Federatiunea, octombrie 1871 (Anul 4, nr. 100-108)
1871-10-10 / nr. 102
Kr. 102 —570. JPest’sii Domineca, 10./22. oct., 1871. Anulu alu patrulea MDCCCLXXI. Lo cuinti’a Redactorului si Cancelari’a Redactiunii e in Strat’a tragatoriului [Lövészutosa], Nr 6. Scrisorile nefrancate nu se voru primi decatu numai de la corespundintii regulari ai „Federatiunii.1- Articlii tramisi si nepublicati se voru arde. Uiurnaiu politicii, iiterariu, comercialii si economicu. fa esi Mercua’ia, fineria si Dominec’a. 1‘retiola d.j Prenumeratione fre trei lune • . . 3 fl. v. a Pre siese lune. • . 6 „ „ „ Pre aaulu intregu • 12 „ „ „ Pentru Romani’« , rea- intregu 30 Pr. = 30 Lei n, 6 lu“e 16 „ = 16 „ „ " 38 „ = 8 „ „ Pentru Insertion! : 10 er. de linia.si 30 or. taes’a timobiale pentru fiespe-care publicatiune separatu. In loculu deschisu 20 or. de linia- Unu esemplariu costa 10 cr. Pest’a, 9/21. oct., 1871. Marele consiliu ministerialu pentru resolverea crisei in Cislaitani’a, anunciatu de atâtea ori si amenatu de pre una dî pre alt’a, se tienii in fine eri, 20. oct., la 3 ore d. m., sub presiedinti’a Majestatii Sale imperatului. După soirile cele primimu d’in Vien’a, in acestu consiliu s’a statoritu definitivu rescriptulu la adress’a dietei boeme. Precum se afirma, rescriptulu d’in cestiune nu se occupa detaiatu de principiele articliloru fundamentali ai cehiloru, inse le accepta de basa pentru pertratarile ulteriorie in Reichsrath, si provoca diet’a Boemiei ca se incepa alegerile pentru senatulu imperialii. De una data cu respunsulu imperatescu diet’a boema va fi incunoscintiata si despre inchiderea sessiunii sale, care va urma in 26. 1. c. Cu resultatulu ulteriorii alu acestui consiliu ministerialu se duce a fi si demissionarea ministrului Schäffle, carea, daca ar urma, ar ave a se privi de una concessiune făcută d’in partea coronei aderintiloru constitutiunii. După diuariele vienese, situatiunea Cislaitaniei fu până eri urmai prim a. Ingrijirea esprimata d’in tote pârtile facia de articlii fundamentali ai cehiloru a aflatu resunetu si la locurile decidietorie. Coalitiunea Beust-Andrássy se occupa cu totu-adinsulu a formula precisu punctele, a caroru-a accentuare in noulu rescriptu câtra diet’a boema va forma pentru ei conditiunea remanerii loru in posturile ce le occupa. Dreptu-acela marele consiliu ministerialu va decide numai, daca cont. Hohenwart are se primesca seu nu in projectulu seu de rescriptu aceste amendemente ale dloru Beust Andrássy. La casu candu elu le ar respinge, resolverea crisei va depinde numai de la decisiunea finale a Majestatii Sale, câ adeca aproba neconditionatu projectulu cont. Hohenwart, seu câ dechiara de neaperate si punctele Beust Andrássyane. Diuariulu officialu „Oesterr. Journ.“ scrie cu privire la conferintiele ministeriali d’in Vien’a urmatoriele : „La mandatulu Majestâtii Sale miniștrii se întruniră marti. Innainte d’a incepe consulturile cele mari, cont. Andrássy avi audientia la Majestatea Sa, in care reporta despre cestiunea cea ardietoria d’in Translaitani’a, si anume despre revolt’a d’in confiniuilu militariu. La finea audientiei, cont. Andrássy propuse monarcului una consultare prealabila cu cont. Hohnwart, pentru ca difierintiele, ce s’ar’ poté aplana intre ei duci, se se aplaneze înainte de ce ele s’ar’ submitte consiliului ministerialu. Aceasta propunere s’a acceptatu, si asie marele consiliu ministerialu nu s’a tienutu marti, precum se anunciase. Mercuri, ambii ministri-presiedinti de dincoce si dincolo de Lait’a s’au consultatu, sub presiedinti’a Majestatii Sale, despre impacatiune si politic’a impacatiunii.