Drum Nou, octombrie 1969 (Anul 26, nr. 7696-7722)

1969-10-10 / nr. 7704

­s f // Öf M Braşov oäüve Of.pOTH ECMGTaiSS I 2 ab* I&ţjii l^mx rum nou ORGAN AL COMITETULUI JUDEŢEAN BRAŞOV AL P.C.R. ŞI AL CONSILIULUI POPULAR JUDETEAN Anul XXVI Nr. 7704 Vineri, 10 octombrie 1969 4 pagini 30 bani Proletari din toate ţările, uniţi-vă! Adunările pentru dări de seamă - eveniment important în viaţa organizaţiilor de partid în perioada 1 octombrie — 30 decembrie se desfăşoară — con­form hotărârii Secretariatului G.G. al P.C.R. şi prevederilor Statutu­lui — adunările anuale pentru dări de seamă în organizaţiile de partid. Birourile organizaţiilor de bază, comitetele de partid din în­treprinderi, instituţii, unităţi a­­gricole, cît şi comitetele comu­nale, orăşeneşti şi municipale de partid vor prezenta cu acest prilej dări de seamă în adunările gene­rale sau în adunări ale activului de partid. Pentru a afla cîteva amănunte în legătură cu pregătirea, desfăşu­rarea şi problematica acestor a­­dunări, ne-am adresat tovarăşului GHEORGHE MATEI, secretar al Comitetului judeţean Braşov al P.C.R. — în contextul actualei etape a dezvoltării sociale, cînd comu­niştii, toţi oamenii muncii depun eforturi susţinute pentru înfăp­tuirea programului trasat de Con­gresul al X-lea al P.C.R., adună­rile pentru dări de seamă se în­scriu ca un eveniment deosebit de important în viaţa organizaţiilor de partid, lor revenindu-le rolul de a mobiliza activ comuniştii, or­ganizaţiile de partid şi, o dată cu ele, colectivele de muncă, la în­deplinirea exemplară a sarcinilor congresului, lucru perfect reali­zabil printr-o mai justă valorifi­care a tuturor iniţiativelor şi re­surselor material-umane de care dispun. Desigur, nu trebuie scăpat din vedere faptul că aceste adunări constituie pîrghii principale în per­fecţionarea muncii de partid, a activităţii organizaţiilor, de aceea se impune ca ele să ţină­ cont în egală măsură atît de sarcinile ac­tuale, cît şi de cele de perspec­tivă, în vederea întăririi continue a rolului conducător al partidului, al organelor şi organizaţiilor sale, în toate domeniile vieţii politico­­ideologice şi economico-sociale. — Care trebuie să fie trăsătura definitorie a adunărilor pentru dări de seamă ? — O înaltă exigenţă partinică. Este, de altfel, cel mai riguros cri­teriu pe baza căruia se poate a­­precia maturitatea fiecărei orga­nizaţii de partid. Azi nu ne mai putem permite ca în cadrul unei asemenea adunări să recurgem la o prezentare denaturată a realită­ţilor , după criteriul „totul este bun, totul este frumos“, ci trebuie să se analizeze realist, cu exi­genţă şi simţ de răspundere mo­dul cum au fost traduse în viaţă atît hotărîrile partidului şi guver­nului, cît şi propriile hotărîri ale organizaţiei de partid respective, discuţiile trebuind orientate spre evidenţierea cauzelor care gene­rează anumite deficienţe în munca unor colective, găsirea soluţiilor optime pentru înlăturarea lor şi îmbunătăţirea întregii activităţi.­­ Pornind de la faptul că jude­ţul nostru dispune de o economie puternic dezvoltata, dezbaterile din adunările pentru dări®de sea­mă vor fi, desigur, axate pe pro­blemele unităţilor de producţie... — Fără îndoială. Ele trebuie să aibă în vedere în primul rînd sar­cinile specifice fiecărei unităţi şi organizaţii de partid. Concret vor­bind, obiectul acestor discuţii nu se va limita numai la analiza sar- Convorbire realizată de L. MUNTEANU (Continuare în pag. a 2-a) Combinatul chimic Făgăraş a realizat planul pe 10 luni Colectivul Combina­tului chimic din Fă­găraş şi-a îndeplinit sar­cinile de plan pe 10 luni la producţia globală şi producţia marfă. Pin din prezent chimiştii făgără­­­­şeni