Drapelul Roşu, august 1970 (Anul 26, nr. 7947-7971)
1970-08-07 / nr. 7952
PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, UNIȚI VA! Anul XXVII nr 7.952 * Vineri, 7 august 1970 * 4 pagini, 30 Dani IN ÎNTREPRINDERILE AGRICOLE DE STAT: Ce arată „barometrul“ eficienței economice a producției de porumb Ponderea ridicată a suprafeței cultivate cu porumb, in cadrul suprafeței arabile, reflectă importanța care se acordă acestei culturi în județul nostru, unde această plantă găsește condiții favorabile de producție. Cele mai mari suprafețe ocupate cu porumb boabele au întreprinderile agricole situate în condițiile naturale și pe terenurile favorabile acestei culturi, unde se realizează, de altfel, și cele mai ridicate producții la hectar. Astfel, la I.A.S. Grabați suprafața cultivată cu porumb ocupa in anul 1969 — 45,2 la sută, respectiv 2.792 ha din suprafața arabilă, iar la Jimbolia 46,6 la sută. Analizind în dinamică suprafețele cultivate cu porumb, în perioada 1967-1969, rezultă o tendință de scădere a suprafeței in anul 1969, față de 1968, și o ușoară creștere față de 1967. Această tendință de scădere a suprafeței de porumb este un rezultat direct al procesului de concentrare a culturii în întreprinderile, unde se întîlnesc condițiile natural-economice mai favorabile, și reducerii suprafeței ocupate cu porumb în unitățile situate în zonele nefavorabile acestei culturi. Astfel, la I.A.S. Variaș, întreprindere unde se obțin an de an producții mari la hectar, suprafața ocupată cu porumb crescut de la 1.780 ha în 1968 la a 2.008 ha în 1969, la Sînandrei creșterea este cu 189 ha, la Liebling cu 318 ha, Jimbolia cu 122 ha, Grabați cu 269 ha etc. Concomitent s-au redus suprafețele cultivate cu porumb în întreprinderile unde condițiile pedoclimatice împiedicau obținerea unor rezultate superioare. De exemplu, la Periam de la 1.710 ha la 863 ha, la Recaș de la 770 ha la 580 ha, la Făget de la 1450 ha la 1.280 etc. Paralel cu această reducere a suprafețelor cultivate cu porumbi are loc însă concentrarea și intensificarea producției de porumb, mijloc însemnat în condițiile țării noastre, de sporire în mod absolut a volumului producției, cu atât mai mult cu cit posibilitatea de extindere a suprafețelor cultivate este destul de limitată. Concentrarea producției de porumb în unitățile agricole de stat situate în zonele cu condiții pedoclimatice și economice favorabile acestei culturi creează posibilitatea specializării acestor unități in cultura porumbului, ceea ce va duce nemijlocit la obținerea unor însemnate sporuri de producție, la creșterea productivității muncii și reducerea prețului de cost. Mijlocul principal pentru obținerea unor surplusuri rămîne însă intensificarea producției la hectar și creșterea eficienței economice a acesteia. Sporirea randamentului la hectar, creșterea eficienței economice, vor permite unităților agricole de stat realizarea unui surplus de recoltă necesar atit consumului intern al fiecărei întreprinderi cit și livrării unui volum sporit de producție la fondul central, pentru satisfacerea cerințelor economiei naționale. La nivelul județului întreprinderile agricole de stat au realizat în anul 1969 o producție medie de 2634 kg porumb boabe la ha, o creștere de 15,4 la sută față de recolta anului 1967. Datorită creșterii suprafeței cultivate cu porumb, cu 413 ha, s-a obținut un spor de producție de 1. 002 tone, iar datorită creșterii randamentului mediu la hectar cu 253 kg, s-a realizat un spor de producție de 16.888 tone. Deci, in anul 1969, s-a obținut un spor de 17. 