Federatiunea, septembrie 1873 (Anul 6, nr. 62-68)

1873-09-17 / nr. 64

Buda-Pest­a. Domineca, 28/17 Sept. 1873., Annulu allu siessele MDCCCLXXIII. Redactiunea se affla in Strat’a tragatoriului (Lövés z­ i­ t c z a), Mr. 5. Scrissorile nefrancate nu se primescu decâtu numai de la correspundintii re­gulari ai „Federatiunii.“ Scrissori anonime nu se publica. Articlii tra­­misi si nepublicati se voru arde si nu­mai la cerere espressa se retorna. __________________ ;1 Diurnalu politicu, literariu, commercialu si economicii. Appare Dominec’a. Pretiulu de Prenmneratiane: Pre trei luna.....................3 fl. v. a. Pre siesse lune . . . . 5 „ „ „ Pre annulu intregu . . . 10 „ „ „ Pentru Romania : Pre an. intregu 30 Fr. = 30 Lei n. Pre 6 lune 16 „ = 16 „ „ Pre 3­­­8 „ = 8 „ .. Pentru Insertiuni : 10 cr. de linia, si 30 cr. tacs’a timbrale pentru fiesce­ care publicatiune sepa­­rata. In loculu deschisu 20 cr. de linia. Unu essemplariu costa 10 cr. Invitare de prenum­eratiune la dîariulu fEDER­AT­IUNEA Cu 13/1 Octobre se incepe patrariulu ultimu allu an. cuvrinte, rogămu deci cu tota onorea pre acei domni, cari voru dori să aiba foi’a nostra neintreptu si pre intregu acestu patrariu de annu, ca să binevoiesca a nu intardîâ cu prenu­­meratiunea. — Totu-odata, insistemu a roga si pre acei domni, c­an sunt inca in restantia cu pretiuhi 'de prenumeratiune din annii trecuti seau­­cellu currinte, ca să binevoiesca a-si jelfui ,;socotelele cu acésta occasiune. Avendu buna sperantia, ca baremu una insemnata parte din restautie va incurge cu acesta occasiune, am­unciă­­mu, că in aceste lune foi’a nostra era­ si va apparé de doue­­ori pre septemana. Redactiunea. Pest’a, 27/15. Sept. 1873. (i.) „Prim’a virtute a unui poporu este, a avé incredere in sine insu­si, a nu dubită in efficacitatea fortieloru salle.“ Ore poporulu romanu are ellu incre­dere in sine insu­si? Ore cunn­osce­ si ellu fortiele salle, si daca le cunnosce, stime­­dia-le ellu seau ba? — Aceste sunt în­trebările, cari trebue să ni le punemu, si la cari trebue să respundemu asta-di­­n aceste dîile de grea tentatiune. Man’a mi­ tremura sub greutatea condeiului, anim’a-mi pare că a incetatu d’a mai palpită, unu fioru rece ca ghia­­ti’a mi-a cuprinsu totu corpulu, că­ ce vai! respunsulu la aceste întrebări, cari attingu celle mai delicate corde alle ani­­mei romane, este dorerosu, ellu este negativu. Suntemu betrani ca Rom’a cea betrana, si ni place a ni măguli si a ne desmerdă in glori’a străbu­nă , dar nu cautămu să attestămu prin fapte genuinitatea sângelui, eredi­­tatu de la acei stramosi, cari totu-de­­un’a preferiau a muri mai bine cu gloria in batalia, de câtu a trai secii de anni in rusînosa sclavia. Lunga este sîrulu secliloru, ce noi i-am percursu in sclavia greiie sunt ranele si crunta suvenirea tempiloru funesti ai barbarismului cru­­delu, si noi nice asta­ di nu suntemu sa­tui de vieti’a viiloru morti si nu insuimu a pune capetu sufferiintieloru prin inse­­si lortiele nostre, ci lassămu să nu aline dorerile acei­a,cari ni-au causatu ranele si nu bagâmu de seama, că medicamen­tele ce ei ni le dau sunt mestecate cu veninu. Descendinti ai cellui mai bravu po­poru ce a essistatu vre-odata pre acestu pamentu, fraţi dulci cu a trei­a parte din intreg’a poporatiune a Europei de asta­ di, amu ajunsu la rolulu de servi perpetui ai unei mane de omeni, cari nu­mai cu ajutoriulu brad­eloru si a averei nostre au scapatu pana acum din ghia­­rele morţii. Si pentru ce nu ne potemu