Drapelul Roşu, octombrie 1969 (Anul 25, nr. 7691-7717)

1969-10-10 / nr. 7699

Timpul este înaintat Accelerați ritmul lucrărilor de recoltat și semănat! Cuvintarea tovarășului Nicolae Ceaușescu, rostită la adunarea populară In piața Obor, din Capitală, cu prilejul „Zilei recoltei", con­stituie un inflăcărat îndemn la muncă spornică și pentru lucratorii ogoarelor din județul nostru. In majoritatea cooperativelor agricole, în întreprinderile de mecanizare, în fermele agricole de stat se con­­semnează, in zilele din urmă, o mai efervescentă participare la efec­tuarea lucrărilor de sezon. Pe lingă constatările făcute in teren, faptul a ilustrat și de sinteza realizărilor pe județ, cuprinsă în situația ope­rativă centralizată, care ne arată stadiul principalelor lucrări în seara zilei de 8 octombrie. Recoltatul porumbului s-a efectuat pe mai bine de 57 la sută din suprafață. Dacă in cooperativele agricole lucrarea reprezintă o proporție de 53 la sută, în întreprinderile agri­cole de­ stat ea a ajuns la 64 la sută. Un progres simțitor se înregis­trează și la semănatul griului care, de asemenea, se ridică pe județ la 57,3 la sută. Și aici, unitățile agricole de stat se situează cu un avans apreciabil (65 la sută), față de cooperativele agricole (54 la sută). Este evident saltul considerabil față de situația de la începutul săp­­tăminii. Dar acestea sunt cifrele medii. Analizând însă componența lor, rezultă că nu peste tot s-a lucrat la capacitatea maximă a utilajelor și a forței de muncă. Dacă cooperativele agricole de pe raza comu­nelor Sinpetru Mare, Dudeștii Vechi, Becicherecu­ Mic, Te­remi­a Mare, Tormac etc., se prezintă cu realizări, atit la recoltat cit si la semănat, care întrec media înregistrată pe județ, altele, destul de numeroase încă, sunt sub această medie. Cooperativele agricole din raza comunei Poldur, de pildă, au recoltat numai 300 din cele 1.050 hectare cu po­­rumb, in timp ce si semănatul griului e realizat doar pe 300 hectare din cele 1.130 prevăzute. Pe comuna Recaș nu sunt culese nici 1.000 de hectare din cele 3.383, iar griul era sămănat doar pe 1.067 hectare din 2.640. Situația e similară și la unitățile din comunele Cărpiniș, Sacoșu Turcesc, Gătaia și în multe altele. La recoltatul porumbului nu s-a lucrat cu întreaga forță existentă, nici in unitățile agricole de stat, dovadă că din viteza zilnică stabilită pentru 8 octombrie — 1.210 hectare — s-au realizat numai 856. Raportat la forțele de muncă existente in unitate, volumul lu­crărilor agricole din campania de toamnă, la cooperativa agricolă din Renta, este foarte încărcat , de re­coltat 61 hectare cu floarea-soare­­lui- 630 hectare de porumb, 515 hectare sfeclă de zahăr, cînepă­­tulpini de pe 40 de hectare, 41 hec­tare de grădină de legume.­celași timp, se cer semănate ln a- 670 hectare de grîu, 100 cu orz și 50 cu masă verde, plus însilozarea a 1.000 tone de furaje și altele încă. A face față acestor lucrări in timpul op­tim stabilit și la calitatea necesara presupune însă întîi de toate o ri­guroasă organizare a muncii și, în­deosebi, mobilizarea forțelor de lu­cru, zi și noapte. Aceasta, cu atit mai mult, cu cit cooperativa are pentru cultura mare doar 115 brațe de muncă active. Or, dacă unitatea s-a situat mereu printre cele răma­se in urmă cu acțiunile de sezon a­­ceasta se datorește tocmai faptului că­ și,puținele, forțe existente au participat sporadic la muncă. Șefii echipelor T și a­ îl-a