Făclia, ianuarie-martie 1971 (Anul 25, nr. 7510-7584)

1971-01-14 / 7519. szám

PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, UNIȚI­VA­ ORGAN AL COMITETULUI JUDEȚEAN CLUJ AL P.C.R. ȘI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEȚEAN Anul XXVII — Nr. 7519 Joi 14 ianuarie 1971 4 pagini 30 bani 17 MILIANE LEI DEPĂȘIRI DE PIAN Cu clteva săptămîni In ur­mă într-un grupaj de articole apărut sub titlul general An nou in codrii Apusenilor am relatat impresiile și observa­țiile noastre făcute în sectoa­rele de exploatare și indus­trializare a lemnului aparțină­toare U.E.S.S.-urilor Cluj și Huedin. Am încercat să alcă­tuim un tablou mai complet asupra activității, condițiilor de muncă și de trai ale muncito­rilor, tehnicienilor și ingine­rilor forestieri, avînd în vede­re începerea noului an fores­tier (început la 1 septembrie) și misiunea extrem de impor­tantă dar în același timp deo­sebit de grea și plină de riscuri — valorificarea celor peste 350 mii metri cubi de lemn doborît de vînturile și furtunile care sau abătut asu­pra acestei părți a țării în prima jumătate a anului tre­cut. Preîntîmpinarea infestării, arboretelor­ și conservarea lemnului în scopul folosirii lui ca lemn de lucru reclamă con­sumarea unui uriaș volum de muncă suplimentară. In aceste condiții, forestierii își desfă­șoară activitatea pentru apro­vizionarea unităților benefi­­ciare cu produse de lemn și creează condiții optime pentru îndeplinirea sarcinilor ce le revin pe primul an al cinci­nalului. La observațiile făcute, con­ducerea­­ Combinatului de ex­ploatare și industrializare a lemnului a dat un răspuns detailat, precizînd măsurile luate în vederea perfecționării planificării (începînd cu re­­soartele combinatului și termi­­nînd cu programarea activită­ții echipelor și brigăzilor din parchete), în scopul folosirii raționale a capacității de lu­cru a utilajelor și mecanisme­lor, organizarea mai judicioa­să a mijloacelor de transport (a parcului, auto propriu în special), îmbunătățirea condi­țiilor de viață a muncitori­lor etc. In răspunsul amintit se pre­cizează că pentru asigurarea funcționării fără întrerupere a funicularelor — capitol defi­citar al activității sectoarelor de exploatare — s-au obținut două grupuri de motoare de rezervă, piese de schimb și s-au confecționat că­rucioare de schimb (din lip­sa cărora funicularele au pier­dut multe ore de lucru), s-au procurat încă 30 de fierăstraie mecanice și piese de schimb pentru cele defecte. De aseme­nea, conducerea combinatului a organizat cursuri de califi­care pentru servanți de uti­laje, tractoriști și mecanici de încărcătoare frontale (I.F.R.O.N.). Parcul auto pro­priu aparținător Unității de mecanizare și transport fores­tier, în urma măsurilor luate, a transportat suplimentar, pînă la sfîrșitul anului trecut, 23.000 tone material lemnos, asigurînd cu materii prime fa­bricile de cherestea Valea Ie­rii, Beliș, Răcătău și Poieni. Astfel, stocurile pentru pro­ducția de iarnă a unităților de industrializare sunt asigurate. Se menționează în scrisoare că întreprinderea de transporturi auto, căreia îi revine o răs­pundere de seamă în trans­portarea materialului lemnos, a înregistrat o restanță de 32 124 tone. Astfel, programa­rea transportului se bazează în cea mai mare măsură pe parcul propriu. De altfel, cum Andrei VARGA (Continuare în pag. a lll-a) In serele Stațiunii horti-viticole — Cluj lor contracte perfectate fie întreprinderile românești de comerț exterior întreprinderile românești de comerț exterior au perfectat în­ acest început de an noi contracte comerciale de ex­port-import. Astfel, întreprin­derea „Geomin“ a încheiat un contract cu firma vest-germa­­nä „Fried Krupp G.M.B.H. Maschinen und Stahlbau“, în temeiul căruia partea română urmează să execute montajul unor excavatoare în cariere din R.F. a Germaniei. întreprinderea „Industrial­import“ a contractat cu între­prinderea sovietică de comerț exterior „Neftehimpromex­­port“ importul de utilaje, ma­te­riale diverse, documentația necesară, precum și piesele de schimb aferente unei instala­ții de albire a celulozei, cu o capacitate de 200 tone pe zi. Concomitent, partenerii sovie­tici vor acorda asistența teh­nică pentru montajul și pu­nerea în funcțiune a instala­ției. O serie de contracte semnate de întreprinderea „I.C.E.C.O.O.P.