Făclia, octombrie-decembrie 1969 (Anul 23, nr. 7124-7202)

1969-12-03 / 7178. szám

PAGINA 2 FĂCLIA cromcâI 1 Din activitatea cenaclului literar ,,Liviu Rebreanu" „SĂ NE LOGODIM SUFLETUL CU POEZIA”... Nu puține sínt referirile care co­nfirmă pulsația muncii culturale în orașul Dej, această frumoasă așezare pe malul Someșu­lui, care se mîndrește cu tradiția unei efer­vescente vieți intelectuale. In rândurile de față vrem să menționăm cîteva aspecte din activitatea cenaclului li­terar „Liviu Rebreanu", care funcționează pe lingă Casa de cultură a municipiului. Săptămînal, vinerea seara, se întîlnesc aici iubitori ai literaturii, care, în ceasurile de răgaz, aștern pe hîrtie gândurile lor și simt ardent nevoia de a le împărtăși celorlalți, simt nevoia să discute despre artă, despre neasemuita plăcere și incîntare sufletească ce ți-o dă una din cele mai fermecătoare pa­siuni omenești. Dincolo de aspirația spre o glorie eternă, dincolo de iluziile unor capodopere, semna­lăm senzația imperioasă de împărtășire a opiniilor, de confruntare a părerilor într-una sau alta din multiplele aspecte ale literatu­rii, ale activității creatoare. Poate că mai elocventă este expresia unui cenaclist: „Să ne logodim sufletul cu poezia și ne vom simți foarte bogați" — formulă ce sinteti­zează concis țelul aspirațiilor membrilor ce­naclului. Plină de semnificații este vîrsta și compo­ziția grupului de cenacliști. Ingineri, profe­sori, doctori, muncitori, elevi, contabili — între 18 și 60 de ani, realizînd totuși o­ plă­cută armonie, exprimă într-un spirit de de­plină obiectivitate și într-o atmosferă recon­fortantă aprecierile asupra lucrărilor citite, semnalează originalitatea creatoare, dezbat fenomene literare contemporane, evidențiind necesitatea unei ancorări în actualitate, for­mulează rezerve față de unele creații confu­ze, fără­ un mesaj uman profund. Și, la toate acestea, menționăm că tonul, modul de abor­dare nu trădează maniera diletantismului — fapt ce dovedește că acești „anonimi“ au un gust literar fondat pe principii sănătoase, trainice­, ce refuză tehnicismul, imitația, pseudotrăi­rea. Anticipînd „ieșirea lor în lume", să le menționăm numele: Horincaru Nicolae, Al. Sandu, Mihaț Ioan, Dorina Costin, Erika Grosman, Pop Traian, Munteanu Constantin, Burgăn­ Aurel, Lădaru Aurel, Mureșan Ga­­vril, Tomșa Ion, Lechințeanu Mircea, Hulea J., Ca­rmen Bujor și lista se anunță a se îmbogăți prin interesul ce l-a stârnit în oraș frumusețea activității membrilor cenaclului. In afara ședințelor în care se citesc și se discută creațiile originale, s-au organizat emisiuni de­­ poezie și proză la Stația de nat dioficare Dej. De asemenea, s-a organizat cu salariații Conciliului municipal Dej o seară literară, unde s-au citit lucrări ale membri­­­lor cenaclului, primite elogios de public. Se proiectează un medalion literar închinat lui Lucian Blaga. Se intenționează punerea în scenă a unei piese originale, scrisă de dr. Al. Sandu. Se adună și se selectează materialul pentru editarea unei culegeri din creațiile proprii. Pe această cale se exprimă dorința de a face schimb de experiență cu alte ce­nacluri, precum și invitații ce se adresează scriitorilor clujeni de a veni în rîndurile iu­bitorilor literaturii din Dej. Cele consemnate în rîndurile de față sînt expresia admirației față de cei ce au găsit în această tradițională formă unu mijloc util de îmbogățire a cunoștințelor, o