Făclia, iulie-septembrie 1970 (Anul 24, nr. 7353-7430)

1970-09-18 / 7420. szám

PROLITARÎ DIN TOATE ȚĂRILE, UNIȚI-VA­ ORGAN AL COMITETULUI JUDEȚEAN CLUJ AL P.C.R. Și AL CONSILIULUI POPULAR JUDEȚEAN Anul XXVI—Nr. 7420 Vineri 18 septembrie 1970 pagini 30 bani Activitatea de ridicare a nivelului profesional­formă și conținut Dezvoltarea pe care o cu­noaște știința și tehnica gene­rează schimbări permanente în modul de organizare și des­­fășurare a producției, în con­ducerea proceselor economice. Pentru a putea face față a­­cestor înnoiri continue, este necesar să fim mereu la cu­rent cu ceea ce realizează gîn­­direa și creația tehnică și eco­nomică înaintată. Incetind să-și completeze bagajul cu­noștințelor profesionale, să pă­trundă tainele meseriei sale, muncitorul, inginerul, tehni­cianul nu mai poate stăpîni complexul mecanism al pro­ducției. De fapt, în contextul revoluției tehnico-științifice, cînd mobilitatea producției de­vine din ce în ce mai mare, iar gradul de tehnicitate a muncii crește, pregătirea pro­fesională se impune ca o con­diție esențială a eficienței e­­conomice. Subscriindu-se a­­cestui adevăr, în fiecare an, în întreprinderi se organizează diverse forme de ridicare a nivelului profesional. Oare metodele la care se face apel în acest scop corespund întot­deauna cerințelor reale ale ac­tualului nivel de dezvoltare a economiei noastre? Investigațiile întreprinse în mai multe unități în cursul a­­cestui an dovedesc că nu. Ur­­mîndu-se o veche tradiție, în majoritatea întreprinderilor, ridicarea calificării muncitori­lor îmbracă, în exclusivitate, forma cursului de 10—15 ex­puneri, de cele mai multe ori pur teoretice (Uzina de repa­rat tractoare, Fabrica de bere, întreprinderea Electrometal etc.), prelegerile ținute abor­­dînd doar anumite aspecte ge­nerale ale meseriei. Întrucît pregătirea nu este diferențiată decît pe profesii, la cursuri participă muncitori de toate categoriile. Din motivele a­­mintite, pentru unii ședințele sînt­­ lictisitoare, iar pentru novici inaccesibile. Programe­le au, de asemenea, de multe ori un caracter static. Ace­leași lecții sunt ținute unor categorii de muncitori în per­manență. Comparînd, anul trecut, la Uzina mecanică de material rulant, programele de pregătire ale mai multor ani, am constatat o similitudi­ne izbitoare. Exceptând unele teme, restul este identic La fel stau lucrurile și în secto­rul de industrie locală, în uni­tățile de construcții, precum și în cele de exploatare și Indus­trializare a lemnului. Concepută și desfășurată In acest fel, activitatea de ridi­care a nivelului profesional nu dă, desigur, randamentul scontat. Ce trebuie atunci fă­cut pentru transformarea ei într-un mijloc eficient de com­pletare și desăvîrșire a Pre­gătirii profesionale? Deși e greu de dat rețete, majoritatea specialiștilor cu care ne-am consultat sînt de părere că înainte de toate este necesară o schimbare a mo­dului în care a fost concepu­tă pînă acum organizarea, con­ținutul și modul de desfășu­rare a acestei activități. Și Pe bună dreptate. — Expunînd la infinit oa­menilor aceleași prelegeri des­pre diverse metode de strun­­jire, turnare, tratare, sau des­­criindu-le mereu aceleași uti­laje la care lucrează de atîta timp — spunea în glumă un interlocutor — nu facem nici rău, dar nici bine. Cum trebuie atunci proce­dat? Părerea unanimă a celor cu care am discutat a fost ca în programul de pregătire să nu se includă decît problemele care se constată că nu sînt atît de bine stăpînite sau a căror complexitate impune aprofun­darea în permanență a anumi­tor aspecte, laturi. Ritmul intens de dezvolta­re a tehnicii, apariția în per­manență a unor elemente noi în fiecare domeniu de activi­tate fac necesare studierea, în­sușirea și generalizarea aces­tora. Asta înseamnă că parte din