“ stipulează li­vrarea de covoare, valorînd mai bine de 1,2 milioane do­lari, unor firme din Belgia și R.F. a Germaniei. (Agerpres) ­Realizări ale industriei chimice Ca urmare a dezvoltării în ritm ascendent a producției, îmbunătățirii calitative și di­versificării acesteia, industria chimică se afirmă an de an cu o prezență tot mai conclu­dentă în exporturile țării. Astfel, în 1970 au fost livra­te în aproximativ 80 de țări de pe toate continentele, pro­duse chimice românești într-un volum cu circa 54 la sută su­perior celui din 1969 și de peste 2,5 ori mai mare decit în 1965. Drept urmare, pon­derea acestei ramuri in tota­lul exporturilor noastre a fost de 9,8 la sută, față de 7,1­ la sută In 1969 și de 6,5 la sută în anul premergător cincina­lului recent încheiat. Semnificativă pentru nive­lul actual de dezvoltare a chi­miei românești este cota ei­­ de participare, cu unele pro­duse, în exporturile mondiale. Astfel, țara noastră deține ac­tualmente în totalul exportu­rilor mondiale: la soda cal­cinată — 18 la sută; la car­bid — 14 la sută; la meta­nol — 6 la sută. De altfel, cele mai solicitate produ­se ale in­dustriei chimice pe piața in­ternațională au­ fost aceste chimicale, precum și soda caustică, carbidul, masele plas­tice, anvelopele, fenolul, sub­stanțele și preparatele farma­ceutice și altele. (Agerpres) Recordul traulerulu Miercuri a sosit în portul Tulcea traulerul românesc „Marea Neagră“, care se îna­poiază din cea de a 5-a cursă de pescuit oceanic, în care a­u parcurs 16 000 mile marine. Intr-o convorbire avută cu corespondentul „Agerpres“, Ni­­colae Simion, prin interme­diul stației de radio-coastă a portului Constanța,­comandan­tul navei, Victor Orbán, a pre­cizat că traulerul și-a îndepli­nit cu succes sarcina de a ex­ploata zone noi, bogate în pește. La 6 000 mile depărtare de țară, în apele internaționa­­ l Marea Neagră le ale Oceanului Atlantic, în dreptul coastelor Africii de Sud-Vest, „Marea Neagră“ a realizat plinul calelor în nu­mai 32 de zile de pescuit e­­fectiv, pescuind în total 1 250 tone de pește, cu o medie zil­nică de 39 600 kg, care consti­tuie un record pentru navele flotei noastre oceanice. După sosirea în portul de bază, pe traulerul „Marea Neagră“ a început activitatea de descărcare a celor 802 to­ne de pește congelat și 84 to­ne de făină și ulei de pește, în vederea pregătirii navei pentru o nouă călătorie de producție. (Agerpres) M ín Programul Național pen­tru extinderea lucrărilor de îmbunătățiri funciare, și gos­podărirea rațională a resur­selor de apă sunt stabilite­ sarcini deosebit de importan­te și pentru județul nostru în perioada 1971—1975. Pe baza prevederilor acestui program, unitățile agricole din județul Cluj au fost îndrumate­­ să înceapă încă din anul trecut o serie de lucrări de îmbună­tățiri funciare. Astfel, s-a reușit ca în cursul anului 1970 să se reali­zeze­­ acțiuni de îmbunătățiri funciare pe o suprafață de peste 11000 hectare, din care lucrări antierozionaale pe 8 600 hectare, îndiguiri și de­secări pe 2 700 hectare și a­­menajări pentru irigații pe 132 hectare. O preocupare deosebită în executarea lucrărilor de dese­cări au avut-o C.A.P. Jucu, Gădălin, Dezmir, Bonț, Min­­tiu, Gherlei, Suatu, Viișoara, Urca, Ceanul Mare, Frata, Boian, Bolduț precum și I.A.S.