noi aventă la una pusetiune mai demna de unu poporu astă de numerosu si con­­solu de sine si de drepturile salle ? Pen­tru că nu avemu incredere in noi insi­ne, nu ni cunuoscemu si stimămu fortiele de cari dispunemu. Daca amu scapatu din sclavi’a Egip­tului, trebue ore să petrecemu si noi pa­­tru­ dieci de anni in desiertu si pustiu ? — Astă se vede. Energi’a ne-a parasitu, resignatiunea si devotamentulu nice după nume nu mai au locu intre noi. Tinerii nu mai sciu ce e entusiasmulu, era be­­traniloru li lipsesce coragiulu d’a sta neclintiti in fruntea gloateloru, satule pana in adenculu suffletului de acesta vietia ingrata. Toţi suntemu cuprinşi de letargia, toti suntemu nepăsători. Si daca mai este ce­va ce ne animedia, este sin­gura numai vittelulu de auru, la care ne inchinămu. Amu uitatu de Ddieulu pa­­rintiloru nostri si ne-am­u arruncatu ne­­conditionatu in brad­ele celloru ce ni pregatescu perirea. Fometea, cea mai cumplita intre plage si calamități, ne ammenintia cu furi’a neindurării salle, si guvernulu ce ni s’a impusu, in locu să mai usturedie pre nefericitulu poporu de darea grea si apessatoria, ellu i tramitte pre capu lo­­custe si lipitori, cari să-i sugă si sângele după ce l’au lipsitu de ultimulu restu allu mediuloceloru de essistintia. Arbi­­triulu, sil’a si forti’a sunt redicate la va­­lore de lege, si noi n’avem­u nice atâta incredere in noi insi­ne, in­­câtu să cautămu a ni salvă cellu pu­­cinu demnitatea si onorea, daca dreptu­rile si libertăţile nu ni le-amu potutu salvă. Se duce, pre harthia, că suntemu divi romani ai statului magiaru, inse in realitate suntemu eloti romani ai de­­spotiloru si tiraniloru magiari. Gruver­­nulu ungurescu ni dovedesce in modulu cellu mai palpabilu si mai sentibilu, că ellu, nu recunosce să aiba, facia cu noi, vre-o deforintia, ci numai si numai drepturi si privilegie. Ellu are dreptu d’a dispune de averea si sângele nostru, d’a nu răpi libertatea individuala si na­ţionala, d’a calcă in peciore drepturile, apoi institutiunile si datinele nostre, si d’a nu mai impune si limb’a magiara in loculu limbei ce amu invetiatu inca in fraged’a copilăria de la mamele romane; si de la essercerea acestora drepturi ar­bitrage ellu nici atunci nu renuncia, candu ne vede, că ne luptămu cu fome­tea, cu miserica si tote calamitățile celle mai cumplite. Ar fi deci tempulu să privimu in giuru de noi si se ne intrebammu, că are pana unde să se estinda detorintiele no­stre facia de unu statu, care nu recuno­sce a avéa detorintie facia de noi? Este durerosu pentru una anima ro­mana, a constată una assemene stare de lucruri, inse pana candu voru fi inca multe anime accesibile de o astfeliu de dorere, pana atunci nu vomu renund­ă la speranti’a, că mai currendu seau mai tar­­dîu poporulu romanu va să ajunga in possessiunea acellei prime virtuti, d’a se încrede in sine insu­si: a voi si a poté. IVr. 64—189. Alegerea Arhiepiscopului si 41e­­tropolitului romanu (Tin Sahitu. II. După bina intocmitulu discursu da de­schidere allu commissariului si presiedinte­­lui congres. D. Procopiu Ivascoviciu urma respunsulu la acestu discursu, pronunciatu de D. Iacobu B o­­­o­g’a, consil. aul. pens, in numele acestui congressu electorale. Cu privire la acestu Respunsu s’a tienutu si una conferentia, carea a si sierbitu in câtu­ va spre luminarea situatiunii. Pana acum’a totu ce amu intiellessu si audîtu am sciutu numai d’in diuariele nostre romane, mai aless d’in luptele si frecările, unele prea