Dobrogea Nouă, mai 1970 (Anul 23, nr. 6752-6776)

1970-05-23 / nr. 6769

* MUH­artív, M. IV-l U' LA$J PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, UNIȚI-VA ! Organ al Comitetului județean Constanța al P.C.R. și al Consiliului popular județean flÎRZFNIF!­It 1 SSSMSSSB=a=SSB Anul XXIII, nr. 6769 . Sîmbata, 23 mai 1970 ! 6 pagini, 30 bani- Pag. a II-a și a III-a Nu a trecut decit o săptămină de la primele vești despre inun­dațiile abătute asupra unor așe­zări omenești — sate și orașe — asupra unor cîmpii din Transilva­nia și iată că, din nou, continuu, forțele oarbe ale naturii se abat asupra altor și altor zone geogra­fice, a­fec­iind sate, ogoare mănoa­se și întreprinderi din partea de răsărit a țării. In vreme ce in lo­calitățile greu lovite de furia re­vărsărilor, Satu Mare, Tg. Mureș, Dej, Alba Iulia, Mediaș, Sighișoara și mult m al­tele — oamenii muncii, răspunzind cu un înalt simț pa­triotic chemării partidului, vi­brantului apel al Biroului Exe­cutiv al Consiliului Național al Frontului Unității Socialiste, de­pun acum eforturi uriașe pentru lichidarea efectelor catastrofei, pentru readucerea vieții, a activi­tății economice și sociale pe fă­gașul normal, alte localități și în­tinse suprafețe agricole sunt lovite de calamitate sau se află în mare pericol de a fi supuse inundații­lor. Pe tot parcursul drumului stră­bătut cu elicopterul, în județele Ilfov, Ialomița, Brăila, Galați, pri­virea distinge largi suprafețe cul­tivate, acoperite — continuu sau intermitent — de ape. Chiar și a­­colo unde nu s-au revărsat riuri sau piraie, apa provenită din ma­rile ploi din ultimele zile băltește pe ogoare, in grădini, în sate. După patruzeci de minute de zbor, la orizont se văd coșurile fumeginde ale Combinatului de celuloză și hîrtie — Chișcani, fa­bricile și întreprinderile din zona industrială a Brăilei aflate in plină activitate. Aparatul de zbor se îndreaptă spre Dunăre. De la numai 100 m altitudine, fluviul apare în toată imensitatea sa, se văd apele um­flate, pline de mii, lingind cheiul portului Brăila. Elicopterul se în­dreaptă spre est, de-a lungul bra­țului Măcin, până în apropierea orașului cu același nume din ju­dețul Tulcea. Peste tot, apele în­volburate ale Dunării s-au întins în lunci din care nu se mai văd decât coroanele arborilor și case invadate sau înconjurate pină la prispă de ape. Și totuși, în acest imens teritoriu lichid, în mijlocul acestei mări miloase, există o u­­riașă oază de verdeață, netulbu­rată. Insula Mare a Brăilei. Situată intre brațul Vîlciu și albia Dunării Vechi, această insulă a apărut pe hartă în 1964. Cunoscută sub numele generic de Balta Brăilei, fosta împărăție a apelor, cu funduri de bălți, stufă­rișuri și păduri de sălcii, a devenit in ultimii ani, datorită unor mari eforturi materiale ale statului nostru, o cimpie fertilă. O supra­față de peste 72.000 hectare a fost pusă la adăpostul unor diguri cu o lungime de 156 km. Lungimea canalelor principale, secundare și terțiare, săpate cu ajutorul mijloa­celor moderne, totalizează 1.400 km. In insulă au fost create 7 sis­teme mari de desecare a bălților, cu 13 stații de pompare. In urma desecărilor, a defrișării stufări­șurilor de pe 22.395 hectare și săl­ciilor de pe 17.500 hectare, supra­fața arabilă a ajuns la 56.000 hec­tare. Incepînd din 1965, pe pămin­­turile smulse apelor s-au înfiin­țat 40 de ferme agricole, care, a­­nul trecut, de pe 37.000 hectare au obținut în medie 5.144 kg po­rumb la hectar. Numai cantita­tea de boabe livrată peste plan în 1969 însumează 48.236 tone. Totodată, pe teritoriul insulei au fost create ferme de animale cu o capacitate de zeci de mii de ca­pete. Creatorii și beneficiarii acestor pămînturi noi se află, de mai multe săptămîni, încleștați într-o aprigă bătălie cu furia apelor. Ei au ieșit învingători in momentele culminației undei de viitură din aprilie, iar acum continuă cu te­nacitate să apere acest valoros patrimoniu agricol al țării. ...Este ora 14. Elicopterul ofi­cial aterizează în insulă, la mar­ginea satului Salcia. Tovarășul Nicolae