-urile Cluj, Apahida, Gherla, Dej, Cămăraș și Cim­­pia Turzii, care au reușit să redea în circuitul agricol im­portante suprafețe. Alte uni­tăți, ca C.A.P. Unguraș, Că­­șei, Cîțcău, Giula, Sava, Gea­ca, Suatu și Luncani au va­lorificat peste 2 000 hectare terenuri în pantă prin însă­­mînțări cu sparcetă și ghiz­­dei, în scopul prevenirii feno­menului de eroziune a solu­lui. Se evidențiază, de aseme­nea, realizările obținute de I.A.S. Cluj, Suceag, Apahida, Dej și Stațiunea experimenta­lă horti-viticolă Cluj, care, în ultimii ani au dat o folosin­ță superioară la peste 2 000 hectare terenuri în pantă, prin înființarea de plantații pomicole. Ca urmare a inundațiilor­ excesive din primăvara anu­lui 1970 și care au avut o se­rie de consecințe negative a­­supra terenurilor agricole și a centrelor populate, au fost întreprinse­­ acțiuni urgente pentru înlăturarea pagubelor produse de ape. Pentru stăvi­lirea alunecărilor de teren ca­re s-au declanșat foarte pu­ternic în unele zone, s-au exe­cutat canale, drenuri și cap­tări de izvoare, prin mobili­zarea populației și cu asisten­ța tehnică a specialiștilor. Au fost refăcute diguri pe o lun­gime de peste 2 600 metri, printre care pe 1 500 ml la a­­menajarea piscicolă a I.A.S. Cămăraș, 250 ml în zona Nirna-Bunești, 220 ml pe va­lea Borșei, 200 ml în valea Nadășului și în alte părți. Pe lîngă acțiunile de refacere a lucrărilor de apărare împo­triva inundațiilor s-au execu­tat noi lucrări de îndiguiri și apărări de maluri,­ în lungime de aproape 6 000 ml. Dintre acestea, pot fi amintite cele de pe Valea Arieșului în zo­na Poiana, pe 1 600 ml, pe văile Sălișca și Cîțcăului — 700 ml, pe Valea Sălătrucului, în zona comunei Chiuești, pe 500 ml, pe Valea Feiurdului, în zona comunei Jucu pe 800 ml, pe Valea Someșului Mic în zonele Sînicoara, Iclod și Livada, pe 700 ml precum și pe alte vă­i. Valoarea totală a lucrărilor de refacere și a celor noi realizate pentru a­­părări și consolidări de ma­luri se ridică la 3,2 milioane lei, din care lucrări in va­loare de circa 1,7 milioane lei s-au realizat cu contribu­ția populației. La realizarea lor au fost prestate peste 350 000 d­e muncă patriotică. Cu toate că în anul trecut s-au obținut unele rezultate bune pe linia lucrărilor de îmbunătățiri funciare, gospo­dărirea apelor și de apărare împotriva inundațiilor,­­ to­tuși acestea nu pot fi consi­derate decât un început față de volumul mare de lucrări ce se impune a se executa în viitor. De aceea, este necesa­ră o preocupare permanentă și mai insistentă pentru a se iniția acțiuni mai bine orga­nizate, prompte și expeditive, de a se întocmi documentații cu soluții simple și cu­ mai puțin costisitoare, folosindu-se la maximum toate forțele ca­pabile de muncă și mijloacele materiale locale. Programul Național privind acțiunile de îmbunătățiri fun­ciare și gospodărirea apelor pe perioada actualului cinci­nal prevede sarcini sporite a­­tît pentru lucrările finanțate de stat cit și pentru cele din credite și fonduri proprii ale unităților sau cu contribuția în muncă a populației. La­ Ing. Gh. SAMÎRGHIȚAN, directorul Oficiului de cadas­tru, proiectare și gospodărire a apelor Cluj (Continuare ia pag. a II­-a) Front larg de lucru acțiunilor de îmbunătățiri funciare și de gospodărire a apelor Tiber­iu CORNEȘANU despre­ SPORTUL­ Pin, ȘCOALĂ ȘI NECESITATE — Aș vrea să vă prezentați singur prin cîteva date bio­grafice... — In 1949, eram lăcătuș-me­­canic la Turnu Severin. Ju­cam fotbal la Metalul. Am fost trimis la facultatea mun­citorească, la Cluj. Doctorul Grigore Pașca m-a convins să urmez Institutul de educație fizică și sport. L-am absolvit în 1957. Timp de 4 ani am lucrat ca profesor de cultură fizică medicală la Clinica me­dicală I, sub conducerea acad. prof. univ. Aurel Moga. In urma