Dimineaţa, octombrie 1910 (Anul 7, nr. 2365-2395)

1910-10-19 / nr. 2383

&­ î; 1 Octombri> Ayiom Sserefu­­m­­imusete si Splendoarea unul fan se obține întrebuințând silnic CREMA FODRA ȘI n . „ . ,­­APUMUL JIL-----------------­ne-a anMre la toate farmaciile, drogueriile, magazinele de par- Albiierte și galanterie, din toată țara. DEPOSIT­UL GENERAL Farmacia CONST. CHIHAESCU București—75 Baiea Victoriei 75 Colt cu St­r. Modoi — Tel­oi 4/17 Reprezentanți g­enerali Has & Wilhelm. Str.m­ha­rt i­ Str. Zborului 4 13 vmMrn—im.....—.......i­ .....■ [UNK] I ------------- ,------------------• «nws«R»Bs»srawH*aaB^^ Bomboane Purgative din suc da fructe Ușor de luat de copii și a­­dulți. Efect sigur. Excelente contra: Canstip&ț­ oî, Lenevral In­testinu­ ©, Hemoroizilor Cong­estiunei, Migrenei De vânzare in toate farmaciile. MepoKMi­st­eneral PAURMAI&ON . IA inl Strati» Kofta Creati$ft So. $52 SST* CIS ME MAS MUMM PIANE si PIANINE Se găsesc la Marele Magazin de Muzică JEIN FEDER București Mess Victoriei 54 Furnisorul Curții Ilegale CASA de INCSLD 3L5E Vânzare în J$£ A’1M3 în condițiuni avantagioase Atragem atențiunea publicului că avem depozitul renumitelor sale fabrici : Rechst­ein, R­osendorf­er, Hönisch, Kaps, .,öc. si Schiedmayer-Rianofortefabrik (Racrinul). Această din urmă fabrică, e adevărata fa­­a­ iwrml??5‘.a3rer’ cunoscută la noi sub numele de: »SGMIERMAYER RATRAJSfUR“ și nu trebue deloc confundată cu pianele „Sch­iedmayer-Söhne“, oferite — cine vrea aibă O adevărată Pia­­nma.Jschiedmayer-Răb­tnul să se adreseze la noi, avind mm&luaf depozitul acestei fabrici !’UCoa­te glamele se chastr em. Preturile originale ale fabrici Sfaturi pentru ambele sexe de docîorul F. GRUMFECD i­ândmrea și menirea organelor sex­uale bărbătești și femeiești.—Virgină­­tatea.— Menstruația.— Sarcina.—Avor­­t TV­.—Suciturile.—Stabilitatea.—Vagis- Afrodizii.— Onania. — Poluțiu­­nie.—Neputința. — Blenoragia.—El­e­ Și căsătoria.— Șancrul moale, sifilisul.—Sifilisul și căsătoria.—Inlă­­turarea bolilor sexuale.—Prețul­­ lei*. Se află de vânzare la:. Librăria Leon Aipalay ________BUCURE^ra Sfa­ boanelor menagere Nu vopsiți dușumelele d­ Y cu alte vopsele de cit eu .SOLIQOb fiind cea mai bună vopsea para­turată repede ca un lu­­pru splendid, foarte durabil, nu se pătează de apă, ca cele­­l’elta vopsele shnUiere. Depozit General, fi-nu CARL ZIHER a Co. Jla „Elefant“ Strada Lipscani, 86 (In fața biserică Sf. Gheorghe) Do, Re, Mi-Cea mai bună methodă de piano, Singura după care copiii învață cu ușurință. Prețul lei 3.75, în provincie franco lei 4.25. Adresați comandeîe la magazi­nul Jean Feder, București. str.OlMSCI De la Facult&Isa din Paris posi elev al profesorulu­i £eurnkr Specialist in: Boalere de Fiere și Sifilis W az^uTpa&ului Calea Victoriei 120 (lingă bis. in­. ) TELEFON 29 I 1 Consult 8—10 a. m. și 2—5 p. m. iar LUWISCH BOALE SIFILITICE (LUMEȘTI) S-a realtors la GapitaSa Comun­. 2 — 4 și 6bt — 7’/1 p. m. Telefon 34/39 — S STRADA COVACI 3­ Ii ioate zilele X.A­LERQBLOiUL BUCUREȘTILOR (Chirila) Expoziție«Aeroplane Cetisris sistama ȘCOALA DE PILOȚI B ü­FET intrarea la tribune lei 3, — pen­tru copii și elevi prețul jumăta­te, loja lei 20,— abonamente anuu ale lei 100, — pentru ofițeri și e­­levi, funcționari ai statului lei 20. Pentru zilele de Duminică s’a înființat și a doua clasă, intrarea 1 Leu, pentru copii, elevi și mi­litari grade inferioare 50 bani. Aerodromul se află instalat la o depărtare de 300 metri de gara Chitila. Gară deservită de peste 40 trenuri. Trenuri recomandabile din București, 2.55 și 4.20. Plecarea din Chitila 6.30 (tren special) și 7.55. Contra boabelor infecțioase și mai ales contra N­­O­IL­E N­. E­I precum și în stare de debili­tate și indispozițiune a stoma­cului și a aparatului digestiv autoritățile medicale reco­mandă : C­ON­ACUL Regal și altic? catzi]ți I. NAVIX.LE & Co. Sr. Gara Berbeci.— Palilisa tis Canîis O-no Sr. Soli de femei, copii și interne — 15 STRADA MSIZIEI:­«­ 15­­­­ Jonsan: 3—5 p. i». TELEFON 28/90 Laboratorul Dr.Robio 5 Strada S. C. Krisiann — 5 Telefon 13/6­) A­NALIZE Sânge [reacț. Wassermann pentru sifilis]. Uzine și ori­ce alte analize medi­iale, alimentare, industriale, chimici și bacteriologice. Special în umbru națiui jiRBii­r Colonia cea nouă a orbilor Școli și ateliere. — Surorile de ca­ritate. — Un copil de douăzeci și nouă de ani. Pe cel mai imposibil din dru­muri, printre noroaie și făgașe, săltînd de credeai că se sfarmă la ori­ce pas, automobilul luptă să ajungă spre ținta ce-mi pro­pusesem, spre colonia cea nouă a orbilor, pe care într'o zi de soa­re, o regină a întemeiat-o. încă cîte­va hanuri, un șanț și un podeț de trecut ți alba clă­dire sa arată în zarea Glmpie­i. Din planul vast numai două cor­puri de clădiri sînt terminate, celelalte ce cuprind atelierele și locuințele personajului deabea