au obţinut peste plan 8.580 tone îngrăşă­minte chimice, 750 tone mase plastice şi răşini sintetice, 467 tone fenol, 2.400 tone amoniac li­chid, şi altele. Multiple­le acţiuni întreprinse pentru creşterea produc­tivităţii muncii şi a ran­damentului instalaţiilor dau certitudinea că — aşa cum prevăd specia­liştii de aici — sarcini­le de plan pe 10 luni vor fi depăşite pînă la sfîr­­şitul lunii cu 46 milioa­ne lei la producţia glo­bală şi tot cu atît la pro­ducţia marfă. linie automată la Uzina de autocamioane. RESPECTAREA CONTRACTELOR NU ESTE FACULTATIVĂ! Unul din dezideratele majo­re ale economiei noastre naţio­nale — pentru înfăptuirea că­ruia conducerea de partid şi de stat militează neabătut — este buna aprovizionare a populaţiei şi a industriei cu produse agro-alimentare. în a­­ceastă privinţă o deosebită im­portanţă are livrarea integra­lă şi la termen a tuturor can­tităţilor de produse contrac­tate de cooperativele agricole. Care este stadiul livrărilor la cartofi în judeţul nostru ? Pînă la 7 octombrie inclusiv, cooperativele agricole au pre­dat la bazele de recepţionare ale I.L.F. doar 6.561 tone car­tofi, din cele 43.000 tone con­tractate, iar în contul muncilor I.M.A. numai 4.500 tone faţă de 17.202 tone, cîte se cuvin. Această situaţie este cu totul nejustificată. Dacă unele uni­tăţi ca Sînpetru, Cristian, Bod şi altele, şi-au achitat cu cin­ste obligaţiile asumate prin contracte, şi au decis să-şi su­plimenteze cu sute de tone li­vrările către stat, în foarte multe cooperative agricole, printre care Viştea de Jos, Viş­­tea de Sus, Cuciulata, Bărcut, Uşa, Şercaia, Hoghiz, Budila, Crizbav, Tărlungeni, Telin şi Vulcan, consiliile de condu­cere, preşedinţii neglijează în­deplinirea ritmică a prevede­rilor contractuale. Or, trebuie să se în­ţeleagă că, contractele o dată semnate au putere de lege şi prin urmare, respecta­rea lor nu este facultativă. Tendinţa de a pune diverse interese mărunte mai presus decît onorarea în cadrul legal a contractelor grevează buna aprovizionare a populaţiei, ve­niturile cooperativelor în cau­ză cît şi valoarea zilei-m­uncă. Iată de ce, se impune intensi­ficarea muncii pentru respec­tarea fermă a contractelor de către fiecare unitate. Această sarcină revine în primul rînd consiliilor de conducere, spe­cialiştilor şi organizaţiilor de bază din C.A.P., cît şi organe­lor agricole judeţene, consilii­lor populare comunale şi co­mitetelor comunale de partid. 100 DE VAGOANE CARTOFI PESTE PREVEDERILE CONTRACTULUI Anul acesta, deşi condiţiile cli­matice nu au fost din cele mai fa­vorabile, cooperativa noastră a ob­ţinut o recoltă bogată : 20.000 kg cartofi, 3.367 kg. grîu şi­ aproape 3.100 kg. orzoaica la hectar etc. Cu tot efortul depus de cooperatori, sporul de recoltă n-ar fi atins acest nivel înalt, fără ajutorul multilateral acordat de stat. Consecinţă a politi­cii înţelepte a partidului, prin me­ritele oamenilor­­muncii de la oraşe ne-a fost pus la dispoziţie un parc modern de tractoare şi maşini agri­cole, cu care mecanizatorii, pregă­tiţi de stat, au executat lucrările în­credinţate în perioada optimă şi la lin înalt nivel agrotehnic. In acelaşi timp, am benef­iciat de cantităţi spo­rite de îngrăşăminte chimice, erbi­­cide şi insecto-fungicide. De aceea, consider ca firească obligaţia noas­tră de a livra la fondul central în­treaga cantitate de produse contrac­tate și la termenele stabilite To­todată, ne facem o datorie de onoa­re din a suplimenta prevederile con­tractuale cu aproape 100 v­agoane de cartofi, din care pînă în prezent am predat la centrul de preluare 95. Hotărîrea noastră a fost determi­nată de dorinţa sinceră de a contri­bui ci, mai mult la buna