Evenimentul, octombrie-decembrie 1920 - ianuarie-februarie 1921 (Anul 28, nr. 181-287)
1921-01-14 / nr. 263
ANUL ALEXVIILLEA No. 2Q3 t# JUa Mafda^a IAȘI mm;& mmm 50 6aíií ir|a® al parfiáBlai Hemscrai , •■■ - s ismsmmmmk ,t :i ui. i»90 Anul ce se sfîrșește astăzi nu ce« adus nimic nou. Situația internaționalâ prețiotă »«eleației» ficuități, moștenite de în anul anterior. Aceiași încordare domnește și acum. Spre sfîrșitul lui 192#, măcelul a încetat, dar pacea ga cerala nu este tocmai apropriată. In țară, după retragerea guvernului Brătianu, am avut, in urma intermezzului cabinetului de generali, guvernul Vaida. Președintele consiliului de atunci și-a câștigat merite la politica externă, reușind să repare multe din greșelile d-lui Ionel Brătianu. În nefericire, în politica internă, guvenalii Vaida, in lipsa șefului lui, a evaluat prea mult spre stânga. Miniștrii Mihalache și dr. ispu intenționau să întindă reforma agrară până la niște limite incompatibile cu interesele statului și cu s garanta lui. Acel guvern trebuit să se retragă, luându -i loacul guvernul General Averescu, intărit, după alegeri, cu colaborarea partidului democrat de sub ștfia d-lui Take Ionescu. Holul primordial al guvern a fost menținerea actualului ordinei publice și aplicarea reformei agrare. La început toate grupările politice au făcut deci și ații solemna in Parlament că vor sprijini guvernul General Averescu Take Ionescu. Aceste declarații au rămas insă platonice. Patimete politice n’au putut fi înăbușite, iar Parlamentul devenise un loc de pugilat politic de cea mai indîrjită violență. Guvernul a fost, din aceasta cauză, împiedecat să lucreze. in deosebi partidul liberal a avut o atitudine perfidă. Avînd aerul că nu se amestecă in neînțelegerile dintre guvern și opoziție, le alimenta totuși pe sub mină, sperînd să tragă „un ce profit“ pentru dânsul. Partidul liberal ț»pa ca din gaură da șearpe cînd guvernul se atingea de vreo chestiune economică altfel de cu vcește acest partid. In problema atelierelor G. F. R. liberalii au dus cea mai deșănțată campanie, deși fără transporturi țara nu se poate reface, valuta nu se poate îmbunătăți,Ra» minia fiind amenințață de faliment. Atât de departe a mers cohorta bratienistit, insat a făcut interpelare în Cameră impotriva convenției noastre cu Cehoslovacia pentru repararea de locomotive. Tot brătieniștii au pus in circulație pe d. Al. Marghiloman,spre a acredita pericolul pentru Aliați *1 unui guvern bonofil, când, spre a-l înlătura, d. Ionel Brâtianu ar fi apărut ca un salvator. Din nefericire pentru liberali, dosarul Gbüather a redus iarăși la tăcere pe aghiotantul lui Matknsen, re- ■mas tot nereabilitat. Sfârșitul anului 1920 ,e a adus la groaznică ai norocire ; d sparțin arcului de o mare autoritate notală și politică ce a fost Dimitrie j. Gresiacu, Partidei dcutoDrat, căruia ia fost dat să piearda in cursul războiului național pe fruntașii săi intre fruntașii politici Nicclae Filipescu, Barba Djievranea, Dr. G. I. Istrati și Nicolae D. Kenopol, a mai dat un dureros ribut morții. Dimaitrie A Grecianu era pentru a patra oară minstru și tocmai luase portofoliul 1% care era mai indicat, acela a Justiției. G* titular la Lucrări publice, Grecasm, care nu putea neglija lașul său desg, datase Capitala Moldovei ca o școală politehnică. Ca un omagiu pentru memoria marelui