din brigada a lt-a de cîmp, ele exemplu, ne spun că au fost destule zile — în plină campanie — cînd nici un sfert din componenții echipelor lor nu ve­neau la lucru. Stăteau pe acasă, sub diferite motive, sau participau la lucru în altă parte. Așa se face că, deși cînepa a fost tăiată cu mai bine de o lună în urmă, pe cîteva hectare se mai află și acum tulpi­nile pe jos, nelegate. Din 630 hec­tare de porumb, sînt recoltate doar 85. Cele 17 tractoare ale secției de mecanizare deși „lucrează toate" dau, în general, un randament scă­zut, nu sînt folosite la întreaga ca­pacitate. Ne-o dovedește și media zilnică realizată pe a semănătoare, care abia se ridică la 10 hectare. In această situație e cu totul insufi­cient ca din 17 tractoare ale secției mai puțin de jumătate să lucreze cu program prelungit, iar in schimbul II — doar două, în timp ce frontul de lucru — teren eliberat — pentru arăturile de însămînțare se întinde, pe aproape 150 de hectare. Exemplele din ultimele zile au dovedit că buna organizare a mun­cii și mobilizarea în campanie a în­tregii forțe existente nu constituie deloc o imposibilitate și la această unitate. Miercuri, 8 octombrie, de exemplu, cu excepția cîtorva moti­vări întemeiate, toate brațele de muncă active se găseau la lucru în cîmp. La cele 17 tractoare ale sec­ției li s-au alăturat și alte 2 ale co­operativei, care au lucrat din plin ziua întreagă. E drept că în scopul acestei mobilizări și a îmbunătăți­rii organizării muncii au acționat în comun, cu mai multă hotărîre, secretarul­ comitetului comunal de partid, Stelian Bodor, inginerul Iu­lian Vișoiu, trimis din partea Di­recției agricole județene pentru control și îndrumare în activitatea de campanie, Lucian Raicu, pre­ședintele cooperativei, ca și între­gul consiliu de conducere și specia­listul acesteia. S-a dovedit deci, că se poate. Atunci el e ce s-a tărăgă­nat urnirea acestei acțiuni care, normal, trebuia pornită încă de la începutul campaniei ? Deosebit de important este însă ca măcar de acum înainte această participare la muncă să fie asigu­rată zilnic, în scopul terminării cit mai grabnice a tuturor lucrărilor din campania agricolă de toamnă. G­A­VRII. MĂLAI ONORAM CONTRACTELE (Umuri^ din pag. 1) din contract; 175 tone porumb — cantitate care, de fapt, am avut-o contractată — și­ avem posibilita­tea ca să mai livrăm o cantitate oarecare rest» contract ; 680 tone de cânepă; 5.400 tone sfeclă de za­hăr (4.700 pian) ; 45 tone tutun ; 360 tone de legume, față de 338 Contractate ; 4.620 hl lapte de vacă, din 5.500 cît, trebuie să livrăm pina la finele anului ; 480 hl lapte de nai« (480 hl contract); 3.926 kg li­nă față de 3.850 kg contractată ; 75 tone carne de bovine (50 tone în grafic pînă la 1 octombrie) și 1.080 porci grași, din cei 1.600 contractați. Vreau să precizez că la toate pro­dusele contractate vom realiza, iar la unele vom și depăși simțitor, prevederile din contract. Din valorificarea produselor a­­gricole pe bază de contracte și la prețurile bune și ferme oferite, co­operativa noastră va realiza în a­­cest an un venit bănesc de 10.500.000 lei. față de 8.231.000 Cît am înscris­­ în planul anual Iei la acest capitol Acum, toate brațele de lucru de care dispune cooperativa noastră se află antrenate la culesul porum­bului de pe ultimele suprafețe, la strînsul cantităților d­e legume ră­mase f­eculese, la asigurarea fura­jelor și semănatul griului. Produc­ția de porumb, urmare a