timpul prevăzut pentru ridicarea nivelului profesional trebuie rezervat noutăților teh­nice și tehnologice specifice fiecărei meserii. Subliniam mai înainte că in condițiile revoluției tehnico­­științifice crește mobilitatea activității industriale, gradul de tehnicitate a acesteia. Pen-Ion CONSTANTINESCU (Continuare în pag. a lll-a) IN ACEST NUMĂR: PAGINA A II-A • Rechizitele școlare — o problemă de nerezol­vat? • Cronica măruntă • Cotidiene • Agendă • Publici­tate. PAGINA A III-A • Organizarea ferme­lor pentru producerea de semințe în cooperativele agricole • Rubrica sport PAGINA A IV-A • Actualitatea inter­națională JMM VRU­T SĂ FIN­ SUL INTRE ACEI OAMENI CARE FAC DOAR UMBRĂ PAMENEALU Stăm pe niște bucăți de stincă prăvălite lingă firul de apă In continuă zbatere al Someșului Cald. Sintem­ DIN CARNETUL REPORTERULUI la Tarnița, e senin, e soare, calm de vară și vorbim pa îndelete despre ceea ce va fi acolo și despre noi. Inter­locutor, tehnicianul construc­tor Alexandru Poruțiu, șe­ful lotului Tarnița. — De cînd sînteți pe șan­tier? Omul privește o clipă in gol, stînjenit ca și cum nici lui nu-i vine să creadă ceea ce urmează să-mi spună: — De cînd mă știu am trăit numai pe șantiere. Mai exact din 1947. — Aproape un sfert de veac, ceea ce poate fi și o virstă de maturitate în me­serie. Cum ați ajuns pe șan­tier? Prin ce minune sau în­­tîmplare? — Aproape că nu mai știu bine nici eu. Sau poate nu mai vreau să știu... Nu, nu e vorba de minuni. Am impre­sia că am trăit destul să pot spune că în viață nu există minuni. Sunt clujean. Pe vre­muri, m-am înscris la drept. Am urmat cîțiva ani, doi, poate trei, n-are nici o im­portanță cîți, și am părăsit facultatea. Nu era de mine. De cînd mă știu, am fost un spirit practic, făcut pen­tru munca vie, pentru orga­nizare. Supărat cred, am lă­sat Clujul, facultatea și-am ales natura, șantierul, fami­liile acestea de oameni că­rora le șade bine cu dru­mul... In ’51 am ajuns la Bi­­caz. Acolo m-am născut sau acolo a început viața mea de constructor. — Apoi... —­ ...a urmat Argeșul, Lo­tru. mm Nu era oare mai bine dacă terminați dreptul? — Nu. Sunt mulțumit de ceea ce am făcut până acum. — Ce deviză, ce gînd v-a călăuzit în viață? — N-am vrut să fiu unul dintre acei oameni care fac doar umbră pămintului. Și să nu vorbesc niciodată mai mult decît am de spus. — Ați avut timp și pentru familie? — Se găsește timp pentru orice. Viața mea s-a împăr­țit intre familie și șantier. Și una și alta mi-au adus mul­te satisfacții. — Aveți copii? — Am un băiat, student la facultatea de construcții a Institutului politehnic din Cluj. In vacanța din această vară a făcut practică aici, pe șantier, își iubește meseria, o face cu inimă și asta mă bucură. Privindu-l într-o zi, am avut așa, fără veste sen­zația că am îmbătrinit. Am rîs ușor și nu m-am mai gîn­­dit la vîrstă. — Ce este șantierul? — O sită deasă, necruță­toare, care triază oamenii. Vin mulți pe șantier. Unii rezistă, se călesc, își formea­ză puternice trăsături de ca­racter și înving, răzbesc în Viorel CACOVEANU (Continuare în pag. a all-a) Tarnița. Începutul galeriei de deviere a Someșului Cald ALEXANDRU PORUȚIU Lucrări de întreținere a solului în livada C.A.P. Cășei FIRE DE UNĂ SINTETIC Un colectiv de ingineri și teh­nicieni de la uzina „Unirea” din Cluj și Institutul de cerce­tări textile din București a pus la punct fabricarea, pentru pri­ma dată in țară a firelor cu fi­lament. Aceste fire de bumbac sau lină, cu miez din material sintetic, rezolvă problema coa­serii corecte a articolelor de îmbrăcăminte de tip tergal. Pînă acum, datorită faptului că stofe­le aveau, față de ața folosită la confecție, alt coeficient de con­tracție, la spălat rezultau cute neplăcute, adunate în jurul cu­săturilor, ce nu se îndepărtau nici la călcat. Firele cu