aprovizi­onare a populaţiei, mai, ales , că în acest an unele cooperative au ob­ţinut producţii mai mici. In prezent, în acest scop executăm lucrări su­plimentare pentru strîngerea recol­tei pînă la ultimul tubercul rămas pe cimp. Am dori ca acest lucru să fie făcut în fiecare cooperativă agricolă, servind atît interesele ge­nerale ale societăţii cit şi pe cele ale noastre, ale cooperatorilor. GH. MUNTEANU, preşedinte al C.A.P. Sînpetru In pagina a 3-a In campania agricola * OPERATIVITATE, EXIGENȚĂ, RĂSPUNDERE! Li­aiwh IN PAGINA A 2-A DIN VIAȚA CULTURALĂ TOVARĂŞI MEDICI, v-am pregătit condiţii optime şi VĂ AŞTEPTĂM „Spiritul de dreptate socială, de echitate, răspunderea pe care comuniştii o au faţă de construcţia orînduirii socialiste şi co­muniste în România, impun adoptarea unor măsuri hotărîte pen­tru mai buna folosire a forţei de muncă, pentru o repartizare cît mai judicioasă a oamenilor în sectoarele hotărîtoare ale produc­ţiei materiale, ale dezvoltării ştiinţei, învăţămîntului şi culturii“. (NICOLAE CEAUŞESCU — Din cuvîntarea rostită cu prilejul deschiderii noului an universitar). Noua împărţire administrativă şi materializarea importantelor h­otă­­rîri de ridicare multilaterală a tu­turor judeţelor ţării, repartizarea şi folosirea judicioasă a cadrelor de specialişti acolo unde o cer in­teresele majore ale ţării, este de­sigur o problemă, în primă in­stanţă, de organizare şi adminis­traţie, dar chestiune de conştiinţă şi responsabilitate cetăţenească. A răspunde acestor înalte deziderate constituie, de altfel, forma con­cretă de „rambursare“ către socie­tate a eforturilor investite pentru asigurarea posibilităţilor­­ optime avute, necesare dobîndirii spe­cializării. Iată însă, datorită unei optici regretabile şi multelor „de­rogări" de la acest principiu, în numeroase oraşe — foste capitale de rect ni — s-au concentrat, ne­justificat, cadrele de specialişti de care duc lipsă acută alte oraşe şi judeţe ale ţării. Această supra­saturaţie şi aglomerare numai în anumite oraşe (şi Braşovul este unul dintre ele) a creat dispro­porţii flagrante care se repercu­tează direct în unele judeţe şi a­­supra­sistenţei medicale de spe­cialitate. Desigur, cei mai ... citi dintre specialiştii noştri au înţeles să răspundă ,prezent“, acestor înalte deziderate, izvorîte din conştiinţa participării lor la progresul multi­lateral al societăţii. In urmă cu c­îteva zile am avut o discuţie la Focşani cu tov. Ni­colae Marcu, şeful biroului plan şi, salarizare la Direcţia sanitară a judeţului Vrancea. „ Anul acesta în judeţul nos­tru s-au prezentat, în urma repar­tizării, peste 200 de cadre de spe­cialitate şi îndeosebi personal me­diu şi auxiliar. Ne-am străduit să le asigurăm condiţii de muncă şi viaţă cit mai favorabile, răspun­zi­nd astfel dorinţei lor de a con­tribui la îmbunătăţirea asistenţei sanitare în oraşele şi comunele ju­deţului. Nu ducem lipsă nici de medici generalist! Ne lipsesc însă medicii primari, specialişti, care ar putea acorda asistenţă de înaltă specialitate. Avem locuri şi în po­liclinici şi în spitale. Şi aşteptăm ca braţele deschise pe toţi cei do­ritori să-şi pună ştiinţa, talentul şi priceperea în slujba sănătăţii locuitorilor judeţului nostru. In drum spre Piatra Neamţ,­­ne-am oprit în comuna Borca. Aci activează de peste 20 de ani me­dicul Radu Manea, om stimat şi iubit de cu­ locuitorii acestor me­leaguri. Vorbind despre profesiu­nea pe care o slujeşte de atîta timp, ne-a spus : — Medicina, oriunde ai practi­ca-o, nu­-ţi dă satisfacţie decît în măsura în care simţi că prin munca ta lupţi împotriva suferin­ţei, aduci o alinare oamenilor. Să fi uitat oare unii colegi ai mei că oameni trăiesc