“ — Dinamele cehe afirma in editiunea loru de eri, ca oper’a de impacatiune era e regulata. — „Narodni Listy“ dechiaru, câ rescriptulu, pentru câ se indestulesca pre cehi, trebue sé recunosca, câ diefc’a e singurulu factoru indreptatîtu a aduce legi in Boemi’a, si câ cu privire la nedependinti’a tierei decidu numai negociârile, ce se voru face intre regele si representantii politici ai natiunii boeme. Congressulu delegatiloru confessiuniloru protestante ale Germaniei, ce se intrunesce pre fiacare anu, de asta-data s’a deschisu in Darmstadt. Lucrurile lui se riducu esclusivu la situatiunea creata nu numai catoliciloru, ci tuturoru confessiuniloru crestine. Aceste cestiuni au fostu atinse votandu-se doue decisiuni contr’a ordului iesuitiloru: cea d’antâiu dice, câ dogm’a infallibilitatii papei, in intielessulu ce-i dau iesuitii, atenteza la suveranitatea statului modernu in genere, si in particularu la suveranitatea imperiululi tuturoru stateloru germane, ca pune in periclu pacea d’intre confessiunile crestine si ca amenintia libertatea consciintiei protestantiloru germani, si chiaru civilisatiunea. Prin urmare protestantii Germaniei si intrega naţiunea nemtiesca au detorinti’a d’a combate aceste tentative, a veghia si inlatura periclele seriose cari amenintia statulu, pacea si civilisatiunea. — A dou’a decisiune adoptata dîce : Pentru securitatea dreptului, pentru autoritatea legilor si a poterii civili, pentru garanti’a societatii, pentru manatienerea pâcii confessionali si pentru protectiunea libertatii morali si a civili utiunii, este neaperatu a se interduce prin lege ordulu iesuitiloru in Germania. Asociatiunea protestanta va urma prin tote midilocele, ce i sunt in potintia, spre a închide scolele si besericele, in cari se propaga doctrine iesuite si in cari influintieza câtusi de putienti vre unii d’in membrii acestui ordu. — Una parte mare d’in organele liberali făcu pre-cari imputâri acestui congresu. Ele credu, ca congresulu este in erore, candu chiama in ajutoru-i, precum au facutu si ultramuntanii, bradulu seculariu, reclamandu interventiunea statului, pentru a suprime ordulu iesuitiloru cu ajutoriulu politiei. D’in Transilvani’a. Candu au statu romanii transilvani mai reu? Dela unu tempu incace se semena si propaga cu totu-a dinsulu, si inca in numele si ca d’in partea unora „barbati eminenti“ dela Pestea, cu romanii preste totu, neci una data nu ara fi statu mai reu in ochii regimului, decâtu tocmai in dîtele acestea. De aici apoi se deducu feliunini de conclusiuni, unele bizare, altele false, si era si absurde si demne de grecii antici d’in cetatea si republic’a Abdera. Scopulu acestei scolporâri, latîri, imprastieri de vorbe in ventu, este invederatu: a insuflă grige si frica de venitoriu, a essercitâ pressiune câtu serpote mai mare asupr’a spiriteloru, apoi cu acestea a da lumei unu testimoniu sfarmatoriu despre total’a lipsa de caracteru nationalu si de taria sufletesca la poporulu romanescu. Va reusî pre si acésta manopera noua? Trebue se marturiaimu ca aceia, cari o au pusu pre scena, au combinatu impregiurarile prea bine in favorea reusitei loru. Ei sciu forte bine, ca in poterea legei unguresci, carea inainte cu patru ani a lasatu ministeriului ungurescu „mana libera“ in Transilvania, acesta tiera si intr’ins’a poporulu romanescu se guberna si administra asta di cu potestate discretionaria, adeca in tocmai ca si sub domni’a legei marţiale, candu nu pote fi nice vorba de acţiune libera si nice chiaru de libertatea vorbirei. Ore ce intielegu nouii tutori ai naţiunii romanesci prim regimu ? Ca dora ei nu voru fi intielegundu coron’a, precum o intielegu toti europenii cari distingu intre regimu si guvernu, adeca intre Domnitoriu si intre consiliarii coronei? Era daca intielegu pre guvernu, atunci nu avemu nimicu in contra assertiunei loru, este curata treb’a loru, daca voiescu se compromitta pre guvernu in ochii natiunei roraanesci, dandu-i unu testimoniu atâtu d le odiosu, d’in care s’ar vedé, ca dora guvernulu ar uri d’in sufletu natiunea romanesca. De altmintrea nice acést’a nu ar fi vreunu lucru nou pentru romani. Cine vre odata a iubitu pre romani? Care pagina a istoriei marturisesce despre asie ceva? Noi nu cunoscemu nice un’a. Dai a ore pentru ce se stie romanii asta di mai reu in ochii guvernului, decâtu au statu ei alta-data? Nu cumva pentru câ si platescu regulatu feliuritele si grelele contributiuni, până ce se mai spetesce ? Nu cumva pentru câ au in armat’a imperiale si iu a tierei preste una suta de mii fetiori ? Seu dora pentru câ in trenurile locuite de romani lipsescu cu totulu bandele de hoti si talhari? Ori pentru câ ei nu inceteza a-si cere partea loru drepta si nu tăcu la insultele câte se arunca in faci’a loru, nice la brutalitâti cu cea d’in Zalau si d’in alte multe locuri ? Dara pre cum ar fi, candu parol’a de dî aruncata