formă de ucenicie literară. Ele dovedesc setea de cul­tură, dăruirea pentru artă, precum și afirma­rea și popularizarea vieții culturale a Dejului. S. I. FOTEREANU MAI MAI TÎRZIU... Un dosar cuprinzând inovația inginerului Ion Mihuț de la IPROFIL-Dej a zăcut prin sertare din 1966 pînă în luna trecută a anului curent. Deși de la început inovația propunînd modificări la mașinile de lustruit „Bettcher“, „Gessner“, care erau absolut ne­cesare, a fost apreciată drept valoroasă și stt­i­lă ridicării productivi­tății muncii, a fost ți­nută pe ... linie moar­tă ani de zile. Practic mașinile de lustruit de la IPROFIL lucrau doar cu jumătate din capacitatea lor, adică funcționînd numai ci­lindrii de lustruit (3 la număr) și stațio­­nînd cele 3 benzi ca­re la condițiile piese­lor produse aici nu puteau fi utilizate. Toată lumea a­­ fost de acord că propune­rea unei metode de înlocuire a benzilor cu cilindri — făcută de inginerul Mihuț — va scoate din staționare jumătatea „moartă“ a mașinii respective. Chiar și inginerul Ion Neamțu, șeful servi­ciului mecanic,, de ca­re depindea aplicarea practică a soluției, a­­preciază pozitivă și necesară inovația. Și to­tuși, același inginer nu face nici un pas pen­tru realizarea ei. No­roc că între timp ple­­cînd din întreprinde­re, locul i-a fost luat de inginerul Ion Baias care a găsit imediat posibilități de aplica­re și valorificare a ino­vației rătăcite atîta vreme prin sertare, in­cit începînd cu luna noiembrie mașinile de lustruit „Bettcher 1.1. ,­,Gessner“ lucrează cu întreaga lor capacita­te! Mai bine mai tîr­­ziu decit niciodată — vorba proverbului. Dar pentru vinovații de asemenea întîrzieri n-am putea găsi un (era să zic „ac de co­joc") ... proverb? Ar trebui! Nu-i prea de tot? Deși la cooperativa „Progresul “-Dej cali­tatea produselor este una din trăsăturile care caracterizează o­­nestitatea­­ lucrătorilor de aici, iată că un „client" pretinde im­posibilul. E vorba de Ana Gherghely - Gluj, str. Donath nr. 135, care a cumpărat o pereche de pantofi fe­meiești (nr. 39) de la magazinul „8 Martie" Gluj" (unitate prin ca­re se desfac o parte din produsele de la „Progresul“). Pantofii i-a cumpărat în pri­măvară, iar după o vreme, i-a retrimis la producător pentru a-i reface. Pînă aici toate bune, deși pantofii au fost purtați prea mult pentru a fi vorba de defecțiuni provenite din cauza producăto­rului. Cooperativa s-a refăcut complet, to­tuși, în luna mai a.c. după o grămadă de timp (deci din mai în­cepînd) adică prin septembrie pantofii sunt trimiși din nou la cooperativa „Pro­gresul“ pentru a-i re-­ face!? S-a purtat fe­meia o jumătate de an, pantofii s-au ros la tocuri și pe talpă, s-au uzat — cum e și firesc — și din nou apare pretenția să fie reparați pentru că în­tre timp, s-au desfăcut puțin la talpă! Dar oare nu-i prea mult să ceri garanții pentru un an de zile la o pe­reche de pantofi pe care­ îi porți în conti­nuu? E drept să cerem calitate și să fim exi­genți față de marfa pe care dăm banii ! Dar este drept să fo­losim necinstit o nor­mă necesară — acea a garanției? Desigur, cooperativa „Progr­esul“ a fost și de astă dată înțelegă­toare. Adică a trimis cetățencei Ana Gher­ghely contravaloarea pantofilor care au fost purtați aproape un an de zile. Nu trebuia!? Au făcut-o ca să termi­ne cu astfel de „recla­mații“ neîntemeiate. Totuși, nu-i prea de tot tovarășe Ana Gherghely? „Vă invităm și vă așteptăm cu drag