890 tone de porumb datorită atitmăririi suprafeței cultivate, și mai ales datorită eforturilor depuse pentru creșterea producției medii la hectar. Cele mai ridicate producții medii la hectar și, relativ constante, s-au obținut la Grabați-6406 kg, Variaș-5892 kg, Jimbolia-5650 kg, Teremip Mare-5470 kg. De remarcat că: Întreprinderile agricole de stat au obținut nu numai rezultate superioare în sporirea producției ci și in ceea ce privește ridicarea eficienței economice a acesteia. Așa cum este cunoscut, Directivele Congresului al X-lea al P.C.R. subliniază în mod deosebit necesitatea creșterii eficienței generale a întreprinderilor, inclusiv a celor agricole. Creșterea eficienței economice înseamnă realizarea producției cu minimum de cheltuieli de muncă socială. Intr-o formă concretă, acest lucru își găsește expresia în nivelul prețului de cost al produselor, în nivelul rentabilității lor, ceea ce exprimă, în mod concentrat, aproape toate laturile principale ale activității întreprinderilor agricole. Costul unei tone de porumb, în agricultura de stat a județului Timiș are în general o tendință de scădere. Astfel, în 1969, prețul de cost a unei tone de porumb a fost CONSTANTIN NEGRUȚ economist la Stațiunea experimentală Lovrin (Continuare în pag., a 11-a) Ferma a doua legumicolă de la cooperativa agricolă de producție din Tomnatic a obținut pînă acum peste 1.300.000 lei din valorificarea roșiilor. IN FOTOGRAFIE : aspect de la ambalarea unui nou transport de roșii. Foto : E. ROBICSEK - -------------------• é ..... Urmare a reorganizării întreprinderilor agricole de stat, acestea reușesc să obțină, an de an, rezultate tot mai bune, incheindu-și bilanțurile cu însemnate beneficii — factor de seamă in ridicarea gradului lor de rentabilizare. Prin utilizarea din plin a mijloacelor de muncă mecanice și manuale, eficiente a folosirii a fondurilor de investiții, a cheltuielilor economicoase, cu toate că condițiile naturale sunt mai puțin favorabile, unele întreprinderi au reușit și reușesc să obțină venituri suplimentare. Bilanțul primelor 7 luni din acest an ne arată că I.A.S. — complexul de îngrășare porcinelor din Bearegsău — a reușit să realizeze planul de venituri în proporție de 120 la sută, iar cel de cheltuieli, în proporție de 105 la sută, ceea ce înseamnă un venit suplimentar de circa p—7 milioane Ipu și întreprinderea agricolă de stat din Giarmata și-a realizat planul de venituri pe primele 7 luni ale anului, in proporție de 106 la sută, iar cel de cheltuieli, în proporție de 99 la sută. Și aici, ca și la Beregsău, veniturile suplimentare, urmare firească a bunei gospodăriri și a unor cheltuieli economicoase, însumează aproape 7 milioane lei. • Eficientă economică ridicată Ședința de constituire a Comisiei de sistematizare județeană Timiș Conform Hotărîrii Consiliului de Miniștri nr. 973 din 19 iulie a.c., ieri a avut loc ședința de constituire a Comisiei de sistematizare județeană Timiș. Din comisie fac parte specialiști, și reprezentanți ai unor organisme județene. Conform hotărîrii Biroului permanent al Comitetului executiv al Consiliului popular județean, președintele acestei comisii este președintele Consiliului popular județean Timiș, tovarășul MIHAI TELESCU. Comisia a dezbătut, cu prilejul ședinței de constituire, sarcinile ce-i revin în domeniul sistematizării. Colaboratoare de nădejde a unităților economice din agricultură, mina „TEHNOMETAL“ își diversifică larg gama produselor. Imaginea vă prezintă un aspect surprins la montarea instalației turn de uscat cereale boabe. ÎN ÎNTÎMPINAREA GLORIOASEI ANIVERSĂRI Evoluție pe verticală ■ 0e la lanterne șl baterii, la 450 sortimente fabricate ■ în actualul cincinal, 500 milioane lei peste plan la producția globală și producția marfă „ELBA" devine, cu fiecare zi ce trece, o marcă de prestigiu nu numai în țara noastră, ci și în