filament pentru ață de cusut au fost deja lansate în producție la fabrica de ațe Odorhei. Aici au fost pu­se în funcțiune primele 6 mașini speciale de filat construite la Cluj. Ața fabricată astfel este foarte subțire și extrem de re­zistentă încît cu mîna nu poate fi ruptă. (Agerpres) E­xistă cazuri de copii în vîrstă de 12—15 ani care numai în cursul a­­cestui an au fost cer­cetați de miliție de cîteva ori. Ești tentat să te întrebi de multe ori, mai ales că zilnic îi vezi pe stradă, dacă minorul „trubadur“ nu are casă, părinți. La o privire mai atentă constați că majoritatea acestor minori au locuințe măcar acceptabile, egale cu ale altor copii de­­ vîrstă lor care nu vagabondează, care ur­mează cursurile unei școli, își caută sau și-au găsit deja un rost în viață. Cu toate însă că au case, condiții de lo­cuit, minorii care vagabon­dează nu găsesc în sînul pro­priei familii căldura, înțele­gerea necesară, interesul pă­rinților, care să-i rețină de a pleca de acasă, să-i ferească de influențe nefaste și peri­culoase pentru vîrstă lor, să-i oprească din timp și să înlă­ture premisele vagabondaju­lui. Multe din familiile mi­norilor vagabonzi sînt dezor­ganizate, grija acestora rămî­­nînd în seama unui singur părinte, de obicei a mamei ca­re, copleșită de griji, uită și neglijează lucrul cel mai im­portant — educația copilului. Alteori părinții minorului — unul sau amîndoi — ajunși ei înșiși în stare de decădere morală, sunt un prost­ exem­plu pentru copil prin viața și comportarea lor, se dovedesc neputincioși, fără autoritate și uneori de-a dreptul irespon­sabili față de educația aces­tora. Ei nici nu pretind co­piilor să frecventeze cursurile, să aibă preocupări utile, permițindu-le să plece în o­raș cu sau fără rost, să va­gabondeze, neîncercînd să-i a­­tragă și să-i rețină cu nimic acasă. Lipsiți de căldura su­fletească a căminului, de preocupări și cauze mai a­­dînci care să-i rețină acasă, de multe ori copilul caută să compenseze lipsa înțelegerii, atenției și preocupării părin­ților pentru el în altă parte, găsindu-le nu rareori, nu prie­tenii dubioase care pot avea — și au de cele mai multe ori — influență periculoasă asu­pra evoluției sale. Negăsind acasă în propria familie decât părinții vitregi, el preferă a­­cestora prietenii,, . iar casei ,părintești, strada. T. M. Liana din Cluj, a ajuns din vina mamei într-o stare de decădere morală. Mama ei a fost văzută deseori în bu­fete, în stare de ebrietate, u­­neori împreună cu fiica în compania a diverși bărbați. Nu e de mirare atunci că fii­ca nu-și mai ascultă mama, că nu stă acasă și vagabon­dează. Evoluția ei spre va­gabondaj și imoralitate nu mai surprinde. In prezent este internată la o casă de copii, iar mama condamnată la 6 luni închisoare. Părinții Marianei Borbe din str. Breaza, nr. 2 Cluj, au fost sancționați contravențio­nal pentru nesupravegherea minorei. Dar în loc să țină cont de acest lucru, în loc să-i facă educație minorei, la numai 14 ani o trimit de aca­să să vagabondeze, să se căsă­torească. Cred, oare, că la a­­ceastă vîrstă și într-un ase­menea mod pot crea un vii­tor fetei lor? Surorile Silvia și Eugenia, din str. Paris nr. 73, în vîr­stă de 13 ani, respectiv 14 ani, din cauză că nu sînt su­pravegheate de părinți vaga­bondează mereu prin oraș, fiind prinse de mai multe ori furînd din magazinele cu au­toservire. Părinților nici că le pasă, cu toate că au fost a­­tenționați asupra comportării minorelor. Nici părinții frați­lor Pili Bela și Ludovic, din str. Donath nr. 40, nu mani­festă interes față de creșterea și educarea copiilor, care de maior de miliție Nicolae CHIRA, P. EMILIAN (Continuare în pag. a lll-a) A DOUA „FAMILIE" (II) ÎNTÂLNIREA TOVARĂȘULUI NICOLAE CEAUȘESCU CU SPECIALIȘTII DIN DOMENIUL TEHNICII ELECTRONICE DE CALCUL ȘI INFORMATICII