unui concurs, am trecut ca asistent la Institutul poli­tehnic din Cluj, unde, din 1967, sînt șef de lucrări. — După cite știu, ați fost un pasionat sportiv care nu s-a rezumat doar la fotbal? — Da. Patru ani am fost portarul echipei naționale de hochei pe iarbă, doi ani — component al lotului național de atletism, avînd ca adver­sari la 800 m plat pe Sudri­­geanu, Vamos, Mihály, am fost, de asemenea, schior fon­­dist la categoria I. Cum s-ar zice, m­-am plimbat prin toate sporturile. — Explicația? —­ Am iubit foarte mult sportul. De multe ori n-am știut ce să aleg. Am vrut să fac totul. Am iubit sportul pentru că el înseamnă viață, sănătate, inedit. — Sportivul Corneșanu, ca­re a prețuit atît de mult sportul, a devenit autor de cărți... — Da. Așa este. Tocmai ca să nu-mi trădez pasiunea vie­ții. Mi-am creat treptat o cu­legere de exerciții pentru cul­tura fizică medicală. Le-am organizat, completat și, în ce­le din urmă, am­­ propus edi­turii o carte. Am debutat ca autor­ și 1961. — Ce cărți poartă semnătu­ra dumneavoastră? — Exerciții și jocuri cu bas­toane — 1961. Culegere de exerciții pentru pregătirea fi­zică a tineretului școlar — 1967. Exerciții și jocuri apli­cative pentru școlari — 1970. La aceste cărți, se adaugă alte lucrări de pedagogie și istorie a sportului. Am elaborat, îm­preună cu ing. Radu Muntea­­nu, două aparate pentru de­terminarea reflexelor și forței musculare. — Ce pregătiți? — Oameni de seamă des­pre educație fizică și sport (Reflexii, maxime, citate). Deci, o culegere. — Aveți două exemple din culegere la îndemînă pentru noi? — Da. Cu plăcere. IULIU HAȚIEGANU: „O națiune se perpetuează in prima linie prin vigoarea integrală a tru­pului și sufletului. Această vigoare se consacră și sporește prin educație fizică“. LUCIAN BLAGA: „Copilul unde: înțe­lepciunea și iubirea mea e jocul. Tînărul cintă. Jocul și înțelepciunea mea-i iubirea. Bătrînul tace. Iubirea și jocul meu e înțelepciunea". — Spuneați că vă preocupă și istoria sportului? — Da, încerc, împreună cu Nicolae Cordoș, să conturăm o istorie a educației fizice și sportului în Transilvania. — Ce a însemnat sportul pentru dumneavoastră? — La început a fost o plă­cere, apoi o școală care m-a format ca om și, în cele din urmă, o necesitate. Sportul te ajută să-ți formezi un ca­racter complet, robust, sănă­tos să iubești și să cunoști vic­toria și arta de a trece peste înfrîngere. —■ Ce puteți spune, ca au­tor de cărți, ca șef de lucrări, despre sportul școlar și uni­versitar? — Totul sau nimic. Am niște păreri, niște concluzii,­­ca urmare a unor îndelungi V. I. (Continuare în pag. a lil­ a} ȘTIRI TURDE­­E SEMNE DE BUN AUGUR Prima decadă din acest an a însemnat, pentru ma­joritatea întreprinderilor tur­­dene, primele rezultate fru­moase obținute in lupta pentru ridicarea calitativă a întregii activități econo­mice. Consemnăm cîteva. 860 tone de ciment peste plan Cimentiștii, continuînd frumoasele lor tradiții în ce privește îndeplinirea exem­plară a sarcinilor de plan, au înscris pe agenda între­cerii socialiste succese fru­moase. Ei au dat peste pla­nul celor 10 zile 860 tone ciment, 75 tone var, 98 to­ne ipsos, ș.a. Printre evi­dențiați ii amintim pe Ion Buglea, Vasile Bordea, Ni­­colae Cojocaru și alții. Producție suplimentară în valoare de 165.000 lei Chimiștii, la rindul lor, luînd un demaraj puternic, au reușit ca printr-o mai judicioasă folosire a insta­lațiilor și a timpului de muncă să realizeze o pro­ducție suplimentară in va­loare de 165 000 lei. Pe sortimente au fost înregis­trate depășiri la sodă caus­tică — 32 tone, p.c.v. — 7 tone, clorură ferică — 7 tone. Sticlărie de calitate Nici sticlarii nu s-au lă­sat mai prejos. Graficul de producție pe prima decadă a înregistrat următoarele depășiri: 102 la sută la producția globală, 102,5 la