Cuvîntul Nou, octombrie 1970 (Anul 3, nr. 146-162)

1970-10-18 / nr. 151

Pag. 2 Pentru iubitorii de poezie RADU SELEJAN Partidul douăzeci de milioane de inimi, vibrînd spre înălţimi, în ritmurile dense. Puterea — călăuză spre Comunism, PARTID cutezător şi înţelept. Stea lingă stea columnă purpurie, suflet al ţării durat din ţării. Soare lingă soare fluviu de lumină revărsat in .Jurul Carpaţilormăr lingă umăr, fiecare zi — un tezaur inundat de rod altoit pe vigoarea copacului — Ţară. Fiecare zi — o vreme a culesului, o toamnă, împliniri o vara, fiecare zi — un hambar de-mpliniri către tot mai înalt, belşug de credinţă în îndemnul Partidului, belşug de dăruire pentru recoltele zilei de ixxîine. Dragoste de ţară înveliţi in umbre miţoase cu lină de aur, strămoşii coboară din munţi printre noi — dragoste de ţară cu izvoare afunde. Trecînd prin Ei, coborînd prin Ei, urcînd din rădăcină-n rădăcină, în praguri de odihnă neodihnă, ne-ai scos din noaptea-n chip de zei. Fibră cu fibră, împletit din vlaga acestui pămînt — drept şi sfînt — într’e alte pământuri, înflorind în anotimpul credinţei noastre de-a fi cu vremea, ai crescut roditor copac de lumină la răscruce de drumuri prin veac, urcind din rădăcină-n rădăcină, bogate, crescute din rădăcini Carpatine dragoste nemuritoare, nesfîrşită credinţă în puterea României de-a fi. Copac de lumină CANTATA PROFANA (pictură în ulei) de Tóth József după Béla Bartók lllllllli Prilej de emoţie Descoperirea unei noi pagini scrise de mina luceafărului poeziei româneşti, constituie un prilej de vie emoţie atît pentru specialişti, cit şi pentru iubitorii poeziei. Conferenţiarul universitar Octavian Stiiau, de la Facultatea de filologie din Cluj, întors recent din Tubingen (R. F. a Germaniei), unde a predat cursuri de limba ş literatura română, a adat vestea existenţei uno manuscrise eminescien necunoscute. La un strănepot a.: Mittex Kremnitz, prietena cu Mihai Eminescu, se păstrează mai multe scrisori, manuscrise, precum şi un caiet cu coperte roşii, în care, scrise de iniţia lui Eminescu, se găsesc patru copii caligrafice complete ale poeziilor „Cu ntîine zilele-ţi adaugi“, „Despărţire“, „Foaia veştedă“ „Rugăciunea unui dac şi alte poezii eminesciene, transcrise de Mitic Kremnitz. Nici una dintre variantele cunoscute pînă acum nu se suprapun întru totul variantelor din caiet, permiţînd astfel specialiştilor o nouă cronologie a lor. Intre celelalte documente autografe se găsesc scrisori de la Elena Văcărescu, Zoe Bengescu, o reuşită traducere a lucrării lui I. L. Caragiale „O scrisoare pierdută“, mai multe nuvele de Ion Slavici şi alte lucrări care vor fi aduse încă în acest an în ţară. Aceste documente vor constitui, la Biblioteca universitară din Cluj, fondul Mitte KremnH O IUBIRE. (Ilustraţie de A. Mureşan) ////////////////////////////#//////////#s ATELIER PLASTIC Axcus, 13 octombrie. Trec prin culori şi răsucesc sub talpă strigăte ruginii, galbene, frunze moarte, strigăte de toamnă, ţipete de raze răsfrînte în culoarea frunzelor moarte. Copacii se-apleacă asupra aleilor prinse-ntr-o horă cu toamna, şi-şi leagănă crengile într-o pală de vînt. Aici la Arcuş în mijlocul larmei cromatice au venit artiştii plastici" din judeţul Covasna să împletească intr-un singur fir idei, sentimente, gînduri, strîngeri de mîini, zîmbete, bucuria revederii, destăinuiri, proiecte, tumult ce ilustrează atmosfera în care şi-a reluat activitatea cenaclul artiştilor plastici din judeţ. Prima intilire, prina şedinţă este destinată discutării unei probleme majore : canalizarea eforturilor creatoare ale tuturor plasticienilor pentru realizarea unor lucrări inspirate din trecutul de luptă al partidului, momente din luptele pentru eliberarea patriei, realizări din judeţ ale regimului de democraţie populară, aspecte specifice de la constituirea judeţului precum şi ilustrarea eforturilor actuale ale oamenilor muncii pe drumul marilor