Familia, 1866 (Anul 2, nr. 1-44)

1866-09-18 / nr. 30

Foia enciclopedica si beletristica cu ilustratiuni, pe Jul.—Dec. unu galbenu si diumetate. Cancelari’a redactiunei Strat’a morarilor Nr.10. unde sunt a se adresa manuscriptele si banii de prenumeratiune. Epistolele nefrancate nu se primescu si opurile anonime nu se publica. II cursi anualu.5 ' PEST’A ,i^se ’n ^e"care septemana odata, adeca dominea’a 18130 sept. 1866. contienendu o cola si diumetate, Pretinla pentru Austria pe Jul. - Dec................................4 fl. — pe Jan.—Dec...............................8 fl. — cr. Pentru Romania Nr. 30. Alu dîlei splendidu rege in haina de porfire închina capulu mândru pre purpurinulu patu . . . Eu stau pre o culmitia si cautu cu geluire Acuşi la munţi, la codri, acuşi la campulu latu, Si candu me uitu eu astfelu, de ce in ochii mei Sclipescu ca­ si argintulu torinti de bulbucei ? Ochiiorii mei acuma sunt doua isvorele Din carii curgu perae pre valea, ce-i dîcu sinu, Nu-su reci ale loru valuri si-ale loru picurele Ci suntu ferbinti ca ferulu, ce arde ca si-unu chinu; Me arde, oh me arde! ... de ce atât’a, plânsu ? Nu am eu resistintia? ... ce chinuri m’au ajunsu ? Nu! . . . totu voiu plânge, plânge, câ­ci prin amurgulu serii Eu vedu unu plaiu, ce-mi pare asie de cunoscutu: Asie­ e, e scump’a-mi tiera, pamentulu desfetârii, Si loganulu celu dulce, in care fui nascutu. Si vai ursita crunta! eu treba se me­rumpu De brad­u-i maternale, de bradiulu ei celu scumpu. Se plecu, se plecu departe, se lasu o tierisiara, Si ’n dens’a ce-am pre lume mai dragu si mai iubitu. Se me despartu de aur’a ce salta si ce sbara le Inbalsamandu prin codri, prin pratulu infloritu. Se parasescu eu tote . . . amaru, amaru destinu! Se ratecescu prin lume ... se fiu unu pelegrinu . . . In laturi nóapte negra, cu-aripele-ti cetiose! In laturi! Lasa-mi plaiulu, o ! lasa-lu desvelitu ; Ca se-mi privescu colib’a, colib’a simplicióasa, Si hornu-i ce se ’naltia prin aerulu iubitu; Se le mai vedu eu tote . . . apoi, apoi se plecu Departe ’n strainetate, in tiermu uritu si secu. Asid, asie luniiia, tu fiica alba, blanda A noptii, iesi, te 'naltia si pune-te pre tronu, Apoi de-acolo-ti versa lumin’a ta plapanda Pre loculu meu natale, pre dalbu-i prisonu, — Se le mai vedu eu toate . . . apoi se me ’ndepartu De ceriulu tierii mele, de sinu-i delicatu . . . O patria iubita, o drag’a mea Crisiana, Ce falnicu, maesteticu mi­ pare chipulu teu; Sarutu-ti faci’a bela, acea facia romana, Sarutu-ti sinulu mândru, ca ’naltulu empireu. Sarutu-ti-le tóte . . . câ­ci scie Domnedieu, Mai sarutâ-te-’oiu inca si mai vede-te-’diu eu ? ! 30

Next