Citesc și amintirile ard ca nisipul fierbinte aducînd prin timp chipul statuilor mitice —­­nostalgii perpetui. Citesc și privesc în urmă cum aș fi mușcat din fructul oprit pentru care suport con­secințe, începe ori se sfâr­­șește tinerețea? .. — Depinde cum înțelegi ti­nerețea­ — aud înțelepciunea profesorilor mei, cum înțe­legi pe „a fi" și „a exista“. „A exista" precede, pe „a fi“ și-i condiționează existența. Dar „a fi" presupune apoi e­­m­ancipare în raport cu „a exista". Căci „a fi“, ace­­stă pozitivitate a negativității — cu­m ar spune Hegel — ascun­de tinerețea, tinerețea conti­nuă, prezența în prezent cu pasul întins in fiecare clipă spre treapta următoare a vii­torului. Tu însuți deasupra ta, năzuind mereu să cuprinzi necuprinsul... Și citind invitația Liceului nr. 1 Dej al cărui­ elev am fost, mă întreb la fel cum aș fi mușcat din fructul oprit pentru care suport consecin­țe. Începe ori se sfîrșește ti­nerețea? .. In zilele de 6 și 7 a XlI-a 1969 la liceul nostru vor avea­­ loc festivități prilejuite de împlinirea a 50 de ani de funcționare în limba română. i Cu această ocazie se va dezveli bustul lui­ Andrei Mu­­reșanu —­ poet patriot al că­rui nume a fost purtat cu cinste de către liceul nostru, D­e asemenea se vor trece în revistă realizările liceului în decurs de o jumătate de vem, Vă invităm, și vă așteptăm cu drag! Comitetul de organizare“ DESFĂȘURAREA­­ FESTIVITĂȚILOR: 6 a XII-a 1969 ora 17 „Sesiune de co­municări științifice" ale pro­fesorilor și absolvenților liceu­lui; 7 ,a XlI-a 1969 ora 10 Dezvelirea bustului lui Andrei Mureșanu. ora 11—13. Program cultu­ral la „Casa municipală de cultură“, ora 13—20 „Vizitarea șco­lii și a expoziției". Citesc și recitesc invitația. Amintirile ard ca nisipul fier­binte aducînd prin timp chi­pul statuilor­­ mitice — nostal­gii perpetui... Știu că voi ve­ni intrebînd: „Oare am în­țeles tinerețea?“ G. ZANC i ION POP:BIATA MEA CUMINȚENIE ! Nu rareori (și exemple se găsesc la îndemîna oricui) cînd se vorbește de critica poeților sau de poezia cri­ticilor, spiritele devin subit suspicioase, încercînd să pună sub semnul întrebării însăși valabilitatea actului în sine. Se construiesc ad-hoc insidioa­se teorii, a căror menire prin­cipală o constituie negarea, parțială sau totală, a virtu­ților polivalente ale unui creator în unul sau altul din domeniile incriminate. Refu­zul trădează cel puțin o mio­pie intelectuală­, care se re­clamă de la o jenantă preju­decată. Că s-ar putea ca nu peste tot un autor să-și exer­cite plenar calitățile, se poa­te discuta. Ceea ce nu se mai poate înțelege, însă, e toc­mai limitarea aceasta apriori­că la o anumită formulă sau la un anumit gen al voinței de creație a artistului. Ca și cum posibilitățile­ sale de op­țiune ar fi clasate definitiv de niște forțe malefice. Scepticismul reflecției noas­tre nu vizează deocamdată pe nimeni. Am inserat-o la înce­putul comentariului, întrucît Ion Pop ni se prezintă în du­bla ipostază de poet și critic. Am tăinuit iluzia că am pu­­­tea preîntâmpina eventualele erori de viziune ale lectorilor săi. Dacă ele nu vor­­ apare, cu atît mai bine. Renunțînd la fetișuri vor savura din plin opera. Tînărul universitar și-a fă­cut apariția mai întîi ca poet, prin placheta Propunere pen­tru o fîntînă. Preocupat de fenomenul literar contempo­ran, el s-a exersat totodată cu talent și în critica operativă, făcîndu-și „digitația” necesa­ră pentru o