realizări. Cu lucrările selectate se va deschide în 30 aprilie o expoziţie închinată sărbătoririi semicentenarului partidului. Printre alte acţiuni pe care şi le-a propus cenaclul, se încadrează şi ilustrarea volumului literar, omagial, închinat sărbătoririi a 50 de ani de la înfiinţarea Partidului Comunist Român, şi programarea unui colocviu pe tema „Arta plastică militantă între cele două războaie mondiale“ şi „Tendinţe actuale în arta plastică“. Propuneri interesante, schimburi de păreri, contradicţii, inerente intr-un spirit colegial, gesturi sugestive, reprezintă cadrul optimist, tineresc în care s-a desfăşurat această întrunire. Artiştii plastici vor primi un ajutor substanţial prin punerea la dispoziţie a unui bogat material documentar, spiijin în procurarea materialului brut (piatră pentru sculptură şi material ceramic) şi crearea condiţiilor de muncă prin construirea a cinci ateliere pentru pictură şi a unui atelier de sculptură. Bătrîna toamnă a îmbrăcat cea mai frumoasă dintre haine, şi-a aninat culori la tîmple şi zîmbete in ramuri, oferind cu generozitate hrană sufletească pentru artişti. Am plecat, păşind printre frunzele „moarte“ în irizaţii „vii“ de culoare, cu încredere în forţa creatoare a artiştilor noştri plastici, cu speranţa că vor şti să răspundă nobilei misiuni ce le-a fost încredinţată. A. MUREŞAN Biografia muncii Discuţia noastră a pornit de la o întrebare simplă şi firească : Ce este şi ce trebuie să fie căminul cultural ? — la care directoarea căminului din comuna Chichiş, profesoara Clara Konrath, ne-a răspuns: — O instituţie de cultură, prin care facem educarea oamenilor muncii, înarmîndu-i cu ideologia partidului nostru. Pentru a-şi îndeplini această misiune, căminul cultural iniţiază variate şi interesante manifestări, de la cele privind sprijinirea cooperativei agricole, la cele cu caracter ştiinţifico-literar, de educaţie cetăţenească, patriotică, etică şi estetică. — Care este eficienţa acţiunilor întreprinse, ce plan aţi elaborat pentru educarea ştiinţifică a populaţiei, a gîndirii ei economice, a dezvoltării conştiinţei juridice şi morale ? — Educaţia ştiinţifică are un ţel bine determinat : formarea în conştiinţa oamenilor a unei concepţii ştiinţifice materialist-dialectice despre lume şi viaţă, despre materialitatea şi cognoscibilitatea ei. Acestea se reflectă în atitudinea nouă faţă de muncă şi societate a fiecărui cetăţean, care trebuie să devină un constructor activ şi conştient al societăţii noastre. Nu ne-am limitat la o simplă informare în aceste activităţi. Pentru combaterea misticismului am ţinut de asemenea cicluri de conferinţe, printre care „Modernizarea religiei“, ţinută de tovarăşul György Ferencz — secretar al comitetului comunal de partid, „Ştiinţa şi religia“ etc. Dar, odată cu terminarea lucrărilor de toamnă, cu venirea sezonului rece, vom relua aceste acţiuni educative. In celelalte domenii, la care v-aţi referit, acţiunile au fost sporadice. Am sprijinit pregătirea profesională a populaţiei, dezvoltîndu-le cunoştinţele lor profesionale, popularizînd concepţiile înaintate despre natură şi societate, cuceririle ştiinţei şi tehnicii contemporane ; am ţinut seri tematice, legate de formarea atitudinii socialiste faţă de muncă şi avutul obştesc, a spiritului colectivist, iar prin bibliotecă le-am recomandat cărţi specifice locului lor de muncă. — Care este activitatea pe care o desfăşoară formaţiile artistice, existente pe lingă căminul cultural ? — Avem două echipe de teatru, una formată din tineri, alta din vîrstnici, în total 25 de artişti amatori. Cu formaţia tinerilor, ne-am prezentat recent la POIAN in cadrul celui de-al VI-lea Festival de teatru de amatori „I. fc. Caragiale“, unde am fost cotaţi ca cea mai bună formaţie pe centru şi vom merge la faza următoare a competiţiei. Atît cu piesa „NU-I UŞOR SA DIVORŢEZI“ a lui Meliusz József, cit şi cu piesa „ŢIGANII“ a lui Ede