Dimineaţa, septembrie 1920 (Anul 17, nr. 5075-5100)
1920-09-18 / nr. 5090
O încercare socială interesanta In ultimul timp s’a produs o mișcare care constituie o interesantă experiență economico-socială. Inginerii, cari constituie un grup de profesioniști în contact cu cele mai mănoase și bănoase afaceri industriale, s’au săturat de a pune inteligenta, capacitatea și munca lor, în serviciul exclusiv al Capitaliștilor anonimi și au creat întreprinderi astfel organizate încât o parte din Capitale al lor, conducerea întreagă e a lor, iar beneficiul este destinat să intre în cea mai mare parte în punga lor. La această acțiune a lor inginerii au asociat și pe unii lucrători dintre cei mai calificați, iar statul i-a încurajat dându-le unele concesiuni extrem de avantajoase, menite să asigure succes primilor lor pași pe noua cale. Și iată că publicul arată o deosebită încredere acestor întreprinderi ale inginerilor, așa că acțiunile lor au căutare mare pe piață și fac prime considerații de altfel justificate poate, atât prin obiectele pe cari le și posedă, cât și prin posibilitățile lor de valorificare, asigurată prin competența conducătorilor. Am spus că această încercare a inginerilor este o interesantă experiență economico - socială, care-și are adânca ei semnificare în momentele acestea când procesul economic al muncei și îndemnzărei ei, caută forme noi de organizare. Experiența se face în domeniul industriei de un cerc strâns de profesioniști liberi, muncitori intelectuali în viața practică, iscoditori de planuri, dar și conducători de masse la bătălia cea mare și rodnică a producțiunei. Dar în definitiv ceea ce a determinat pe ingineri să organizeze noile întreprinderi, a fost tendința de a-și asigura o parte mai mare din produsul muncei lor, de a ieși din raportul de salariat față de marele capital. Această tendință extinsă de la cercul restrâns al inginerilor la cel foarte larg al muncitorimea, este însăși tendința proletariatului organizat, tendința de a suprima Capitalismul exploatator, de a asigura muncitorului cât mai mult din produsul muncei lui. Iar când statul intervine în sprijinul inginerilor, încurajându-i prin acordarea unor concesiuni favorabile cari să le înlesnească reușita, — avem în mic și în favoarea unei singure pături profesionale, ceia ce muncitorimea urmărește să ceară statului în mare și în folosul imensei majorități a națiunei, atunci când acțiunea ei politică va birui. Analogia ce facem act, natural că e schematică. Orice socialist știe ce deosebire este între ceia ce au realizat inginerii și ceia ce trebuie să fie statul socialist. Dar pentru cei cari nu sunt în curent cu doctrina socialistă și cu scopurile finale ce urmărește, analogia trasă mai sus e de natură a înlesni priceperea revendicărilor muncitorești. Priceperea aceasta poate însă înlătura multe din ostilitățile, adesea cu totul nenaturale, ce întâmpină socialismul și mișcarea muncitoare în noi. * Evident că muncitorimea nu se poate aștepta ca statul să-i satisfacă nevoia de a se emancipa de stăpânirea Capitalului, numai din domeniile sale, cum a putut face în cazul inginerilor, cari sunt o prea subțire pătura socială. Dar e imaginabil că în anumite împrejurări statul să creadă util ca să-și însușiască în scop de utilitate publică, și rutnurile cetățenilor săi capitaliști, cum a făcut cu cele ale marilor proprietari. Cuvântul expropriere a perdut la noi din grozăvia lui, de când s’a practicat pe o scară atât de largă asupra pământului. Numai cu douăzeci de ani în urmă lucrul ar fi părut o imposibilitate. Azi s’a produs și nimeni nu protestează și nu se miră. De ce ar crede cineva că ce s’a petrecut cu proprietatea pământului, nu s’ar putea întâmpla și cu cea industrială . Proprietatea este o formă economică, în funcțiunea nevoilor sociale, formă care se schimbă după aceste nevoi. Exproprierea marilor proprietari a început de când ridicându-se iobăgia, au fost expropriați de stăpânirea asupra omului. Nouă condiții sociale au reclamat o nouă formă de proprietate. Aceasta, fărâmițarea pământului, nu este însă nici ea ultimul cuvânt. De ce atunci s’ar crede că proprietatea industrială formează o excepție ? Când condițiunile sociale și tehnice vor fi coapte, muncitorii vor putea încerca marea experiență, pe care inginerii o încearcă acum la noi în mic. Cadrul social actual e suficient pentru aceasta, nu