sunt ridicate de la pămînt. In pragul Azilului, două surrori tinere mă întimpină. Una din ele, veche cunoștință din Sinaia, zîmbește vesel la ap­a­riția mei și-mi dat cu bună-voință lămuririle cerute. .,Azilul orbilor regina Elisabe­­ta“, cum se intitulează azi fosta „Vatră luminoasă“, este la înce­putul reorganizărei sale. Fie din dorința expresă a su­veranei, care a ținut, la această instituția mai mu­­r­a­l’a ori­care alta, fie în urma puternicei in­­filuențe a opiniei publice și a campaniei dusă prin presă, adm­i­­nistrațiunea actuală a azilului de orbi, a căutat ca atelierele, cursu­rile și școala să urmeze progres­­ul aranjat de regină. Cum însă atelisrele nu sunt ter­minate, orbii lucrează in camere pe secții, însoțită de una din dră­guțele surori de caritate cărora le revine în mare parte buna stare și ordinea actuală din ins­tituție, trec pe rînd în­­ ateliere înjghebate provizoriu­. In cel de scaune lucrează cu Indeminare mai mulți bărbați și copii. Recunosc cîte­va figuri­­ din tim­pul cînd „Vatra luminoasă“ func­ționa în calea Moșiilor. In atelierul de perii i veche cu­noștință, Anära căsătorită acum trei ani, a cărei nuntă, tot cu un tovarăș orb, a făcut așa de mult să vorbească ziarele. Mă recu­noscu pe glas și confidențial îmi spune că e foarte mulțumită „în căsnicie!“. Un chip­ersă pe care nud pot uita e acela­­ ai Lemrțel din Să­­rulești. O țărăncuță de vre-o doi­sprezece ani, care venită de cîte­­va zile sta tristă, pe un scaun, și nu vorbea nici nu lucită. La apropierea mea, îmi luă cu aviditate mîinile și lacrimi răsă­­riră în ochii ei stinși. — De mult ești iarbă micuța? — De doi ani. •— Și Șpînă atunci vedeai ? — O da! ca și d-ta. Vorbea pripit ca și cînd ar fi voit să-și stăpînească emoția și cînd ne depărtarăm, mîinile ei Întinse pare că voiai­ să ne re­țină mereu lîngă ea, mica oarbă, ca nici odată nu va mai vedea florile și soarele. Actualmente o sută nouă­zeci de orbi Împreună cu cop­ii can for­mează marea majoritate, au­ loc în azil. Și s’au­ organizat cursuri și di­mineața mai mulți profesori vin din oraș de se predă diferite ma­terii. Copiii sînt pregătiți a de­veni profesori de orbi mai tîrziu­, și fie­cai­ce învață cîte o meserie. In sufrageria vastă, lîngă soba ce dogorea, cu capul în piept, nemișcat, un copil sta zgribulit. Părea să tot aibă opt-nouă ani. Fața lui curioasă, palidă, zbîr­­cită, părul lui i­ircolo încărt­iițit, mă opri locului și-l Întreb. — De cîți ani ești micule? ! — De „două ș­i­ nouă“! !Cu toată uimirea mea, sora îmî confirmă spusele nenorocitului rachitic, căruia anii nu voiseră a-i da bărbăția și robusteța potri­vită lor. Tip demn de un impresariu de Moși, doritor de cîștig, micul orb fusese adus la poarta­­ azilului de o femee care îl părăsise. Pian­uri, cîntece și­ coruri mă treziră din gîndurile dureroase în cari căzusem privind nenoro­citul monstru și din nou, pe a­­celeașî făgașuri imposibile îmi luai calea înapoi. Nu pot încheia ancheta mea fără a nu remarca cît de preșit s’a ales locul pentru această cons­trucție. Pe terenul cel vast, în loc să sa clădească in partea cea mai Înaltă, s’a ridicat construcția în părțile joase, unde inundația vine regulat și de unde bieții oa­meni nu știu­ cum să iasă în tim­purile rele. Azilul e lipsit de calorifere Și de apă, și lucrările începute în a­­cest sens, deși se activează, totuși sunt foarte întîrziate. După cite am putut vedea, abia peste un an-doi colonia va fi de­finitiv terminată, și, să sperăm, consacrată fără de nici o schim­bare ntru totul ideea fondatoarei. Electra b­LOTELE UNUI OM TIMID Două mentalități Cînd se inu­mplă de am cîte o treabă pe la vre-una din marile in­stituții publice sau comerciale, mă încearcă întotdeauna un sentiment penibil, nu atît din pricina cererii ce mă aduce la acea instituție, cît mai mult din cauză că trebue să mă supun tiraniei desgustătoare a odăiașului. O, acești gravi paznici ai singurătății stăpînului lor, de a căror privire săgetătoare și, adesea, sarcastică nu poți scăpa, m-ai ales atunci cînd te bănuesc că vii cu o suplică! Dacă nu ți se prezintă cu o mutră mohorîtă, prin care par­că vor să arate cu­ sint de conștient? de înalta lor misiune, apoi te mi­­­sonă, cu o clipire scrită­ oare, de sus pună jos, ca și cum ar vrea să l­ țî spună: — Ei, lingău’,e, mai stai, că pun’ nu ț­-oi da eu drumul, al să aștepți mult și bine. Și tu, care ,știi bine că, numai de al trece peste... cadavrele lor, ai pu­tea ajunge mai degrabă în biroul ă­­lui mare, te resemnezi și, agitat, înfierbintat, muncit de nerăbdare, te plim­bi de colo pînă coko. Dar iată că, deodată, observi pe unul din mulțimea de solicitatori strecurând ceva misterios în mina ușierului, și mintea ți se luminează. Eternul su­veran: bacșișul! Te Hotărăști să faci și tu apel la el și, într'adevăr, Doam­ne, ce minune, porțile