dispărut, sperăm că această școală va purta numele intemeetorului ei. La Justiție, Grecianu jucra la unificarea legslației din intreaga țară, iar ca un fel de testament politic al său s’a găsit pe biroul lui raportul călduros ce pregătea pentru Consiliul de miniștri, prin care cerea sporirea salariilor magistraților. Jalea unanimă a Țorei, evlavia cu care toată lumea politică, indiferent de nuanță, a înconjurat afetul da tun ce purta pa străzii o lașului indolist corpul sfîrtinat al eroului intre eroi Dimitrie A. Grecia»», ne arată ceea ce Țara și Neamul au psidist prin această dispariție prematură. Și totuși, datori suntem să ne îmbărbătăm, să ne stăpinim durerea și să zimbim printre lacrimi la glodul unui viitor pe care-l dorim mai bun pentru Țară și Neam. i n ce consta concursul de agregație Primim următoarele rânduri: Campania care a fost dusă in pras st ioastă pentru a împiedeca recomandarea d-lur G. Aslan ca profesor, nesebutind, s’a schimbat tema luptei cerăndti sa apuna concurs. Lupta a devenit astfel o sira mai reală și in aparență chiar simpatică Chiar dacă d. Aslan a vădit superior dlui Andrei — si va zice — ds ce să fi a scutit de concurs ? De ce să nu se admită o încercare de întrecere intre ambii candidați la catedră? Cine nu cunoaște bine titlurile și activitătile științifică și didactică a dlui Aslan va răspunde probabil afirmativ. Dar să analizăm pe scurt ipoteza concursului. In ce constă concursul de agregație ? Art. 83 din lege stabilește modalud»ti>a Ini astfel: „Examinarea la care vor supuși candidițl va consta din următoarele probe: „1) Lucrări științifica tipărite, afară de aceia cari au servit pentru obținerea titlului de doctor. „Lucrările prezentate vor trebui săi dovedească o neîntreruptă preocupara științfică, nu tot ostul e necesar ca parte din c’e să fi fost tipărite ca cel puțin 6 luni înainte de daelararia catedrei vacante“. „2) In urmă va avea loc un celoc viu public intre membri comisiunii și fiesere csnc dat in partea«iuprea celor cuprinse in una sau mai multe din lucrările ea a presentat acel candidat“. „3) A treia probă constă din lecții făcute da candidat in fața stndenților însă e fapt ușor consstatabil că d. Andrei u mndaplimșta prima condiție a concursului, esta a fundamenteă și eliminatorie, citai n’ste lucrări științfice tipărite în specialitatea catedrei, care nu este — după cum afrmă căteva din stare ,— nu«aci ds „Sociologii“ — ci de „istoria aiosofiei antice, Eticii Soziologie“, după cum sa dovedește eu „Meritorul Oficist“ din 10 Koesabwe 1920, j D. Andrei sr fi dear respins de la prima probă a comsursului A doua probă -- colocviul — n'sl i’ar fi posibilă pentru da a. Nafvănd aici o lucrare tipărită de Istoria filosofiei antice, nici da Etică, nu poate laloss la nici un colsovia. Si va obiecte, potte, că solestrial t’ar putea face asupra scrierilor j caie da sociologie. Dar, fără scinonta dacă eoasti scrieri (sisaipje ertisole d? revistă) pot constitui prima probă a concursului, încă nu’i admisibil ca concursul să se reducă la unul din care trei obiecte ale catedrei — la Sociologie — au străt mai mult cu căt tocmai celelalte două obiecte enumărate mai muilt in titulatura catedrei — Istoria filosofiei aurice și Etica — sunt cele principiale intr’adevăr, pa tot timpul căt a fost profesor regretatul Leonardesca catedra a avut num âi