Familia, 1870 (Anul 6, nr. 1-52)
1870-11-08 / nr. 45
Beletristica, sciintie, arte, vietia sociala, moda. Totu-odata organulu publicatiuniloru „Societăţii pentru fondu de teatru nationalu.“ Va esi in fia-care domineca , cu portrete si alte ilustratiuni, ca premiu se dau tablouri pompose. La fia-care numeru se alatura o cola de romanu. Pretiulu pentru Austri’a pe jul.—dec. 5 fl. pentru tablou 80 cr. Pentru Eomani’a pe jul.—dec. unu galbenu, pentru tablou trei sfanţi. Prenumeratiunile se potu face la tote postele. Pentru Eomani’a in librari’a dloru Socecu et comp. in Bucuresci. Pest’a domineca 18|20 nov. Nr. 45. Cancelari’a redactiunii Straj’a Dunărei Nr. 3, unde sunt i se adresa manuscriptele si banii de prenumeratiune. Anulu VI. 1870 Cosmopolitismului si natiunalismulu in literatura. — Dialogu intre doi amici. — — Cari sunt cărțile, a caroru cetire e a se preferi ? intreba A. pe amiculu seu. — Acést’a atârna de la aplicarea naturala a fiacaruia si de la feliurimea gusturiloru. Unor’a li place poesfia, altor’a istori’a , filosofi’a, romanele seu altfeliu de cârti. — Dar nu ast’a voiam sa intrebu. Candu ai cetitu o carte, ori in ce ramu alu literaturei, care e semnulu caracteristicu, după care judeci de e buna séu rea ? Sciu eu, ca unora li place stilulu frumosu, alții cerca înainte de toate idei sanetoase si ratiunamente juste, far’ a lua multa seama de limb’a in care sunt scrise. Aceste sunt bune, si sunt de doritu in orice scriere. Dar eu cugetu, ca este unu criteriu esentialu, care inaltia pretiulu unei scrieri, si după care se cunosce superioritatea sa. — Si care e parerea ta in vederea acestui criteriu ? — Stim siguru, ca aceea si e si parerea ta. După mine sigilulu neperitoriu alu unei cârti bune este umanitatea. O carte nu poate fi binefacatoria si salutaria, déca autoriulu ei nu se va fi adapatu la isvorulu viu alu evangeliului umanu, déca nu va avé cugetarea si cultulu umanitatii in anim’a sa, si déca in orele candu a scrisu nu se va fi incaldatu la lumin’a dulce a acestui santu idealu. De ai stersu o lacrima candu ai lasatu o carte din mana, deca cetirea ei ti-a causatu o palpitare de anima, si ti-a desceptatu unu simtiementu generosu , de iubire, de compătimire, de simpatia, seu de junctia si de curagiu, deca-ti simți pieptulu mai usturatu si mintea mai senina, deca te simti mai libera in urma unei lecture, atunci acea carte e buna. Pentru ca o carte buna, ca ori ce fructu alu muncei omenesci, ca ori ce creatiune, dar mai alesu creatiunile literarie si artistice, sunt o eliberare , atâtu pentru autorii loru, câtu si pentru acei ce le gusta. — E bine, intielegu, dar pentru stilu nu trebue a tiené nici o séma? — Din contra, eu cugetu , ca e o strinsa legătură intre form’a seu stilulu si intre materi’a seu fondulu unei scrieri. Precum frumuseti’a nu e decâtu strălucirea adeverului, asemenea o limba eleganta, armonioasa, simpla si naturala este vestmentulu celu mai demnu alu unei bune cugetări. Cugetările cele mai bune, n’au aceeasi tarla, pierdu din valoarea loru, candu sunt imbracate intr’o limba unita. Sti-