Curierul Foaea Intereselor Generale, 1885 (Anul 12, nr. 2-138)

1885-10-18 / nr. 112

Anul al Xlll-lea No. III. IASSI Miercuri 16 (28 Octombrie.) 1885. Apare Duminica, Mercurea și Vinerea PREȚUL ABONAMENTULUI ȘI ANUNCIURILOR IN IASSI, pe an, 24 Fr. — pe semestru 12 Fr.— pe trimestru 6 Fr. IN DISTRICTE, pe an, 28 Fr.— pe semestru 14 Fr.— pe trimestru 7 Fr. STREINATATE..............................................40 Fr.— INSERȚIUNI ȘI RECLAME, rândul • 60 Bani. ȘTIRI LOCALE „ . . . . 1 Fr.— EPISTOLE NEFRANCATE, nu Be primesc......................... anunciuri : Pag. I, 50 b. Pag. III, 40 b. Pag. IV, 30 b. WJ­ JMtr. 20 bani. 13 Duminică 14 Luni 15 Marți 16 Mereu­ri 17 Joi 18 Vineri 19 ____ Sâmbătă CURIERUL (TH. BALASSAN) EDAEA INTERESELOR GENERALE O a 1 PATRONUL PILE Martirii Carp și Papii Itl Cuvioasa Parasch­iva­­ in Iașii Martirul Luchian preotul Martirul Longin sutașul Profetul Osie Apost. Luca Evanghelistul Prof. Ion și Martirul Uar STIL NOU I PIUA IIV­S*U­L DIN SEPTAMANA La 12 Octombrie la 8 ore sara, Lu­mină plină cu frig, brumă grasa, pe aiurea zăpadă, apoi semn și bine. Oct. 25 Duminică Chrisant 26 Luni Amand, Dimitrie 27 Marți Frumentie 28 Mercuri Simeon și Iuda 29 Joi Narcisă 30 Vineri Claudiu 31 Sâmbătă Volgang A­vtzi^ CONRESPONDENȚI Î N STRÉINATATE : Pentru FRANCIA : se primesc anunciuri la Domnul Adam, négociant-comissionaire 4, rue Clément Paris.— John F. Jones, 31 bis. Faubourg Montmartre , 31, Pas­sage Verdeau, Paris.— Societate mutuală de publicitate, pentru anunciuri și reclame, Paris, D-na Lorette. 51 bis strada St. Anna.— Pentru AUSTRIA și GERMANIA la Rudolf Mosse Seilerstatte No. 3, Wien. Rotter . C­ o Biemergasse 12 Wien.—Pentru ANGLIA la D. John F. Jones, 166, Fleet Street, Londra, E. C. Manuscriptele nepublicate se vor arde. Un JVr. 20 bani. La Dragoman chiar s’au concentrat trupe bulgare, spre a ține pept Ser­­• - - - ■ *.....— Serbii a ales însă calea cea mai scurtă pe care dificultăți nu pot în­tâmpina, de vreme ce p’acolo bulgare nu sunt, și au făcut un trupe act de ostilitate prin ocuparea vămei bul­gare de lângă Tin. Dacă spirea este exactă, evenimente grave nu pot întârzia. uct. up. dar și 1 Septst­m. a­n. PATEOND ÜSD­I Rău. Soar.­­ Apusul Soare 6 -29 4 -59 6 -30 4-69 6-32 4-57 6-33 4-55 6-34 4-54 6-36 4-53 6-38__________4-51 | * * * IASSI, 15 Octombrie 1885. HEZROVU­L Eri și alaltăeri circulară cu mult vitet și nu cu puțină surprindere veș­tile aduse de telegraf de la fruntaria Serbiei,—prin cari se anunța pășirea hotarului de câtre armatele Regelui Milan, și intrarea lor în Bulgaria. f ® Veștile aceste mai adăugeau că oștea bulgară, îndată după ce primi infor­­mațiuni despre agresiunea operată, porni întru întimpinarea inamicului. Nu mai remăne îndoială, că într’un asemene caz ciocnirea militară devine neînlaturată, și resboiul prin urmare trebuie să sbucneasca, cu tot alaiul seu îngrozitor. Orientul e deja gata tot să sbuc­­neasca, de mai multe luni,— ca să nu zicem de ani întregi. In acest moment aprinderea unui fitil, ca cel ce ni’l închipuim în hărțuiala ce va trebui să urmeze între Serbia și Bul­garia, e lucrul cel mai primejdios ce ne putem închipui. De­și nimic nu ne face să credem ca flăcările de pe granița bulgărească­­serbească să amenințe numai de cât a Be lăui pe tota peninsula, totuși când vedem producânduse lucruri atât de neașteptate, atât de oltrașe, ca res­boiul din sîrbi și bulgari,—două na­țiuni ce se credeau până mai ferb ieri mai mult de­cât surori chh­ar,— fruntea trebuie să oi se posomărască cu drept cuvânt, și fară­­ voie ne în­­torcem gândirile la propria nóstra spinare. Vom putea noi trăi în pace, și li­niștiți în cazul unei incaerări gene­rale?