Familia, 1866 (Anul 2, nr. 1-44)
1866-09-18 / nr. 30
Foia enciclopedica si beletristica cu ilustratiuni, pe Jul.—Dec. unu galbenu si diumetate. Cancelari’a redactiunei Strat’a morarilor Nr.10. unde sunt a se adresa manuscriptele si banii de prenumeratiune. Epistolele nefrancate nu se primescu si opurile anonime nu se publica. II cursi anualu.5 ' PEST’A ,i^se ’n ^e"care septemana odata, adeca dominea’a 18130 sept. 1866. contienendu o cola si diumetate, Pretinla pentru Austria pe Jul. - Dec................................4 fl. — pe Jan.—Dec...............................8 fl. — cr. Pentru Romania Nr. 30. Alu dîlei splendidu rege in haina de porfire închina capulu mândru pre purpurinulu patu . . . Eu stau pre o culmitia si cautu cu geluire Acuşi la munţi, la codri, acuşi la campulu latu, Si candu me uitu eu astfelu, de ce in ochii mei Sclipescu ca si argintulu torinti de bulbucei ? Ochiiorii mei acuma sunt doua isvorele Din carii curgu perae pre valea, ce-i dîcu sinu, Nu-su reci ale loru valuri si-ale loru picurele Ci suntu ferbinti ca ferulu, ce arde ca si-unu chinu; Me arde, oh me arde! ... de ce atât’a, plânsu ? Nu am eu resistintia? ... ce chinuri m’au ajunsu ? Nu! . . . totu voiu plânge, plânge, câci prin amurgulu serii Eu vedu unu plaiu, ce-mi pare asie de cunoscutu: Asie e, e scump’a-mi tiera, pamentulu desfetârii, Si loganulu celu dulce, in care fui nascutu. Si vai ursita crunta! eu treba se merumpu De bradu-i maternale, de bradiulu ei celu scumpu. Se plecu, se plecu departe, se lasu o tierisiara, Si ’n dens’a ce-am pre lume mai dragu si mai iubitu. Se me despartu de aur’a ce salta si ce sbara le Inbalsamandu prin codri, prin pratulu infloritu. Se parasescu eu tote . . . amaru, amaru destinu! Se ratecescu prin lume ... se fiu unu pelegrinu . . . In laturi nóapte negra, cu-aripele-ti cetiose! In laturi! Lasa-mi plaiulu, o ! lasa-lu desvelitu ; Ca se-mi privescu colib’a, colib’a simplicióasa, Si hornu-i ce se ’naltia prin aerulu iubitu; Se le mai vedu eu tote . . . apoi, apoi se plecu Departe ’n strainetate, in tiermu uritu si secu. Asid, asie luniiia, tu fiica alba, blanda A noptii, iesi, te 'naltia si pune-te pre tronu, Apoi de-acolo-ti versa lumin’a ta plapanda Pre loculu meu natale, pre dalbu-i prisonu, — Se le mai vedu eu toate . . . apoi se me ’ndepartu De ceriulu tierii mele, de sinu-i delicatu . . . O patria iubita, o drag’a mea Crisiana, Ce falnicu, maesteticu mi pare chipulu teu; Sarutu-ti faci’a bela, acea facia romana, Sarutu-ti sinulu mândru, ca ’naltulu empireu. Sarutu-ti-le tóte . . . câci scie Domnedieu, Mai sarutâ-te-’oiu inca si mai vede-te-’diu eu ? ! 30