Ceaușescu și ceilalți con­ducători de partid și de stat sunt întâmpinați aici de tovarășii Mi­­hai Gere și Ion Stănescu, de Mi­­hai Nicolae, prim-secretar al Co­mitetului județean — Brăila al P.C.R., și de Ioan Teșu, adjunct al ministrului agriculturii și sil­viculturii. In fața unei hărți a insulei, tovarășul Nicolae Ceau­șescu este informat în amănun­țime despre starea digului care apără incinta. Pină la această oră, acest zid întărit cu păm­înt și fas­cine a rezistat și rezistă în fața viiturilor. O porțiune de 3.100 m, unde apele au ajuns la 50—60 cm de coronamentul digului, este primejduită în aceste momente. O altă zonă, în lungime de 11.000 m, unde viitura se ridică pină la 60—70 cm de cota digului, este, de asemenea, în pericol. In aceste locuri se concentrează acum toate energiile existente în insulă. 3.800 de localnici, ajutați de 1.300 de ostași, de mașini, bacuri și uti­laje grele, 60.000 de saci de pă­­mînt, fascine și alte materiale de construcție — imense forțe umane și materiale sunt aruncate în bă­tălia cu apele. Printr-o contradicție de care numai natura este în stare, cul­turile de porumb de pe 35.000 hectare și de floarea-soarelui, pe 6.000 hectare, sînt mai frumoase în acest an ca oricînd. Hotăriți să apere cu dirzenie această mare avuție, locuitorii insulei nu precu­pețesc nici un efort, muncind zi și noapte, pentru ridicarea și con­solidarea digurilor aflate în peri­col. Totuși, pentru orice eventua­litate, pentru a elimina orice risc, peste 30.000 de animale au fost evacuate. Este pregătită în amă­nunțime și evacuarea populației, în caz de nevoie. Din nou la bordul unui elicop­ter, ușor, de recunoaștere... Tova­rășul Nicolae Ceaușescu urmăreș­te atent lucrările ce se desfășoa­ră în zona de amonte a incintei, între Salcia și Mărașu, pe porțiu­nile de dig unde apele fluviului revin tot mai amenințătoare, a­­tingînd o cotă cu aproape 5 metri mai înaltă decit nivelul mediu. Conducătorul partidului și statu­lui nostru recomandă să se ia cele mai energice măsuri, să se folosească toate forțele, să se facă tot ce e omenește posibil pentru ca apele să nu treacă, pentru a fi salvate aceste pămînturi care valorează enorm pentru economia națională. Nu se mai urmează cursul si­nuos al Dunării Vechi, ci se taie in diagonală drum pe direcția Brăila. Este un spectacol pe cit de contradictoriu, pe atit de fas­cinant. Această imensă întindere netedă ca in palmă, fostă pină acum cîțiva ani „Balta“, împă­răție a apelor și sălciilor plângă­toare; astăzi Insula Mare a Brăi­lei este o oază de liniște in care culturile se dezvoltă normal și oamenii muncesc la cîmp cu calm și liniște de parcă petecul acesta de pămînt s-ar afla nu înconjurat de apele viforoase și murdare ale fluviului, ci la depărtări de zeci și zeci de kilometri. De la altitudinea joasă la care se zboară, ochiul deosebește cu ușurință culturile de porumb de cele de floarea-soarelui, pe cele de grîu de cele de lucerna. Sini in plină desfășurare lucrările de întreținere. Oamenii se opresc din lucru pentru o clipă și, căzînd in sus, îndreaptă spre aparatele de zbor gesturi prietenești, flutură batiste. Mulți din cei de jos știu că in trecere se află secretarul (Continuare în pag. a II-a) Cresc ca un stă­­vilar de granit cotele SOLIDARITĂȚII, EROISMULUI, TOVARĂȘUL NICOLAE CEAUȘESCU in zone sinistrate și amenințate de inundații din județele Brăila și Galați ÎN CURSUL ZILEI DE VINERI, 22 MAI A.C., TOVARĂȘUL ZIUA OPERATIVĂ DE LUCRU ÎN JUDEȚELE BRĂILA ȘI GA­NICOLAE CEAUȘESCU, ÎNSOȚIT DE TOVARĂȘII EMIL BOD­ , *rpI ^ CARE ÎN ACEATF ZILE AU LOC MARI ACȚIUNI DE NARAȘ, GHEORGHE PANĂ, GHEORGHE RĂDULESCU, FLO­­LATL IN CARE IN ACESTE ZILE AU LOC MARI ACȚIUNI AL­RIAN DANALACHE, DUMITRU POPESCU, A FĂCUT O ZI-­PREVENIRE ȘI COMBATERE A INUNDAȚIILOR. LA CHEMAREA PARTIDULUI: SUNTEM LA DATORIE! Acolo unde oamenii nu au de înfruntat stihiile naturii sunt în­cleștați insă, cu toată ființa lor, într-o bătălie tot atit de decisivă cu timpul, contracarînd indirect, dar cu maximă eficiență, efectele distrugerilor, muncind