însă pentru cea dintâi. De aceea muncitorimea nu poate păși deodată la realizarea țintelor ei finale. Cine-i spune altfel, o induce in eroare. Nici condițiunile sociale și tehnice de aiurea, unde industria a atins culmile dezvoltării sale, nu o îngăduie încă. Trebuie muncă intensă pentru a readuce producția de bunuri la abundența de dinainte de război și chiar peste, trebuie o operă de luminare între muncitori și a acelor pături sociale, cari sunt înrădăcinate în prejudecățile organizației politice existente, dar fără de care muncitorimea nu poate spera să-și realizeze proectele și trebuie în fine ca dezvoltarea politică să fi ajuns la așa grad de maturitate democratică, încât fundamentala schimbare economică să se producă fără zguduiri de acele oari distrugând bazele ei,i-ar râpi condițiunile de viabilitate. Când aceste condiții vor fi înîndeplinite vom asista la o repetiție a experienței inginerilor noștri, o repetire cu altfel de proporții și alte consecințe. B, Brânișteanu în treacăt M m! S’a împlinit un an de zile de când au părăsit luna de miere. El își vede de treburile lui și ea își vede de treaba ei Dânsa, de câte ori ese în oraș, când se înapoiază și dă raport de cele petrecute. Ea: Inchipuește-ți dragă Georges, ce mi s’a întâmplat azi. Un tip m’a acostat pe stradă și nu mi-a dat pace. L’am obrăznicit! Să-l fi văzut ce urât era, de-ți era silă să te uiți la el! El: Hm!..... Peste câteva zile: Ea: Și azi mi s’a întâmplat una nostimă de tot: pe când mă uitam într’o vitrină, un tânăr m’a apucat de braț- Credeam că e vre o cunoștință și când mă uit la el, unul mic și cocoșat. L’am făcut cu ouă și cu oțet și am scăpat de el. Eliam!..... Peste alte câteva zile, Ea: Bărbații ăștia sunt niște mizerabili! M’a apucat azi unul pe stradă declarându-mi curat că-i plac. Ce caraghios dragă Georges! Era un om de vreo 60 de ani. I-am dat o porție că o să mă pomenească. El: Hm!....... Și așa mereu avea de povestit câte ceva, până Intr'o zi când a venit acasă n’a mai spus nimic, dar absolut nimic. Și de astă dată a fost acostată însă de un june... etc., dar hm!. Vero tv Acțiunea noastră diplomatică Rezolvirea problemelor financiare ale României Cuponul nostru la Londra a fost plătit și s-a obținut o amânare în plata datoriilor de război Ma plătește pagubele Pe traimul incendiat Protocolul pentru recunoașterea SasaraMei va fi semnat în coronă Un împrumut pentru cupoanele și bonurile de tezaur neplătite in Franța Paris. Septembrie. — Domnul N. Titulescu, ministru de finanțe și Prim Delegat al României la Conferința Păcei, s’a înapoiat la Paris din Londra unde a petrecut 20 zile. D-sa a fost întovărășit în această călătorie de d-l D. Gheorghiu, directorul general al vămilor și de d-l N. Radcovicianu șeful sau de cabinet. Chestia Basarabiei Ziarele au pus această călătorie în legătura cu conflictul ruso-polonez. Nu știm până la ce punct această știre este sau nu adevărată. Ceea ce este sigur, după cum însuși d-l N. Titulescu a declarat-o în intervievările acordate presei engleze, e că d-sa a mers la Londra pentru activarea semnării tratatului cu Basarabia și pentru continuarea discuțiunilor financiare începute la Span. Basarabia a fost după cum se știe promisă României încă din Martie 1920, când la putere era guvernul Vaida. In scrisoarea sa către acesta din urmă, Lord Curzon, recunoștea suveranitatea României asupra Basarabiei cu drept pentru Rusia de a apela la Liga Națiunilor. Această clauză revine și în tratatul definitiv redactat de înțelegere în Aprilie 1920 și de care delegații români au luat cunoștință înainte de ale fi fost comunicat oficial. In acelaș tratat, brațul Chilia era atribuit Comisiunii Dunărene. Delegația română, socotind aceste două clause neacceptabile, d. N. Titulescu a fost la Londra în Mai 1920 și după o discuțiune de 15 zile a obținut ca apelul la Liga Națiunilor să fie redus la chestiunile de detalii neprevăzute în tratat, precum și ca regimul Chiliei să fie regulat de Conferința Generală a Dunării, prevăzută de tratatul din Versailles prin art. 347. Semnarea tratatului Tratatul urma deci să fie semnat imediat. _ Guvernul francez în ultimul moment a cerut insă __ amânarea semnării până ce soarta proprietarilor expropriați din Basarabia supuși englesi și francezia nu ar fi clarificată. Guvernul român a dat asigurările cerute de înțeegere. D. N. Titulescu a mers la Londra