Flacăra Iaşului, decembrie 1969 (Anul 25, nr. 7222-7247)
1969-12-03 / nr. 7223
ANGL XXII, Nr. 7223 HIEROGRI 3 DECIJIBIHE 1969 4 PAGINI 30 DANI Organ al Comitetului judeţean Iaşi al P.C.R. şi al Consiliului popular judeţean Fiecărui leu investit în cooperativele agricole - maximum de eficienta! O condiţie principală pentru Întărirea economicoorganizatorică a cooperativelor agricole de producţie o constituie dezvoltarea continuă a proprietăţii obşteşti, cale principală de creştere a veniturilor, de ridicare a bunăstării materiale a membrilor cooperatori. O cerinţă majoră pentru atingerea acestui scop o reprezintă realizarea investiţiilor, pe bază de noi acumulări şi totodată utilizarea eficientă a fondurilor masive destinate an de an Investiţiilor, precum şi folosirea la Întreaga capacitate a obiectivelor Înfăptuite. Cum se prezintă situaţia in această direcţie In cooperativele agricole de producţie din judeţul nostru ? Sub conducerea organelor de partid si de sat, multe cooperative agricole au reuşit să se orienteze judicios in folosirea fondurilor proprii şi a celor împrumutate destinate lărgirii producţiei. Ca rezultat al investiţiilor efectuate in anii 1968 şi 1969, de exemplu, în cooperativele agricole au fost amenajate pentru irigaţii peste 1.000 de hectare şi au fost înfiinţate plantaţii pomi-viticole pe 1.900 de hectare. Tot în această perioadă au fost executate 49 de lucrări de electrificare, 1.612 adăposturi pentru animale, 76 de instalaţii de alimentare cu apă şi altele. Investiţiile de acest lel, executate şi in anii anteriori, au dus la continua consolidare economică a multor unităţi agricole cooperatiste, la sporirea producţiei şi a veniturilor, la retribuirea tot mai bună a muncii depuse de membrii cooperatori. Astfel de unităţi sunt multe din rîndul cărora amintim pe cele din Movileni, Comarna, Dumeşti, Ruginoasa, Bivolari, Chişcăreni, Costuleni. Cu toate succesele obţinute pe această linie, trebuie să arătăm că eforturile financiare mari făcute nu au fost însoţite întotdeauna de o creştere corespunzătoare a producţiei şi a veniturilor, nu au avut eficienţa scontată. Au fost cazuri când în planurile anuale de investiţii s-au prevăzut de către unele cooperative agricole obiective neeficiente, neoportune sau chiar inutile, iar în alte situaţii fondurile fixe date in funcţiune nu sunt utilizate în mod raţional. De exemplu, multe cooperative din judeţul nostru au cumpărat şi continuă să achiziţioneze utilaje, fără a analiza temeinic necesitatea lor, din care cauză parte din ele stau nefolosite şi imobilizează fără rost fondurile cooperativelor. Cu ocazia unor verificări făcute de organele băncii s-au găsit maşini şi utilaje fără utilitate In valoare de peste 2 milioane de lei. Bunăoară, C.A.P. Tg. Frumos deţine astfel de utilaje In valoare de 72 mii de lei, (cositori, pluguri, trioare, gard electric), C.A.P. Cozmeşti — 61 de mii de Iei (şine-decovil, racleti, vagonete), C.A.P. Sineşti — de 122 mii de lei (semănători, pluguri reversibile, tocători, prăşitori, grup electrogeni ş.a. De-a lungul anilor, cooperativele agricole au investit fonduri apreciabile în construcţii zootehnice, alimentări cu apă, plantaţii pomi-viticole, precum şi pentru achiziţionarea de animale, fără de care nu se putea concepe dezvoltarea unităţilor. Dar problema esenţială referitoare la fructificarea corespunzătoare a fondurilor cheltuite cu ocazia executării acestor obiective n-a fost rezolvată in multe unităţi In mod gospodăresc. Astfel, multe grajduri existente in cooperativele agricole nu sunt folosite decit parţial sau de loc. Este cazul cooperativei agricole Scobinţi, unde două maternităţi pentru scroafe care au costat 97 mii de lei şi o hală de păsări de 1.500 de capete nu se mai folosesc din 1966 , sau al C.A.P. Mirceşti unde construcţiile afectate sectorului porcin in valoare de 140.000 de lei sunt nefolosite ca