aplicării unei agrotehnici înaintate, va în­trece 3.000 kg boabe la hectar. Din dorința ca și la anul să producții și mai spornice, realizăm am pre­gătit bine terenul pentru grîu, am asigurat semințe de calitate și am întreprins astfel de măsuri organi­zatorice incit să terminăm insă­­mînțatul in cadrul epocii optime. Analizând posibilitățile de conso­lidare, in continuare, a cooperati­vei noastre și de ridicare a nivelu­lui de trai al membrilor ei, in lu­mina mărețelor sarcini stabilite de cel de-al X-lea Congres al parti­dului, am ajuns la concluzia că se vor crea condiții pentru ca întrea­ga țărănime­­ cooperatistă să-și poată aduce un aport și mai sporit la­­ aprovizionarea populației cu bu­­n"H­agro»Umontan" și a industriei cu materii prime agricole. In ceea ce­­ ne privește, ne angajăm ca, sub directa îndrumare a organizației de partid, să descoperim și să punem la valoare noi rezerve, in scopul sporirii producției, astfel ca apor­tul nostru 1a dezvoltarea economiei naționale să fie pe măsura posibi­lităților create de­ munca în­ comun. Și eforturilor deosebite pe care sta­tul le face privind dezvoltarea a­­griculturii ■ își îndeplinesc exemplar obligațiile (Urmare din pag. 1­­ dului, În același timp, au crescut ve­niturile realizate de cooperativele a­­gricole, nivelul de trai al țărănimii. S-au construit zeci de case noi, com­­plexe comerciale, săli de clasă, o baie comunală, ștrand și alte obiective ca­re au dus la modernizarea localități­lor, la ridicarea standardului d­e via­ță. Prin cooperația de consum s-au desfăcut in semestrul 1 al acestui an mărfuri industriale în valoare de pe­­­te 9 milioane lei. La rândul lor, țăranii cooperatori își îndeplinesc cu cinste îndatoririle care le revin in cadrul alianței muncito­­rești-țărăn­ești, aducând o contribuție tot mai mare la dezvoltarea ascen­dentă a economiei naționale, la pro­gresul societății, la întreaga operă de construcție socialistă. Această contri­buție își găsește expresia in munca lor șirguincioasă, pentru furnizarea, în cantități tot mai mari, a produse­lor agroalimentare necesare aprovizio­nării populației și asigurării indus­triei cu materii prime. Pot arăta unitățile noastre cooperatiste dau că o importanță deosebită respectării în­tocmai a obligațiilor ce decurg din contractele încheiate cu statul. Se vede, de asemenea, strădania lor pen­tru livrarea integrală și la termen a tuturor cantităților de producție agri­colă contractate, pentru a-și îndeplini cu cinste obligațiile asumate și, in multe cazuri, chiar să suplimenteze livrările către stat. In toate cooperativele de pe raza comunei s-au depășit producțiile pla­nificate la grin. Cele mai bune reali­zări sunt la C.A.P. Gottlob ,— 5.642 kg in medie la hectar, deci cu 755 kg peste plan. Cantități însemnate peste plan au obținut și cooperatorii din Lovrin, S22 kg la hectar, fapt ce le-a permis să livreze cu 571 tone peste prevederile unități și­ au contractului. Și celelalte suplimentat cantitățile contractate, astfel că pe comună s-a livrat un plus de 696 tone griu. Datorită recoltelor bune obținute in acest an, s-a depășit cu 145 tone și cantitatea de cînepă predată. De ase­menea, pe baza producției existente, se vor livra în plus 900 tone­­ sfeclă­ de zahăr, 43,1 tone legume, total din care ponderea cea mai mare o au roșiile. . Nu au fost neglijate nici activități­le din sectorul zootehnic. La indica­ția Comitetului județean de partid, noi am sprijinit