Flacăra Iaşului, martie 1970 (Anul 26, nr. 7296-7321)

1970-03-28 / nr. 7319

FLACĂRA I­ASULUI PACIN­A­T* Darea de seici cu privire la activitatea internaţionala a Reptili Socialiste România in anul II prezentată de tovarăşul Corneliu Mănescu, ministrul afacerilor externe Stimaţi tovarăşi, Din însărcinarea guvernu­lui, am deosebita cinste de a înfăţişa înaltei noastre Adu­nări activitatea internaţională desfăşurată de statul român în anul 1969. Politica externă a­­ ţării noastre se dezvoltă în unitate dialectică, în armonie deplină cu politica internă, servind e­­dificării societăţii socialiste multilateral dezvoltate. Succe­sele importante obţinute de poporul român în făurirea vieţii sale noi, în înaintarea continuă pe calea progresu­lui şi civilizaţiei, reprezintă o contribuţie de seamă la cauza consolidării socialismului, la creşterea prestigiului şi forţei sale de atracţie. In spiritul politicii consec­vente a partidului şi statului de profundă responsabilitate pentru destinele poporului ro­mân, pentru viitorul omenirii, ţara noastră şi-a adus contri­buţia la promovarea relaţiilor de colaborare între toate sta­tele, în vederea soluţionării problemelor majore ale vieţii internaţionale, statornicirii pă­cii şi securităţii în Europa şi în întreaga lume. Congresul al X-lea al Parti­dului Comunist Român, înscris în viaţa poporului ca un e­­veniment de importanţă istori­că, a dat o înaltă apreciere politicii externe a partidului şi guvernului nostru, a stabilit obiectivele şi liniile ei direc­toare. întreaga activitate a guver­nului român de înfăptuire a politicii externe s-a desfăşurat sub îndrumarea permanentă a conducerii de partid şi de stat, nemijlocit a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste Româ­nia. Considerînd că normalizarea reală a vieţii internaţionale, consolidarea păcii şi securităţii reclamă dezvoltarea şi întări­rea legăturilor bilaterale, Ro­mânia a acţionat şi acţionează cu perseverenţă în vederea amplificării relaţiilor cu state­le din întreaga lume. In anul 1969, ţara noastră a stabilit re­laţii diplomatice cu Guvernul Revoluţionar Provizoriu al Re­publicii Vietnamului de sud, cu Bolivia, Ciad, Niger, Malayezia, Uganda şi Noua Zeelandă. Ro­mânia întreţine astăzi relaţii diplomatice şi consulare cu 95 de state. La baza relaţiilor cu toate statele, România aşază princi­piile — care capătă o impor­tanţă sporită în viaţa interna­ţională şi o adeziune tot mai largă din partea popoarelor— ,, alg WSH8CtgrU independenţei şi­­ suveranităţii naţionale, egalită­ţii în drepturi, avantajului re­ciproc, neamestecului în trebu- birite interne, dreptului fiecăru­i stat de a hotărî de sine stă­tător asupra politicii sale in­terne şi externe. ■ Aşezînd neabătut prietenia, alianţa frăţească şi colabora­rea multilaterală cu toate ţă­rile socialiste în centrul poli­ticii sale externe, România a desfăşurat o activitate intensă de adîncire şi extindere a re­laţiilor politice, economice, cul­­tural-ştiinţifice cu statele socia­liste. In acest cadru se înscriu :întîlnirile tovarăşilor Nicolae Ceauşescu şi Ion Gheorghe Maurer cu tovarăşii Leonid Brejnev şi Alexei Kosîghin, cu tovarăşii Wladyslaw Gomulka, Marian Spychalski şi Jozef Cyrankiewicz. De asemenea, au avut loc două întîlniri între tovarăşii Nicolae Ceauşescu şi Iosip Broz Tito, precum şi în­trevederi între preşedintele­­ Consiliului de Miniştri al Re­publicii Socialiste România şi preşedintele Vecei Executi­ve Federale a Republicii So­cialiste Federative Iugoslavia. S-au realizat, totodată, contac­te şi convorbiri, la diferite ni­veluri, cu R.P. Bulgaria, R.S. Cehoslovacă, R.D. Germană, R.P. Ungară. Relaţiile ţării noastre cu R.P. Albania au evoluat într-un spi­rit de înţelegere reciprocă, existînd posibilităţi pentru ex­tinderea lor în viitor. întîlnirile şi discuţiile pur­tate au condus la adîncirea colaborării, au pus în evidenţă noi posibilităţi de extindere a relaţiilor bilaterale, în avanta­jul tuturor părţilor, au prile­juit schimburi utile de vederi asupra problemelor care inte­resează statele socialiste euro­pene, au constituit o contribu­ţie de preţ la întărirea unităţii lor, la promovarea cauzei so­cialismului, păcii şi colaboră­rii dintre popoare. S-au dezvoltat legăturile de colaborare dintre Republica So­cialistă România şi Republica Populară Chineză. In toamna a­­nului trecut au avut loc la Pekin convorbiri ale tovarăşu­lui Ion Gheorghe Maurer cu tovarăşul