl depărtă pe dânsul și pe acei cari’l înconjurau, de lăngă mine, mi se făcu negru înaintea ochilor, nu­mai un vuiet surd mai parveni la au­zul meu— perduia simțirea. După ce mă treziiu din leșin, simțiau nisce dureri teribile, căci calul mort apasa cu totu greutatea corpului său piciorul meu cel drept, ast­fel că nu mă puteam mișca de­loc, pe cănd rana de pe frunte mă ardea ca și cum ar fi ținut cine­va un fel ferbinte de­asupra ei. Sue­lii părăsiră cămpul de bataie, eram încunjurat din tote părțile de ca­davre, însă prețul de victorie, spada regelui Sue­­­lilor, se afla încă în măna mea cea dreptă. Acum se apropiară, eșind dintr’o pădure, căți-va barbați de cămpul de luptă—erau nisce cărbunari bravi norvegiani; ei veniră auzind strigarea mea slabă, ridicară povara calului de pe piciorul meu și mă transportară apoi pe o năsălie in coliba lor apro­piată. Mă cuprinsese fiori de friguri, însă acei omeni buni se îngrijiră cu cea mai bună­ voință de mine, așa că mă însănătoșisem forte curănd. Din norocire nici un membru al corpului meu nu era frânt cu tota căderea teribilă, ci scapasem cu căte­va con­­fusiuni grave, asemenea nici rana de pe frunte nu era gravă, fiind­că nu era lăsat nici un os. După ce scapasem de friguri, trimiserfi bravii mei Îngri­jitori pe băieții lor spre a recunosce terenul, și fiind că aceștia se întorseră în curând cu scirea că SuelLii sau retras de mult de la Christiansand la Mandel, mă aduseră ei într’o trăsură la Christian­­sand. Căpitanul meu părăsise deja acest loc, spre a raporta stăpănitorului nostru regal despre scăpa­rea credinciosului său oraș. Eu nu puteam face asta de­căt să’l urmez, pentru a implora favorea de la supremul meu șef ca să mi se indice o altă mi­siune militară, căci Ewald Kruse,“—vocea sa băr­­bătescă avea un son dureros—este un colonel fără regiment din acea­­și ferbinte de la Christiansand.* «Cererea îți va fi satisfăcută,*­­lise regele, „o­­nore acelora cari au perdut viața lor pentru mine, însă onorea cea mai mare aceluia, al căruia cap și braț mi-a scapat iubitul meu oraș Christiansand. Dar pentru ca să’ți pot satisface pe deplin cererea, ca s’o pot face nealterat în confiența ce o am pentru d-ta colonele Ewald Kruse, trebue să’mi respunși­ la o întrebare pe onorea d-tale militară: regele Carol, nu avea el și alt motiv ca să’ți cruță atunci viața, ci numai condus de cavalerism pentru’n brav adver­sar ? Nu i-a amintit cum­va fața d-tale vre­o obli­gațiune datorită dintr’un timp trecut ?* Colonelul ridică brațul în sus. «Așa precum e­­ternul, care este mar­torul acestei ore, mă jur, că Carol XII nu văzuse nici o dată fața mea înaintea acestei lupte în­­ zina bataiei de la Christiansand. El nu avea nici un motiv de a se purta vis-a-vis de mine alt­fel decum s’ar fi purtat vis-a-vis de ori-

Next