Familia, 1880 (Anul 16, nr. 1-100)
1880-02-14 / nr. 13
BUDAPESTA ■ 114 Februarie st. v. •*■26 Februarie st. n. 1 a esi joi’a si duminec’a. Redacţiunea: Strada arborelui verde nr. 13.II. 13. XXTJL XVI. lî SO. Frelîul pe unu anu 10 fl. Pe 7s de anu 5 fl.; pe */* de anu 2 fl. 70 cr. Pentru Români’a 2 galbeni. 11 Barbu Strimbii în Evropa. — Romanu originalu cu ilustrațiuni. — (Urmare.) Si Almadina, fara se scia ce face, se asiedia ierasi pe scaunu, vis-â-vis de Barbu. El relua vorb’a:— Se presupune cu dara, câ vei putea face toate precum ai dusu. Dar deca, cu toate aceste nu vei pute împedeca cununi’a, ce folosu vei ave din sandalul produsu ? — Nu voiu putea împedeca cununi’a ? Dar cum se nu ? ! Mireas’a va ieșind, confusiunea va fi mare și ceremonia de siguru se va întrerumpe. — Te însieli, câci voiu îngriji de timpuriu se fia îndemâna niște omeni, cari se te petreca cu atențiune, și în momentul în care ai începe se vorbesci, se te ia câ pe o nebuna si se te duca la ospitalu. — Tu ai fi în stare se faci acest’a ? — Pentru aperarea mea este iertatu se me servescu de toate mijloacele. E bine, vedi dara, câ nu poți avea multe prospecte d’a-ti esecuta intențiunea, deci va fi mai bine se complanâmu cestiunea aceast’a pe cale pacinica. — Cum ? Nu te întelegu! — Voiu formula dara împacarea nóastra în mai multe puncte! — Vorbesce! — Punctul primut ar suna astfel. Eu îti voiu da o despăgubire conveniabila speselor si neplăcerilor ce ai avutu pentru mine, obligându-me a-ti da regulatu si în viitoru în totu anul la terminul ficsatu o suma anumita pentru trebuintele traiului teu. — Si toate aceste pentru . . . — Punctul al doile! Tu se te rentorci numai decât la Paris si se nu mai vii nici odata de acolo aice. — Ah! m’am asteptatu la acest’a ! Va se dîca, vrei se-mi platesci amorul, de care ti-s’a urîtu? ! Vrei se-ti iai de sosia pe Florica, si pe mine, care ti-asîui puté face neplăceri, medelaturi din drumu! Întîelegu, pre bine întîelegu planul mârsîavu. Dar, martoru îmi e Dumnedîeu, câ nu vei isbuti a-1 realisa! — Va sé dîca nu te învoiesci ? — Nu. Nici odata! — Dar pentru ce ? .— Pentru ce ? încă me mai întrebi! Pentru câ nu me ierta demnitatea mea, si pentru câ nu te credu. — îti juru ! — Jurămintele tale! . . . Hahaha! . . . — Dar îti dau cuvântul meu ! . . . — N’ai datu tu cuvântul teu si lui Horase câ i vei plati pentru câ va face esamenul în locul tău si totuși nu i-ai tramisu nici unu gologanu ?! Barbu stetea înmarmuritu. Asta dara si Almadina sciea, câ testimoniul lui e falsu ! Acesta fu primul cugetu care i plesni prin minte, si i produse mare mirare. Mai multu înse se mirâ de acea descoperire a Almadinei, câ el n’ar fi tramisu lui Horace recompens’a promisa, pe când el sciea, câ a predatu lui Rinaldo sum’a promisa, câ acela s’o tramita lui Hora9e. Acést’a totu-odata îl gena fa9a de Almadina. Deci, vedîendu, câ istori’a cu testimoniul nu mai e secretu pentru ea, voi cd celu putînu încât privesce onorariul lui Hora9e, se se legitimeze, dîse dara: — Esti reu informata. Eu am tramisu lui Hora9e tóta sum’a promisa. — De ai fi tramis’o, el ar fi primit’o. — Martoru îmi e Rinaldo. Lui i-am datu banii se-i puna pe posta. — Tocmai Rinaldo a dîsu ori, câ n’ai tramisu bani lui Hora9e, înse dar te-a îndemnatu. — Cui a dîsu el ast’a ? — Lui Hora9e. — Hora9e e aice ?! — dîse Barbu cu suprindere plina de spaima. Ce cauta el aice ? — A venitu sa-ti ceara socoteala pentru purtarea ta fa9a de el. — Si se-si respune ? — Se poate. — Unde-i densul? — La hanul unde me aflu si eu. El mi-a facutu multe servicie. Cu el am venitu si dela Paris. Barbu începu se se preumble confusu prin odaia, si nu sciea cum se gaseasca firul care se-l conducă la limanu din labirintul acesta ? ! Deodata se opri înaintea ei, si dâse : — E bine, va se dîca nu vrei se primesci condițiunea ce ti-am pusu ? — Nu. — Asîd dara n’am decât se te făcu atenta, ca în cașul acela ai să te aștepti la urmâri foarte neplăcute. — Nu-mi pasa! Seu me vei lud de S09ta, seu — teme-te de resbunarea mea ! (Va urma.)