cerului se des­chid și, ca purtată pe aripi de vînt, carta ta de vizită a zburat în mina aceluia de­­ vil să-i ceri vre-o îngă­duință, înlesnirea unei­­ păsuiri, un act de dreptate sau o favoare. Astfel, mai deunăzi, împrejura­rea m’a­ adus în anticamera direc­torului unei importante instituții pu­blice. Dar n’ajunsesem bine la ușă și mi se și puseră în cale doi lei: unul mai tinerel și altul cărunt, sub a cărui stăpânire părea că se află pri­mul. Se întind­e arta de vizită, ru­­gîndu-i s’o înminezie directorului. Dar moșu, de colo, aspru. — E ocupat acul Mă trîntesc dar pe banca din sală și scot o gazetă, ca să văd cum mai stăm cu politica Europei. Și, tot ur­mărind valul de telegrame, observ că timpul a luat-o sdravă. Înainte și prea s’a prelungit așteptarea. Mai încerc dar din nou să aflu de la bă­­trînul odăiaș dacă­ î în sfîrșit chip să intra la director. Da’ de unde! — E ocupat, dom'le, nu înțelegi odată! Ba înțeleg foarte bine, dar mai în­țeleg că mî-ar fi servit minunat da­­că în loc de piesa de 6 lei ce'mi în­cărca buzunarul, aveam mărunte. Cu un leü sau chiar cu o jumătate de ten aș fi îmblînzit, dintr’o lovi­tură, pe vajnicul leu de la ușa di­rectorului. Totuși, fac cercarea să-l ademenesc cu promisiuni: — Ascultă, nene, fă-mi rost să intru și, dac’o­­ și cu bine, n’o să te creșt­i. N’am tocmai la mine, dar te cinstesc eu, nu te uit. A cam stat o clipă la îndoială: se vede că nu-î prezentam destulă ga­ranție, dar apoi s'a m­iint • « disipă­­rit m­âcmiru cu carta mea de vizită, a zăbovit puțin și, cînd a reapărut, m’a introdus pe o­­ altă ușă la cabi­netul secretarului, unde e numai chestie de cîte­va minute pînă să te vezi în fața celui mult dorit. Pentru rezolvarea­ însă a afacere­ ce mă preocupa a fost nevoe de o a douia audiență și, prins în vîrteji! goanei după combinații, am uitat cu totul de făgăduința dată moșului. Și, cînd m’am prezintat din nou, © 1 m’a recunoscut pe dată și, cu haz, luîndu-mă peste pi­cior, clipi șiret tovarășului. — Acu­st știi că ți­ese de-un țap Și d­e astă dată s’a ținut dîrz, pînă n’au eșit țapii, n’a fost chip și mă introduc în cabinetul directorial. Și pe cînd mă înapoiam pe dru­mul meu, mi-a apărat în gînd fi­gura luminoasă a lui Ion, valetul di­rectorului ziarelor „Adevărul" și „Dimineața“. Stă și el în spațioasa anticameră de .primește pe vizitatorii cari bat la ușa apărătorului atîtor cauze drepte și nici cînd de pe bu­zele lui nu est vre-u­n cuvînt jicnitor și, de a­ fi omul cel mai de rînd, cu aceeași­­ bună-voință îți va des­chide ca și ori­ dărui s­luntru persona­giu al țărei. Ori­ ce deslușire i-o cert­ ți-o dă imediat, și în ochii lui nu vei zări nicî­odată îndemnul de a’l mitul ca să fii mai cu inimă servit. Iți oferă în grabă un scaun, ori­ cine va fi, și pe toată lumea o anunță, fără a face distincție. El așa știe­ că datoria lui nu e numai să stea de santinelă la­ ușa directorului, ci să-i și servească r« toți ou­î se prezintă și își îndepli­nește treaba cu o comjliinciivitate și blîndețe, cum desfid să găsiți pe la arțăgoșiî crăiașî sau ușieri de pe la instituțiile­­ publice sau marile în­treprinderi industriale. Și doar și la directorul nostru t­rebue să’țî așterți rîndul pin’ să pătrunzi la d-sa; ca­binetul unde lucrează e înconjurat de acelaș fast ca și cel al capilor di­feritelor instituții, și totuși, bogat sau sărac, îndrăzneț sau sfiicios, Ion te întimpină cu aceeași față prie­tenoasă. Bacșiș? Nici nu-i cunoaște noți­unea și nici că-î trăznuește vre­odată prin minte că s'ar putea să-i ofere cineva o recompensă bănească nu­mai pentru faptul ca prezintat di­rectorului caria ta de vizite sau a dat­­ a­lături ușa ca să intri. De alt­fel, dacă s’ar intimpla să te socotî îndatorat să-i întinzi în mina o băncuță, ca preț al „ostene­ei“ că te-a anunțat, după sünsul obiceiu întronat pe la ministre, credite, ca­se mari de bancă, societăți negusto­rești, s’ar uita la sine ca la un că­zut din cer, ba chiar s’ar simți a­­tir­s dacă ar­­ pricepe intenția cu ca­re i-ai dat-o. Vezi că și el trăește Într'o altă at­mosferă decit obraznicii odăiașî. Mediul de oameni intelectuali, a că­ror inimă palpită de donul binelui comun, in mijlocul cărora se învîr­­tește i-au îndulcit moravurile, au imprimat sufletutul său fi­neți de sentiment și au alungat pentru tot­deauna de acolo datina bacșișului, atât de înjositoare și pentru cal ce dă și pentru cel ce bagă un buzu­nar. S’a deprins și el să considere pe toți oamenii egali și, ce e mai de seamă, să se Înalțe și pe dineurl la rangul de «n. Și-a făcut oare­cum o educație sufletească și, dacă chiar, prin situația lui de camerier, slujba lui ar părea umilitoare, to­tuși el s’a înnobilat prin aceea de a-șî fi apropriat, atit cît a fost cu putință unui om ca. dînsul, menta­litatea stăpînului său. De aceea, pe cît mă cuprinde sila