pa aceste două din urmă obiecte. In 1910 d. Gantl a fost numit agregat dsfinitiv da Istoria filosofiei antica Și Erică. Abia după 3 ani, cănd a fost mâi dat la rangul de profesor titular, el a adăugat, după cererea ai, sociologia la această catedră. Acesta sânt faptele riguros exacte. Ei dovedesc că d. Andrei nu’i admi sibil 1« conafirial da egregatis. Atunci pentru ce să mai supunem pe d. Aslan la un concurs de agregare? ® ea a trecut dej«, examem! da docență, care constă din aceleași probe D sa e docent de «essaoi la Facultatia da Litere din București, in care calitate a facat curs măgulat —* o ex» cepție onorabilă printre docănți. Anul trecut a fost recomandat in nasBsmitate ca suplinitor al catedrei de Etică, Estetică și Sociologie din București orQ«ea dovedește indeajuns? tipic'a profesorilor compatenți da la Facultatea de Litere din București dC Bprid A»lan. A’i mai supune unui concurs, ar fi inutil. Ar fi chiar și nedrept, căci in urma concursului de agreație n’ar putea fi numit decât profesor agregat dăndu - se o situația metahială inferioară aoareia pe care o are acum un funcționar superior inamovibil in ministerul instrucției. Și studiile distinse ala lui G. Allan, lucrările sala de mn,ia valoare apreciate de critici competenți și imparțiali - Feail fi », Boutroux Durkheim, Raulban, Delbos activitatea sa de docent timp de 10 aasi ii dau dreptul de a fi profesor titular. C, iar p. informatul « «. .............. “ *"" ....... .>..." Iubitul nostru amic d. dr Emil Severin părăsește curând definitiv lașul, stabiinduse in Capitală. Regretăm din tot sufletul plecarea din mijlocul nostru a acestui hm și excelent amic. •«.»** «kw» La orfelinatul israelit, instalat la cartea spitalului israelit, a avut loc eri o serbare școlari, la care eu asistat Principesa Olgis Stursa și doamnele din comitetul israelit. După producția reușită, s’a distribuit copilașilor cadouri și prăjituri. Cei șapte socialiști, condamnați de tribunalul din Chișinău la diferită pedepse, făcând apel, au fost aduși in localitate. Pentru Dimitrie Grecianu La societatea „Locuinți ieftine și construcțiuni din Iași“, s’a ținut Duminica trecută întrunirea consiliului de adție, sub președenția dlui Const. Crupenschi care in cuvinte inimoase a amintit de «cel ce a fost Dimitrie Grecian», după care s'a hotărît ca pe locul cumpărat in Str. Lascar Catargi de această societate să se construiască mai multe clădiri, iar străzei noi care se va deschide, să i se dea numele de STRADA DIMITRIE GRECIANU. S’a subscris apoi sema de 1000 lei pentru statuia neuitatului D. A Grecian». Adresează cetitorilor săi cu prilejul Anului Nou, cele mai bune și frumoase urări de fericire. VINERI 0 IANUARIE 1921 Ik§P # Itatani psffrw %s I te «M0 »I« M# «MM» A fei * SaȘii de oiță» dsii»â» I Cu Iașii de azi fnu seamănă. O altă Imni?, mai bună sau mai rea, fis oare & o judece, inlocuește pe acea sare a îmit demn și frumos in acest p*șnie otiș I A*» apucai in parte și noi Iașul in Iustin?iei«in zile ale „vaoinlui Iași“, ca v’aț5 c«p2 nte pa care o duceau • oamenii buni, moldovnii noștri ospi■ talleri, intotdeauna gata să sa ea stf I ifice pentru oriși te. Dată l?al lungul străjilor din deal fel Copoului și până ’n vale spre I Nicolina sau Socola, toata „Viața“ acestui oraș ți sa înfățișa na intr’o oglindă, Cântă și strălucitoare, ca și tra*a de