și a exprimat mirarea guvernului român că se amână o chestiune rezolvată și considerată de mult ca regulată. D-sa a cerut o clarificare scrisă a situațiunii peetru a nu se mai da Boc la interpretațiuni dăunătoare. In urma convorbirilor avute cu d-l N. Titulescu, a care a luat parte și d-l. Boerescu, ministru României la Londra, Lord <onizon a scris o nouă scrisoare prin care anunță că semnarea va avea loc imediat ce ratificarea de Parlament a tratatului cu Austro-Ungaria va fi avută ©. Această scrisoare împreună cu acea adresată d-lui Vaida curmă orice nedumerire viitoare. România îndeplinindu-și toate angajamentele cerute, recunoașterea în drept a alipirii Basarabiei la Patria.Mumă există și semnarea tratatului, simplă formalitate, este o chestiune de zile. Amânarea datoriei noastre de război în ce privește cestiunea financiară d. N. Titulescu a avut o lungă și rodnică convorbire cu d-l A. Chamberlain, ministru de finanțe al Angliei. D-sa a învederat interesul comun al Angliei și al României de a amâna datoria noastră de război, declarând că d-sa nu vede putința de a încărca imediat bugetul țării atât de dureros încărcat, cu anuități importante la livre, dolari și franci. Finalmente s’a încheiat o convențiiene între, Anglia și România prin care se admite amânarea datoriei noastre de război și lichidarea intereselor prin bonuri de tezaur. Amânarea se face deocamdată pe 95 luni și se prevede dreptul nostru de a discuta amânări noui, puțin timp înainte de scadență. S’a prevăzut de asemenea o clauză prin care să se anuleze bonurile de tezaur date pentru dobânzi în cazul când s’ar ajunge la un aranjament internațional mai favorabil. Clauza aceasta trebue pusă în legătură cu propunerea făcută ca America să ierte de dobânzi pe trei ani Anglia și Franța pentru ca acestea să facă acelaș lucru, la rândul lor, față de celelalte state europene debitoare. Acordul asupra petrolurilor incendiate Punctul capital al înțelegerii intervenite între România și Anglia privește petrolurile incendiate cu ocazia retragerii armatelor noastre din toamna anului 1916. Se știe că incendierea a avut loc în urma insistențelor guvernului englez. O recunoaștere formală a dreptului pentru noi la daune nu fusese însă făcută până azi. Prin acordul intervenit la 12 August 1920, guvernul englez se recunoaște dator către guvernul român de consecințele incendierei petrolului. Cum în Parlamentul Englez ,s’au făcut patru interpelări cu privire la neplata cuponului roman, ă-l N. Titulescu, s’a ocupat și de această cestiune. Cupoanele întârziate D-sa a putut constata și a explicat și Ministrului de finanțe englez, că la baza vâlvei făcute în jurul acestei cestiuni stau interese ascunse, "cari nu sunt de natură a cimenta buneilie noastre raporturi cu Anglia. Intr’adevăr, singurul cupon plătibil în Anglia, este adela al împumutului 1913, din care 50 milioane s’au plasat la Londra Cuponul a fost plătit până în 1918. Aliații din Occident uită prea lesne că România a eșit din război mai târziu decât dânșii. Nu sub ocupația germană, care a luat sfârșit în Decembrie 1918, nici când România era sub arme pentru a combate pe Bela Kuhn, în interesul general european, se putea ocupa cineva de plata cuponului englez. Acum intră România în era de pace. Pentru a curma orice discuțiune, dat fiind și modicitatea sumei, d. N. Titulescu a hotărât și plata cuponului în Anglia, strângând pentru aceasta disponibilitățile diferitelor noastre Departamente ce au acolo. Comunicarea acestei știri a urcat cursul cu 13 puncte și presa engleză a înregistrat cu satisfacțiune măsura luată. Tratativele la Paris , înapoiat la Paris, d-l. N. Titulescu a avut o lungă întrevedere cu d-l Francois Marsal, ministrul de finanțe al Franței, căruia i-a comunicat rezultatele de la Londra, cerându-i un regim egal. Ministrul de finanțe al Franței a cerut un termen pentru studierea cestiunei. Cei doi miniștri de finanțe au discutat și posibilitatea unui împrumut de la stat la stat, destinat exclusiv acoperirii cuponului neplătit în Franța și bonurilor de tezaur emise în 1919 și cari ajung la scadență în 1920, 1921, 1925 D-l N. Titulescu a plecat la Aix-les-Bains pentru a întâlni pe d-l Take Ionescu. In momentul acela, nu sosiseră încă la Aix-les-Bains d-nii Millerand și Giolitti. Despăgubirile noastre După Conferința financiară de la Bruxelles, care are loc la 24 