cînd dau ochii cu unul din­ acei ne­suferiți lachei de pe la ușile condu­cătorilor diferitor întreprinderi In­dustriale, case de bancă sau institu­ții publice, cu atît mi-e inima mai voioasă cînd stau de observ pe Ion al nostru cum nu pune nimănui nici o greutate cînd vine de-a cere a-l introduce la director sau a-1 ser­vi cu vreo deslușire. A. NQJ1A Sume exilate TRAGEDIA CAPETELOR ÎNCO­­RONATE Numărul suveranelor din Europa care trăesc în exil a crescut cu cele două regine ale Portugalei: Amelia de Bourbon-Orleans și Maria Paria, prințesa de Savoia, una mama, cea­laltă bunica tînărului rege Manuel al II-lea. Ele intră hn rîndul prințeselor de­tronate, menite să se piardă în uitare. Afară de împărăteasa Ch­ari­otta, sora defunctului rege Leopold al II-lea al Belgiei, cele mai multe din aceste prințese duc un exil de bună voe, căci n'au fost gonite din pa­tria lor. S’au­ exilat pentru a înăbuși în altă atmosferă amintirile dramelor zguduitoare în mijlocul cărora s’au prăbușit, fos dintîiu care trebue­ertată d­e fosta împărăteasă a francezilor, Eu­genia de Montijo, născută la Gre­nada în 1826. Ușuratecă, ambițioa­să și capricioasă, a dezlănțuit răz­boiul teribil din 1870, l a împins pe Maximilian spre aventura din Me­xico, care a costat viața acestui vre­melnic împărat și a cufundat în ne­gura nebuniei de veci pe nenorocita prințesă Charlotta. Astăzi, împărăteasa Eugenia, pe care odinioară o înconjura o Curte strălucită, trăește retrasă la Farn­­borough, în Kilgatern, călătorind une­ori pentru a mai îndepărta a­­mintirile și, poate, remușcările vre­­milor de tinerețe. Mult mai dureroase sunt amintirile care apasă pe Nathalia, fosta regină­­regentă a Serbiei. Persoanele din a­­propierea ei spun că somnul îi e în­totdeauna chinuit de vedenii înfio­rătoare. Ea vede mereu drama de la Conac, care a costat viata fiului ei Alexandru într'o noapte de iunie a anului 1903. Ea își petrece viața într’o vilă de Ungă Biarrîz. Se duce uneori la Flo­rența, unde s’a născut in 1859, ca fiică a colonelului rus Keșco și a prințesei române Pulcheria Sturdza. Vine apoi ,la rînd regina Margareta a Italiei, care de la asasinarea lui Humbert I­iü, soțul ei, duce o viață de nomadă pe un pămînt străin, une­ori la Valdarenchi, în inima Alpillor și rare­ori, iarna, vine pe la Roma. In această nemiének­tură de prin­țese cari își datorase ruina viitoru­lui lor unui eveniment tragic se poa­te număra și aliiMivreiv» soția arhiducelui austriac Rudolf,­­pe care o dramă misterioasă a cufun­da­t-o într'o obscuritate relativă. Devenită contesă de Lonyay, ea nu mai cunoaște astăzi exilul crud de la început, dar nu l’a ui­tat, căci din timp în timp amin­tește despre dînsul. Un noroc, totuși, au aceste prințese, că ruina, sufletească nu le e însoțită de mina materială. Cete două regine ale Portuga­liei Insă sînt sărace și numai grație ajutoarelor rudelor vor scăpa de mizeria neagră. Anul care se duce va fi din ace­lea car­i n­u se uită, spune „Figaro“. Prin progresele realizate și prin is­prăvile făcute, el va ocupa în ana­lele sportului și la știință un loc măreț. Pasionați după necunoscut, între­­cîndu-se între ei nu­ îndrăzneală, a­­viatorii au Înmulțit mereu isprăvile lor nu mai pomenite și așa aim pu­tut fi într’un singur an martorii uimiți și entuziaști ai primului zbor de 1000 metri, apoi de 2000, de a­­proape 3000 de metri înălțime; ai primei curse de aeroplane de la oraș la oraș, circuitul de Est; ai primei treceri a canalului Mînecei cu două persoane, ai primei întrebuințări a­­ aeroplanelor ca instrumente d­e răz­­boiu, și la sftrșit, ai eroicei treceri a Alpilor de către admirabilul Geo Chavez. Dar sunt oa­meni cari vor spune: Dar sunt bravi acești aviatori, dar nu stat pe degeaba! Riscă el să-și piardă viața, dar și cîștigă o avere la cîteva su­plămntni. Și de-ar cîștiga o avere, nu se vede unde e răul. Ar merita-o, după cum merită și glorie! Dar adevărul nu-e așa de pompos cum îl arată, ■aparența. Și chiar dacă unii avia­tori au cî­șt­igat sume mari, c­heltue­­lile pe cari l* au scad mult din a­­cesrte beneficii. AVIATORI ȘI AVIATOARE Cînd facem bilanțul sumelor cîș­­tigate de aviatori dăm de un­ total impresionant. In treisprezece luni adică de la primul meeting de avia­­țiune din Reims, cel din August 1909, aviatorii au cîștigat premii în­ valoare totală de 3 milioane 563.247 lei, 65, după ci­fre oficiate. Această sumă a fost câștigată de 107 aviatori, dintre care 66 francezi și 41 de alte naționalități. Dintre toți, cel mai mult a benefi­ciat Louis Paulhan. Totalul cifrei sale e de 410.262 lei, la care intră cei 250.000 lei pentru­­ raidul Londra- Mannchester. Cel care a cîștigat cel mai puțin, e aviatorul Loris? Brégnot, inventator, constructor și pilot. Premiile sale i-au dat cifra de 143 tel. Dintre aviatoare — căci numărăm cinci acuma: d-nele