Cuvântul Liber, august 2016 (Anul 28, nr. 149-171)

2016-08-02 / nr. 150

REGIM ANI A ROMÂNIEI A MURIT Regina Ana a României a murit, luni, la ora 13:45, la Spitalul din Morges, în Elveţia, a anunţat Biroul de Presă al Majestăţii Sale Regelui Mihai I, într-un comunicat transmis AGERPRES. „La căpătâiul Reginei au stat, până în ultima clipă, Alteţele Lor Regale Principesa Moştenitoare Margareta şi Principele Radu, Principesa Elena, Principesa Sofia şi Principesa Maria. Majestatea Sa Regele Mihai a venit la spital, alături de Regină, în fiecare zi din ultima săptămână. Cu o zi înainte, Regina Ana a primit ultimele sacramente de la părintele titular al Parohiei Catolice din oraşul Morgeş", precizează comunicatul. Potrivit sursei citate, programul funeraliilor va fi făcut public, în detaliu, în cursul zilei de marţi (astăzi, 2 august a.c.). Conform tradiţiei Funeraliilor Regale din ţara noastră, corpul neînsufleţit al Reginei Ana va fi depus pentru o zi în Holul de Onoare al Castelului Peleş, iar apoi pentru o zi în Sala Tronului la Palatul Regal din Calea Victoriei. înmormântarea va avea loc la Curtea de Argeş, în noua Catedrală Arhiepiscopală şi Regală, se arată în comunicat. V. NO COMMENT Sărăcie la pachet „Ce am avut noi de scris pentru azi?"­­ întrebă dom' profesor Cioloş, după ce strigă catalogul elevilor-miniştri, aşezaţi cuminţi în bănci, cu unghiile frumos tăiate şi curaţi în urechi. „Noi, pentru azi, am avut de compus o com­punere despre sărăcie", răs­punseră ei în cor, scoţându-şi „laptoapele" pe pupitru, la con­trol. Dl Cioloş trecu printre rânduri, verifică monitoarele, se uită la cifre şi la procente, mai scoase câte o virgulă dintre subiect şi predicat, mai găsi câte un copy­­paste din documente mai vechi, „emanate" de la alte guverne, îi puse pe împricinaţi să înlocuiască „a schimba" cu a „modifica", să nu sune a plagiat (horribile dictu!), îi mai abţinui pe câte unii după cap, cu liniarul, dar în mod amical, fireşte, să fie totul politi­cally correct, să nu ne auzim vorbe de la UE. Una peste alta, ora­­cea mai recentă şedinţă de Guvern) trecu într-o atmosferă constructivă, interactivă şi inter-operativă, rezultatul fiind adoptarea „memorandumului" cu tema „Pa­chet integrat pentru combaterea sărăciei - instituirea, implemen­tarea şi perspectivele propuse pentru măsuri". Adică, să ne înţelegem din capul locului: încă nu se adoptă chiar măsuri, ci, deocamdată, se instituie, se implementează şi se propun per­spective, adică se face un pachet integrat pentru ca, într-o bună zi, ele, măsurile să poată fi luate şi implementate. „Pachetul" porneşte de la constatarea că în ţara noastră sărăcia e lucie. „40 % din popu­laţie este afectată de acest fenomen, iar 34,1% dintre copii suferă de lipsuri materiale extreme, declara raportorul ONU pe probleme de sărăcie extremă. ILEANA SANDU (Continuare în pag. a 3-a) pagina a 4-a Pagina a 6-a: UNIVERS CULTURAL Biblioteca Județeană, mureș" [ ■\ T­EM TOMHAK,. . GRANDOARE ŞI DECĂDERE LA MÂNA DESTINULUI! P­oezia, din perioada interbelică, a lui Mihai Beniuc, poet controversat, aflat, după 1944, în slujba mai mult a Moscovei, decât a României, este inclusă de Ion Dodu Bălan în „tradiţia liricii transilvănene, de la Andrei Mureşanu la Coşbuc, Goga, Aron Cotruş", ca autor „profund original", cu „viul sentiment al istoriei", cu „vocaţie mesianică". Poet cu un „timbru propriu" şi un „lirism propriu", care-i asigură „un loc aparte în literatura noastră", după o afirmaţie a lui I. Negoiţescu. Referindu-se la poeţii ardeleni, în a lui „Istorie a literaturii române de la origini până în prezent", George Călinescu îl considera pe Mihai Beniuc „cel mai viguros printre aceşti tineri poeţi (...), înrudit cu