Familia, 1875 (Anul 11, nr. 1-52)
1875-02-23 / nr. 8
86 Toamn’a grabnicii le urzesce, Le ’mpletesce, nevedesce, Si cu toate la unu locu Ea-si lucredi-o ’nvelitoare, Ca se mearga ’n siedietoare Si se ie parte la jocu. Et’o in camasia alba, Cu lefti mari lucindu in salba, Mari câtu ochii sei caprii. Trist’a orn’o pizmuesce Si prin neguri o pândesce Descantandu vrăjitorii. El Romanulu cu dragu spune : „Domne ! fu inc’ o minune! Scoate-o fata ’n calea mea, Ca si Tomn’a harnica Si de sufletu darnica, Se-mi făcu traiulu meu cu ea !“ (Convorbiri lit.) V. Alesandri. Cu n u n ’ a. — Novela poporala. — (Urmare.) II. După intelnirea lui Florea cu Anitia la o septemana a fostu San-Saenele, (serbatóarea Sântului Ioanu in 24 juniu,) diu’a de multu asceptata si dorita. In preser’a serbatóarei toate fetele si toti copiii din satu mergu afara la campu pe iertacue si culega flori galbene asie numite: San- Saene, din cari impletescu pentru fiacare membru alu familiei cununa si o svîrlu pe casa, din care apoi deducu noroculu seu moartea fiacaruia. Era pe la santîtulu soarelui si pe deasupra satului Valea-lunga, pe iertaare se afla o multime de fete si de copii, cari culegeau flori de San-Saene. Acolo era si Anitia. Intr’o grupa petreceau cinci fete mai mari, fiacare câte cu unu manunchiu de flori in mana; in depărtare mai multe fete mici si copii culegeau flori, intre vorbe si risuri vesele. Fetele cele mari cleveteau si faceau critica asupra fetioriloru ... si si faceau planuri despre viitoriu. In depărtare o feta nalta si subțire culegea in mersu câte o floare si tienea dreptu spre grupa. Ea se apropia de celelalte fete mari cantandu in unu tonu veselu doin’a: Câte flori sunt pe razoru, Toate striga se me ’nsoru : Numai un’a, cea din lazu, Mi-dîce se me mai lasu !... — Dieu lasa-te, — strigă Irina din grupa, — o féta bruneta, — că Petrea inca n’a esîtu de la catane, si pana atunci trebe se ascepti. — Dar cum să nu asceptu după meteleulu acel’a, care nu-i bunu numai de aperatu holdele, — dise ea, — voiu vedé eu mintenu ce mi-a aretu cunun’a ? — Dreptu ai, — o intrerupse Anitia, — de cu sora, la toate n-a aretu cunun’a, că avemu norocu si candu ne-omu mărită? — Apoi tu Anitia si fara cununa poți sei, cât’ei marita si-i fi, doamn’a invetiatoreasa, — i respunde Irina cam in batjocura. — E dreptu, că dlu invetiatoriu m’a petîtu, dar pentru aceea si eu potu remané féta in peru, — respunde ea cam mâhnita. — Dar de te-ar peti Florea, sciu că nu ai remané, — observă alfa. — Nu dieu, — respunde in loculu ei Todosia, cu unu tonu acru seriosu, — că fetioru ca Florea nu este in siepte sate! — De frumosu, e frumosu si harnicu, dar e saracu, — replică era alfa, — sciu că pana lumea nu va prinde câte trei boi de o lăture in brazda, că precum se vorbesce si-a perdutu pîr’a cu domnii si i-oru lua mosi’a; apoi va fi unu serantocu. Pe Anitia scirea acést’a a lovitu-o ca fulgerulu, dar s’a silitu a-si ascunde suprinderea, ca celelalte fete sb nu o cârtesca. A sciutit ea, că impregiurarea acest’a inca va fi unu motivu , — ca tatalu seu sb nu o dee după Florea. — Dar tu Todosia ce cugeti; Tóderu ascepta-va aretarea cununei ? — o intrebă un’a. — Ori va ascepta, ori nu, mie nu-mi pasa ; că Toderu me iubesce si me ominesce... apoi mane e serbatoare, — continuă vesela, — si sciu ca numai pe mine me-a joca. Da si eu i-oiu face o peana in peleria, din cele mai frumoase flori ce am in gradinatia. — Sermanulu Toaderu, — observă Irina cea batjocoritoaria, — i vei face eiuha ! — Ciuha da, dar vi-aru place vone, ca sb fiți holda, si duda ca elusefaca in bratiele voastre, — li duse ea cu ironia. — Hm, hm, cum sb nu ne placa! — respunsera toate deodata, vatamete de cuvintele FAMILIA. Anulu AI