Ciu En-Lai şi cu alţi conducători din R.P. Chineză, în probleme privind construc­ţia socialistă în cele două ţări, dezvoltarea relaţiilor bilaterale, situaţia internaţională. Relaţiile ţării noastre cu R.D. Vietnam şi Frontul Naţional de Eliberare din Vietnamul de sud s-au desfăşurat pe fondul sprijinului multilateral acordat de poporul român eroicului popor vietnamez în lupta sa dreaptă împotriva agresiunii a­­mericane. Au evoluat pozitiv raportu­rile României cu R.P. Mongolă şi R.P.D. Coreeană. Relaţiile cu Republica Cuba s-au dezvoltat pe multiple pla­nuri. Preocupat de perfecţionarea continuă a cadrului juridic în care se desfăşoară relaţiile cu statele socialiste, guvernul ro­mân a procedat la încheierea a 75 de noi instrumente de colaborare şi cooperare, în cele mai variate domenii de acti­vitate. România îşi aduce contribu­ţia activă la extinderea cola­­borării şi cooperării economice în cadrul Consiliului de Ajutor­ Economic Reciproc, al cărui membru este. Ea îşi intensifi­că, în acelaşi timp, schimburile comerciale, colaborarea şi coo­perarea în domeniul economic cu toate ţările socialiste. Ţara noastră îşi dezvoltă re­laţiile de colaborare, pe plan militar, cu statele participante la Tratatul de la Varşovia, din care face parte, fiind gata să lupte alături de armatele prie­tene în cazul unei agresiuni dezlănţuite în Europa de for­ţele imperialiste, împotriva u­­nui stat membru al acestui Tratat. Totodată, România lăr­geşte colaborarea cu armatele tuturor statelor socialiste. In cursul anului 1969, de­legaţii de partid şi de stat, conduse de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, au luat parte la se­siunea specială a C.A.E.R., la consfătuirea Comitetului Politic Consultativ al statelor partici­pante la Tratatul de la Var­şovia, precum şi la întîlnirea de la Moscova, din luna decem­brie, a conducătorilor de partid şi de stat din R.P. Bulgaria, R.S. Cehoslovacă, R.D. Germa­nă, R.P. Polonă, R.S. România, R.P. Ungară şi U.R.S.S. Aceste întîlniri, precum şi ce­lelalte reuniuni ale ţărilor so­cialiste la care România a luat parte, au dovedit că atunci cînd problemele sînt abordate în spirit principial şi tovără­şesc, de stimă mutuală şi re­ceptivitate faţă de opiniile şi interesele fiecărui stat, este posibil să se stabilească înţe­legeri acceptabile pentru toate părţile, şi — în acest fel — să se aducă o contribuţie im­portantă la ridicarea colaboră­rii reciproce pe o treaptă su­perioară, la întărirea solidari­tăţii dintre ţările socialiste. Este ferma noastră convin­gere că, edificîndu-şi relaţiile lor reciproce pe principiile marxism-leninismului şi inter­naţionalismului socialist, întra­jutorării tovărăşeşti, pe nor­mele relaţiilor dintre statele socialiste, depăşind dificultăţile actuale, ţările socialiste — u­­nite prin comunitate de orîn­­duire, de ideologie şi de ţeluri — pot oferi tuturor popoare­lor un model de înţelegere şi cooperare multilaterală, pot exercita o influenţă favorabilă şi tot mai puternică asupra e­­voluţiei relaţiilor internaţiona­le şi dezvoltării lumii contem­porane. Pornind de la interesele vi­tale ale poporului nostru, de la interesele generale ale so­cialismului, guvernul român este hotărît să facă şi în vii­tor tot ce depinde de el pen­tru intensificarea colaborării­­frăţeşti cu toate ţările socia­liste. In condiţiile existenţei de­ta state cu orînduiri soc­ial-politi­­ce diferite, unica soluţie raţio­nală de organizare a vieţii in­ternaţionale, corespunzătoare aspiraţiilor de progres şi pro­speritate ale popoarelor, este co­laborarea între toate ţările lu­mii, convieţuirea lor paşnică, întemeiată pe respectul prin­cipiilor fundamentale, unanim recunoscute, ale dreptului in­ternaţional. Creşterea potenţialului eco­nomic şi îmbogăţirea patri­moniului cultural al ţării noas­tre în contextul unei lumi ca­racterizate prin pătrunderea ma­sivă a ştiinţei şi tehnicii în toate sferele activităţii umane şi prin accentuarea diviziunii internaţionale a muncii fac nu numai posibile, dar şi obiectiv necesare, dezvoltarea relaţiilor României cu toate statele lu­mii şi participarea sa activă la amplificarea necontenită a schimburilor de valori mate­riale şi spirituale. Guvernul român a acţionat pentru lărgirea contactelor po­litice, a schimburilor economi­ce, tehnico-ştiinţifice şi cultu­rale cu toate statele, mani­feste o preocupare de a asi­gura consistenţă şi stabilitate raporturilor externe