ECONOMICE . Joi dimineața, tovarășul Nicolae Ceaușescu, secretar general al Partidului Comu­nist Român, s-a întîlnit într-o consfătuire de lucru, la se­diul CC. al P.C.R„ cu specia­liști din domeniul tehnicii de calcul și prelucrării automate a datelor, oameni de știință, cadre didactice din invăță­­mîntul superior, directori și ingineri șefi din mari între­prinderi. Au luat parte tovarășii Ilie Verdeț, Manea Mănescu, pre­cum și conducători ai unor ministere economice și insti­tuții centrale. Cu acest prilej au fost a­­nalizate stadiul și aspectele principale ale aplicării tehni­cii electronice de calcul In activitatea de conducere și planificare a economiei, pre­cum și in gestiunea întreprin­derilor. In cadrul discuțiilor s-a e­­xaminat modul de înfăptuire a programului de Înzestrare a economiei naționale cu e­­chipamente de calcul, pentru perioada anilor 1967—1970. Au fost subliniate realizările obținute în crearea premise­lor necesare introducerii in­formaticii în economie. S-a înfățișat experiența acumula­tă pînă acum In utilizarea calculatoarelor electronice în gestiunea economică. In con­ducerea și dirijarea unor pro­cese tehnologice, rezultatele dobîndite pe această cale în funcționarea intensivă a uti­lajelor, creșterea productivi­tății, calității produselor, efi­cienței economice a produc­ției. Totodată au fost scoase în evidență unele probleme care se cer a fi soluționate în vederea folosirii pe scară mai largă a calculatoarelor elec­tronice. Vorbitorii au făcut nume­roase propuneri pentru îm­bunătățirea dotării cu tehni­că modernă de calcul, orga­nizarea mai bună a muncii, accelerarea lucrărilor de sim­plificare și raționalizare a e­­vidențelor, extinderea aplica­țiilor matematicii și ciberne­ticii, a prelucrării automate a datelor. O atenție deosebită a fost acordată elaborării de programe de calcul, utilizării la întreaga capacitate a cal­culatoarelor existente, rezol­vării în mai bune condiții a problemelor activității eco­nomice. Un loc important în discu­ții l-a ocupat problema pre­gătirii cadrelor pentru infor­matică — analiști, programa­tori, operatori — făcîndu-se unele propuneri privind căile și măsurile de asigurare a ne­cesarului de specialiști. S-a relevat însemnătatea și nece­sitatea intensificării eforturi­lor pentru asimilarea și dez­voltarea fabricației în țara noastră a calculatoarelor elec­tronice și altor echipamente moderne de calcul. Participanții au exprimat hotărirea lor de a depune toa­te eforturile pentru înfăptui­rea sarcinilor trasate de Con­gresul al X-lea al partidului în scopul perfecționării sis­temului informațional econo­mic. Luînd cuvântul in conclu­zie, tovarășul Nicolae Ceaușes­cu a apreciat rezultatele ob­ținute pe linia introducerii și aplicării tehnicii electronice de calcul în economia noas­tră națională și a indicat o­­rientările de bază pentru îm­bunătățirea și dezvoltarea ac­tivității In acest domeniu, co­respunzător cerințelor actuale și de perspectivă. Secretarul general al partidului a subli­niat necesitatea elaborării și promovării unei concepții u­­nitare în realizarea sistemu­lui național de informatică și conducere care să asigure le­gătura organică între infor­matică și decizie la toate ni­velele activității economice. Totodată, a recomandat ca în etapa imediat următoare să se asigure dezvoltarea unui nu­măr de centre de calcul te­ritoriale, puternice, capa­bile să răspundă prompt ne­voilor unităților economice. De asemenea, a relevat nece­sitatea unei mai bune coordo­nări a întregii activități din acest domeniu, creării unui ca­dru organizatoric corespunză­tor, care să permită­­ concen­trarea și folosirea rațională a tuturor forțelor în vederea realizării obiectivelor propuse. Secretarul general al parti­dului a arătat că accentul tre­buie pus, în primul rînd, pe