Octavian Goga şi Aron Cotruş prin mesianism, spirit de revendicare socială şi (...) idolatru al lui Eminescu, asemenea căruia formulează fraze lirice de o îndrăzneaţă nuditate..." Născut la Sebeş, la 20 noiembrie 1907, într-o familie de ţărani, Mihai Beniuc face şcoala primară maghiară din satul natal, apoi urmează Liceul „Moise Nicoară" din Arad, avându-l profesor de literatură pe poetul simbolist Alexandru T. Stamadiad, şi participă la şedinţele cenaclului lui Victor Papilian. Urmează Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Cluj, secţia Psihologie, continuându-şi, mai apoi, studiile în psihologie animală, în cadrul unei specializări la Hamburg, în anul 1934 devine doctor în ştiinţe psihologice al Universităţii din Cluj, cu teza „învăţarea şi inteligenţa la animale". A colaborat, ca poet, la revistele „Falanga", „Bilete de papagal", „Abecedar", „Societatea de mâine", „Ţara nouă", „Gând românesc", „Revista Fundaţiilor Regale". A fost deputat în Marea Adunare Naţională, profesor universitar, parcurgând întreaga ierarhie universitară a timpului, membru al Academiei Române, secretar, iar între 1949-1965, preşedinte al Uniunii Scriitorilor. Autorul unor volume de versuri - „Cântece de pierzanie" (1938, la Editura „Miron Neagu" din Sighișoara, cu sprijinul lui N.D. Cocea), LAZĂR LADARIU (Continuare în pag. a 3-a) _______________________ ■__________________ SECVENŢA Ţl K- ’ ’ ~ M Doctoratele ruşinii! E ruşinos să afli că un gene­ral a obţinut titlul de doctor ca plagiatori Generalul Gabriel Oprea, cu stelele pe umăr obţinute după cum se ştie, fost ministru al Internelor, este unul dintre „doctorii" plagiatori. Comisia de Atestare a Titlurilor „a stabilit că generalul a plagiat lucrarea lui de doc­torat". Sau cel care i-a făcut-o! Şi fostul premier Victor Ponta „este aproape de un verdict similar" (sursa­­ „Adevărul"), după ce aceeaşi comisie i-a respins contes­ taţia, în situaţii de-a dreptul penibile se situează şi Radu Stroe, Mihai Stănişoară (foşti miniştri), Romeo Raicu, Loredana Radu, nepoata lui Oprea, Adela Popescu, fosta lui secretară. Câţiva dintre ei au cerut singuri retragerea titlului de doctor, dovedindu-se plagiatul. Dar cu ruşinea cum rămâne? LAZĂR LADARIU 1 ■' --------|\ România şi războaiele de imagine PORTRETUL UNUI AGENT DE INFLUENŢĂ (I) „Poate că omul e făcut numai din cuvintele lui..." László Tőkés Fost colaborator a două servicii de informaţii comuniste - al Securităţii şi al AVO, serviciul de informaţii ungar­­, fost episcop reformat, fost preşedinte de onoare al UDMR, fost vicepreşedinte al Parlamentului European, fost soţ adulterin (fost, pentru că soţia sa a divorţat de el) şi fost cavaler al Ordinului Steaua României, László Tőkés a fost, este şi va fi, în calitate de agent de influenţă, un vector al războaielor psihologice şi de imagine împotriva României. Cea mai recentă „performanţă" a sa, care dă şi măsura capacităţilor sale profesionale şi mentale, a fost să repete la Universitatea de vară de la Tuşnad inepţia care a provocat retragerea Ordinului Steaua României: un nou apel către prim­­ministrul Victor Orbán ca Ungaria să-şi asume statutul de „putere protectoare" faţă de maghiarii din Transilvania. * O simplă căutare pe Google arată că despre László Tőkés s-a scris enorm, îndeosebi în presa online şi mai ales după retragerea, decisă de justiţia română, şi confirmată de preşedintele Iohannis, a Ordinului Steaua României. Cele mai multe materiale arată, în mod explicit, o aversiune făţişă faţă de personaj, fapt care nu miră. Există cărţi ale unor autori reputaţi, dintre care unii, prin forţa împrejurărilor, sunt în deplină cunoştinţă de cauză, iar alţii produc (Continuare în pag. a 11-a) DORIN SUCIU

Next