lucrare mai pre­tențioasă de sinteză. Și care n-a întîrziat să apară. Anul acesta a semnat un excelent volum de critică închinat A­­vangardismului poetic româ­nesc. Dar, la un scurt inter­val, a ținut să ne reamin­tească că e, în aceeași măsu­ră, și poet. Cu o autoironică detașare, Ion Pod își numește un al doilea volum de versuri Bia­ta mea cumințenie, intuindu-și cu spirit critic, prin ricoșeu, structura temperamentală. El este, în ultimă analiză, un apolinic, un meditativ ușor elegiac, care își controlează în permanență gesturile și a­­titudinile. Starea care-i con­vine cel mai mult este a u­­nui echilibru interior, deși, ca să-i împrumutăm o ex­presie, „în el ezită zborul u­­nui vultur“. Poezia sa cunoaș­te cel puțin o mișcare de refracție, dacă nu chiar două momente distincte care tind, cîteodată, să se anuleze reci­proc. Pretutindeni­i cutre­ieră o reală agitație subtera­nă. Ea se bănuie numai un­deva în adîncuri, căci nu transpare decît mult atenuată la suprafață, aproape vlăgui­tă. Motivele și obsesiile pe ca­re se exersează intră catego­ric în sfera celui mai elevat lirism. Este vorba aici de conștiința unui destin trădat, de perisabilitatea omului în univers, de chinuitoarea sa nostalgie de a-și depăși li­mitele, de a se ridica dintre lucruri spre ceruri ideale etc. Totul învăluit în faldurile u­­nei tristeți grave, căreia i se pune mereu surdină. Cu alte cuvinte, ne aflăm în zo­nele unui lirism autentic, tra­versat de mistuitoare drame existențiale, nncit adesea, la suprafață răzbate doar cenu­șa caldă a acestor arderi lăun­trice. Ele se sublimează într-o liniștită, dar aparentă nu­mai contemplație. Tristețea și durerea sînt distilate prin fil­trul purificator al rațiunii, nu fără o secretă voluptate. Nu­mai că­ nu o dată acest soi de lirism se află în impasul dramatic de a nu-și putea re­vela esența, într-atît sensibi­litatea poetului este cenzura­tă de o inteligență acută. In­­­ fidelitatea față de ultimul ter­ ■> men prilejuiește totdeauna cîș­­­­tig de cauză poeziei, cum se ■ întîmplă în Mîînn­e: „Cine-mi­­ va spune că nu-mi pierd via­­­­ța / Pentru prea puțin, în prea lungă așteptare, / Mînn­­­nite mult prea des ridicîndu-­­ le, de nimeni silit, în fața ne-­­ sfârșitului? // Totuși încerc le- a cui posibilei mele plutiri: J ■ zari-voi, oare, cândva, prin a­­­­ceste prelungi periscoape, j | Făpturi mai înalte, ce-ar lo­cui acel strat, / De nimeni­­ văzute și totuși văzîndu-mă E întreg? / Căci mă stăpînește •> adeseori bănuiala !/ Că min­­­­nile mele privesc undeva pe ■ ascuns / Spre lucruri pe ■ care doar ele le văd, / Cu sin­­­­tele lor transparent, cu vi­sătorul albastru al venelor /­­ Crescut înspre frunze și arcuri­­ stelare, îndată ce / Le încear­­­­că această grea libertate, / E Că vechi înțelegeri între ele ■ și pietrele se dezvelesc, / In­­­­tre rîul și norii ce le citesc­­ în tăcere, cum trec ! Necon­tenit pe deasupra, uitînd. / 1 Cum își încetinesc ele atunci­­ pendularea / De-a lungul tim­­­­pul­ui meu și se așează ușor­­ să privească / O stea pe ca­re eu n-o voi vedea nicioda­­­­tă, / Cum trupul mi-l simt­­ în somn ca o insulă / Pe ca­re mîinile mele o erodează, E curgînd. / Puțină nesfîrșire. / Și iată-mă printre lucrurile / ■ Cite n-au fost, cite sînt in­­­­că de-nfrunt“. (p. 28—29). Aici,­­ apoi în Balada vîntului al­­­­­astru, în De toamnă, Cam­­­­pionii, Aștept, Sfinxul, credem că se găsește Ion Pop în ati­­­­tudinea cea