de Laroche, Frank, Niel, d-șoarele Dutrieu și Managi — cel mai­ mare cîștig e La activul bardbnez de Larochje, 169 de lei cîștigați la Rouen, dar la cari se adaugă 5000 lei dați de comitatul meetingului din Reims drept pre­miul Femeilor, deși condițiile zbo­rului n’au fost îndeplinite din cauza unui accident. Dintre aviatorii d­e alte naționali­tăți, aviatorul care stă la fruntea cîștigului avantajos­e rivalul lui Paulhan în raidul Londra-Manch­es­­ter, englezul Graham­ White cu u­n total de 175.500 de lei. CLASAREA OFICIALA De altfel, iată cum se stabilește, prin sumele oficiale clști­gate, clasa­rea cuceritorilor aerului în treispre­zece luni de aviațiune, din August 1909, pînă la sfîrșitul lunei Septem­brie 1910: Louis Paulhan, 410,262 tel; Leon Moräne, 264,899; Hubert Latham, 262,159 lel 90 b.; Henri Ruogier, 261,500; Geo A. Chavez, 246,366 lei 90 b.; Graham White, 175,500; Al­fred Leblanc, 164,000; Henry Far­­man', 116,950; Legagmeux, 89,494; Van den Bonn, 88.697 lei 25 b.; Dickson, 86,146; Effimoff, 83,557 lei 90 b.; Glenn Curtiss, 83,000; Co­­itaneo, 80,464; de Lambert, 62,40Qj E. Aubrun, 61,300; Brookins, 57.000 Metrót, 56,000; Wagner, 55,270; 0- licslaegcrs, 51,000; Hamilton, 50 mil; Johnston, 47,500; E. Simon. 46,650; Louis Blériot, 42,000; Drexel 42,000; Alfred Hámon, 37,500; Tho­mas, 27,900; N. Kinet, 27,725; E Dubonnet, 27,571; R. Martinet, 25 mil, 400 lei; P. Tissandier, 24,900; M. Hanriot, 22.977; Audemars. 21,971; Kuller, 20.748; Mamet, 20 mil; Duray, 19,540; Christinens, 18,789; Illner, 17,200; Paillette, 17,147; Le Bkm, 17,000; Fischer, 17,000; Lib ouch 6 re, 16,700; W ey­­■mnn, 16,300; Crochon, 16,000; Po­­pof, 15,500; J. de Lesseps, 13,500; Renaux, 13,000; A. Frey, 11,690; J. Bateau, 11,500; Mac Anile, 11,250; H. Bregi, 10,700; Bielcmici; 1.0,150: Jullernt, 10,080; Tyck. 10,000. Mai mult de 500C de lel aü riș­ti gat : Bolls, 8.540 lel, 90 b.; J. Gabron, 6.700; Melon, 6.000; MoreMi, 5.500 Wiencziiers, 7.500; Horwath, 7.875 Warchalowski, 7.350; Engelhardt, 5,670; A. Frey. 8.750; Gran, 7.500 Ruggerone, 6.C00. Au cîștigat mai puțin de 5000 lei: F. d. Ba­uder, Baratoux, L. Brég­­net, cîte 143 lei; Chimpel, Chassa­­gne, Chateau, Cheuret, maiorul Clo­­lus, căpitanul Borgeat, Dolagrange, cîte 700 lei; Demarest, Dufour, Di­dier, căpitanul Ferber, cîte 200 lei; Dibert, Grade, Ladougne, d-na de Laroche, ette 169 lei: Lefevre, Lin­d­­ram­m­er, Nieuport, E. Paul, Petrow­­sky, Rawlinaon, Rigas, Rymsdick, Hayden Sands, Sarles Dumont, cîte 1. 500; apoi Tetard, Werstraeten Wiessembich, Szelkely, Radlert Gilmour, Cagno, Cailler și alții, di­­ferite sume de barzi neînsemnate. SERIA FUNEBRA Dînd tabloul acestor cîști­guri, se cuvine să-l urmăm îndată­­ , cel­alt tablou, al celor cari ai. ; c­­­­u viața lor îndrăznelile lor ra­deri în domeniul văzduh. In treisprezece luni, ai­, a murit douăzeci și patru de aviatori din cauza a diferite accidente. Seria așa de dureroasă și de glo­rioasă o deschide Lefevre, la Reim«, odată cu debutul sau, apoi Ferber, Bosixi, Fernando. Șirul se întinde cu Desscrange, La Briai, apoi Havette-Mtchelin, Jo­sely, Robi, Wächter, Speyer, Plo.­1.man, Haas, Matievici, Rolls, Daniel Ki­net Nicola« Kinel, Waldern, Pasca Vivaldi, von Fitter, Mmsdyk, Hamil­ton, ziaristul Pölliot și, în sfîrșit, Chavez, cel mai eroic dintre toți. Aceștia sunt cei morți, dar nu e mic numărul acelora cari au fost ri­dicați­ răniți, zdrobiți, amenințați în viața lor. Dintre aceștia, unii, ca Beugter, s'au lăsat de aviațiune; alții, ca La­­bouchère, Mori­s­son, Legagneux, și-a­u­ dres aripile zdrobite și s’au an­untat d­in nou la slavă. O MESERIE COSTISITOARE Dacă ne dăm seamă de riscuri, nu mai putem vorbi de recompense ca­ri fac o avere. De altfel, sta văzut: nu­mai­­ unii au parte de sume mari, dar ia să vedem și dosul medaliei, cheltuelile ce­­ necesită meseria, de aviator. Aviatorul trebue să-și cumpere aparatul, plătește «a ßa învețe să se servească de el, plătește «chiria unu­i hangar, plătește doi meca­nici și-l plătește gras, căci trebue să se bizuie pe devotamentul și ex­periența lor, cumpără diferitele ■ piese noui cari sunt necesare, pân­ză, lemn,­­cari în aviațiun­e au prețuri­le nu se pot întchipi, plă­tește reparațiile, iar unifort e ne­voit să cumpere uni alt aeroplan, noiu-nonț. Acesteia Kînst ddel­oell care cer venituri mici și sigure. Sumele intitigata ca premii în meettaiguri d­e aviațiune nu ajung.’ Unii avia­tori, ca Paulham, Latteam, Blériot, au mai avut ciștiguri din înca­­sări particulare. Așa, de pildă, Blériot, care a făcut zboruri la Viena, București, Corastantinopol și Colonia a încasat sume confi­­denbile, deși prremis to­nale oficia­­te na-I dau dorit 42.000 de lei. Dar normai astfel acești mari a­­via­tori și-ar fi putut ține prasti­­gi­u­l meseriei lor. Socotind la un loc sumele cîș­­tigate de­­ aviator în m­eetinguri oficială și particulare, dăm de un total aproximativ ze­cin-ci milioa­ne pînă la cinci milioanea cinci sute de mii de lei. O sumă In­flide văr frumoasă, din care însă n’are nici o părticică foarte mulți aviatori, cari, deși au concurat mult, n’au cîștigat nici­odată nimic­ europene cei cu strășn­irus paste,'piof­!