informatica procesului de pro­ducție, pe rezolvarea efectivă, cu ajutorul calculatoarelor și ciberneticii, a problemelor pla­nificării și conducerii activi­tății productive, a aprovizio­­­­nării tehnico-materiale și des­­­facerii produselor. In conti­nuare, a subliniat necesitatea de a se realiza, cu ajutorul calculatoarelor electronice, conducerea proceselor de pro­ducție și gestiunea completă a cîtorva uzine importante, asi­­gurîndu-li-se dotarea cores­punzătoare, iar pe baza rezul­tatelor obținute să se treacă la extinderea și în alte între­prinderi. Tovarășul Nicolae Ceaușescu a atras atenția că în acest scop se impune lua­rea măsurilor pregătitoare a­­decvate. O deosebită impor­tanță va trebui să se acorde statisticii, căreia îi revine un rol primordial în realizarea sistemului informațional al în­tregii economii naționale. în ce privește pregătirea ca­drelor, tovarășul Nicolae Ceaușescu a indicat o serie de măsuri pentru formarea în continuare a necesarului de specialiști potrivit ritmului de dotare cu echipamente de calcul în anii următori, în a­­celași timp, a subliniat că toa­te cadrele cu munci de răs­pundere din economie, din a­­paratul de partid și de stat trebuie să-și însușească ele­mentele de bază ale informa­ticii moderne, pentru a putea folosi cît mai eficient avan­tajele acesteia în activitatea de conducere. Totodată, a ară­tat că, atît în construcția de mașini de calcul, cît și în in­formatică, este necesară inten­sificarea cercetării științifice proprii, aplicarea mai rapidă în practică a rezultatelor ob­ținute, studierea și valorifica­rea experienței avansate pe plan internațional, în lumina rolului crescînd pe care urmează să-l capete informatica în asigurarea pro­gresului economic al țării noastre, secretarul general al partidului a trasat sarcina ca, în vederea realizării sistemului național de informatică și con­ducere, să se elaboreze un program pe deceniul 1971— 1980, privind înzestrarea între­prinderilor și centrelor de calcul cu mașini și echipa­mente electronice, pregătirea cadrelor necesare; obiectivele prevăzute pentru perioada 1971—1975 vor face parte in­tegrantă din planul cincinal de dezvoltare a economiei na­ționale. Tovarășul Nicolae Ceaușes­cu a apreciat că în țara noas­tră s-a format un fond de ca­dre capabile să asigure intro­ducerea mai rapidă a informa­ticii în economie, că unind toate forțele de care dispu­nem, vom putea îndeplini în bune condițiuni obiectivele din­ acest domeniu de activi­tate. In încheiere, secretarul ge­neral al partidului și-a expri­mat convingerea că specialiștii în informatică își vor pune în­treaga pricepere și putere de muncă în slujba înfăptuirii importantelor sarcini ce le re­vin, contribuind astfel la pro­cesul general de modernizare a economiei naționale, la pro­pășirea patriei noastre socia­liste. Cu prof. univ. dr. Aurel NEGOCIOIU despre: Cursuri și manuale universitare începută In urmă cu puți­nă vreme în coloanele ziaru­lui nostru, discuția asupra stadiului editării cursurilor și manualelor universitare se cere să fie extinsă și la ni­velul altor instituții de în­­vățămînt superior din Cluj. Un popas la Universitatea „Babeș-Bolyai” ne-a prilejuit întîlnirea cu prof. univ. dr. Aurel NEGUCIOIU, prorector al Universității, care a avut amabilitatea să ne ofere un tablou complet asupra situa­ției acestor importante forme de instruire universitară în contextul vieții academice clujene, în speță la Universi­tate. — Este bine cunoscut — ne spunea domnia sa — rolul deosebit de important pe care îl îndeplinesc manualele, cursurile, îndrumătoarele în orientarea ideologică, infor­marea științifică a studenți­lor de la învățămîntul de zi, seral și mai ales de la în­vățămîntul fără frecvență, în­drăznim să spunem că elabo­rarea de manuale, cursuri și îndrumătoare