mai propice a­­ propriului lirism. « Cînd încearcă alte registre,­­ se simte evident stînjenit, de­și caută să suplinească totul , adoptînd o mină ironică, per-­­ siflantă, care nu-1 prea a­prinde. Cu Biata mea cumințenie , se conturează în linii sigure­­ prezența unui poet dotat, con- ■­vins­-tot mai mult dă rosturile­­ sale firești. T. TIHAN PĂȚANIA STUDENTULUI V. B. Este student la Institutul politehnic Brașov și domici­liază tot la Brașov,­­strada Maiakovski nr. 11. Se află la Cluj, internat intr-o clinică pentru a-și trata o oarecare boală. In ziua de 27 noiem­­­brie 1969, vroind­ să­ vorbească cu Brașovul la telefon, fiind­ așteptat de fapt, s-a dus la cel mai apropiat post telefo­nic din Cluj — Piața Libertă­ții. Aici, pe una din cele două cabine telefonice, a găsit li­pit un afiș, pe care scria cu litere majuscule „DEFECT“. Se mai întimplă... După câteva minute de aș­teptare, a intrat în cabina a­­lăturată, formind numărul, do­rit, inclusiv indicativul Bra­șovului, conform indicațiilor de pe­r aparat. Aparatul a fă­cut apelul la Brașov, dar în clipa cînd acolo s-a ridicat receptorul la Cluj s-a între­rupt legătura. Bineînțeles, fi­șa a fost reținută. A urmat o nouă încercare și alți 3 lei au fost reținuți în același fel. Supărat, studentul nostru a cedat cabina altei persoane, prevenind-o însă de nereuși­tă. Persoana in cauză a pățit același lucru. Luîndu-și inima in­­ dinii, studentul a mai în­cercat o dată, încă 3 lei a­­runcați în vînt. A patra ten­tativă aduce­­ cu sine stupoa­re. Auzind cum Brașovul re­petă „alo­­­alo se între­rupe din nou legătura. Cu pași încurcați, studentul V. B. se îndreaptă spre Pala­tul cel nou al telefoanelor, crezînd că aici totul merge ca pe roate. Spre surprinderea lui, alți 9 lei irosiți pe degea­ba. Deci, in total 21 lei. In fine, după nervi și bani arun­cați pe gîrlă, obține și legă­tura mult dorită. Studentul cu pricina consi­­­­deră că în această situație,­­ intervin două aspecte: fie o slabă organizare a muncii­­ personalului tehnic de specia­­­­litate, combinată cu delăsarea­­ conducerii de resort, fie o B pregătire necorespunzătoare a B tehnicienilor care au obligația să întrețină aparatele telefo­­­­nice în perfectă stare de­­ funcționare.­­ Este inadmisibil ca intr-un­­ oraș cum este Clujul să se in­­s Umple asemenea neajunsuri y in ceea ce privește munca­­ rețelei de telefoane. Este așa de greu să se întrețină in­­ condiții bune cele cîteva pos­­­­turi interurbane? Ion ȘEITAN _ RĂSPUNDEM CITITORILOR : Bíró Árpád — Dealul Florilor, Bloc D 8. 1. In urma sesizării dv., șoferul Zaharia Cîmpean — conducătorul au­tobuzului 31-CJ-1762, a fost sancționat cu mustrare și pe­nalizare la­ salar pentru ati­tudine necuviincioasă (con­form deciziei I.G.C.L.-Dej nr. 12822/18 nov. 1969). Sperînd că pe viitor ase­menea abateri nu se vor mai repeta să amintim și dv., ca de altfel oricărui călător, o­­bligația elementară a înțe­legerii imposibilului, autobu­zul nu mai putea efectua pî­nă la capăt cursa, apărînd pe­ parcurs pana de cauciuc. 2. Abonamente de transport în­­ comun cu autobuzul, pu­teți obține cu o reducere de 10 la sută față de valoarea integrală a biletelor (elevii beneficiază de 20 la sută re­ducere). 3. Deși în răspunsul I.G.C.L. se precizează că autobuzele sosesc în stație cu 5 minute înainte, ținem să facem o dis­tincție între așa cum ar trebui și cum este! Atragem de a­­ceea atenția asupra respectă­rii orariilor! 