­­­rea celor ce mi respect su­psîntâni­­în privința răniților. Se fie multe ori mari cazuri diplomatice din chestiuni de natura aceastora. Gloanțele așa zise Dcja-Duta , fac explozie la cornnd­ omului, g­loan­­­țele ce englejii voiau să introdurfî totre mijloacele de război și, pe fim­p­­­ul cînd se luptau cu burii, gloan­e­le Dcm-Bma, în urma protestăr­i­i Drace! Roșii de la­ Geneva, nu s’a'1'1 mai introdus. Eternă și binecu­vîntată fie m­ a­­mori­a lui Henri Dunan­t, acest gii­­fier mare și nobil, acest bime facA­' lor al omenire!. . t''1 D. x. floșia „Kisarnicenii Veți căuta-o pe harta țărei cu­ V'-ți pofti, veți căuta-o pe cea mai bo­gată și mai complectă hartă a Rer­miniei și n’o veți găsi nici­odată. De ce? Fiindcă nu s’a fondat. Dar era să fie­­ moșia I Kogălniceni? după num­­le lui M. Kogălniceanu care a luptat din răsputeri pentru Unirea Princie­palelor și pentru scăparea țărilor u­­nite de regimul cel vechiu. Ar crede cineva că bat d­arpii scriind aceste lucruri ca par ma­i mult de domeniul fanteziei. Nu! Moe­șia Ko-gălniceniî nu s’a dat lui Ko-­­gălniceanu pentru că așa e românul, la entuziasm multe vorbește, dar­­■mai pe urmă puțir­e aduce la înde­plinire. S’a răcit entuziasmul, vre­mea a mai vremuit, s’a uitat și fă­­găduiala dată. Dar să dăm aci documentul ca există privitor la zisa m­oșie. Ziarul „Românul“ din București, organul lui C. A. Rosetti și al par­tidului liberal, iată ce scrie, totte altele, în cel d­inu­l al său articol din ziua de 17 Ianuarie 1859: •*••••• • • • • Deputăția fraților noștri de pesta Milcov, despre care am vorbit în numărul trecut, a și sosit în Bucu­rești. Ea este compusă din d-nii: C. Negri, N. Catargiu și colonel Ma­­vriebi. Un număr din cetățenii din­ București, cei mai mulți deputați,­­ profitînd de hotărirea ce era luaț^ a se da un banchet,­­pentru sezbate­rea alegere! tatîiului prinț al Pritre­cipatelor­ Unite, și care banchet s­ fost amînat d­in pricina alegere­ de­ aci, au hotărit a se da acest ban­chet acum, cind din­­ norocire se a­­­flă tot ce noi și deputăția moldavă­ și s’a dat ori seară. Nu este p­rin* putință a da cititorilor noștri o idee despre sincera și frumoasa veselie ce domnea în toata taimele și pe toate fețele; tot ce­­ putem zice, este că am fi dorit să fi fost față agenții ■ acelor Puteri cari au­ arătat că se îndoesc despre dorința Principatelor de a se contopi unul intr’altul; căci ar fi avut ori dovada cea mai pipăi­tă că nici o putere omenească nu­ va mai putea în viitor, despărți ceea ce s’a unit pentru eternitate. D. Constantin Cantacu­zino a pur­tat­­ cea dintîiî închinare -pentru Prin­cipatele­ Unite și totîiul Domn ales, în termeniî­­ r-pî­mî T­­ i.imHIT. Mai mulți cetățț­eni au închinat penînj Unirea Principatelor și pentru­­ um­­­brii guvernului provizoriu și a mie­p­is­tenului moldav, care a știut a ri­dica cel dintîiü stindardul­­ națio­nal și a-1­­ planta cu atîta tărie,­­în cat Domnii viitori să fie siliți sau a merge pe calea ce ei le-au des­chis, sau a le scăpa puterile din mică, cum se scurge apa din pal­mele mînilo­r... „Publicăm mai la vale proclama­ția Domnului Moldovei și cuvin­tul ce s-a adresat d. M. Kogâlniceanul, redactorul „Stelei Dunărei“ și de­putatul orașului Focșani. Publicăm­­ însă acest cuvînt fără nici un­ co­­m­entar, fiindcă vorbește­­ în destul prin­­ el însuși, și profităm de această o­cazie, spre a face cunoscut româ­­nilor un fapt din cele mai Tr* moase și cei clintii în Principatele noastre de la scăderea lor încoace. Unul din candidații la Domnis a oferit d-nulii.î Kogălniceiltnih, spre a dobândi o susținere una sută treizeci mii ga.beni. Este de­­ prisos a mai spune aci că d. ÎS. Ko­­gălnicaaEa a refuzat banii, și încă că i-a refu­zat fără a face cel mai­­ mic sacrificiu. In­­ adevăr, sacrificiul ar fi­­ fost să-l primească și să sa nimicească astfel­­ pentru totdeauna.* Un om care are ci­ de puțin ta­­lent, nu se vinde nici­odată­, căci nimeni nu vinde pentru a pier­de, ci pentru a cîștigă; numai oamenii aceia ce nu pot avea nici un rol în societate prin ei înșiși, se bagă la un stâpi­n sah se vînd. D. Kogăniceanu, dar, o mag, rapetăm, refuzind, n’ia fă­cut cel m­ai mic sacrificiu, și nici că am fi vorbit de această în­fruntare, dacă ea nu ne-ar fi dat nouă­ romin­ ilor mijloacele cu­­ car!