U.R.S.S., Republica Democrată Germană, Republica Federală a Germaniei, Elveția, Spania, Austria, Olanda, Belgia etc., 30 la sută din producția sa anuală luînd astăzi drumul exportului. Orice drum a parcurs pînă a ajuns la acest stadiu. Pentru a-ți putea da seama de acest lucru, e de ajuns să te gîndești că, acum în mai puțin de o zi de lucru ELBA parcurge un an de producție capitalistă. Te gîndești și ai impresia că faptele sînt desprinse dintr-o carte de basm. Dar realul vorbește prin graiul cifrelor. In 1922, al doilea an, după ce „ELBA" (pe atunci „Dura") a primit actul de naștere, se realizau doar trei sortimente : baterii normale, lanterne și candelabre. In prezent se produc 450 de sortimente de corpuri de iluminat de diferite tipuri și multe alte produse. O asemenea evoluție pe verticală a cunoscut „ELBA", mai ales după 23 August 1944. Primele semne vestitoare de nou, cu început de metamorfoză productivă, și-au consemnat actul de naștere în anul întîi al primului cincinal. Pe cartea sa de vizită, colectivul întreprinderii și-a semnat cu majuscule primul autograf de prestigiu al împlinirilor, realizînd aproape 17 milioane de lei la producția marfă, 26 de produse noi fabricate curent și o producție de cinci ori mai mare ca cea din 1948. Astfel, în 1952, s-au realizat, pentru prima oară de la existența unității, trei tipuri noi de corpuri de iluminat pentru mină, primele patru tipuri de lanterne, la care s-au folosit mase plastice, primele opt inovații și s-a terminat fabricarea primului lot de faruri pentru camioane și tractoare. De asemenea, în 1954 fondurile fixe au cunoscut o creștere de 14,2 milioane lei, ceea ce, în final, au determinat realizarea a 139 sortimente noi și o producție marfă în valoare de 36,9 milioane lei. Primul cincinal a fost încheiat cu o producție marfă, livrată beneficiarilor, în valoare de 165 milioane lei, constînd din 137 de sortimente noi, printre care : corpuri de iluminat pentru camioane, tractoare, locomotive și vagoane de călători, aparataje de joasă tensiune pentru telecomunicații,radio, corpuri de iluminat de uz casnic. în această perioadă, au fost executate lucrări de investiții și montaj de utilaje in valoare de 23 de milioane lei. O nouă afirmare a colectivului a avut loc intre anii 1956— 1960. în acest interval de timp, au intrat in funcțiune un laborator de analize, o instalație de uscare pe bandă cu raze infraroșii a corpurilor de iluminat auto, o linie automată pentru fabricarea bateriilor, realizată prin autoutilaje. S-au produs pentru prima dată în țară baterii anodice de 90 V, cu celule normale fracționate în blocuri de 22,5 volți, candelabre speciale, cu 30 de lămpi, destinate pentru iluminatul sălilor festive și corpuri de iluminat fluorescent, înregistrîndu-se prima serie de 10.000 lămpi in anul 1959. Producția globală și cea de marfă au cunoscut creșteri în valoari neobișnuite, în anul 1961 s-a obținut un spor de peste 20 milioane de lei față de anul 1960, iar în anul 1962, de 55.760.000 față de realizările din anul 1961. In anul 1963 s-a înregistrat o valoare de 37.727.000 lei mai mare față de realizările din anul 1962. Producția globală din anul 1964 a întrecut producția întreprinderii din anul 1963 cu 21.519.000 de lei. ...Și a venit actualul cincinal in care întreprinderea Electrobanat din Timișoara va realiza peste plan, la producția globală și producția marfă, mai mult de 500 milioane lei, din care 400 milioane lei destinate exportului. Tot pînă la sfîrșitul actualului cinci, nai se vor realiza suplimentar mai mult de 150 milioane lei beneficii. Aceste cifre ilustrează în mod grăitor o creștere net superioară a volumului producției întreprinderii, care a ridicat ștacheta și mai sus pentru ducerea la înde CONSTANTIN PETRE .....