peste tot unde pulsează viaţa ? Moldova, altă­dată o provincie înapoiată, s-a în­scris vertiginos pe spirala indus­trializării. Au apărut centre noi, oraşe noi, avantajele civilizaţiei au pătruns în cele mai îndepăr­tate colţuri ale ţării. Şi aici sunt condiţii optime de viaţă, de muncă, de studiu. Aceeaşi opinie ne-a împărtăşit-o şi medicul emerit Gh. Gheorghiţă. De peste 30 de ani numele său este pe buzele tuturor cetăţenilor din circumscripţia medicală Cos­tişa şi n-am întîlnit bătrîn sau tînăr să nu aibă cuvinte de laudă şi mulţumire pentru strădania şi abnegaţia cu care a slujit sănăta­tea a mii de oameni de-a lungul acestei prodigioase cariere. — Medicina nu este numai o profesiune, ci şi o credinţă, ne-a spus domnia sa. Aşa am învăţat eu de la profesorii mei încă de pe băncile facilităţii şi am rămas toată viaţa credincios acestui crez. Mi-am întîlnit colegi situaţi „bine" prin spitale şi clinici din marile oraşe. E adevărat, poate acolo au unele condiţii în plus pentru desfăşurarea activităţii. Dar este oare echitabil ca în unele judeţe să revină un medic la 300 —400 de locuitori, iar în altele, asistenţa medicală să fie acordată de un medic pentru 2.000—3.000 de oameni ? Iată de ce cred că a­­doptarea unor măsuri de mai ju­dicioasă repartizare a cadrelor de specialitate pe tot cuprinsul ţării va duce la rezolvarea echitabilă a PUIU IOANID, cu sprijinul corespondenţilor noştri (Continuare în pag. a 2-a) înfiinţarea Grupului de uzine pentru fabricaţia de rulmenţi — Braşov în cadrul perfecţionărilor organizatorice aduse condu­cerii şi planificării economiei, în Braşov s-a creat tiim­pul de uzine pentru fabricaţia de ru­lmenţi. El cuprinde uzina „Rul­mentul“ din Braşov şi Fabrica de rulmenți din Bârlad, ca di­rector general al Grupului de­ uzine a fost numit ing. Gheor­­ghe Badea. Am fost pe Marea Liniştii la Cristian Da, am făcut lucrul ăsta. Nu vă vine să credeţi ? Jur cu mina pe... carnetul de reporter. Nici aşa nu credeţi ? Hm... poa­te că aveţi dreptate. Ştiu eu ce-o să-mi ziceţi : Dom'le da' incult mai eşti. Nu ştii că ma­rea asta-i pe lună, nu la Cris­tian ? Aşa credeam şi eu. Numai că zilele trecute m-am con­vins ... de contrariu. Să vă spun însă cum am ajuns şi ce descoperiri „spaţiale“ am făcut acolo. Cum am ieşit din Cristian spre Rîşnov, am cotit la stînga şi, după vreo 500 de metri, am intrat în „Marea Liniştii“ (ci­teşte şantierul Fabricii de prafuri termogene — con­structor I.S.C.M., şantierul Braşov). Am dat aici de excavaţii, fundaţii netermi­nate — adevărate­, cratere — cîteva cofraje înălţate, un rest domnea liniştea. Valuri mari (zgomotele caracteristice şan­tierelor) nu erau, aşa că nu m-am temut de înec. Doi „sele­nari“ meştereau ceva la nişte cofraje. Voiam să-i întreb un­­de-s ceilalţi, dar nu ştiam ce limbă vorbesc. Cînd să merg mai departe, îi văd ieşind din­­tr-un „modul“. Mă uit mai atent şi-mi dau seama că era un dor­mitor. Consult ceasul — 13:20. (Cum am aflat mai tirziu, pauza de masă era între orele 12— 13). Pînă să mă hotărăsc la o întrebare, îndrăznesc una pe românește. — Unde-i șeful ? — A plecat de sîmbătă (era miercuri). — Unde ? — Cu treburi în planeta... Vaslui. — Cine-i vine scaunul ? — La dreapta. Am priceput că „la dreapta“ este locul unde-1 găsesc pe subset. Intru pe uşă. O masă plină de hîrtii, un pat şi un cetăţean cu o revistă pe cap. Am refuzat să cred că-i sub­­şeful. Intru în camera vecină. Aici, doi muncitori: unul dor­mea, celălalt era la masă. Mi-a spus ca subşefu-i dincolo, Mă întorc înapoi. — Scuzați,, zic (se trezise), cum merge recoltarea probe­lor selenologice ? — !? — Cum staţi cu planul o­­perativ de lucrări ? — Eu sînt mic nu ştiu ni­mic, mă ocup doar de pontaje şi mă cheamă Bengescu Con­stantin. Maistrul Voiculeţ II e plecat. — Ştiu. Dar Voiculeţ I ci­ne-i? .