Szigligeti, am făcut deplasări la Ozun, Neţ, Ilieni, Reci etc. Dacă ar trebui să exemplificăm cîteva nume, am aminti pe : Maria Dezső, Korodi Zoltán, Kakasi Mozes, Plugor Sándor, Saroşi Sándor etc. — artişti amatori, îndrăgostiţi şi nedespărţiţi de scenă. De asemenea, avem două formaţii de dansuri, pentru cei mici şi pentru cei mari — un total 18 perechi — cu care am participat anul trecut, în cadrul celui de-al IX-lea concurs al artiştilor amatori. Instructorul lor este acum Procop Sofia. Ultima lor confruntare cu publicul a fost la Ziua recoltei. Avem şi formaţie de fanfară, orchestră de muzică populară şi uşoară. Ultima acţiune cu aceste formaţii şi orchestre ? Tot la Ziua recoltei. Cu ajutorul cadrelor didactice de la şcoala generală de opt ani, definitivăm textul pentru brigada artistică de agitaţie, care reflectă realizările şi unele aspecte negative din comuna noastră. M-aţi întrebat cum se desfăşoară munca cu filmul şi cu cartea, cum antrenăm localnicii laactivităţile culturale? La noi rulează filmul de patru ori pe săptămînă. Biblioteca are un plan bine stabilit, în concordanţă cu sarcinile şi acţiunilecăminului cultural. De la aniversări, a unor personalităţi literare, la serile de basm pentru copii, la recenzii de cărţi şi expoziţii — acesta-i drumul prin care biblioteca noastră vine în sprijinul locuitorilor. — Ce pregătiţi cu formaţiile artistice pentru aniversarea semicentenarului P.C.R. ? — Am stabilit împreună cu comitetul de partid un plan de activităţi, în care am cuprins programe combinate cu formaţiile artistice, dezbateri tematice, privind activitatea desfăşurată de partidul şi statul nefetrut in toate domeniile vieţii noastre. Iată cîteva dintre ele : „25 de ani de la Conferinţa Naţională a P.C.R. ; 50 de ani de la greva generală din 1920“ ; „P.C.R. — forţa conducătoare a societăţii multilateral dezvoltată“ , întîlniri cu vechi militanţi ai mişcării muncitoreşti, cu activişti de partid etc. — Greutăţi ? Aşteptăm iarna bine aprovizionaţi în toate sectoarele. Nu prea avem loc suficient pentru desfăşurarea activităţilor cu formaţiile artistice, avem o singură sală la cămin unde rulează şi filmul — televizor, radio —. In rest ? Şcoala, organizaţia de partid, consiliul C.A.P. ne sprijină efectiv. Doar, o dorinţă ne-a rămas şi anul acesta nesatisfăcută : prezenţa unor spectacole a teatrului din Sfîntu Gheorghe pe scena căminului cultural din CHICHIŞ. Convorbire consemnată de ION MĂRGINEANU Descătuşări de umbre, îmbrăţişări de ape şi oglinzi lingă pleoapele nostalgice ale toamnei. CUVÎNTUL NOU CADRAN CULTURAL Şedinţa din această nouă „stagiune“ a Cenaclului literar Liviu Rebreanu va avea loc luni, 19 octombrie 1970, ora 19 la sediul redacţiei ziarului „Cuvîntul nou“,din Sfîntu Gheorghe, Piaţa Libertăţii nr. 10. Vor citi Tereza Mureşan (proză) şi Ion Mărgineanu (poezie). Anul Til nr151 FILE DE CRONICA Acum, cind încep aceste însemnări, încerc un sentiment de emoţie şi responsabilitate în acelaşi timp. Această serie de articole care are ca scop abordarea a cîtorva aspecte ale culturii naţionalităţii maghiare din România, se încadrează intr-un dialog perpetuu, într-o tradiţie seculară. Această evoluţie a avut momente de mari împliniri — de ce nu am spune-o! — a avut perioade nu lipsite de greutăţi. Dar — şi acest lucru trebuie accentuat — ea niciodată nu s-a întrerupt. Au fost totdeauna oameni lucizi care au ştiut să aşeze acest efort în rîndul marilor sarcini înfăptuite cu perseverenţă şi nobleţe spirituală, ştiind că misiunea lor este împlîntată adine în istorie şi îşi întinde punţile departe, în viitor. Concret , este vorba despre acel interes pe care opinia publică românească înaintată şi l-a manifestat întotdeauna faţă de viaţa, cultura naţionalităţii maghiare din ţara noastră. Sunt convins că astăzi acest interes depăşeşte cadrul unei simple dorinţe de informare. Înseamnă ceva infinit mai mult, se bazează pe o îndelungată