la nivelul ac­tualelor exigențe teoretice, ideologice și pedagogice, con­stituie unul din momentele e­­sențiale ale procesului de mo­dernizare a școlii noastre su­perioare și una din îndatori­rile de căpetenie ale fiecărei catedre, ale fiecărui cadru didactic, de la lector la pro­fesor universitar. Ținînd sea­ma de semnificația majoră a editării de cursuri și manua­le, colectivele de catedre sînt preocupate în permanență de redactarea unor manuale de ținută care să corespundă in­tegral scopului pentru care au fost destinate. Concret, anul acesta în atelierele de multi­plicat ale Universității s-au editat 22 de cursuri, cu 6.615 pagini și în 10.064 exemplare. Avem în lucru (depuse la bi­roul de multiplicare) 18 cursuri pe care sperăm să le vedem împlinite litografic pî­­nă la sfîrșitul anului. Este a­­devărat că față de cele 66 de cursuri planificate a se mul­tiplica anul acesta ne aflăm încă în urmă. Despre cauzele acestor nerealizări voi vorbi însă numai după ce am să vă mai rețin atenția cu cîteva date statistice care, ce-i drept, deși nu sînt la zi (au fost în­tocmite la începutul lunii mai a. c.) spun multe despre si­tuația cursurilor de la Uni­versitate. Din cele 583 de dis­cipline cuprinse în planurile noi de învățămînt ale Univer­sității și Institutului pedago­gic de 3 ani, 285 sînt acope­rite integral cu cursuri și ma­nuale, 183 sînt acoperite par­țial, iar 115 rămîn neacoperi­te. Din cele 285 de discipline integral acoperite, 106 sînt a­­coperite cu cursuri și manua­le elaborate de cadrele di­dactice de la Universitatea noastră, 132 cu cursuri elabo­rate de cadre didactice de la alte instituții de învățămînt superior, și 42 cu manuale e­­laborate de autori din cele­lalte centre universitare și ca­dre clujene. In ceea ce pri­vește data apariției, la un număr de 48 de discipline in­tegral acoperite, cursurile și manualele au fost elaborate înainte de 1960, 180 între 1960 și 1965, și 117 între 1966 —1970. Considerăm că, pentru un număr de 251 de discipli­ne, manualele și cursurile ce le acoperă sînt utile pentru procesul de învățămînt, iar 34 sînt depășite. — Vorbind acum de nerea­lizări, care sînt cauzele care le-au generat? — Desigur că sînt în mare parte obiective, deși nu putem spune că n-ar exista și unele subiective. Intre primele aș cita cîteva. Intîi este vorba despre posibilitățile foarte scăzute în raport cu cerințele de dactilografiere ale biroului și atelierului nostru care constituie una din cauzele importante ale neîndeplinirii planului de multiplicare loca­lă. Dispunem de un singur aparat Xerox, care mai de­servește și alte instituții de învățămînt superior, cu ex­cepția Politehnicii, care, în­­cepînd cu anul acesta, a pri­mit unul. Acest fapt aglome­rează uneori. In afară de a­­ceasta, în atelier se mai e­­xecută și alte lucrări de lito­­grafiere absolut necesare des­fășurării procesului de învă­țămînt universitar și post-u­­niversitar. Capacitatea atelie­rului e încă mică, personalul încă restrîns. Mai avem defi­ciențe cu cerneala care nu în­totdeauna ni se expediază la timp. Un număr de manuale nu s-au putut edita și din alte cauze cum ar fi: trimi­terea autorilor pe un timp îndelungat în străinătate, transferarea unora dintre ei în alte sectoare de învăță­mînt sau îmbolnăvirea ori pensionarea autorilor. La u­­nele obiecte de învățămînt, programele au suferit restruc­turări, necesitînd și o modifi­care a­­­ cursului, și de aici o tergiversare în acțiunea de e­­ditare. Consemnînd aceste aspecte, nu putem trece cu vederea și neglijența unor conducători de discipline care au tot a­­mînat redactarea cursului, în­tîrziind nepermis de mult predarea, aglomerînd atelierul de multiplicat. Unii predau manuscrisele în ultima zi a anului și bineînțeles că acest Mihai MITEA (Continuare in pag. a lll­a)

Next