—ori fatalitatea, vrute-nevrute, ne va împinge și pe noi in pojarul co­tropitor și devastator? I înaintea acestor întrebări, nu știm­­ cine ar fi în stare să respundă în­­tr’un mod sau altul; ori­cer râHptmst de altmintrelea, nu pate fi de cât e­­­vaziv, de­cât o simplă supozițiune, și atâta tot. Remâne numai ca steaua vecinie protectare a acestei țeriștire a nostra să continue a luci și in viitor ca și în trecut, și să ne dee speranță de a zice cu poetul: Românul nu pieră ! De la ómenii noștri de stat, până atunci, in acest ceas de grea cum­pănă, se cere ochiul cel mai ne­adormit și iscusința cea mai ageră, pentru a ști să conducă cârma țerei, într’u cât va fi cu putință, la rezultate no­rocite. Nu ne îndoim că in fie­ce inimă de român trăește iubirea de patrie cea mai nemărginită­—ceia ce o dorim este: acțiunea și iscusința. Delegațiunile Austro-Maghiare. Sesiunea delegațiunilor austro-ma­­ghiare a început la Viena. Cele două adunări ce represintă, în vîrful orga­­nizațiunei politice așa de complexe și așa de gingașe a imperiului, cele două jumătăți ale monarh­iei, s-au constituit. Se pate observa că delegați­unea Cisleitană a făcut o parte in biuroul său elementului­ liberal chemând la vice-președinți pe cavalerul Șlumețky, unul din capii cei mai distinși ai o­­poziț­unei din stînga. Delegațiunea Transleitană, numind ca de obiceiu la președinți pe prima­tul regatului Sfintului Ștefan, cardi­nalul Haynald, a vroit de asemenea să dee o probă de nouă încredere primului-ministru, căruia Ungaria a celebrat mai dăunăzi a zecea aniver­sară de la venirea sa la putere, ale­gând de vice-președinte, pe fratele său Luis Tisza. Fie zi, în treacăt, iar uuiaia, a a­­prape egală, a ministeriului Tisza, e un fenomen important și care ono­rează practica regimului parlamentar în regatul maghiar. Franța și­ chiar clasica mogh­ieză, unde al doilea Pitt a ținut șapte­spre­­zece ani puterea,­n’au fost în timpii din urmă așa de norocite ca statul maghiar. Ziarul „Le Temps“, de la care îm­prumutăm aceste considerații, zice că pe când, de cea­laltă parte a Manșei, adică la Londra, pare a se fi intro­dus obiceiul de a face să coincideze durata unui minister cu cea a cor­purilor legiuitore, pe malurile Dună­rei din contra, corpurile legiuitore se nasc, trăesc, și mor, fără ca șeful con­ductor al guvernămîntului să se clin­tească de la locul seu. Germania pare la prima vedere să poti să se laude cu o stabilitate mi­nisterială mai mare încă, dar, pe lângă că existența principelui de Bismarck este sustrasă aprope de un sfert de secol de când prezidează la destinatele țerei sale, de la hazardurile și riscu­rile regimului parlamentar, evoluțiu­­nile numerase îndeplinite de cancelar în politica sa interioră asemănat pă­mântul statului sau cu lum­ile a di­f­ferite guvernămînte ce sau succedat în decursul ultimilor timpuri. In delegațiunile austro-ungare, pe lângă lucrările de rutină obicinuite, ca să se producă în curând negreșit, discuțiunea arzetorei chestiuni, acum la ordinea zilei, a Orientului, cum și asupra politicei Austriei și a alianței imperiilor, în chestiunea bulgară. De­­clarațiunile evazive, deja făcute de Tisza în parlamentul ungar, nu lă­muresc mai de fel situațiunea, pen­tru bunul resonămint, m greșit,­ că nici primul-ministru din Buda­ Pesta nu știe cu siguranță calea bătută ce vor trebui să o iee în încurcata chestiune­ a Doileanului.--Daci lumea așteapta v?i o vie curiositate explicațiuni ulteriore, ceva mai largi de­cât precedentele, și cari, în delegațiunile ce ș’au des­chis acum sesiunea lor, ar putea lua o desvâlire mai mare. Lucrul mai important ce se așteptă de întreaga lume politică, dela de­­clarațiunile guvernanților vienezi pesteni, e relațiunile imperiului­­ re­și­gat față cu vecina Serbie, care dela tratatul de Berlin, și constituirea în regat, au scapat pre­cum de ori-ce influență ce o îndura pănă atunci din partea protectorei Rusie. Serbia as­tăzi nu mai depinde intru nimica de imensul imperiu nordic, și după cum se obicinuiește în limbagiul diploma­tic, ea s-a făcut clienta Austriei. Austria dar este în pozițiune as­tăzi a arunca justa lumină asupra în­­tunecosei chestiuni ce dospește astăzi în peninsula Balcanică, și