mai bine munca din această ramură. In urma analizelor de­cadare din fiecare imitate, s-a reu­șit ca, paralel cu creșterea producției, să realizăm și o mai bună urmărire a graficelor stabilite, astfel că toate cooperativele sunt la zi cu predările față de contract. Pină la sfîrșitul anu­lui, se vor preda în plus cel puțin 400 kl lapte de vacă, 36 tone carne de porc și 23 tone carne de taurine. In aceste zile, s-au intensificat lu­crările agricole in timp, se urmărește ca, in paralel, să se recolteze toate culturile cât mai repede și fără pier­deri. După cum se prezintă produc­ția, pot afirma că și la porumb se vor onora cu cinste obligațiile contractu­ale, ca de altfel la toate produsele.­Trebuie să mai remarc munca or­ganizațiilor de partid din cooperati­vele agricole, care au reușit să îndru­me mai bine activitatea consiliilor de conducere și a specialiștilor. In felul acesta s-au concentrat toate forțele pentru a asigura stricta respectare a disciplinei contractuale, care este o o­­bligatie morală, de cinste și onoare, o formă principală de a răspunde așa cum se cuvine eforturilor mari făcute de stat, de clasa ■ muncitoare, pentru sprijinirea țărănimii. STUDENȚII DE LA BOBDA (Urmare din pag. 1) aceste condiții desigur, înzestrarea culturala a satului (cel puțin o bi­bliotecă solidă) ar trebui să spo­rească. Cum se explică numărul mare de studenți la Bobda ? Iată o în­trebare la care diferiții mei inter­locutori m-au ajutat să găsesc răspunsuri. Este cert că cei care au ajuns la facultate și-au­ datorat o parte din­ reușită și îndrumărilor prețioase date de intelectualii, pu­țini in acea vreme, clarvăzători și generoși cum a fost familia învă­țătorilor Alexandrina și Petru Grozescu. A fost apoi dorința pă­rinților înșiși de a-și vedea copiii așa cum ei la rîndul lor și-ar fi dorit, probabil, să fie clar, în con­dițiile sociale vitrege din trecut n-au putut . . . Iată de ce fluxul spre facultăți vorbește despre nivelul de viață materială și spirituală ridicat, ge­nerat de anii socialismului. Ascen­siunea satului este clară de altfel fără putință de tăgadă. Ca să vă convingeți de nivelul ridicat de t­iată, de astăzi, al sătenilor — material și cultural — nici nu-i nevoie să vedeți casele, aproape toate noi sau renovate, confortul lor, îmbrăcămintea. Și, in contextul tumultuoaselor prefaceri ale țării, acest lucru ne pare normal. Bobda e un sat obiș­nuit —. capăt de linie la o­ cursă... Un loc, însă, din care, reîntor­­cîndu-mă la izvorul nostalgic al copilăriei, pot să-mi dau seamă de saltul imens dintre atunci și acum, pot observa cîmpia­ Banatului in toată istoria sa de transformare spre mai bine. SPECTACOLE VINERI, 10 OCTOMBRIE 1969 ) Opera de stat : TRA­VIATA (19,30). CINEMATOGR­AFE : W Parc: MEMENTO (10, 14, 16, ÎS, 20); K Muncitoresc Freidorf : VA­LEA (17, 19); W Modern : SHERLOCK HOL­MIN (S, 14,30/ 16,45, 19, 21); ■ Arta : a/r! NCATI BANCA IN AER: S Studio : NOAPTEA E FĂ­CUTA PENTRU A VISA (11, 15, 17, 19. 21); 9 Melodia : S­INGERO­AS­A NUNTĂ MACEDONEANĂ (9, 11, 15, 17, 19, 21); 9 Victoria : PASA (10, 14, 16, 18, 20); 9 Muncitoresc Fratelia : BU­NĂ ZIUA, CONTESA (15, 17, 19); 9 Steaua roșie Mediala ; VER­A CRUZ (15, 17, 19), LUGOJ P 23 August ; SOARELE VA­GA­BONZILOR; 9 Victoria : TrU­Vi Ar­it­a. BALADĂ PEN­lîl­I.AS­TĂ.