neobosit, descoperind noi resurse materia­le, de energie umană, de pricepe­re și entuziasm, pentru a produce mai mult și mai bine, pentru a recompensa pagubele pe care le-a suferit economia națională. In cronica solidarității socialiste cu cei greu încercați, faptele de muncă ocupă un loc de onoare, exprimînd înaltele trăsături mo­rale ale poporului nostru. Ieri dimineață, într-o unitate din sectorul construcții de ma­șini — UZINA DE REPARAȚII NĂVODARI. Tocmai s-a termi­nat o ședință operativă a comite­tului de partid și a comitetului de direcție din întreprindere. Pe baza analizelor făcute și a propu­nerilor venite din secții, s-a sta­bilit că, până la sfârșitul anului, se va realiza o producție supli­mentară, globală și marfă în va­loare de 1.200.000 lei. Acest spor se adaugă angajamentului pe ca­re uzina și l-a luat la începutul anului de a depăși planul pe anul 1970 cu un milion lei producție. — Noi suntem­ o uzină care lu­crează pentru agricultura socia­listă a țării — ne declara tovară­șul ing. Mircea MOLDOVEANU, directorul­­ întreprinderii. De a­­ceea, e firesc să ne simțim inte­gral mobilizați în ajutorarea uni­tăților agricole din județele care au avut de suferit de pe urma calamităților. Am confecționat 20 de motopompe de mare capacita­te, ce pot fi folosite la deversarea apelor de pe suprafețele inundate și pe care le punem la dispoziția celor ce au nevoie de ele. De a­s­em­en­ea, reparăm 10 tractoare din materiale și piese de schimb economisite și, pe măsură ce ne­voile o vor impune și vom obți­ne, în același timp, noi economii, vom repara, în aceleași condiții, alte mașini agricole. Am format o brigadă complexă, alcătuită din mecanici, lăcătuși, montori, elec­tricieni, care va merge să lucreze in unitățile unde este nevoie. La rândul său, secretarul comi­tetului de partid al uzinei, tova­rășul Ion PARFENIE, ne-a infor­mat asupra altor aspecte ale con­tribuției muncitorilor, inginerilor, maiștrilor de la Uzina de repa­rații Năvodari. Inundațiile care au lovit o bu­nă parte din orașele și satele țării n-au înfrunt tăria oamenilor, strîns uniți in fața pericolu­lui. Conform angajamentului, in cursul lunii mai vom rea­liza o producție suplimentară în valoare de 250.000 lei. Du­pă două decade, avem deja o depășire de 150.000 lei. In acest timp, au fost livrate 137 de ma­șini de modelat solul pentru le­­gumicultură și 30 de instalații de irigat prin aspersiune. In toate atelierele uzinei, salariații noștri — care au hotărît să contribuie la fondul de ajutorare cu suma de 250.000 lei reprezentând sala­riul pe o zi în fiecare lună pină la sfirșitul anului — avînd exem­plul comuniștilor, nu-și precupe­țesc eforturile în muncă. S-a îm­bunătățit indicele de utilizare a fondului de timp al mașinilor, a crescut productivitatea muncii. „Vom răspunde chemării partidu­lui cu noi și noi dovezi de muncă neobosită, în folosul patriei so­cialiste". 20 de milioane de inimi biruie apele , poate pentru prima dată , cînd se ascunde de propriu-i nume. Ca și cum ar fi săvîr­­șit cine știe ce act rușinos. Îmbrăcat modest, poate mai mult decit modest, rămas prin propria-i voință fără coordonatele numelui și obîr­­șiei, acest atut de clasic tăicuț printre tăicuții care s-au os­tenit și îngrijorat pentru ve­nirea noastră pe lume, pen­tru devenirea noastră în­­ lume, se face una cu grijile țării întregi. Anonim în triplul înțeles al­­ cuvîntului, modest, puțintel la trup, decolorat parcă voit la înfățișare, tăicuțul, crescă­tor de grîu galopînd către auzul înspicării, crescător de mirifice flori ale soarelui, ori de păduri cu chihlimbar în subțiorile frunzelor, ține în podul palmei 2.000 de lei. „Pentru cei în suferință“ îi spune fetei de la ghișeu. Nu știe de „contul 2.000“, nu știe nici măcar de cuvîntul sinis­trat care ne cutremură și ne îndîrjește în faptele noastre, i­ adincul numelui și ființei noastre de oameni. Dar întin­de cu simplitate 2.000 de lei. Cu firescul cu care întinzi celui aflat în suferință o pli­ne, o cană cu apă. Și mi se pare că dacă cineva ar oferi celor in suferință tot