­e­­e să­ lupte -partidul cei vechile, și tot deodată următorul fapt. Na. Ha romină de peste Milcov pre­țuind nepregetarea și inima cu care d. Kogâlniceanu a lucrat pentru izbinda de astăzi, mai cu seamă in acești patru ani din ur­mă, a creat o subscriere națională prin care să dăruiască cetă­țeanului Mihail Kogălniiceanu o moșie i­ s valoare da 50.009 gal­­boul, căreia i se via da numaia „Bu. galuicensi“. Ace­st fapt este cel din­tîi ca­nele va face să se tnimese și vir­tutea, și salutăm pe brațîl de peste Milcov, că­­ ș­i în această privință el cei dinții au deschis calea bună”. Aceasta aveam de spus în pri­vința moșiei Kogălnicenii. Cît cîștigă aviatorii — UN BILANȚ PE 13 LUNI -­Eroism și tragedie -------------------------­ -| Fondatoru­l Crucei Roșii Henri Dunant Zilele acestea, a încetat din viață Henri Dunant fondatorul instituției militare numită pretutindeni Cru­cea Roșie. Henri Dunan­t s-a născut la anul 1828 în Franța; moare deci­ în vîrs­­tă de 82 ani. Din diferite motive a părăsit Franța­, luînd cetățenia el­vețiană și trăind tot restul vieței la Geneva. In anul 1863 a fondat Crucea Ro­­șie pe care a admis-o și­ a introdus-o mai liilt armata elvețiană- Du­nant a avut la început o muncă foar­te grea, căci a trebuit să viziteze toate Curțile europene, să ceară au­diențe la toți împărații, regii, prin­cipii domnitori, spre­­ a le explica bi­nefacerile instituției lui. Neapărat că organizația Cruce­­roșii așa cum o imaginase D­unant, a fost din cele mai bune și mai fericite, și în scur­t timp n’a rămas o țară cît de înapo­iată, care să nu­­ aibă instituția­, per­sonalul și materialul trebuincios. Chiar și Turcia a avut și are dacă nu Crucea roșie, fiindcă e de altă religie, cel puțin, Semiluna Roșie, care face în timp de războiu ace­leași servicii și are aceleași drep­turi și datorii stipulate prin con­venții internaționale. Opera lui Henri Dunant merită toată lauda și slava lumea pentru că a salvat de la moarte sute de mii de vieți tinere prin pansamentul la timp­­ al rănilor nu tocmai mortale dar cam­ putea deveni­, prin gangreniza­­re, și mortale; a salvat multe vieți prin adunarea celor căzuți, prin transportarea lor l­a­­ ambulanțe, la spitale temporare etc., unde li s’a dat ajutorul­­ medical necesar. Prin această instituție a Crucei Roșii s’au îm­blinzit chiar moravurile brutale din timpii vechi, când un rănit era considerat ca ceva ce trebue să moa­ră­ Afară de asta prin convențiune s'au adoptat o­­ mulțime de lucruri u­­manitare, ca încetarea ostilităților pentru strîngerea răniților ambelor părți beligerante, respectarea stea­gului alb cu Grad­a Roșie, respec­tarea sanitarilor ambulanțelor și chiar a răniților rămași neridicați de pe cîmp. Pentru orice călcare a convenției se fac reclamații la Geneva unde este un birou internațional al Cru­cei Roșii geneveze, și toate puterile FOIȚA ZIARULUI „DIMINEAȚA” Victimele amoralul­u 3 £ £ F­emeia demon ——­# —— lîare roman de moravuri și de actualitate . Prin­­ acel­aș gang secret ea fu trans­portată înapoi spre marea mulțumire a falsei prințese a cărei liniște fusese serios amenințată de apariția victimei sale. .. — Avem no­ro­c, zise mareșalul ,revenind din gang, de nu vegheam cu zi și noapte, inline Iuanóu ar fi aflat, că în palat sunt două princi­pese cari se aseamănă ca două pi­cături de rouă. — Da, am noroc, acum sînt con­vinsă că soarta a hotărît să ajung regină, răspunse aventuriera strîn­­gind mina devotatului ei complice, i. . CAP 5 Deloc îi va fi la lucru «S­ «acupat citirea unor acte cî­nd un lacheu apăru vestindu-i sosirea unui senator de curînd recomandat. — Foarte văd faci că pleci, zise mareșalul cu blîndețe. Tu-mi cu­noștea­ obiceiurile, eram mullțumit de tine, de ce să pleci? — Excelență, îngînă servitorul, am dobîndit o moștenire, mă reîn­torc în patrie. — Bine, bine, să-l văd pe celalt. Lacheul se retrase și imediat a­ipăru un tânăr în uniformă de ma­rinar. Era bine făcut, cu fața fru­moasă, inteligentă și energică. — Vrei să intri în serviciul meu? — Da excelență, ași fi fericit. —i Hm, am văzut certificatele ta­les a fost marinar.’. __ Da, timp de șase ani exce­lență. _ Cum te numești? __Ernest Deloin, sunt francez, ex­celență. — Foarte bine, francezii sunt bă­­eți iscusiți și energici. Poți rămâne în serviciul meu. Jean te v­a iniția în ce ai de îndeplinit. La mine tre­bue să fii harnic, discreți , respec­tuos. Ai înțeles? — Ca excelență Astfel fu angajat detectivul trimis de prințul Leopold pentru a afla se­cretele mareșalului de Stolenay. Ori de alte ori acesta pleca la pa­lat, detectivul măsura zidurile ca­merelor notiindu-șî cifrele într’un carnet. Cînd mareșalul se întorcea acasă nu găsea de­cît un servitor tăcut și respectuos de care era foarte mul­țumit. Tot măsturînd încăperile și soco­tind, detectivul descoperi că în a­­ripa dreaptă a clădirei era o Ca­meră pe care încă nu o văzuse deși mirase pretutindeni. Cu toate cercetările sale nu pu­tu descoperi nici o ușă. Din acea zi începu a asculta um­ Mând pe lângă­ răjomir Treci un zgomot suspect un răzbi în auzul său. Făcu însă altă descoperire însem­nată. La anumite ore din zi, mareșalul se închidea în biroul său și nu mai primea pe nimeni. Atunci începu a-l observa pe cînd intra în birou. Prin măcî găuri fă­cute în ușă, putea vedea cum mare­șalul înainte de a pleca din birou spre aripa clădirei unde era came­ra misterioasă, lua cu sine un coș c­u trestie. De astă dată falsul servitor fu nespus de mulțumit. In toate zilele în lipea stăpînului sau asculta lin­gă zidurile ce închideau o cameră­ lipsită de ușă și ferestre. lî se păru de cîteva ori că aude un glas jelind dar sigur nu putea fi. Totuși se grăbi a cere un comcediu de cîteva ore pentru a-și vizita o rudă sosită de curtaci. — Băiatul acesta e un juvaer de servitor, își zise mareșalul grăbin­­du-se a-I acorda permisia cerută. Cine știe de nu-1 voiu face omul meu de încred­ere. E­­ tăcut și demn, de­sigur că e și ambițios, voi­ pu­tea face din el un instrument folo­sitor planurilor. toute­,­CAP. 6 Moartea regina! De trei săptămini lipsea prințul Leopold din capitală. Ziarele restiră că moștenitorul tronului fiind bol­nav se află la Paris în căutarea u­­nui medic celebru. In public însă răsbise știrea că o gravă neînțelegere izbucnise chiar în ziua nuntei intre tînărul prinț și frumoasa lui soție și se vorbea ©oar de un divorț apropiat. Nimeni însă nu bănuia crudul a­­devăr. Falsa principesă se stabilize la castelul Huberten pretextând că boala soțului ei o f­ace să renunțe la toate plăcerile de altă­dată. Atît regele cît și regina încercară de elleti ori a vorbi cu nepoata lor, dar din ziua căsătoriei, tînăra prin­cipesă părea cu desăvîrșire schim­bată. Nimeni fără de regele nu aflase că prințul Leopold se afla în afă la contelui de vtoătoare al unui tînăr gontlie­ U și că refuzase cu hotărîre ori­ce împăcare cu frumoasa lui so­ție. într’adevăr, prințul moștenitor era oaspete contelui de aint-Smert la castelul sau de vânătoare Klirsch­­aardȚ așteptând­ acolo­­ vești del­a de­tectivul francez. Zilele treceau încet pentru cel chinuit de griji și nerăb­dare. — Ce să fac dacă nu va putea descoperi nimic ? se întreba prințul -Mult nu pot lipsi de la Curte fără a nu-l supăra Pe fratele meu. Dar să mă reîntorc pentru a merge în lume cu acea nerușinată aventurieră ? Nu, nici­odată. Lin lachen veni să-l vestească de sos­irea unui servitor din capitală. Ingrijat și nedumerit primi prințul­­ pe străinul care ceruse cu rmzisten­­ți să fie primit. — De unde știai că mă aflu aci ? Cine te-a trimis întrebă prințul cu asprime pe cel sosit. — Alteța voastră nu mă recu­noaște ? — Ah, da, d-te Ernest ! Vai, ce bine te-am deghizat, nici că te-ași fi recunoscut de nu-mî vorbeai -- Sta­tem siguri alteță că aci nu ne va auzi nimeni ? — Cred că nu sunt spioni pe ari;­ard de nerăbdare de a afla ce ai făcut. — Am fost angajat ca servitor în palatul contelui de Stolen­au. —■ Cum ? Pe el l’ai bănuit ime­diat — • Dar cine altul umblă mai liber în palatul regal ? Pe cine ascultă și respectă între­gul personal de serviciu al Curiei? — Te-am expus la o mare pri­mejdie, scumpe amice, contele te­­ ar fi împușcat de te-a­r fi surprins spio­­nindu’l. — îmi cunosc destul de bine me­­seria alteță și apoi cine nu riscă» nu cîștigă nimic. Pe c­înd vorbeau, nu observară că printre draperiile de la ușă apăru chipul­­ unei tinere femei. — Iată alteță om aci întregul plan al locuinței mareșalului, zise de­tectivul, dîndu’i carnetul sau.­­ Dar aci, exclamă Leopold, am scris c ă sunt­ tamei secrete V — Da, alteță, acolo e prizonieră logodnica voastră, răspunse detecti­vul liniștit. Prințul copleșit de bucurie îl îm­biați să. — spiritte-ne ! Frate, cum să-țî mul­ tum­eze !­­ Alteță, nu merit încă nimfe; și că sau mai bine zic, cred, că prin­țes­a Carolina se află în acea ac­­­eră secretă.,­­ îmi redai viața ! Ah, sărmana m« Carolina­ ce punghița traduc să fie suferințele. Un zgomot ușor îl făcu să ires US și să privească spre ușă. — Ai auzit ceva ? — L­a, alteță,­­mi s’a părut că uu a fost­ mișcată cu­­ bruschetă. — Dar nu e nimeni aci, priveze zise prințul, ciind la o parte drapa­ria. Va fi fost vr’un curent de aci Spune ce ai făcut ? Eu cred că trebue să Înconjur ea­sa cu soldați și să dărîm zidurile a­celei încăperi. — Cine știe ce se poate înttarpi: prin ceseî pînă să puteți ajunge și ea. Numai prin viclenie 11 putem în­­jinge. — Da, ai dreptate. Ce se spuni despre mine în capitală, n’ai aflat * — Multe se șoptesc, dar fără nic o importanță. Unii vă cred botarav,­ alții susți că sînteți supărat cu m­ajestatea, eu regele care n’a consimțit­­ de bun? voie la căsătorie. * "— Prințul zise cu amărăciune mur­­murind: -­­ f­­ ■; — Dacă s’ar ști adevărul, ar fi și mai räü. Unde e „soția“ mea ? — Am auzit că s'a reîntors în ca­­­pitală la urma stăruinților ruinei.

Next