sută la producția marfă, iar la fizic, in mii bucăți — 114,6 la sută. Așadar, chiar din prima decadă, un start bun, re­zultate pe măsura vredni­ciei și tot atâtea semne de bun augur pe frontul ma­terializării mărețelor obiec­tive din cincinalul în curs. I. CODREANU Fabrica de sticlărie Tur­da. Atelierul școală. Eleva Șchiopu Eugenia din anul III, într-o oră de practică In atelierul de pictură. Pentru o satisfacere mai bună a consumatorilor O GAMĂ DIVERSIFICATĂ DE PRODUSE NOI In contextul evoluției acce­lerate, dar armonioase în a­­celași timp, a economiei na­ționale, industria alimentară a realizat, cu precădere în ultimii ani, succese remarca­bile, care au permis, printre altele, creșterea în 1970 de 5 ori a producției raportate pe un locuitor față de anul 1950. Este demn de subliniat că în cincinalul pe care l-am înche­iat cu succes, industria ali­mentară s-a preocupat de ri­dicarea eficienței economice, de diversificarea și îmbunătă­țirea calității produselor, creînd în același timp, con­diții pentru îmbunătățiri și mai substanțiale in actualul cincinal. In prezent, eforturile în această ramură a econo­miei naționale se îndreaptă, conform sarcinilor stabilite de Congresul al X-lea al Parti­dului Comunist Român, spre reutilare și­ modernizare, lăr­girea gamei sortimentelor în care factorii nutritivi să fie dozați în așa fel încît să co­respundă cît mai bine modu­lui tradițional de procurare a surselor energetice. Aceste tendințe sînt vizibile și la Industria laptelui din Cluj, despre a cărei activita­te și realizări vrem să vă in­formăm astăzi prin interme­diul tovarășului Ion MICLEA, inginer-șef. — Puțini clujeni știu, cred, că fabrica de produse lactate, inaugurată în 1952, moderni­zată și extinsă intre timp de mai multe ori, face față destul de greu cerințelor sporite a­­le consumatorilor și că pen­• Interviu cu Ion MICLEA, inginer-șef la Industria laptelui Cluj •­tru satisfacerea acestora se transportă zilnic, nu fără e­­forturi, o serie de produse — iaurt, sana, brînză de vacă — de la Turda... — Intr-adevăr, așa este. Da­că în anul 1960 existau în orașele județului capacități de prelucrare zilnică a cel mult 50 000 litri lapte, în anul ca­re a trecut capacitatea dez­voltată a ajuns la 110 000 li­tri, insuficientă însă. Feno­menul este explicabil, dacă avem in vedere că n­umai populația Clujului solicită zilnic 46 000—50 000 litri lap­te de consum, 10 000 borcane cu iaurt și sana, 1 500 kg brîn­ză de vacă, peste 200 kg unt. — Ca să nu mai vorbim de o serie de produse proaspete, pe care le livrați în țară și chiar peste hotare, de cerin­țele care in anii următori vor fi, indiscutabil, mai mari. Cum le veți face față? — Noul cincinal facilitează, prin investițiile ce ne-au fost alocate, capacități de produc­ție noi. Anul acesta, de pil­dă, va intra în funcțiune o fa­brică de brînzeturi și pro­duse proaspete la Huedin, o secție de brînzeturi fermen­tate la Țaga și un centru de cașcaval la Gherla. Tot în anul acesta va începe con­strucția unei noi fabrici de produse lactate la Cluj, cu o capacitate zilnică de 100 000 litri lapte, 8 tone unt și 8 to­ne înghețată. Fabrica va fi dată în folosință la sfîrșitul anului 1972.­­ In contextul acestei dez­voltări, mărimea gamei sorti­mentelor, diversificarea lor, îmbunătățirea conținutului nu­tritiv vă oferă largi posibili­ traian BARA (Continuat* In pag. a lll­a) m mm Prețuirea colectivului Cu cîteva zile In urmă, tov. Augustin Inocan, directorul general al Combinatului de sticlă Turda, a ieșit in pensie. Colectivul, in mpijlocul căruia a muncit 14 ani, a ținut să-și manifeste, cu această ocazie, stima și prețuirea purtată de-a lungul anilor conducătorului lor. Felicitindu-l pentru îndelun­gata sa activitate, ing. Ion Ve­­deanu, prim-secretar al Comi­tetului municipal de