auzul lumii nu i-ar putea egala darul în înțelesul, in profunzi­mea lui. Pustiirea care a lo­vit o parte a țării și a biciuit munca înfloritoare a oameni­lor își face ecoul in țara întreagă, in toate inimile bărbaților și femeilor ei. Nu festiv, nu afișat. Fără pic de paradă sau ostentație. Își sapă ecou omenește. De la inimă la inimă. Apele revăr­sate ne-au izbit stăruitor și adine, puterea Dar mai presus de vrăjmășiei lor ne leagă firea noastră de oameni în totul și în toate lucrurile cu cite venim in atingere. Interlocutorii mei au răs­punderea unei nave cu nume de oraș românesc, nu-și pot trece, așa cum poate ar vrea, numele sub tăcere. Se numesc Vasile IoN și Gavrilă MIHAI, comandantul și secundul ca­­botierului „Turnu Severin“. Au citit apelul Comitetului Executiv al Consiliului Cen­tral al U.G.S.R. Li se pare normal să contribuie cu o zi din salariul lor din fiecare lună a anului. Normal, dar parcă prea puțin. Firea obiș­nuită să afle și îndelungi calcule poziția navei după stelele cerului face un calcul al suferinței. Și amindoi hotă­răsc să ridice minimul de contribuție solicitat la dublul lui. Datoria patriotică de a ne afla umăr la umăr la bine ca și la rău s-a înavuțit cu căl­dura omeniei. Ofițerul radio­telegrafist Ion CURCĂ a vo­tat pentru contribuția fixată de echipajul din care face parte. Dar inima lui simți­toare la suferința semenilor găsește resurse în plus. Omul apelor oferă celor loviți de puhoaiele apelor încă 600 de lei. In același timp în care căpitanul de remorcher Con-Nicolae FATU (Continuare în pag. a V-a) fW WWWWWWWW/ MU­IERI DiMism La contul 2000 peste 115.0IL0 lei w tmmmmmmmmmmmmmmmm—mma—mammmmmmmwmmmmammmmmm însuflețite mitinguri de solidaritate UNANIMĂ ADEZIUNE prin muncă, prin fapte­ ­ intemn la Șantierul naval din Constanța. In pauza dintre schimburi, comitetul de partid a convocat un miting fulger pentru a se da încă o dată glas hotărîrii acestui destoinic colectiv de a contribui, prin toate mijloacele, la ajutorarea regiunilor sinistrate, la recuperarea cit mai grabnică a gravelor pierderi suferite de economia națională. Nu trec nici cinci minute și in fața pavilio­nului administrativ sunt adunați peste 1.500 de oameni, trepidind încă de încordarea muncii de peste zi. Tovarășul Nicolae DAN, secretar al Comitetului municipal de partid, vorbește despre sinis­trul care a provocat atitea a mare distrugeri in cele mai multe din județele țării. Fețele oamenilor par încremenite, de piatră. Știu toți cit am pierdut, cite mii și zeci de mii de case, cite sute de fabrici și uzine, cite sute de mii de hectare de pămînt mănos au fost pur și simplu scoase din cir­cuitul economic al țării, cite vieți omenești pierdute. Durere fără margini in inimile tuturor. Dar, mai presus de orice­­ hotărîre : o hotărîre titanică, izvorîtă din conștiința de om, dintr-un adune simțămînt patriotic, din înflăcă­rată chemare a partidului de a face totul pentru ca proporțiile uriașe ale calamității să fie lichi­­date cit mai iute, pentru ca viața să intre peste tot în făgașul ei normal. Acestei hotăriri îi dă glas comunistul Ion Sîrbu, șeful unei echipe de mecanici: — „întregul nostru popor tră­iește zile destul de grele... Forțe­le naturii nemiloase ne-a lovit crunt... Face pauze după fiecare frază, pentru a-și stăpini lacrimile ca­­re-i inundă obrajii. — Dar în noi, tovarăși, există o forță de o mie de ori mai pu­ (Continuare in pag. a IlI-a) La S.N.C., in timpul mitingului. Mîine, la Valul lui Traian Deschiderea Șantie­rului național al tineretului din sistemul de irigații Valea Carasu Duminică, la ora 11, in co­muna Valul lui Traian, se m­oi desfășura festivitățile de con­­­­stituire a Șantierului național al tineretului din sistemul de irigații Valea Carasu. Cu a­­ceasta ocazie, celor peste 1.500 de tineri care s-au ho­­tarit sa lucreze ca brigadieri li se va inmîna drapelul de Șantier național al tineretu­lui. In încheierea­­ festivități­lor va avea loc un program cultural-sportiv, la care își vor da concursul reprezen­tanți din 15 comune ale ju­dețului.

Next