urmare a desfiinţării acestui sector, iar Instalaţia electrică executată din anul 1964 n-a fost dată încă în funcţiune. In 1965 , coope- Jean IFTIMIE director adjunct al Băncii agricole (continuare In pag, a 3-a) Şedinţe ale unor comisii permanente ale Consiliului popular judeţean In ziua de 2 decembrie 1969, comisiile permanente pentru agricultură şi silvicultură, sistematizare, construcţii şi arhitectură. Invăţămînt şi cultură ale Consiliului popular judeţean Iaşi s-au Întrunit In şedinţă de lucru. Cu acest prilej, au fost dezbătute şi avizate proiectele de hotărâri elaborate de Comitetul executiv şi care urmează a fi supuse spre adoptare sesiunii Consiliului popular al judeţului Iaşi, care va avea loc sîmbătă, 6 decembrie a.c. Una din harnicele muncitoare de la Fabrica de tricotaje „Moldova", tricotera Aurica Burbulea, Foto: G. PAUL 90 de ani de la înfiinţarea învăţămîntului medical superior ieşean Perseverentă şi exigentă în ştiinţa pusă în slujba omului Ştiinţa românească a aniversat zilele trecute nouă decenii de activitate a învăţământului medical universitar ieşean. Acum 90 de ani, în localul în care astăzi se află Filiala Academiei, primul profesor al Facultăţii de medicină din Iaşi, L. Sculy, şi-a ţinut cea dinţii prelegere. Evenimentul a consfinţit pe plan istoric începutul unei activităţi neîntrerupte, înscrie Prof. dr. docent Mihai DUCA rectorul I.M.F. Iaşi se in contextul dezvoltării ştiinţifice culturale şi sociale a Moldovei şi a ţării Întregi. Luînd fiinţă ca o expresie a unei acute necesităţi sociale, Facultatea de medicină a avut un rol primordial practic, dar apariţia sa semnifica în acelaşi timp şi o înălţare spirituală, ea fiind concomitent o şcoală medicală cu largi rezonanţe intelectuale. Acest caracter complex, care constituie poate nucleul personalităţii şcolii respective, a rămas prezent în întreaga sa existenţă. înfiinţarea Facultăţii ieşene de medicină, care şi-a început activitatea în 1879, a fost mult timp tergiversată. Totuşi pentru apariţia ei s-au depus strădanii susţinute din partea unor înaintaşi de seamă ca dr. Negură, marele cărturar Kogălniceanu şi alţii, eforturi sprijinite de însuşi Cuza Vodă. Adevărul este însă că abia peste 19 ani intenţiile acestor personalităţi au putut conduce le realizarea şcolii de rhedicină a cărei Înfiinţare semnifică o etapă nouă în mentalitatea timpului. Chiar după Intrarea ei In funcţiune greutăţile au fost foarte mari, primejduind-o uneori vital. „Ce s-a înfiinţat nu este decit un nume — afirma într-un articol vehement un ziar ieşean din perioada respectivă — fiindcă nu are nici local, nici profesori, nici alte mijloace...". Şi totuşi dificultăţile au fost cu timpul învinse, iar marile personalităţi care s-au perindat la conducerea unor catedre au condus instituţia pe un drum mereu ascendent. încă din prima generaţie au fost Gheorghe Socor, G. Thiron, E. Riegler şi alţii care au contribuit la înscrierea facultăţii pe cele mai evoluate concepţii ştiinţifice. In anii care au urmat, pînă la primul război mondial, profesorii C. I. Parhon, Juvara, Manicatide, N. Leon au situat învăţămîntul medical ieşean la un nivel superior. Şcoala de la Socola, cea de chirurgie, cea de anatomie şi alte cîteva catedre au asigurat prestigiul de înalt for academic al unei facultăţi încă tinere, care se lupta cu mari greutăţi materiale. Mai tîrziu profesorii Tănăsescu, Hortolomei Slătineanu, Mihai Ciucă, Gr. T. Popa, I. Mironescu şi mulţi alţii au constituit o generaţie admirabilă, asigurînd dezvoltarea ştiinţifică a şcolii noastre. Referindu-ne în fine la perioada cînd se transforma în Institut, în 1948, ţinem să arătăm că Facultatea de medicină se înscria în Istoria ştiinţei româneşti ca un nucleu important, esenţial în dezvoltarea medicală şi spirituală a poporului. Ea număra printre membrii ei numeroşi profesori distinşi, iar direcţiile de dezvoltare — laboratoarele, clinicile, învăţămîntul — au devenit cu timpul centre de prestigiu ale medicinii româneşti. Problema centrală, care ne preocupă astăzi, este păstrarea, adaptarea şi dezvoltarea şcolii de medicină la condiţiile specifice orînduirii noastre social-economice, în, contextul dezvoltării tehnico-știintifice contemporane. O e (continuare în pag. a 2-a) Numai cu vorbe autocritica este şubredă „Fiecare să poarte răspunderea pentru funcţia ce o deţine", a fost titlul unui articol publicat în ziarul nostru nr. 7162/1969 în care s-a criticat activitatea necorespunzătoare desfăşurată la întreprinderea economică de industrie locală Paşcani. în răspunsul său, întreprinderea păşcăneană, după ce arată că „observaţiile critice sînt juste şi le consideră ca un ajutor în munca de viitor", se declară de acord cu criticile aduse şi îşi exprimă hotărîrea de a le lichida, se referă la unele măsuri stabilite. Numai că toate „măsurile" înşiruite în scrisoare constau, în exclusivitate, din... analize. Analiza îndeplinirii obiectivelor prevăzute în planul de investiţii..., analiza realizării planului de producţie..., analiza privind măsurile luate pentru punerea în valoare a rezervelor de reducere a cheltuielilor de producție... ş.a. Iar în (continuare în pag. a 3-a) Proletari din toate tarile, unifi-va! O producţie suplimentară de 310 milioane lei Printr-o organizare mai bună a producţiei şi a muncii, întreprinderile industriale din judeţul Iaşi au reuşit să realizeze la sfârşitul celor 11 luni din acest an o producţie globală suplimentară de 310 milioane lei. Printre produsele fabricate peste plan amintim: 1130 tone ţevi sudate, 2923 tone fibre poliesterice, metanol, penicilină şi derivaţi etc. Semnificativ este şi faptul că peste jumătate din producţia suplimentară s-a rea-. Uzat pe seama creşterii productivităţii muncii. După publicarea unor articole pe teme economice Dispensă in specialitate, dar nu şi pentru pasiune profesională După publicarea articolului „Specialişti cu dispensă în... specialitate — în culcuşul confortabil al unor funcţii şi servicii" (nr. 7193/29 oct. a.c.), conducerea Uzinei de prelucrare a maselor plastice — vizată de noi —, ne-a răspuns, informîndu-ne asupra unor îmbunătăţiri ce se vor aduce actualei structuri organizatorice a uzinei, încercînd totodată să explice şi cauzele prezentei situaţii din întreprindere. Apreciem seriozitatea cu care s-a primit semnalul nostru critic şi ne declarăm întrutotul de acord cu menţiunea din scrisoare care se referă la faptul „că astăzi este combătută cu tărie atît la noi, cit şi în multe alte state ideia pregătirii înguste a inginerilor, dată fiind diversitatea de profile industriale ale fabricilor". (continuare in pag. a 3-a) Răspunsul nu vă scuză. În coloanele ziarului nostru cu nr. 7196/2 noiembrie a.c. sub titlul „Pe şantierele de construcţii , robinetul pierderilor a rămas Încă deschis", s-au semnalat unele neajunsuri în activitatea organizaţiilor de construcţii, neajunsuri care s-au materializat, în ultimă analiză, în rezultate economico-financiare nefavorabile. Ne-au răspuns Trustul de construcţii şi întreprinderea nr. 4 construcţii-montaj. Din cele 85 de rîndurî, cît cuprinde scrisoarea Trustului de construcţii, doar o formulă lapidară de aproape trei rînduri se referă la cauzele subiective ale pierderilor analizate în articolul sus-amintit, restul scrisorii ocuplndu-se de tratarea detaliată a cauzelor obiective. Din păcate însă,, chiar obiectivitatea pentru, care se pledează în scrisoare îmbracă haina subiectivismului. Spicuim din scrisoare cîteva exemple destul de concludente în acest sens : „La capitolul cheltuielilor indirecte depășirile se datoresc în mare parte cheltuielilor ne(continuare în pag. a 3-a) ■ ■ ■ ■ ■ ■ IBS! A In pagina a 4-a Vietnamul de sud Forțele patriotice își intensifică atacurile Ieri a luat sfîrşit la Haga . Reuniunea la nivel ■ înalt a Pieţei comune . Delegaţia de partid şi de stat a Republicii Socialiste România, condusă de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, a plecat la Moscova Marţi la amiază a părăsit Capitala, plecînd spre Moscova, delegaţia de partid şi de stat a Republicii Socialiste România, condusă de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, care va participa la întâlnirea conducătorilor de partid şi de stat din R.P. Bulgaria, R.S. Cehoslovacă, R. D. Germană, R.P. Polonă, Republica Socialistă România, R.P. Ungară şi U.R.S.S. Din delegaţie fac parte tovarăşii Ion Gheorghe Maurer, membru al Comitetului Executiv, al Prezidiului Permanent al G.C al P.C.R., preşedintele Consiliului de Miniştri, Gheorghe Pană, membru al Comitetului Executiv, al Prezidiului Permanent, secretar al C.C. al P.C.R., şi Corneliu Mănescu, membru al MOSCOVA 2—Corespondentul Agerpres, L. Duţă, transmite : Delegaţia de partid şi de stat a Republicii Socialiste România, condusă de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, care va participa la întîlnirea conducătorilor de partid şi dr . stat din R.P. Bulgaria, R.S. Cehoslovacă, R.D. Gerroard, R.P. Polonă, Republica Socialistă România, R.P. Ungară şi U.R.S.S. a sosit marţi seara la Moscova. La aeroportul Şeremetievo, delegaţia a fost intîmpinată de tovarăşii L. I. Brejnev, secretar general al C.C. al P.C.U.S., N.V. Podgornîi, membru al Biroului Politic al C.C. al P.C.U.S., preşedintele Pro-C.G. al P.C.R., ministrul afacerilor externe. La plecare, pe aeroportul Băneasa, erau prezenţi tovarăşii Emil Bodnaraş, Gheorghe Radulescu, Virgil Trofin, Ilie Verdeţ, Maxim Berghianu, Florian Dănălache, Constantin Drăgan, Emil Drăgănescu, Janos Fazekas, Petre Lupu, Manea Mănescu, Leonte Răutu, Gheorghe Stoica, Vasile Vîlcu, Ştefan Voitec, Petre Blajovici, Mihai Gere, Ion Iliescu, Ion Ioniţă, Vasile Patilineţ, Dumitru Popa, Ion Stănescu, Mihai Marinescu, Ion Păţan, membri al G.Q. ai P.C.R., ai Consiliului de Stat şi ai guvernului, conducători de instituţii centrale şi organizaţii obşteşti. Erau de faţă V. S. Tikunov, însărcinatul cu afaceri ad-interim al Uniunii Sovietice 1« Bucureşti, şi membri ai ambasadei. J ^A (Agerpres) zidiului Sovietului Suprem al U.R.S.S., A.N. Kosîghin, membru al Biroului Politic al CC. al P.C.U.S., președintele Consiliului de Miniștri al U.R.S.S., A.N. Selepin, membru al Biroului Politic al C.C. al P.C.U.S., KiF Katusev, secretar al C.C. a! P.C.U.S., A A. Gromîko, membru al CC. al P.C.U.S., ministrul afacerilor externe al U.R.S.S., K. Rusakov, şef de secţie la C.C. al P.C.U.S. Pe aeroport se aflau, de asemenea, Teodor Marinescu, ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al Republicii Socialiste România în Uniunea Sovietică, și membri ai ambasadei. Teatrele şi publicul Periodic se lansează semnale în legătură cu situaţia unor instituţii de spectacole, în penurie de public. Situaţia comportă extrem de multe variabile şi, de aceea, discuțiile oricît de prelungite evidenţiază aspecte contradictorii, datorită unghiurilor diferite din care e abordată această relaţie fundamentală : teatru public. Pentru a ajunge la unele concluzii practice - şi tocmai asemenea concluzii sunt cerute imperios de către practicienii şi iubitorii din afară ai artei scenice — este necesară o delimitare a scopurilor urmărite: educaţie estetică şi larg umanistă, contribuţie la formarea personalităţii omului contemporan, îmbogăţirea orizontului său artistic şi cultural. Se înţelege, toate rezultatele enumerate se pot socoti atinse în măsura în care, pentru că e vorba de arta teatrală, ele se constituie în prelungirea modalităţii de expresie specifice teatrului. Deci fenomenul teatral se impune văzut şi realizat în esenţa sa, ca act de comunicare, mai bine zis de comuniune estetică intre actor şi spectator. Prezenţa spectatorului este, aşadar, axiomatic implicată de fenomenul