experienţă istorică, porneşte de la împletirea pe cit de conştientă, pe atît de armonioasă a unor interese naţionale cu un crez etic major: respectul faţă de toate popoarele şi naţionalităţile, fie ele CONTEXT mari sau mici, faţă de fiece om, indiferent de limba pe care o vorbeşte, de tradiţiile sale, cu condiţia ca această înţelegere, acest respect să fie reciproc. In conştiinţa mea, înţelepciu- nea şi umanismul caracteristic poporului român, se leagă indisolubil de această trăsătură a spiritului naţional. Sunt convins că de aici au pornit eforturile lui Iosif Vulcan, de a transmite publicului românesc, prin intermedidiul revistei ,,Familia", şi valorile culturii maghiare ale vremii; prin aceasta explic tenacitatea lui Octavian Goga. 1 ) care a muncit timp îndelungat, intr-o perioadă istorică deosebit de complexă şi o experienţă personală contradictorie, la transpunerea în limba română a nemuritorului poem drax *matic „Tragedia omului“ al lui Madách Imre ; precum nu- ' ^ mai aşa se poate înţelege rîvna cu care un Şt. O. Iosif, un ^ 1 Rebreanu, un Coşbuc, iar în anii mai apropiaţi, un Ion Chifanezu, un Mihai Beniuc, un Eugen Jebeleanu, au tradus din \ opera lui Petőfi, Ady Endre, József Attila şi a altor scriitorii maghiari. A rămas un moment interesant al istoriei litera- f 'turii maghiare din România, seara literară a revistei „Heti- ■' t kon", din primăvara anului 1928, tind la invitaţia Societăţii 7 ^ Scriitorilor Români, romancierii Bánffy Miklós şi Tabéryi Géza, poeţii Bartalis János, Olosz Lajos şi traducătorul Kádár Imre, s-au întilnit cu un public bucureştean select, din rin- ' durile căruia nu au lipsit Liviu Rebreanu, Victor Eftimiu şi şi alţi literaţi de seamă din Capitală. | * In cronica acestor evenimente merită un loc de frunte la strădania lui Nicolae Iorga de a cultiva prietenia şi relaţiile profesionale cu renumitul orientalist şi scriitor Antalffy " Endre din Tîrgu Mureş, de a-l invita pe istoricul literar \ ' Bitay Árpád, să conferenţieze despre problemele ştiinţei şi culturii naţionalităţii maghiare din România, la cursurile de vară de la Vălenii de Munte. In memoria scriitorilor din ge- \ neraţia mai vîrstnică, trăieşte şi azi emoţionanta manifestare 7 de unitate şi prietenie frăţească, care a avut loc în anul 1946. , fiind simbolizînd deopotrivă continuitatea şi începutul unei z noi, etape calitativ superioare, s-au adunat pe aceeaşi scenă 7 bucureşteană, Mihail Sadoveanu şi Gaál Gábor, Gala Galacti tion şi Nagy István, Eugen Jebeleanu şi Méliusz József. „ Astăzi, datorită politicii naţionale marxist-leniniste al Partidului Comunist şi statului român, multe momente care , , într-o perioadă nu atît de îndepărtată, aveau semnificaţia de nobile gesturi, de încurajatoare simboluri, au devenit fapte cotidiene văzute şi ştiute de noi toţi. | 7 Iată în ce context, între ce coordonate ale unui interes x \ constant aş vrea să aşez gîndurile şi mărturiile mele pe care, ' i cu bunăvoinţa cititorilor, urmează să le împărtăşesc in săp- \ ' tămînile care urmează. i 1 1 I GÉZA DOMOKOS ^ Păpuşile au intrat în alertă Formaţia de teatru de păpuşi de pe lingă Casa de cultură Covasna pregăteşte piesa „Găina cu creastă roşie“ (autor Ledea Mileva.) Problema numărul unu în pregătirea spectacolului o constituie decorul, pentru confecţionarea căruia se cere sprijin concret din partea conducerii Casei de cultură. Pentru acelaşi festival, păpuşarii Casei de cultură, din Tîrgu Secuiesc, pregătesc piesa Turnişorul (de A.P. Marsac). Modernizarea scenei, schimbarea unor păpuşi şi asigurarea unui acompaniament muzical adecvat — sunt dificultăţile pe care le întîmpină artiştii acestei formaţii. Căminul cultural din Breţcu, face repetiţii la basmul popular „Gogoaşa călătoare“. Emese Fejér, învăţătoare şi membră a formaţiei de păpuşi, se preocupă direct de confecţionarea păpuşilor, de o cit mai bună prezentare a decorurilor. VIORICA VIRAU, coresp.