essagerati, purtate in „Telegraf­ilu R­unanu“ si „Albin’a“ pentru si contr’a arcimandritului si vicariului Popea. In­­acesta conferenţia s’a vediutu, că opiniunea deputatilorn congres, este diver­genta, că canditati la nou’a Metropolia sunt mai multi, numai poterea partideloru romane d’a se lamuri, ceea ce d’in dî in dî se si intempla mai vederatu. D. Popea, judecandu după multifariele salle instiinite încordate, intr’adeveru se vedé a fi forte interessatu. Dsa se vedé, că are si partida, inse pucini­­loru sei campioni se pare a li lipsi si neincun­­giuratulu tactu si necessari­a precautiune la astfelu de lucruri­­ delicate. Acești infocati partisani propuseră, ca D. Ioanoviciu se dée respunsulu, inse preponderant’a majoritate nu potu­ primi propunerea loru si invită pre D. Branu de Lemény, eventualminte pre D. Iacobu Bologna a face respunsulu. Atunci inflaccaratii partisani propuseră censura­­r­e­a Respunsului, ceea ce si dlu P. aperă cu tota poterea sa. La votare inse si acesta fra­­tiesca intentiune de mare incredere se re­spinsa cu majoritate preponderante. Si astfelu D. Bolog’a tienu classiculu Respunsu, ascultatu cu seriosa attentiune de intregulu congressu. Partisanii Dlui arci­­mandritu, radiendu-se amagiti in precipita­tele loru presuppuneri, priveau la sublimea inaltime a inpartialitatii si seriositătii la care oratoriulu se aventă cu discursulu seu, plinu de pro­fundele spressiuni de multiumita si reconoscientia, adressate nemoritoriului pă­rinte Andreiu, regeneratoriulu, si mare principelui nostru Franciscu Iosifu I, ocro­­titoriulu besericei romane gr. ori. La cari cuvinte petrundietorie toti deputatii, ca unulu se redicara de pre bancele toru, si ca din­­tr’unu sufletu prorupsera in întreite ova­­tiuni insufletîte de „Se traesca!“ Oratoriulu mai amintesce de oppusetiu­­nea russofilului episcopu d’in Bucovin’a Hack­­mann si de fratiesc’a collucrare a episcopu­lui d’in Aradu, Ivasceviciu făcute marelui Siagun’a la recascigarea si infiintiarea Me­­tropoliei actuale romane gr. ori. (Era ur­mată ovatiuni îndelungate si entusiastece.) După finirea discursului, presiedintele provoca nou aleşii deputaţi a presintă creden­­tiunalele loru. B­a­b­e­s­i­u propune a se allege commissiunea pentru verificarea deputatiloru neverificati inca de la sinodulu trecutu. Al. M­o­c­i o n i reflectedia, că sé se observe re­­gulele parlamentarie, deci mai înainte con­­gressulu sé se constitue definitivu si numai dup’aceea se pr­oceda la actiune meritoria. Mich. Besanu doresce se se constate mai antaiu daca este present’a necesari’a majori­tate absoluta, si numai dup’aceea se se faca constituirea. Ceea ce se si intempla. La propunerea D. I. Pascariu se constata presentia si a nou alesiloru depu­tati congres. Urmedia constituirea definitiva. Presiedintele propune si congressulu ac­cepta de notari d’in cleru pre D. D. A­n­­dreeviciu, I. Popescu si P. Suciu; d’intre seculari pre D. D. T. Miclea, M. Branisce, I. Lenge­ru, Gi. Po­p’a, To­­m’a Rosiescu si de notariu generale pre D. Mich. Besanu. Presiedintele anuncia definitiv la consti­tuire si numesce notariu siedintiei presente pre D. T. Rosiescu; era D. Lengeru va însemnă, deputații, cari se voru insinuă la cuventu. Urmedia allegerea commissiunei verifi­­catorie. E. Macellariu propuse a se con­sideră de allesa totu commisiunea cea vechia, in care se affla D. D. protopopi I. Petri­­cu, Tiereanu si Pesteanu, era d’in seculari D. D. I. Paraschivu, Ios. O­r­­bonasiu, Fasie, Cermenia, Vas. P­o­­poviciu