care, după cum vedem că ne spun știrile cele mai nouă, a început a intra într’o fază de acțiune cu totul îngrijitore. Așa­dar, nu fără o importanță relativă destul de semnificativă, vor fi privite de tote țerile interesate, discuțiunile ce urmeza a se succeda în delega­țiunile amintite. * * * Pentru complectarea informațiunei, cam gră­bite ce ni-o aduse telegraful și de care ne o­­cupăm în primul articol intitulat: Resboiul, re­producem următorele, din­­ Românul 11 de azi: Trupele sârbesci au făcut o miș­care spre Bulgaria și au ocupat pos­tul vamal, care e față de Trn. După soirile ce erau pănă acum, acesta mișcare e neașteptată, de vre­me ce mișcările de pănă astăzi ale Serbilor făceau să se credă ca ei vor trece spre Dragoman, pe drumul de la Niș la Sofia. T­ELEGRAME Paris 24 Oct. Știrea răspândită de ore­care țiiare care z ie că ministerul a examinat chestiunea expulsiunei eventuale a principilor de Orleans, e cu sită de temei. Cameni 24 Oct. Prințul Albert al Prusiei primind deputațiunea Brunsvicului a declarat că primește într’un mod defi­nitiv demnitatea de regent. După ce membrii deputațiunei fură pre­­sentați principesei, s’a dat un dejun la Palat in onorea deputațiunei. Viena 24 Oct. Baronul Hofmann in­tendent general al tetrelor curții a murit. Constantinopoli 25 Oct. Convențiunea anglo-turcescă privitore la Egipt s’a sem­nat eri. E un aranjament preliminar care are de scop să asigure liniștea in Egipet, și care nu vatămă nici un interes nici susceptibilitățile vre­unei puteri. Punctele principale ale Convențiunei sunt: 1. Trimiterea unui comisar englez și a unui comisar turc pentru a face o an­chetă asupra situațiunei Egiptului. 2. Reorganizarea administrativă, judi­­ciară, funciară și militară a țării. 3. Pacificarea Sudanului. 4. Evacuarea Egiptului­­ de către En­­glitera, îndată ce administrațiunea inte­­rioară a țării va fi reluat cursul ei normal. Constantinopoli 24 Oct. Sir Drumond Wolf a obținut in fine o iradea sancțio­nând convențiunea anglo-turcă pe baza trimiterei in Egipet a unui comisar en­glez sau un comisar turc, dar sir Wolf refusă de a primi disposițiunile ei, fiind FOILETON A. BELOT. 15 ZUGRUMATORII DIN PARIS ROMAN CONTIMPORAN. Traducere din limba germană de Dr. IscT. IB. (Urmare): «Mie personal nu’mi póte face nime un reproș.* Zise el cu o moderațiune seriosă, «eu am ocupat postul meu ca comptabil și casier ca cea mai mare fidelitate—* „Și erai tot­odată sfătuitorul și mâna dreptă a șefului d-tale.* «N’am fost nici­odată sfătuitorul lui; domnul Du­rand nu era omul, care se sfătuia cu inferiorii sei, și cu tote că sciam prea bine cât de repede va că­dea casa nosstră și ce resultat funest va avea, totuși nu posedam puterea de a opri căderea bilei rulante.* Contele Beaumont făcu un gest disprețuitor din umeri. «Acestea sunt numai nisce fraze banale,* replică el, «ori­cât de bine de ar fi studiate, ele nu sunt in stare să mă abată câtuși de puțin de la opiniu­­nea mea. Acum doresc să se ii numai la ce mă mai, pot aștepta întru­cât mă privesce personal.* Comptabilul își recâștigase deplina sa contenență, cu tóte că tremurul buzelor sale denota o altera­­țiune oprimată cu multă putere sufletască­«Eu nu vă pot da lămuriri exacte în privința a­­cesta,* țlise el, «căci dv. nu sunteți creditorul ca­sei nóstre.» «Nu sunt creditor?" «Nu, dv. sunteți creditorul fabricei de zahar a societăței.» «Acesta societate miserabilă s’a declarat astă di­­mineță de falită,­ replică contele, acoperindu-și fața sa cu o roșâță înflăcărată de mânie : «tostă întreprin­derea era putredă din capul locului, și acționarii au perdut toți de la­o­laltă capitalurile lor. Se scie că aceste capitaluri s’au strecurat în buzunarele fonda­torilor și ale consiliului de administrațiune—* «In cazul acesta trebuie ca acționarii să pretindă a fi dispăgubiți de la fondatori," îl întrerupse Da­­vernier, «pe noi nu ne mai importă acesta afacere.