— Un alt maistru — de la Rîşnov. Ne vizitează din cind în cînd, vine cu racheta con­trolului. Tot dialogind așa, intră şeful dulgherilor, Andrei Beer, care, crezînd poate că sunt vreun şef de la I.S.C.M., mă ia din scurt : — Tovarăşe, ne-ai făcut să stringem zeci de cofraje — o mie de metri pătraţi — și a­­cum nu le putem folosi pentru că nu sînt turnate fundaţiile. VSji -U . i î -1 -v au tu auc menetiem, — ciment, oţel-beton etc. — stau de pomană pe şantier. Ce fa­cem ? — Păi, ce să faceţi... — Deocamdată mîncăm... — Cum ? Ce ? — Din timpul de producţie. — Şi cum e ? gustos, consis­tent ? -7- Nu prea, cînd lucrezi un acord. Nu ne place și... N-a terminat vorba din gură şi, colac peste pupăză, intră ing. Nicolae Arghir, şeful ser­viciului investiţii la fabrica „Răsăritul". Şi-o fi închipuit GH. NOVAC (Continuare în pag. a 3-a) MERIDIANE Fenomenul Hippy Călătorul, străbătînd drumu­rile Europei occidentale, este frapat adeseori de ţinuta u­­nor tineri cu înfăţişare şi com­portări aparte. Bărbaţii poartă uniforme, blue-geans, tunici, că­măşi înfiorate, togi, şosete co­lorate, mantouri. Părul imens, imperial, etalat cu emfază. Fe­meile au şaluri, rochii stil 1930, pantofi din piele de şo­­pîrlă, pălării incaşe, bentiţe, centuri şerpuitoare, cercei, co­liere, tot felul de zorzoane etc. Aceştia sînt faimoşii hippy. Explozia lor numerică se da­torează influenţei de peste o­­cean unde fenomenul hippy a atins proporţii apreciabile. Flippy au o fizionomie spiri­tuală aparte, ei se consideră internaţionalişti, oponenţi ai războiului şi rasismului, soli­dari cu negrii. Adepţi ai non­­violenţei, ei sunt însă promo­tori ai unor concepţii de viaţă contemplative, iar singurele lor arme „de luptă" contra, ne­dreptăţii sociale, fiind protes­tul pasiv, inacţiunea, neinte­­grarea în rîndurile Societăţii. Atît vestimentaţia ieşită din comun, cît şi comportarea lor caracteristică reflectă deza­măgirea în faţa marilor proble­me care frămîntă omenirea, războiul, subdezvoltarea, sără­cia. De aici retragerea într-un mediu strimt, individualist, dez­gustul față de muncă, ignora­rea luptei active, atitudini de- IORDAN POPESCU (Continuare în pag. a 4-a) La 100 de ani după­­ ce a circulat pe pri­ma linie de cale fe­rată Bucureşti- Giurgiu Locomotiva „Călugăreni" repusă în funcţiune Locomotiva „Călugă­­reni“, care a funcţionat incepînd din octombrie 1869 pe prima cale fe­rată românească Bucu­reşti—Giurgiu, a fost restaurată şi repusă în funcţiune. Bunica­ loco­­maotivă, pornită în cursă de probă, a stirnit la a­­pariţia ei în gara­­Sluj curiozitatea a mii de ce­tăţeni. „Devenită încă de la începutul secolului nos­tru piesă de muzeu, lo­comotiva „Călugăreni“ a pus în faţa specialiştilor restauratori probleme tehnice deosebit de di­ficile, a declarat ingine­rul Gavrilă Muncaciu, constructor şef al uzi­nei „16 Februarie“ din­­Cluj. Repunerea ei pe linie a însemnat, in primul rind, rezolvarea unor se­rioase probleme de si­guranţa circulaţiei. Mul­tă bătaie de cap ne-a dat cazanul cu aburi, care fusese grav deteriorat. A trebuit, de asemenea, fără să posedăm vreo documentaţie de arhivă, să reproiectăm o seamă de subansamble, ca sus­pensia de la spate, cilin­drii, să studiem carac­teristicile materialelor u­­tilizate de firma con­structoare cu o sută de­­ ani d­in urmă“. Locomotiva ,,Călugă­reni“ va reface în mod simbolic, cu prilejul săr­bătoririi centenarului căilor ferate române, cursa istorică a primu­lui tren românesc din ziua de 19­—31 octombrie 1869, pe distanţa Bucu­reşti — Giurgiu. Biciclete de Zărneşti

Next