* Dinamo: VIRSTĂ INGRA­SIN NICOLAUL MARE m popular : TINEREȚE FĂRĂ BĂTRlNEȚE. HM­BOLI­A » Flacăra : TIGRUL. ■ 30 Decembrie : FIUL LUI TARZAN. DE­T­A­R Parc: NEIMBLANZITA ANGELICĂ. FĂGET­ul 30 Decembrie : IN UMBRA COLTULUI. m Dragii moșului, știu că aceste rân­­duri sunt o neașteptată surpriză pen­tru voi și vă veți mira că am ales această cale pentru ca să pic, de vorbă. Sunteți prea stămi, nu mulți și mai ales prea raspindiți pe la locu­rile voastre de muncă și învățătură pentru ca să putem sta vreodată de vorbă cu toții, împreună, și iată de ce m-am­ gândit să vă scriu prin mij­locirea ziarului. Mă întrebați, poate, care este moti­vul acestei scrisori ? Mustrarea de conștiință, dragii moșului. Vederea tot mai scurtă, auzul tot mai slab, memoria tot mai tocită de bătrânețe, fel de fel de greșeli care supără pe unii și pe alții dintre voi, poate chiar ofensindu-i. Este, deci, firesc ca să am conștiința încărcată cu remușcări și tot atât de firesc este să-n­cerc a-mi descărca această conștiință, cerindu­-mi scuze — pe această cale — față de cei pe care prin comportarea mea i-am supărat. Să încep cu unul din păcatele mele mai grele. Cred că ați observat și­ voi, dragii moșului, că atunci and ne intUnim­­ și ne intilnim cam des. in fiecare zil eu trec pe lingă voi „ca­runta“, ui­­tind sa vă dau bună ziua, cum s-ar cuveni, din partea mea. Unii dintre voi ați ioși la mine la școală, mai ales „unele“ cărora au, păcatele mele, uit mereu sa le spun bună ziua, ca au­-mi respect cele peste do de ierni care mi-au albit t­mplele. Am­ obser­vat că „unele1’ acestea se uită lung h mine, cînd­ ne înttlnim, ie parcă mi-ar spune : hei, necres­tule, nu vezi,ca trecem noi, fontele tale ele­vei .. . tinde-i bună ziua !. . . Ai pu­tea foarte bine s­i ne spui si sărut mina. Vă cer scuze, v-am spus că bă­­trinețele' mi-mi scurtat vederea si nu prea vă bag in seamă, dar in viitor voi fi mai atent d­nrl treceți dv. Aș vrea să le cer iertare si acelor tineri care acum, nu de mult. Intr-o seară, la căminul cultural, în timp ce rula un film, conform obiceiului in ase­menea împrejurări, dumnealor, deschi­­zind un bombardament violent cu prune, boabe de struguri, ghemotoace de hîrtie , etc., au încurcat „tirul" deoarece multe prune, ghemotoace de hârtie etc., se opreau cinci in spatele, cînd in ceafa mea. De asemenea i-aș cere scuze și tovarășului director al căminului IC. Jebelean) pentru nemn­­c­adrarea mea in regulamentul interior al căminului, lăsind fin plecare­ în jurul meu un loc curat fără semințe de floarea-soarelui, s­imburi de prune, hirtii de tot felul, etc. după cum am văzut la alți, spectatori, în­­ majorita­tea lor tineri. Mai fac și marea gre­șeală de a nu țipa și a nu fluiera în degete in timpul proiectării filmului. Dar conștiința mii este încărcată și cu alte păcate față de voi, dragii mo­șului. Mie îmi place grozav de mult să­ văd cum zburdă tinerețea in haină sportivă și după cum poate observați nu este o mmanifestare sportivă in sat la care eu sfi nu fiu prezent in mij­locul vostru, dar și aici făcind unele greșeli. Câțiva tineri mă întrebau in­tr-o duminică foarte enervați, de ce mai vin eu la terenul sportiv dacă nu țin cu „ai noștri‘. Neințelegind la în­ceput întrebarea le-am cerut expli­cații. — Păi, nu vezi ce face boal ăla d­e arbitru ? — i-au fost explicațiile. Și m-am dumirit îndată, l-am su­părat pe dumnealor prin lipsa mea de­­ acțiune" la adresa arbitrului, m­ulte­ cuvinte nu m-am încadrat în corul celor ce protestau atit de necivilizat : măgarule, boule, porcule, idiotule etc., etc., ca să dovedesc și eu că țin „cu ai noștri“. Vă cer scuze, dragii mei, pentru această gravă lipsă a unor astfel de maniere sportive. Se țin greșelile de mine ca scaiul de oaie. Iată că intr-o zi, venind agale pe­ un drum de țară, mă ajunge din urma un autocamion, încărcat viri cu Indii. Șoferul oprește camionul și cu o politețe care-l caracterizează pe el mă invită : — Hai, urcă-te ! Mă îndreptai spre cabina camionu­lui, dar tînărul șofer ghicindu-mi in­tenția mi-o luă înainte : — tn cabină nu ai loc, stă ajutorul de șofer, urcă-te sus pe ludăi ! Uitîndu-mă mai bine in cabină, am observat că intr-adevăr avea un iutor de șofer, insă unul in mini-jup. Ai-a durut inima că a trebuit să­-i refuz bunăvoința și să-l las să plece cu luddite fără mine. Cred că l-am supărat cu refuzul meu și fiindcă a­­tunci, în drum, n-am avut timp să-i cer scuze, i le cer acum. Nu sunt băutor de felul meu, dar așa, din­ cind in cind, m-aș măi ră­cori și eu cu cite o bere rece, la o m­asă, dar păcatul mă pindește la tot pasul. — Scoală bătrinule, de-aici ! Locul ! ocupat de noi — mi se adresează un tînăr ca de vreo iș—16 ani intr-o duminică, cind mă așezai la o masă din fața bufetului. — Care voi ? că­­ văd că ești singur — îndrăznesc să-i răspund băiețașului. ■— Nu te privește, hai, eliberează locul ca să nu trecem la actul doi . . . In fata unor astfel de argumente pașnice, m-am sculat și am cedat lo­cul „ocupat de noi" .. . adică de trei tineri despre care am auzit, mai tîr­ziu, că ar fi fotbaliști. Și așa, peste tot, eu cu obiceiurile mele bătrînești incomodez și ofensez și n-aș vrea, păcatele mele, să supăr pe nimeni. Sunt ei, ce-i drept, și alti tineri in satul nostru, Ghilad, pe care eu nu i-am supărat cu nimic, ba din contră mă salută ei pe mine și pe toți cei de virața mea, sunt cuviincioși cu toată lumea, de-o comportare fiind și uteciști de frunte. exemplară. Ce păcat insă că asemenea „luceferi" ai tinere­tului­ nostru strălucesc așa de puțini pe cerul vieții sociale din Ghilad. Al nostru fost învățător în șir SFETA Note mici în catalogul comportării Scrisoare deschisă adresată tinerilor din Ghilad CRAPIlUL ROȘU - 7.699 In drum spre Poznan— leagănul Wielkopolskiei(ll) Ca din oricare altă țară, inima, centrul propr­isor de energie, spi­ritualitate și încredere în sine al Poloniei îl constituie Varșovia, u­­raul din orașele cu cea mai cumpli­tă istorie de pe Mapamond. Am auzit și întîlnit în scurte noastră călătorie prin Wielkopolska („Po­lonia cea mare“, cum îi spun isto­ricii și după ei, toți ceilalți), oa­meni care se recunoșteau și sufe­reau acel corp de foudre numai pentru că­ erau varșovieni. Cob­orîți din tren, primul lucru ce ne-a frapat în ambianța unei­­ gări destul de modeste (cea nouă este în fază de finisare, anunțîn­­du-se ca una din splendorile ge­nului), a fost șirul de oameni, ali­niați unul d­te unul, în așteptarea taxiului. Mai tîrziu, la Poznan, Kalisz, sau aiurea am văzut aceeași disciplină la tramvai sau în maga­zine și am înțeles că apanajul ci­vilizației nu trebuie căutat numai în „zgîrie norii“, mașinile de înaltă tehnicitate, ci și în felul cum se traversează o strada, cum te adre­sezi vînzătoarei de la chioșcul de țigări. Primele bilețe in Varșovia le-am schimbat cu uriașe corpuri de clă­diri cu 14 și mai multe etaje pur­­tînd izbitor amprenta conterii­i ora­­neității. De departe, am zărit schi­­petul turnurilor Palatului culturii, unul din motivele de față ale var­­șovienilor, ridicat în 