partid, primar al municipiului Turda, a spus, printre altele: — Îl cunosc pe tov. Inocan încă de pe vremea cind era la conducerea oțelarilor din Cîmpia Turzii. Atunci, ca și acum, tovarășul Inocan, a muncit cu abnegație, cu răs­pundere, făcînd dovada cali­tăților sale de bun organizator și conducător, de comunist. Colectivele pe care le-a con­dus de-a lungul anilor, au ob­ținut succese de seamă în rea­lizarea sarcinilor de plan, fapt­ pentru care noi îl felicităm și­­ dorim ca și de acum încolo să nu ne uite. Ceilalți sticlari care au mai luat cuvintul, dintre care îi amintim pe tov. Ion Tom­a, di­rectorul financiar al Combi­natului, Ion Jarca, vechi sti­clar, Heller Nicolae, directorul școlii profesionale, au avut nu­mai cuvinte de laudă la adre­sa tov. Inocan, care i-a înțe­les, i-a ajutat și sprijinit in activitatea lor zilnică. — Vă mulțumesc pentru cu­vintele frumoase adresate. Vreau să subliniez, a spus tov. Inocan, că fără d-voastră, fă­ră ajutorul neîncetat al co­muniștilor, nici eu și nici co­lectivul pe care l-am condus, nu puteam realiza atâtea lu­cruri frumoase. Ies acum in pensie. Dar n-am să vă uit. De altfel ră­­mîn pe mai departe în orga­nizația d-voastră de partid. Oricând va fi nevoie de ajutor, mă ofer să-l dau colegilor mei dragi de atiția ani... Ion CORDOȘ HlüfflillllÉl CONTRASTE Privesc acum pe geam pustiul mohorit al iernii ne­­decise de afară și mă fiară amintirile, îmi place chiar în asemenea clipe de liniște și visare să-mi aduc aminte de colțul acela românesc nu­mit Delta Dunării. E un colț de lume fierbinte și ferme­cător, misterios și irezistibil ca o dragoste... Am coborît pe panglica de asfalt, ce străbate stepa do­brogeană, pînă la Murghiol. Am ajuns într-o amiază cal­dă și copleșitoare de august. Lipoveni bărboși, cu o anu­me blazare pe chipurile lor din alte vremuri, dormitau lîngă lotci, privind lumea printre gene. Ne-am urcat în lotci, lăsîndu-ne în seama lor. Abia atunci le-am vă­zut mușchii, ca niște pești, mișcîndu-se alene. Vîsleau cu simplitatea și ușurința cu care noi ne aprindem o ți­gară. De îndată ce s-au des­prins de țărm, coborînd pe ape, aveam în față alți oa­meni. Ochii lor priveau alt­fel, vedeau altfel. In acel vai de păsări și de ape, totul era fascinant, grandios. La un moment dat, apa a dis­părut și noi pluteam cu lot­ca pe un cîmp de nuferi. A­­poi am intrat în lumea stu­fului pe niște alei de apă ca­re o brăzdau ca niște străzi. Din cinci în cinci, zăream grinduri și cițiva porci scurmînd, plini de noroi. „Stau aici de primăvara pînă toamna cind vin oamenii și-i iau acasă“ — îmi spune lipo­veanul care vîslește. In răs­timpuri, el bea apă minerală dintr-o sticlă ce-o ține la umbră, pe fundul lotcii. Al­teori, și aici fac o mare des­coperire, el ia cu lopata cît un făraș, apă din Dunăre și bea cu poftă molipsitoare. »Bem cîte 4—5 litri de apă pe zi, vara, e cald, altfel nu se poate“ — spune el. Nu pot să nu-l întreb dacă nu e dăunător pentru sănătate. „De 60 de ani, de cînd mă știu, și eu și copiii și frații m­ei am băut numai apă din Dunăre și nici unul n-am pă­țit nimic“. Pe lîngă noi tre­ce o lotcă mare, plină cu gheață pentru cherhanale. Oamenii se cunosc, schim­bă două vorbe, apoi lipovea­nului din lotca noastră i se aruncă o bucată de gheață. Rupe din ea mici bucăți, ia cu o lopățică apă din Dună­re, pune o bucățică de ghea­ță și, după un timp, bea cu o poftă extraordinară. Cu noi e și un medic, îl întreb: „Ce zici, doctore?“ Doctorul se miră, tace, parcă vrea să spună: „Așa ceva nu există“. Mă gîndesc la lipoveanul acela acum cînd noi tușim și ne luptăm cu gripa, cumpă­­rîndu-ne vitamine și tot res­tul de pastile și fiole, îl in­vidiez pentru cura lui de aer și de soare din f­iecare vară și chiar pentru cele zece ore zilnice de vîslit... Viorel CACOVEANU r\ XV

Next