(Continuare în pag. a II-a) Prin modernizarea mașinilor Avuntul întrecerii socialiste la Fabrica de ciorapi din Timișoara poate fi exprimat prin citeva cifre concludente. Față de aceeași perioadă a anului trecut, în primele 7 luni din acest an, colectivul întreprinderii a realizat un spor de producție de 900.000 perechi ciorapi. In același interval, productivitatea muncii a înregistrat o creștere de 11,5 la sută. Analiza cifrelor globale permite evidențierea a numeroase fapte meritorii. Astfel, ca urmare a transformării unor mașini de tip vechi, a sporit producția ciorapilor buclați, articol mult solicitat atit in țară cit și peste hotare, de la un milion perechi pe primele 7 luni ale anului trecut, la 2,3 milioane perechi în acest an. Transformarea mai multor utilaje, permite producerea ciorapilor buclați și fără călcîi pendular, realizîndu-se totodată o sporire de circa trei ori a productivității muncii. Pînă la sfîrșitul anului, vor fi transformate în acest scop 30 de mașini. Premise pentru realizarea producției lărgite La Uzinele textile Timișoara, îndeplinirea exemplară a sarcinilor de plan pe primele 7 luni ale anului în curs — rezultatele consemnează, printre altele o depășire de 44.300 mp la țesături — se asociază cu alte realizări valoroase. Printre consemnăm acestea, montarea a 150 războaie automate, înainte de termenul stabilit, lucrare de importantă investiții avînd scadența la 30 septembrie a.c. In felul acesta se creează premise pentru noi depășiri de plan. Totodată, au fost terminate reparațiile generale la secția fixxisaj, vîzînd îmbunătățirea considițiilor de muncă. Așadar, paralel cu îndeplinirea sarcinilor dix producția curentă, colectivul întreprinderii V.T.T. pune bazele producției lărgite în cursul lunilor următoare. Uzina „Ciocanul“ cu importante depășiri de pian Dornici de a întîmpina cu rezultate superioare glorioasa aniversare a eliberării patriei și a încheia cu bine ultimul an al actualului cincinal, colectivul de muncă de la uzina „Ciocanul" — Nădrag raportează îndeplinirea, pe 7 luni, a tuturor indicatorilor de plan, a angajamentelor luate în întrecerea socialistă. Astfel, la producția globală, planul a fost depășit cu 4 la sută, la producția marfă vîndută și încasată cu 5,4 la sută , iar productivitatea muncii a fost realizată în proporție de 104,1 la sută. Produsele date peste plan de harnicii muncitori, tehnicieni și ingineri se materializează în 522 tone tablă subțire, 25 tone tablă zincată, 16 tone tablă cositorită, 400 mașini de gătit și sobe de încălzit, 71 tone utilaj de turnare, 86 tone lanțuri industriale și minere etc. Un rezultat demn de evidențiat este și acela că economiile obținute la prețul de cost în primul semestru al anului se ridică la 654 milioane lei. Este un vechi adevăr că sarcinile unui teatru de provincie sunt indiscutabil mai grele decit ale celor din Capitală. Chiar dacă nu ținem la comparații, această constatare trebuie luată în seamă atunci, cînd, la capătul unei stagiuni, încercăm să sintetizăm și să tragem concluzii și învățăminte, îmi aduc aminte, că, la începutul stagiunii, repertoriul preconizat al Teatrului german de stat apărea a fi bine gîndit, realist și cuprinzător. Acum, cînd repertoriul este realizat, pozitivul dar negativul se refieșirează mai puternic. Dăm pe rînd. Dacă comparăm nivelul concepțional al repertoriului cu cel din precedenți, cred că putem remarca o texidință ascendentă. In limitele date de timp și de rentabilitate, s-au luat în considerare unele din cerințele majore. Pe scena teatrului a fost prezentată dramaturgia noastră contemporană (ce-i drept nu tocmai de ultima oră !) prin „Procesul Horea“ de Al. Voitin