Septembrie, d-l N. Titulescu se va înapoia în țară. Cum sunt toate probabilitățile ca răspunsul Franței să ne fie favorabil, bugetul nostru pe anul viitor se va putea întocmi în chip serios, toată grija noastră putând fi îndreptată numai asupra gospodăriei noastre interne. Angajamentele noastre cu Franța și Anglia sunt independente de drepturile recunoscute României la Span. Cum în nota ce a adresat înțelegerii, d-l N. Titulescu a exceptat deja masa comună a demnelor, în afară de petrolurile incendiate și tezaurul de la Moscova și biletele Băncii Generale, e posibil ca regimul făcut României, dacă Se admit revendicările ei, și din acest punct de privire să se apropie mai mult de necesitățile justiției, ca cel ce i se proedase în iunie 1920. n. TITULESCU Prin derogare Din vremea neutraitătei noastre și tot timpul până la deschiderea parlamentului actual, pe lângă destrăbălată administrație a decretelor-legi, toate guvernele cari s’au succedat la cârnii au nesocotit legea comptabitătii publice. Miile de fraude, mari si mici, au avut izvorul lor în faptul că autoritățile deși subordonate ministerelor de mort, totuși au avut mâna liberă de a cumpăra, vinde, concesiona, da la întreprindere, repara, aloca și disloca credite „prin derogații dela legea comptabilităței publice“. Oride căte ori o furnitură trebuia efectuată pe baza unei concurente, ori de câte ori o lucrare cerea prezentarea unui deviz, oriunde autorităție erau obligate să întocmească un caet de sarcini, tn fine acolo unde era rolul de a se îndeplini formalitățile cerute de comptabilitatea publică, — acei ce au traficat sub paravanul oficial al autorităților au elucidat legea „prin derogare”. Credeam că odată ce avem parlament acest fel de derogatiuni nu va ma fi autorizate de cei în drept, spre a nu se da loc la nereguli și părtiniri interesate sau favorizate numai de simpatii personale și politice. Spre surprinderea noastră cetimea ,Monitorul Oficial că un consiliu de miniștri „a autorizat ca prin derogatione dfela legea comptabilităței publice“ să se distribue niște reformatori de efecte, încălțăminte și harnașamente aflate in depozitele armatei. Aceste ,derogațiuni”, pe lângă că ocolesc garanția luată pentru paza și buna administrare, a bănuim public, dar încătușează autoritatea Cartei de Compturi, ultima instanță de control a averei Statului DACIAN MICI ÎNSEMNĂRI Educație națională! La Constanța s’a pus de curând, ne spune ziarele, bazele unei societăți foarte interesante și utile tot odată. Societatea de educație națională, cu scop moralizator, înălțător, de suflete și purificator de moravuri. Ca și în unele cluburi foarte închise din Anglia unde cei primiți trebuie să dovedească cu pergamente străvechi gradul de noblețe ce a moștenit, tot astfel în nou formatator cietate de educație constănțeană, pentru a fi admis se cer multe și mărunte. Mai întâi o reputație fără pată atât în viața publică cât și în cea privată. Bărbații să dovedeasărintre altele că n’au traficat cu vagoane, că nu s’au îmbogățit din speculă, că nu cunosc pe d. Tăzlăuanu, și că în casa d-lor nu au Întrebuințat nici odată nici mușamaua nici linoleum, ci curate fețe de masă tnl sufragerie și covoare românești pe jos-Cât despre cucoane, ö, aici lucrul devine și mai complicat. Cu martori în regulă și jurământul a trei dintre cele mai strașnice guri din mahalaua unde stau, vor trebui să convingă pe juriul admițător, că sunt foarte cuminți și nu au cel mult decât un bărbat comanditar și un amant de inimă, ceia ce se zice că e culmea moralei azi, că nu posedă decât o duzină de ciorapi de mătase, că nu se aprfumează cu Cotty d numai cu săpun Stela și că, aceasta e foarte important, poartă cămașe sub rochiile moderne, lucru ce se va constata de două din membre în comitetul diriguitor. Toate aceste condițiuni fiind împlinite, admiterea la înalt utila și moralizatoarea societate e sigură. Fiecare membră sau membru vor primi apoi o Insignă ce îi va da dreptul a interveni în toate chestiunile de moravuri sau morală ultragiată. Acum spre încheiere îmi permit o curiozitate foarte legitimă. Anume, da ști cam câți mebmri și membre vor răspunde la apelul primei adunări generale. Pentru plăcerea d-ai număra ași fi in stare să iau trenul. Ful. Culmi schimbului la Paris Lyon, 16. Londra 53,39; New- York 15,45; Belgia 106,50; Italia 66; raga 22,25; România 31,75; Elveția 247,50.