“ ,D-nul meu! Șeful d tale era fondatorul principal!" continuă contele cu o voce alterată. «Șeful meu a murit și casa lui este falită ! Dv. ați fi trebuit să vindeți acțiunile, atunci ați fi avut câșcig în loc de pagubă. Dacă nu ați făcut acesta, este numai vina dv. și prin urmare nu se pute face nici un reproș casei nóstre." Alfred stetea răzimat de spătarul unui scaun în fața acestor duci barbați; el nu înțelese nici un cu­vânt din totă convorbirea acesta; el nu scia nimic, că contele Beaumont era între creditorii părintelui său. El întâlnise deja în salonele exposițiunei de arte pe contele Beaumont și pe fiica lui încântătore, fuse recomandat lor prin un coleg al său, și încă astă­zi se desfata el în suvenirea acelui frumos mo­ment, în care petrecuse în apropierea amabilei și in­teligentei contese. Și acum trebui să audă că contele numia pe ta­tăl sau un încelător! «Nu veți bine­ voi, d-le coate, s’mi explica repro­șurile ce le adresați în contra nenorocitului meu pă­rinte?" Iiise el cu o voce tremurândă. «Veți înțe­lege de­sigur, că doresc să am informațiuni în pri­vința acesta.S­tele «Nu cunosceji încă acesta istorie?“ întrebă con­viniciune. «Nu, eu nu m’am interesat de afacerile părinte­lui meu, el nici nu dorea ca să mă amestec, fiind­că, precum observase domnul Duvernier mai diniara, el voia să pășiască singur pe calea sa și nu asculta de sfatul nimănuia." «înțeleg prea bine," șlise contele Beaumont și în tonul cu care vorbia acum se putea cunosce o iro­nie severă, «când cine­va pășeșce pe căi obscure, nu sufere să fie observat. Ei bine, chestiunea este des­tul de simplă. Nu stiu dacă vă este cunoscut, că moșia cea frumosa, pe care societatea acționarilor pentru fabricațiunea zahărului a construit fabricele sale, a fost proprietatea mea." «Ia, îmi aduc aminte de minunata grădină, care încunjura castelul—“ ,Ș de care eram mândru," suspină bătrânul domn, al căruia alterațiune se sini­cise la acesta suvenire. «Eu ocuiam acolo cu unicul meu copil, eram mul­țumit și fericit și nici mă gândiam la ameliorarea posițiunei mele materiale." «Dacă ați voi să mărturisiți adevărul, veți trebui să afirmați că acesta posițiune nu era prea strălu­­citore," intercală comptabilul. «Eu nu neg de loc acesta. Moșia producea un ve­nit mic; nu scia din ce cauză, însă recoltele se îm­puținară din an în an și tóte încercările mele de a le ameliora, nu reușiră. In acest timp făcuiu din în­­tîmplare cunoscință cu părintele d-tale, mărturisesc sincer că dl. Durand îmi plăcea din cauza tempera­mentului său vivace și a activităței sale. Ce voiți, a­­tunci se împuterniciseră frigurile de noi toți, fie­care se silia să devină avut în timpul cel mai scurt și fără multă ostenila, și chiar aristocrația cea mai î­­naltă nu refuza de a se uni cu barbați financiari din burgezie. Părintele dv. îmi făcu propunerea ca să vând moșia, căci el voia să fondeze o fabrică de zahar, și moșia mea i se părea a fi tocmai potrivită pentru acest scop." «Dv. ați cerut o sută de mii taleri și d-sa v’a dat o sută douăzeci de mii," <Jise comptabilul schim­bând cu Alfred o privire semnificativă. «Și acționarilor a vândut-o el cu o sută cinci­zeci de mii taleri!" respinse contele Beaumont cu ve­hemență, «Dacă el mi-a oferit mai mult de­cât pre­­tinsesem, eu puteam să primesc acesta ofertă fără nici un scrupul, și de alt­mintrelea ar fi fost totul în regulă, dacă numai plata sumei de cumpărătură s’ar fi putut susține de’naintea forului criticei! Două­zeci de mii taleri în numerar și o sută de mii ta­leri in acțiuni de ale fabricei de zahar!" «Pentru ce ați primit acestă condițiune de plată ?* «Pentru ce ? Pentru că dl. Durand îmi iese în tot cazul fabrica va produce un dividend de cel puțin patru­spre­zece procente, și că n’ași putea plasa mai bine averea mea. Pentru ce ? Pentru că domnul Durand îmi dăduse siguranța, că ar fi imposibil să perd ce­va, căci valorea acțiunilor ar fi acoperită prin proprietate și prin clădirile fabricei. Aceste a-

Next