4. Sîmbăta și duminica au­tobuzele circulă cu orar redus sau la solicitarea C.C.H și IPROFIL, după orele stabi­lite conform înțelegerii cu­ I.G.CTI. Deci conducerile ce­lor două întreprinderi inte­resate (C.C.H și IPROFIL) tre­buie să se îngrijească de rea­lizarea convenabilă lor a în­țelegerii cu I.G.C.L.­ . Paul Ionescu — Str. Gu­tuiului nr. 30. — In ce vă pri­vește nici nu ne-am așteptat să vă recunoașteți vreo vină. Am fi vrut să ne răspundă conducerea întreprinderii co­merciale. Dacă sînteți sau nu vinovat este o altă chestiune asupra căreia vom reveni nu­mai dacă va fi cazul. Deocam­dată vă mulțumim pentru ce­le scrise. • loan Măgdoș — str. Dea­lul Florilor, Bloc B 9. — „Im­nul“ dv. închinat plinii nu e nici original, nici spiritual (măcar). Cit privește întâr­zierea pîinii la unitățile din Dealul Florilor lăsăm secția de panificație Dej să-și spu­nă cuvântul. La fel și pri­vind calitatea pîinii! Oricum vă mulțumim pentru cele scrise. A.A Q BH50EI tv 18.00 — Deschiderea emi­siunii. Studioul pionierilor. Mari prietenii literare: Emi­­nescu și Creangă. 18.25 — Primii între egali. Program folcloric realizat cu soliștii laureați și pre­miați la concursurile artis­tice de amatori din anul 1969. 19.00 — Telejurnalul de seară. 19.20 — Intermezzo mu­zical. 19,30 — Succesul este o șansă? Emisiune-anchetă.­­ 20,00 — Tele­cinemateca: „Micul lord“. 21,40 — Reflector. Tele­­foileton cotidian. 21,55 — Fotbal. Cehoslova­cia — Ungaria. Transmisiu­ne de la Marsilia. In pauză . Telejurnalul de noapte. 23,35 — închiderea emi­siunii. radio Programul Studioului Cluj Miercuri, 3 decembrie; 12,00 — Emisiunea muzicală pen­tru copii „O poveste și un cântec"; 12,15 — Pagini li­terare din fonoteca de auri Ion Manolescu citește proză și poezie românească; 19,00 — Actualitatea sonoră. Emi­siune de note, știri și in­formații la zi; 19,10 — Noi discuri românești; 19,40 — Pe drumurile patriei; Pe va­lea Oltului. Joi, 4 decembrie, 6,15 — Bună dimineața — program matinal cuprinzând muzică, informații de lârg interes, buletinul meteorolo­­gic, și un carnet cultural; Reuniunea corală „Doina so­­meșană“ la ediția a H-a. L­UNA CADOURILOR! NU STAȚI PE GÎNDURU CARTEA cel mai potrivit și avantajos cadou - satisface preferințele tuturor vîrstelor. Vizitați zilnic librăriile. Sortiment bogat de cărți și jucării. (7784) O.N.T. AGENȚIA JUDEȚEANĂ CLUJ, telefon 2-17-78, 1-38-49 contractează locuințe particulare pentru cazarea tu­riștilor interni. Solicitanții sînt rugați a depune cereri de omologare la O.N.T. cu schița locuinței și schița de acces, pînă la data de 10 decembrie 1969. (7795) COMPLEXUL DE MORARIT ȘI PANIFICAȚIE CLUJ Calea Baciului nr. 2-4 angajează urgent. 9 Un tehnician electro-energetic sau 9 Un inginer electro-energetic pentru funcția de energetic în cadrul Complexului. Candidații trebuie să posede buletin de Cluj, con­dițiile cerute de hotărîrile in vigoare, plus 5 ani în funcții de specialitate. I (7797) C.I.U.P.S.—M.C. -STAȚIA MECANICĂ CLUJ Calea Baciului nr. 2, telefon 2-34-53 angajează urgent.