soare binefăcătoare. Din deal, din „Rester“,— astăsi șo normală „Vasile Lupu“- grădina sa I este ua pardeal și in care ieșenii au petrecut multa clipe frumoase, coborai spre „Viață Lungă“, nu cu „autourile“ da astăzi, el sa trăsurica I cu un cal, condusă de Origa, Carpov, I sau Alexa—răpuși de mult de lo&trăineți,și unde afară pe mesa și bănci I da ’tari, Ia unîoa boierii și țăranii, sub pomii de castani se „hodineau“, ascultând ca nesaț horele și doi?3ele lăutar ior noștri. Spre grădina „Copou“, cere avea pa atunci cu totul altă înfățișare, iotăbeai giruri nesfârșite de trăsuri gioüpile, saai cu osebire trăsuri de pssă, cu roți albi, cu inițiale răzul trăsurei, cu cai frumoși, dindăcari păgina ușor, mânați de conducătorul tor fumănușit și joben5i, așa după cum vechiului Iași îi plcea să trăiască! Mereu coborând, dădeai de clădiri vechi boierești, case pierdute printre «opaci, iar pe locul unde este astăzi Universitatea, sta mândră cădirea „Teatrului Național“ unde atăta» artiști de samă, «r?a Teatrului Național românesc, «a dus faișa departe și au ridicat lașul la orașul neî mai ■«uit și 0*1 mai invățat dintre orașele doastre» Și astăzi ’Și amintesc ieșenii cum intr’o seară da 17 Februarie 1987 - orașul a primit cu vestea că asfet Teatru prin durere de amintiri cari nu se vor uita niciodată—a ars. Pănă a doua zi dimineață, praf s’a ales și nu a mai rămas nimic din el. Pe strada Lăpușneanu, ieșenii vizitau zilnic așa zisa —astăzi Poșta mică „Hală da Bere“, alături de biserica Banu, unde „mutul “ un tip cunoscut al Iașilor, pa acete vremuri, era distracția lor. In fața vechiului hotel Trivan, era „grădina Trivan“, locul de întâlnire mai curesmă al băieților de liceu. In fața ce.seor Motăș din Fi»ț* ¥ nîr«a, erau vestitele boli»,, gata să cadă, ca dugheni și magazinuri mirunțișuri și pe snde trecând, de t« moure&i de ovreii zarafi, cari jucau banii dintri o mănâ In alta și se invitau să la feci „aliș veriș“. Ca și astăzi, „colțul la Tr»va»“,era locul de întâlnire al ieșenilor, in specit! al elevilor dela Liceul Națonal, al ofirui director pe vremuri era „Ves Ie Barlă“. Vănăitor pasionat, nu era sărbătoare ca Barlă să nu scornească motiv de a aduna vânătorii din Iași, cu care pleca prin împrnjoriati, iar dacă nu’i legem nici un iepure insinte, le întoarcere spre laș’, cumpăra da lacea mai apropiată stație rău și iepuri, pentru a nu da da bănuit printanilor săi, că el vânătorul cel mai de susă, n’a vănit nimic in ziua aceia. Rămâne ea o amintire de neuitat srcul care unea fosta Licen N ț’onsi (astăzi Bele Arte) «u Liceul N onal da astăzi. Pe tot intir si ! Btrăie,cănd se intămpa că sose»spă R ge’e Ca» rol în Ieși, Varii« Bu ă »nșire !» ț’ elevii Liceului, îmbrăcați in costum«# , național ® și ears sub conducarea . estrumi de gimnast'Că Chibur, în tragerea Regului printre băieți, aceștia prezentaud rai. Boierii moldoveni adorau pe „Barba Lăutarul“, pe staroțtele breslei lăutarilor, al cărui nume nu sa va pierde niciodată, ei rămânând a fi pentru totdeauna cântărețul de «or Și veselia el boierilor. Pe strada Gh. Măriezen, fostă Primăriei, se afla Primăriei Comunei a Iași, unde e astăzi grădina Teatrului Național, iar visa vis era școala de arte și meserii, iar inspre Strada Ștefan cel Mare, ara „sediul“ tuturor managerilor, panoramelor și mu Murilor, atăt de efactive pentru populația