teatral. Dar cum realizăm o astfel de comuniune ? Acordul sensibilităţilor, acordul inteligenţei şi al pregătirii cultural-estetice, acordul experienţei de viaţă între creatori şi public urmează, se ştie, oscilaţiile unui echilibru nestabiL Şimfi N. BARBU resc să fie aşa, pentru că ambii termeni ai relaţiei, adică şi teatrul şi publicul, cunosc o evoluţie continuă, deşi nu totdeauna paralelă, o evoluţie în care regăsim amprentele momentului istoric, ale ambianţei sociale, ale psihologiei indivizilor şi colectivităţilor, ale unui grad determinat de experienţă şi cultură artistică. Ni se va reproşa, poate, că exagerăm rolul unor factori de ordin cultural, în dauna spontaneităţii creatoare, a acordului simpatetic între actor şi spectator. Nu am contestat însă şi nu contestăm importanţa spontaneităţii, a predispoziţiilor spirituale sau afinităţilor de natură să cristalizeze valori remarcabile, adesea neaşteptate. Vom observa, totuşi, că afinităţile se stabilesc şi în baza unei formaţii intelectuale comune, iar spontaneitatea pune în lumină predispoziţii care îmbracă exact mentalitatea, nivelul cunoştinţelor şi dominantele afective dobîndite, învăţate. Celui născut orb nu i se pot explica valenţele afective ale nuanţelor de culori, după cum neofitului în materie de muzică nu-i poţi oferi, cu şansa de a fi gustată, nici muzica lui Richard Wagner sau a lui Debussy, ca să nu mai vor bim de Strawinski sau da Schönberg. Nimic neobişnuit, deci, nu trebuie să vedem în derutanta, pentru unii, complexitatea fenomenului teatral, complexitate care-i face mai ales pe directorii de teatre ca şi pe autorii dramatici, pe actori ca şi pe teoreticienii domeniului, să discute cu insistenţă sporită în răstimpuri această gravă şi esenţială problemă a publicului. Dacă am avea de-a face cu nişte coordonate fixe, statice, durabile, lucrurile ar deveni mult mai limpezi, şi „reţetele" practice nu ar întîrzia să se adune şi să se răspândească în regim şi valabilitate manufacturieră. Dar publicul nu ascunde o realitate omogenă ci una eterogenă, atît în spaţiu (ca pregătire, estetică, preferinţe moştenite, grad de cultură etc., etc.), cît şi în timp, mentalitatea, preocupările, motivaţia etică suferind modificări de la o generaţie la alta. Or, actul teatral presupune receptarea individuală dar şi prin prismă comună, spectacolul împărtăşind şi emoţia comună, a sălii, în cazul unui raport intre interpret şi public, convenabil finalizat. Succesul în teatru, noţiunea ea însăşi dificil de diagnosticat, presupune eficienţă artistică, presupune, aşadar, întrunirea a numeroşi factori care, intr-un anume dozaj, asigură şi participarea corespunzătoare a publicului. Se va fi remarcat poate că, dintre cei care se arată îngrijoraţi de redusa participare a publicului la spectacole, am omis menţionarea regizorilor şi a criticilor. Nu-i vorba, desigur, în ipoteza că omisiunea se dovedeşte întemeiată, de desconsiderare sau dezinteres a celor de mai sus, ci numai de faptul că atît regizorii cît şi criti (continuare in pag. a 2-a) Memorie electronică cu ferite complet tranzistorizată Prof. Alexandru Rogojan, şeful catedrei de calculatoare, electronică şi automatică, împreună cu tehnicianul Constantin Nănasi, de la Facultatea de electrotehnică a Institutului politehnic din Timişoara, au realizat o memorie cu ferite complet tranzistorizată pentru calculatoare electronice numerice. Construită pe principiul selecţiei prin coincidenţă, memoria are o capacitate de 256 cuvinte, cu cite 24 ranguri de adrese, la un ciclu de funcţionare de 7 microsecunde. Supusă încercărilor de laborator, memoria cu ferite a dat bune rezultate. La realizarea memoriei cu ferite tranzistorizată au fost folosite ca elemente de construcţie miezuri de ferite produse în cadrul Institutului politehnic şi piese electronice de producţie românească. (Agerpres) mn pag. a 2-a SPORT ■ e ■ ■ ■ ■ -