de epitropî printre cei debili de angeri o amu invert! si o amu formulâ in sensulu nostru si ne-amu apuca sé o demustrâmu câ cu bobi numerati ? E, atunci aru veni cei cu man’a libera cu legea martiale in busdunariu si ne-aru aranca, la umbra. De aceea nu strica se mai lasâmu câ «pitropii se-si mai alerge caii. Ap’a trece petrele remanu. _ __ Raportu presentatu in siedinti’a plenaria de la 15. octomvre a. c. a comitetului pentru fundarea „Institutului de creditu si de economii „A lb i n a,u Onorabila Comitetu ! Norocosu, d’a possede încrederea on. comitetu prin onorific’a însărcinare ce mi s’a datu in affacerile ,Institutului nostru de creditu si de economii „Albin’a“, mi tienu de detorintia a infacisiu pre scurtu starea actuale a intreprinderii nostre in acesta siedintia plenaria, intrunita cu scopu da se constată resultatulu subscrieriloru de actiuni si d’a se dispune cele de lipsa mai departe. Ceru inse indulginti’a on. comitetu pentru o recapitulatiune a mesureloru luate in timpulu de la 1. augustu pana in 10. octomvre a. c. cum si a efecteloru urmate. Fiindu-ca de la aprobarea statuteloru incoce problem’a comitetului nostru consta mai vertosu in procurarea capitalului de acţiuni, spre a corespunde §. z. d’in statute, tote lucrările nostre d’in periodulu amintitu au tinsu in acesta unica directiune. Dupa ce s’au denumitu representantii de lipsa prin mai tote tienuturile locuite de poporulu nostru in personele barbatiloru nostri celoru mai de influintia si s’au provediutu cu plenipotintiele si tipariturele de lipsa, in 1. augustu a. c. s’a deschisu in tota form’a subscriptiunea de actijuni la institutulu nostru. Cu totulu avuramu 62 representanti in totu atâtea tienuturi. Mb permitu a adlude conspectulu loru sub A, carele invedereza resultatele activitatii loru in cifre, si areta totuodata, in ce mesura a partecipatu publiculu la subscrieri in diferite tienuturi. Afara de mulu, toti barbatii fruntasi ai natiunei nostre, catia cari ne-amu adresatu, au primitu a ni representa interesele si d’a se asocia cu noi intru realisarea operei măreţie, ce amu inceputu. Zalulu ce l’au desvoltatu d’iusii in periodulu trecutu in interesulu întreprinderii nostre patriotice, merita tota laud’a si recunoscinti’a publica. Precum veti vedé d’in conspectu, abié 23 sunt cari se nu fi aretatu resultate , credu inse tare, câ dîrele viitorie se va împlini si asta mica lacuna. Diuaristic’a nostra, mai fara osebire, a salutatu, laudatu si sprijinitu cu tota caldur’a intreprinderea nostra. D’in tote pârtile ni veniră manifestări de bucuria, felicitări pentru ideea salutaria si urări caldurose de succesu stralucitu. In corespondinti’a purtatu cu domnii nostri representanti si cu alti barbati diferiti in periodulu amintitu avuramu ocasiunea, d’a ne convinge mai multu ci totu-de-un’a de imperativ’a necessitate a unei atari intreprinderi la noi, cum si de pre frumosele prospecte de prosperare, pentru institutulu nostru. Sub Nr. 25, d’in 16. aug. c. s’au recercatu tote venerabilele Ordinariate romane, a sprijini intreprinderea nostra si a o recomenda poporului diecesauu. Cu asemenea rogâri ne-amu indreptatu si câtra capii dieceseloru, câtra Domnii episcopi. Suntemu informaţi, câ mai multe d’in venerabilele consistorie rogate, anume celu d’in Gherl’a si Lugosu au emisu câtra poporulu dieces, nu cercularie iu caus’a institutului nostru, alu câroru productu nu s’a potutu seceră deplinu purutu numai d’in impregiurarea, câ până s’a latîtu ele si au petrunsu la poporu, s’a apropiatu si 10 octomvre pentru inchiarea subscrieriloru nostre. In urmarea aceloru a mai multi d’intre Dnii Protopopi ne-au recercatu in septeman’a d’in urma, ca sé li tramitemu statute si se li damu informatiunile recerute pentru esoperarea de subscrieri. Spre a mari indemuulu de partecipare si spre a face cunoscuta intreprinderea nostra si la cei cari mi citescu diurnale, alu caroru numeru, dorere, totu mai e inca pre mare la noi, s’au tiparitu in 3.300 esemplarie invitatiuni si s’au adresatu, prin ajutoriulu representantiloru nostri, d’in partea Comitetului insusi d’a dreptulu catra toti barbatii aceia d’in Transilvani’a si Ungari’a, de la cari s’a potutu speră, ca voru luă parte la subscriere. Pasulu ace-