și „Șeful sectorului suflete" de Al. Mirodan. N-a lipsit nici „culoarea locală“, ultimul spectacol-premieră aducînd pe scenă comedia bănățeană „Franc cel isteț“ de J. Szekler. Panorama dramaturgiei germane și universale deschisă de repertoriu a cuprins o piesă „clasică“ („Sappho“ de Grillparzer), o comedie de G. B. Shaw („Nu se știe niciodată“), una de Robert Thomas („8 femei în căutarea unui ucigaș") și cunoscuta comedie de divertisment „Heidelbergul de altădată“. Iată-ne deci, în fața, mai bine-zis în urma acestui șir de spectacole. Aparent, totul e în ordine. Care a fost însă realitatea (fiindcă aceasta ne interesează) din spatele afișelor ? In citeva cazuri, spectacolele au ajuns, din mai toate punctele de vedere, la nivelul unor pretențioase cerințe. Mă gîndesc în primul rînd la „Horea“ și la „Sappho“. Valoroasa și interesanta piesă a lui Al Voitin, foarte bine tradusă, a adus pe scena teatrului o pasionantă dezbatere istorico-socială la care actori ca Hans Baumert-Pounarius, Otto Grassl, Peter Schuch, au contribuit cu creații remarcabile, inteligente. In „Sappho“, regia sobră, clară („Margot Göttlinger), jocul plin de elan și poezie al celor două „rivale“ (Margot Göttlinger și Hadmuth Becker) ca de altfel a întregului colectiv, au reușit să ne dăruiască un spectacol frumos (fără „praful" pe care-l credeam așternut peste piesele lui Grillparzer), în ambele spectacole s-au remarcat decorurile pline de fantezie și gust ale lui G. Kazinczi. Comedia polițistă a lui Robert Thomas (piesă nu fără tîlcuri mai adinci decît simpla palpitație), pusă în scenă, de Dan Radu Ionescu, a demonstrat verva și priceperea unui simpatic colectiv de actrițe (din care Alice Szabó și Hannelore Waldeck merită o mențiune aparte). Nivelul spectacolului Show, însăși valoarea piesei, n-au justificat nici prezența regizorului oaspete din Dresda, nici înlocuirea cu acest spectacol a piesei de O’Neill, planificată inițial (ceea ce nu înseamnă că actorii, în special Peter Schuch ,au contribuit cu talent și multă tragere de inimă. Comedia lui Al. Mirodan, cu toate scăderile ei (nu e cazul să ne discutăm aici), a prilejuit un spectacol îngrijit, uneori chiar subtil , datorită în primul rînd regiei atente (Dan Radu Ionescu) și interpretării binenunțate a Angelei Falk; în sfîrșit, cele două spectacole „Ușoare“,nemaivorbind de programele de estradă, poate cu o pondere exagerată în programele lunare, despre care cred că nu trebuie să vorbim cînd axializăm teatrul !). Au avut unicul dar de a atrage o anumită parte a publicului, fără a însemna, în afara unor străduințe actoricești lăudabile, realizări scenice în adevăratul sens al cuvîntului. Rămîne obligația teatrului să impună publicului piesa valoroasă, singura capabilă să contribuie la educarea estetică și formarea ideologică a spectatorului. In ansamblu realizarea repertoriului arată deci — pe lângă citeva „vîrfuri“ remarcabile, slăbiciunile inerente — poate — oricărui colectiv care (ca să revin la problema provinciei) trebuie să satisfacă cerințele în mai multe dimensiuni ale principiilor lor — și spectatori- dimensiuni care, de la teatru în înaltul sens al cuvîntului (indifela necesitatea rent de gen) ajung (uneori stringentă contabilicește) unor distracții ușoare, fără pretenții de teatru propriu-zis. Totuși, pe lângă cele amintite, ansamblul stagiunii impune unele observații care eventual pot fi considerate și sugestii. Astfel, cred, colectivul înzestrat, inimos și cu frumoase tradiții al teatrului ar trebui să-și consacre mai mult timp și spațiu din repertoriu prezentării dramaturgiei realmente ȘTEFAN SANDOR (Continuare în pag. a 11-a) Marginalii la stagiunea teatrală (|) Spectacole „de vîrf“ și inerente slăbiciuni