orașului. a^De serbătoriii Paștelui, lungi girări da trăsuri și gabriolete ce ’ndreptau la Crășma da la „Trei Saraaia“, unda țăranii și țărancele amestacați ca tărgoviții iși uitau din newzari, dăm duse în vestitul serânc oh de aici. Pe cei doi mari intelectual?, care și au petrecut o bună parte din vieța lor la Iași, pap P Ihșdea și V. A. Ureche J Iaide i’a prins in caricatură și i’a expus ani de zile, având pisă pe ei pentru că eu părăsit Iașul și s’au strămutat la București. Remăndoi insă eu contribuit mult la mișc*rea intelectuală ce pornise a lua mars arăa d in lașul nostru. Cine nu’și amintește de dascălul Ti^rara de la biserica Tălpălar», imbrăcat in entereul lui unsuros, nelipsit de la nici o înmormântare. Nu a uitat nimeni dintre noi nici faimoasa Grădină Fatu, fosta grădină botînină, nici Grădina Primăriei, din «trada Lăpușneanu, foasta Bragadira, înființată la 18*4, nici Feredaul .Turcesc Grădina Tivoli din strada *anu proprietatea regretatului Ion Constantiniu, tatăl d mei Miria Irimescu, decedată și dânsa, nici vestita grădină „Chateau eux Seurs“, cu teatrele ei de vară și serbări venețiene, nici banul lui Petru Barițiu, astftsi hotel România, dinaintea căruia s’a sapat Hora Bnirei după alegerea lui Case, nici fostul hotel d’Angletarre, astăzi Jokn y Cub, toate, amintiri ce nu pot pieri, amintiri ale Iașu ui nostru, ale orașului Amplu, dar curat, oraș care a fost veșnic același, care n’a cerut Kimig și căruia nu i s’a dat nici odată nimic, de căt doar lovituri, pe cari le’as primit cu toții, căci doar moldovanul e răbdător. Oamenii lui, din acele vremuri, sunt oameni cere nu’i mai poți înlocui astăzi. Era d*r» 1 . Otresoba, d-rul Fatu, d riî L Rurs, E. M . și Tausîg, apoi Gh Mărzescu, csi*e fără bosrie iși umplea buzunarele, seara, cănd se întorcea din plimbarea de la Copou, cu custiva prăjite pe care la cumpăra de la italienul «cu mustățile avari din colț dse la Traian, Vasile Pogor, So. Paști*, Negrussî, Ventura, fostei prefect de județ, pe esta ieșenii îl ponosiseră barbișcii, Gottes Balș, fortul profftct de poliție, Greciana, Ursadea Gr. Sturdza, Sterzesen gi atâția gi atăț’a. erau figuriie cele mai simpatice sie Ieșursî, eari tu trait numii in acest oraș, s’au sacrificat pafttru dânsul și s’sa trudit peaten a’i ridica și a’i ci esti totdeauna. Și acest oraș, care a fost deprins Și cu bine gi su rău. A putut trăi și cu felinarele, tradiționalele felina?« cu gaz, gi © a apa cu sofa, gumpăr stă zis la «acEgii, cari strigeu căt le țineau gura „hop, hop, hop“, le-a plăcut băieților mai mult, ca să se distreze cît un sărman bătrân, spate* lor de pe atere, pe care’l porecliseră „Moguști“,— de «ți să flireze ca cel de astăzi de*s vârsta de 14 ani, să facă coadă după veselul „Franț Covrigarul“, pe cara nu era ieșau ca să nu-1 cunoască, și oare in gura »are in mijlocul strâzii C*rol țipa in fiecare an, ci«spâ ose'.e 4 la amiază ! Trei ori fie zețe beai La boier» gi la golani sau să Îngroașe rândurile curioșilor care insonjarau pe cai cu „Păpușeie“, cântăreții de noapte ei tăcutului Iași , și care o luau in timp de iarnă, cu zăpadă mare, tot lungul Păcurarului, întrebând pe la oasele oamenilor, dacă vor să la cânte ca pirtres can fărâ perdea. “ Priveau cu toții lung pe urma călărețului Reinike, care iși făcea regulat cursa, pe os sal alb, plimbare de la Copou pănă la statuii