si Gr. Ardeleanu, avendu ace­sta comis, dreptulu d’a se completă, daca vre­unulu d’intre membrii ei aru lipsi. Comissiunea scrutinatoria consta d’in D. D. I. M e t i a n u protop. Ant. M o c i o n i si Part. Cos m’a. După acestea se cetescu unele acte d’alle consistoriului metropolitanu, pre­cum si unele reporturi d’in Cincu-mare, din Aradu- Caransebesiu etc. D. P. Cos­m’a propune si Congressulu accepta, ca si discursulu de de­schidere si respunsulu la acestu discursu se se puna întregi in processulu verbale. Al. Mocioni propune apoi stavenirea ordinei diliei pre mane astfelu: 1. Repor­­tulu commissiunii verificatorie; 2. Consta­tarea tuturor­ deputatilor­ si facerea pari­tăţii intre diecesele suffragane si arcidiecesa; 3. Allegerea Arhiepiscopului si Metropo­­litului. După scurta discussiune chiarificatoria, la care partecipa D. D. I. P. Desseanu, Dr. I. Hodosîu, Al. Mocioni, I. Puscariu s. a. se primesce ordinea de dî propusa, si cu acest’a siedinti’a se inchiaia la 2% ore d. m. anunciandu-se sied, urmatoria pre mane la 10 ore a. m. Luni­a, in 8. Sept. a. c. La 10% ore a. m. Presiedintele Procopiu Ivascovi­ciu dechiara siedinti’a deschisa. Processulu verbale allu siedintiei trecute se verifica după putine modificatiuni făcute de D. D. I. P. Desseanu, Babesiu si Popu. Se cetescu telegramele si scrisorile unoru deputaţi absenţi d’in diecesele suffragane, prin cari acesti­a d’in motive ponderose ceru a fi scusata doreros’a loru absentare de la acestu congressu electorale. Deputat. Branisce presintă, cetesce si propune congressului spre primire unu proiectu de resolutiune indreptatu contra consistoriului si presiedintelui ei , pentru abusurile si illegalitătile comisse de ace­stu consistoriu. Aici se incinge discussiune animata si cam passionata, la care ieu parte D. D. M. Besanu, care propune a nu se luă in consideratiune acestu proiectu de re­solutiune, pentru că n’aru fi neci la loculu, neci la tempulu seu facutu. In acestu in­­tretiesu mai vorbescu Dr. Hodosiu, Dr. Pe­­curariu s. a. Contra acestei opinări vorbescu Al. Mocioni, Desseanu, Ioanichiu Olariu, Se­­cul’a, Babesiu, Cosm’a s. a. In fine, presen­­tendu-se nascerea unei discussiuni prea ani­mate si apprope infinita, Branisce retrage acum proiectulu seu, reservandu-si dreptulu allu pote presentă si motivă la tempulu seu La ordinea dîllei este reportulu commissiunii verificatorie. Reportoriulu comis, verific. D. Iosifu Orbonasiu, după poterile si des­­teritatea sa, reporta si in numele commis­siunii affla cu dreptu d’a poté recomendă Congressului spre verificare d­intre clericali pre D. D. Procopiu Ivascoviciu, eppu Ara­dului, Ios. Baracu, protop. Z. Boiu asess. cons. Moise Lazaru, asess. cons. N. Fratesiu, secret. I. Ratiu, protop. S. Piso, prot. si P. Rosea, prot. d’intre seculari pre D. D. Dr. Racuciu adv. Vis. Romanu, (protestele in­­curse contr’a allegerii acestui deput, s’au afflatu nevalide) I. Bojitia, Alessiu Onitiu, St. Iosifu, I. Gram’a, D. Almasianu, G. Se­­cul’a, Sim. Popescu, S. Trifu, Sab. Piso, Dr. I. Nemesiu, Preda adv. T. Rosiescu, Dr. Pe­­curariu, loan. Olariu, Dr. Petcu si Rubinu Patiti’a, toti d’in Arcidiecesa. D’in dieces’a Aradului D. D. N. Dia­­mandi si Vas. Nicola, d’in dieces’a Caran­­sabesiului D. lonu Popasu, eppu. Commissiunea nu pote recomendă spre verificare alegerea D. Dr. N­. Puscariu, ases. consist. După scurta discussiune, la care partecipa D. D. Metianu, Dr. Hodosiu, Ma­cellariu, Babesiu, afflandu-se motivele contr­a

Next