1952, după modelul Universității ,­Lomono­­sov“ din Moscova. Varșovia își are însă mindiunile ei multiseculare : Academia Copernică, Biserica Sf. Cruce, unde­ se află îngropată inima lui Fr. Chopin, corpul­ său aparținând Parisului. Academia de Belle Arte, Castelul Belvedere și multe altele Am amintit de Chopin, nu în­­timplator, ci fiindcă, printre marile personalități pe care polonez­ii le admiră și le consideră ca o mân­­dirie a spiritualității lor . Sienkie­­wicz, Mickiewicz. este și celebrul pianist și compozitor care s-a năs­cut nu departe de Varșovia, în sa­tul Jelsiz­ uwa-Kola, (acum casa me­morială Chopin, unde vizitatorul are prilejul să vadă pianul (a ca­re celebrul interpret a cântat să asculte foșnetul arborilor secu­și lari din grădină, acompaniind in Recviem memoria artistului). Ad­mirabilă prin originalitatea stilu­lui său, Palatul Ostrogskich, azi Muzeul Fr. Chopin, ne-a dezvăluit o seamă de documente în legătură cu viața și opera celui care prin mamă s-a socotit totdeauna descin­­zind din rapsozii populari ai Wiel­­kopolskiei. În fiecare săptămână, aici se susțin, de către renumiți interpreți din țară și de peste ho­tare, concerte speciale­ Chopin. In­timitatea sălii de concert, busturile compozitorului, lucrate de sculptori celebri ca Xavery Dm­itrowski, Nitsehowa, ultimul pian la care a cîntat compozitorul, înainte de a se pierde în neființă, totul îți creea­ză impresia unui sanctuar în care a intri purificat, cu sensibilitatea deschisă venerării. Aceeași solemnitate tragică, în­­dîrjită, am citit-o pe fețele celor care ne-au cond­us atunci când, tre­când prin orașul vechi „Stary Rynek", cum­e îi spun localnicii, am găsit clădirii întregi purtând urmele cataclismului, ale limbilor de jaf și fier care au șters străzi și car­tiere întregi. Nu 1 potente n-a ui­tat războiul. Varșovia, mai trăiește coșmarul celor 800.000 de morți sa­crificați pe altarul lui Wottec de către hitleriști. E acesta un me­mento tragic. ★ Poznanul este unul din cele mai vechi și mai importante orașe ale R.P. Polone. Numărînd peste 450.000 de locuitori și o­­ suprafață de 220 kmp, el este astăzi și un important centru industrial ales în ramura construcțiilor (mai de mașini), comercial, dar și o citadelă a științei și culturii. Ceea ce­ mi se pare însă cel mai important este faptul că Poznanul este socotit, u­­neori poate cu o mândrie gasco­­nardă pe care și noi bănățenii manifestăm, leagănul Poloniei. Con­­­struit în sec. al IX-lea, pe rîul Warta.­ Poznanul devine capitală în timpul regelui Mieszko I, fon­datorul primei dinastii poloneze. Pînă în sec. a XV-lea, orașul devi­ne unul din cele mai importante centre comerciale din Europa. In 1655 începe lunga perioadă de o­­cupație prin suedezi, apoi prin pru­saci pînă în­ 1919, cînd își primește independența. Al doilea război­­ mondial însă ... Cu 30 de ani in urmă­­ ne aflăm în clădirea primăriei orașului, ridi­cată de iezuiți în anul 1700 și lăr­gită în veacul al XIX-lea. Aici a locuit două săptămîni, în­­ visurile sale de glorie, Napoleon și, într-o superbă sală albă, a concertat Chopin­, a început războiul, ne spu­ne Jerzy Kusiak, primarul orașu­lui. Toamna­­ a fost la fel de fru­moasă, dar ne-am­ uitat cu spaimă la ea. Nu. știți că în război și-au pierdut viața 6 milioane de polo­nezi. Dar cel mai mult a suferit acest pămînt. Pe pământul Wielkopalskiei. O istorie străveche, zbuciumată. O luptă titanică pentru a crea bunuri materiale ,și spirituale. Poznanul are 40 de instituții culturral-științi­­fice, 8 instituții de învățământ su­perior, în care învață peste 26.000 de studenți, 10 muzee, dintre care cel mai important este Muzeul na­­­țional. In afara acestora, meloma­nii din Poznan beneficiază de o operă și o filarmonică. Sunt cunos­cute în lumea muzicală internațio­nală concursurile de vioară „Hen­ryk Wieniawski“ organizate din 3 în 5 ani., Aș aminti cîteva din cele 10 mu­zee ale Poznanului, pentru că în ele au fost adunate, de veacuri, cum mărturisea Iosef Bulasewicz de la ziarul „Gazeta Poznanska“ inestimabile comori ale istoriei și culturii poloneze : „Hotelul ora­șului“, construit între secolele XIII—XIV și remaniat între anii 1550—1560 de Jean Baptiste (atrage atenția vizitatorului, în special, cu­pola cu stilul ei clasic), „casele de piatră“, ridicate în secolul al XIII-lea, „Palatul Dziatynscy“ unul din cele mai interesante mo­­­numente de arhitectură laică lo­cale, castelul Przemysl (sec. XIII) reședință a ducilor polonezi, Mă­năstirea franciscanilor (1674—1728), într-o admirabilă arhitectură loca­­lă, printre cele mai importante mo­numente de epocă ale barocului, Palatul Gorki (1545), singura clădi­re din Poznan în stilul renaissance, Catedrala (sec. XIV) într-un gotic original, in subteranele căreia își dorm somnul de veci cei doi regi întemeietori Mieszko I și Przemys­­law I etc. Dacă Poznanul are acum peste 1.000 de ani bătuți pe muche și-și numără strălucirea în atîtea monu­mente, cei aproximativ 500 de mii de locuitori se străduiesc să adau­ge gloriei trecutului și una con­temporană. Mărturie pentru a­­ceastă stă rîul Warta care, prin voința omului, a părăsit vechea albie­ și s-a așezat intereselor aces­tuia (am văzut vase de mic tonaj venind în ajutorul transporturilor aducînd materia necesară între­prinderilor), ca să nu mai am­intes­c de elocventul argument pe care-l constituie orășelul nou, cu aproxi­mativ 20.000 de locuitori. —­ Locuiesc împreună cu soția și cei doi copii de numai doi ani in acest bloc, ne-a mărturisit ing. Janusz Doperaza. Avem tot confor­tul necesar, centrul alimentar este aproape, școala, nici ea departe. Am o motocicletă cu care fac dru­mul pînă în centru, unde lucrez. Ar trebui să consemnez aici mul­titudinea de zone verzi ce încon­joară ca într-un brîu Poznanul, splendida Pădure Mal, în care își găsesc adevărat izvor de recreație, la sfîrșitul săptămânii,­ Poznanului,­­Parcul Soacz, locuitorii stațiu­nea Strezinik și multele lacuri pe care se țin întreceri sportive di­n ele de talie internațională). Pretutindeni, unde am pășit, insă, ca și la Varșovia, ne-au ieșit in ca­le, ne-au apucat de mînă și ne-au spus să nu uităm clădirile înnegri­te, ruinele războiului. Pe unele din ele, poznănenii le-au păstrat ca pe niște documente cutremurătoare ale tragediei prin care omenirea trecut. (Poznanul a fost distrus în­­ timpul războiului in proporție de 55 la sută). Același terifiant sen­timent al morții l-am citit în ochii înțelepți ai bătrânilor, în ochii neasemuit de frumoși ai fetelor și tinerilor din Poznan. Ei toți pă­reau că spun : viața merge înainte, credem și luptăm pentru fericire, dar nu vom uita niciodată că in casele noastre sunt multe goluri du­­ramase. Memento ! I. MARIN­AI,MAJAS, Aula Universității din Poznan (Polonia), Vedere de ansamblu a Universității „A. Mickiewicz“ din Poznan (R.P. Polonă), unde s-au ținut concertele Filarmonicii „Banatul”.

Next