Familia, 1970 (Anul 106, nr. 1-12)

1970-06-01 / nr. 6

de la dunăre la sena Cu aceste cuvinte ale unui inspirat imn, pașoptistul și vizionarul Alecsandri cîștiga laurii unui premiu acum mai bine de un secol în Franța enciclopediștilor și a lui Voltaire, a lui Rousseau și a iacobi­nilor, a lui Balzac și Stendhal, Baudelaire și Hugo, Zola și Proust, Malraux și Camus, Sartre și Garaudy, în Franța eternă a ideilor gene­roase și a rațiunii clare și distincte. Pe atunci, România oropsită era cenușăreasa ginții latine. Astăzi, șeful statului român, președintele Nicolae Ceaușescu, simbolizînd un întreg popor care își făurește o viață nouă, tot mai bună, a pășit pe solul Franței, înconjurat de prestigiul și stima pe care o conferă o majoră politică pusă în slujba păcii și cooperării internaționale, în serviciul progresului și civilizației umane. Intre România și Franța există o anumită comunitate de origină și limbă. „Se pare — spunea în acest sens tov. Nicolae Ceaușescu — că ceea ce istoria a decis s-a dovedit corespunzător și intereselor po­poarelor noastre, deoarece de-a lungul secolelor nu o dată popoarele român și francez s-au găsit alături." Dacă raporturile culturale franco— române sînt străvechi, legenda atribuindu-i lui Ronsard o obîrșie danu­biană, comunitatea de destin între România și Franța este și ea veche, cimentată prin lupte, suferințe, speranțe și bucurii comune. In ultimul război mondial România s-a regăsit în aceeași tabără cu Franța, în frontul coaliției antifasciste, în frontul idealurilor nobile și umaniste ale justiției sociale, ale libertății și demnității omenești. Timpurile prezente nu marchează numai emanciparea progresivă a națiunilor și omului de sub jugul tuturor servituților milenare, nu con­stituie numai era unei uluitoare revoluții în domeniul cercetării științi­fice și a extraordinarelor ei aplicații tehnice. Epoca de față înseamnă și atmosfera tulbure și plumburie a unor primejdii necontenite, în­seamnă focare belice și agresiuni, tentative de­ a substitui puterii ade­văratei justiții, falsul drept al celui mai puternic. In acest context,, vizita președintelui Consiliului de Stat, Nicolae Ceaușescu, în Franța, reprezintă un aport pozitiv în perspectiva ameliorării și destinderii relațiilor internaționale, a lichidării focarelor de război, a înlocuirii argumentului forței iraționale prin forța argumentului bazat pe rațiune.. Deși, România și Franța au sisteme social-politice și economice dife­rite, între cele două țări, cum s-a vădit și acum, există similitudini dacă nu chiar uneori identitate de poziție, în multe probleme ale com­plexei vieți interstatale contemporane. Ambele țări și-au așezat ca temelie a politicii lor internaționale respectul sacrosanct al indepen­denței și suveranității altor state, dreptul inalienabil de a-și hotărî singure destinul fără ingerințe externe, recunoașterea egalității tuturor statelor, indiferent de arie geografică, criteriu demografic sau potențial economic, dorința arzătoare de pace și de largă cooperare între na­țiuni. Acestea sunt unicele premize realiste ale păcii statornice, ale evitării unei conflagrații cu incalculabile consecințe destructive. In această constelație politică, a avut loc atît vizita­tov. Nicolae Ceaușescu în Franța cit și vizita generalului de Gaulle în România. In același context, se desfășoară cooperarea bilaterală româno—franceză, care prin revelatoriile cuvinte rostite zilele acestea de Nicolae Ceau­șescu și Georges Pompidou a dobîndit valoarea unor relații exemplare, menite să conlucre nu numai la interesele reciproce ale celor două popoare, dar și în vederea securității europene și asigurării unui pacific climat de stimă reciprocă pe arena mondială, în vederea reglementării pașnice a problemelor litigioase și a renunțării la folosirea forței. De la Dunăre la Sena, prietenia franco—română s-a cimentat și mai statornic! Fie ca toți factorii responsabili ai lumii contemporane să asculte de glasul lucidității și al rațiunii, glas care a prezidat discuțiile ro­mâno—franceze! România socialistă, suverană și independentă, este oricînd dispusă să întindă o mină amicală tuturor acelora, care dorind sincer pacea și­­colaborarea multilaterală, sunt gata să stabilească cu țara noastră paș­nice raporturi în numele înaltelor principii juridice internaționale, pe care noi le promovăm neabătut, în numele progresului și civilizației*, spre mai marea glorie a Omului triumfător! FAMILIA INUNDAȚIILE Priveam totul retrospectiv. Priveam totul de la o oarecare distanță fața de focarul inundațiilor din alte județe și grija noastră cotidiană avea două țeluri mari: cum să le dăm un ajutor mai substanțial, cum să ne organizăm producția pentru a creia plusuri cît mai mari, plusuri compensatoare pentru economia națională grav păgubită cînd, deodată, năpasta apelor revăr­sate s-a abătut și peste capul nostru al bihorenilor. Ploile abundente din prima decadă a lunii iunie au umflat peste firesc apele Crișurilor, ale Bere­­teului, văilor locale, valurile revărsîndu-se peste ogoare și localități, scu­­fundînd în bulboane munca omului, casele și bunurile agonisite cu trudă și vrednicie. Virgil LAZĂR (continuare în pag. 5) PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, UNIȚI-VĂ!

Next