­• 10 SUDORI ELECTRICI • 10 LĂCĂTUȘI MECANICI. Angajarea se face pentru atelier în municipiul Cluj, prin transfer sau prin Oficiul de repartizare a forțelor de muncă. (7796) Licăriri - culegere de versuri Zilele acestea, sub îndru­marea Consiliului județean Cluj al organizației pionieri­lor, a văzut lumina tiparului o culegere de versuri ce se intitulează „Licăriri“, apar­­ținînd pionierilor și școlarilor din județul Cluj. In cele 41 de pagini, culegerea însumea­ză un număr de 33 de poe­zii, selectate la concursul li­terar pionieresc din martie 1969. Poeziile reflectă sentimen­te adinei și nobile care stăpâ­nesc sufletul copiilor, dra­gostea de patrie și de partid, receptivitatea față de­­ frumu­sețile naturii. In același timp, unele dintre ele sunt un cald elogiu pentru realizările do­­bîndite de constructorii vie­ții noi, altele reflectă atitu­dinea demnă față de munca școlară. Lirismul mișcător în­tâlnit în unele din aceste poe­zii este adeseori împletit cu reflecții raportate la om, la viața și rosturile lui. Fără a fi vorba de o de­plină originalitate, consemnam totuși unele calități virtuale de exprimare, atît în ce pri­vește limba, cit și versifica­ția frumoasă,­ structura versu­rilor. Rețin atenția pentru mesajul patriotic pe care îl degajă poezii ca: „Seva", de Mihai Șerban — Liceul „Ana Ipătescu“ Gherla; „Țării me­le" de Siklódi Éva Angela — Școala generală nr. 8 Cluj; „Țara mea“, de Ion Mure­șan — Școala generală Vul­­tureni; „Republică, slavă!“ de Mihai Cucu — Liceul „Emil Racoviță“ Cluj. Admirația față de munca avîntată și e­­roică a oamenilor muncii din patria noastră se întîlnesc în poezii ca: „Imn“ de Mircea Buzdugan — Liceul „Ana Ipă­­tescu“ Gherla; „Șantierul“, de Dumitru Andronic — Școala generală nr. 1 Cluj. Versuri frumos meșteșugite, care fac încă de pe acum do­vada unor înclinații sensibi­le spre poezie se întîlnesc in alte poezii ca: „Azi, mîine", „Chemarea mării“, „Dimineți de iulie“ și altele. Consem­nând utilitatea și conținutul poeziilor acestor tinere con­deie, apreciem ca binevenită inițiativa Consiliului județean al organizației pionierilor, de a edita această plachetă de versuri. V. VU­LPESCU TODS) publicitate ( vib­aați g I cumpărări ■ 1 f) Vînd o pereche blană num. Informații Țebei 23. Fehér. (7790) ivv­­ 1­­ 8 Profesoară, închiriez ca­meră cartierul Gheorgheno sau centru, telefon 8-31-13, orele 17—20. (7798) • 1 €/ * o­s ș IX. p. Miercuri, 3 decembrie, ora 18,30. Cursul — VALORI ALE MUZICII ROMÂNEȘTI UNIVERSALE. Expunerea: Johann Sebastian Bach, sin­teză a istoriei muzicii. Vor­bește conf. univ. Andrei Benkö, își dau concursul de la Conservatorul „G. Di­ma": Alexandru Fărcaș; Gavril Costea; Liviu Vîr­­col; Iife Herbert; Kurt Mild; Tiberiu Szász, laureat al Festivalului internațional Enescu. Locul, sala mică a Casei universitarilor: filme VA PLACE BRAHMS ? (8,30; 11; 13,30; 16; 18,30; 21) — Republica LUPII ALBI, cinemascop (8,30; 11; 13,30; 16,00; 18,30; 21) — Victoria. MV FAIR LADY, seriile I și II, cinemascop (9; 13; 16,30; 20) — Arta. BĂRBAȚI IN DEPLASA­RE, cinemascop — 23 Au­gust. CONTESA COSEL, seriile I și II (11; 15; 18; 21) — Muncitoresc. CEA MAI FRUMOASA — Steaua roșie, AMINTIRI DIN COPILĂ­RIE (11; 14,30; 16,30; 18,30; 20,30) — Timpuri noi. Muzeul de artă, Piața Li­bertății nr. 30, 10—14. Muzeul de istorie, strada Emil Isac nr. 2, 9—13 și 17—19.30. Muzeul de istorie, Secția de istorie a farmaciei, Piața Libertății, nr. 28, 9—15 și 17—19.30. Muzeul entografic al Tran­silvaniei, strada 30 Decem­brie nr. 21, 11—119. Muzeul zoologic, strada Clinicilor nr. 5—7, 9—13. Muzeul memorial „Emil Isac“, strada 1 Mai nr. 23, 9—12 și 15—19. Muzeul botanic și Grădina botanică ale Universității „Babeș-Bolyai“, strada Re­publicii nr. 42, 9—20.. Serele deschise zilnic 9—13 și 15—19. A.

Next