ale ţării noastre, pe baze reciproc a­­vantajoase. In anul precedent au fost încheiate 76 de noi înţelegeri, acorduri şi convenţii de cola­borare în diferite domenii, cu state avînd altă orînduire so­­cial-politică. Au avut loc contacte, schim­buri de vizite, convorbiri cu şefi de state şi de guverne, cu personalităţi politice mar­cante dintr-un număr mare de ţări. Preşedintele Consiliului de Stat, tovarăşul Nicolae Ceauşes­cu, a vizitat Turcia, Iranul şi India, şi a primit vizitele pre­şedintelui Statelor Unite ale Americii, preşedintelui Austriei şi preşedintelui Finlandei. Preşedintele Consiliului de Miniştri, tovarăşul Ion Gheor­­ghe Maurer, a efectuat vizite în Anglia şi Belgia şi a pri­mit pe şefii guvernelor din Olanda, Suedia şi Republica Populară Congo. Vizitele menţionate precum şi contactele la alte niveluri s-au încheiat cu rezultate po­zitive, , concrete, care au de­terminat amplificarea relaţiilor bilaterale, intensificarea cola­borării în diferite domenii. Ele au prilejuit schimburi u­­tile de păreri asupra unor pro­bleme internaţionale impor­tante, au contribuit la mai buna cunoaştere a poziţiilor şi punctelor de vedere, la îmbu­nătăţirea climatului politic general. Ca ţară europeană, vital in­teresată în pacea şi securita­tea continentului, România promovează o politică de lar­gă cooperare cu toate statele din Europa. Ne este plăcut să consta­tăm că relaţiile politice, eco­nomice, tehnico-ştiinţifice şi culturale dintre România şi Franţa cunosc o continuă dez­voltare, întîlnirile dintre şefii­­ celor două state au constituit şi vor constitui momente im­portante ale acestei evoluţii. Apreciem că sunt create toate condiţiile ca raporturile tradi­ţionale româno-franceze să se amplifice necontenit, în inte­resul ambelor popoare, al des­tinderii şi înţelegerii interna­ţionale. Se intensifică relaţiile Ro­mâniei cu R. F. a Germaniei, Italia, Elveţia, ţările nordice şi cu alte state din Europa. Legăturile ţării noastre cu Turcia cunosc o dezvoltare ascendentă. Este aşteptată cu satisfacţie apropiata vizită în ţara noastră a preşedintelui Cevdet Sunay, care, fără în­doială, la fel ca şi vizita efec­tuată în Turcia de preşedin­tele Consiliului de Stat, Nicolae Ceauşescu, va contri­bui la lărgirea colaborării multilaterale dintre cele două ţări. In anul 1969 au continuat să se dezvolte relaţiile Ro­mâniei cu ţările din alte con­tinente. S-au lărgit şi au perspective bune relaţiile României cu ţă­rile din America Latină. Au fost încheiate noi acorduri de colaborare economică şi tehnico-ştiinţifică , s-au înfiin­ţat comisii guvernamentale şi au fost angajate acţiuni de cooperare pe termen lung cu Chile, Columbia şi Venezuela, inclusiv crearea de societăţi mixte pentru exploatări mi­niere şi petroliere. Intensificarea legăturilor re­ciproc avantajoase cu statele din Asia şi Africa constituie o preocupare constantă a gu­vernului român. Au evoluat favorabil relaţiile­­ României cu Japonia, s-au dezvoltat legă­turile cu Pakistanul, s-au în­registrat progrese în raportu­rile cu ţările din Oceania. In Africa, au fost întărite con­tactele cu Republica Democra­tică Congo, Nigeria, Tanzania, Zambia şi cu alte ţări. Po­porul nostru, care a cunoscut el însuşi vicisitudinile domi­naţiei străine, nutreşte o pu­ternică simpatie faţă de efor­turile popoarelor din aceste continente, consacrate progre­sului şi bunăstării, consolidă­rii independenţei lor econo­mice şi politice. In cadrul acestei politici, România sprijină cu hotărîre aspiraţiile popoarelor arabe pentru dezvoltarea lor inde­pendentă, democratică, pe ca­lea progresului economic şi social. Guvernul român a acordat întotdeauna atenţie dezvoltării relaţiilor cu ţările arabe. Du­pă cum se ştie, în cursul a­­nului­ trecut, în raporturile României cu unele state arabe au intervenit momente nedo­rite, care, după părerea noas­tră, au fost generate de­ fap­tul că nu a fost pe deplin în­ţeleasă poziţia ţării noastre care acţionează consecvent pentru promovarea relaţiilor cu toate statele lumii. Eforturile făcute de guver­nul român pentru depăşirea acestor momente au găsit ecou favorabil din partea statelor arabe şi au dus la obţinerea de rezultate pozitive. Noi con­siderăm că în prezent există posibilităţi pentru normaliza­rea deplină a relaţiilor cu toate ţările arabe şi dezvol­tarea acestora în interesul po­porului român şi al popoarelor arabe, al cauzei păcii. In ce­ea ce îl priveşte, guvernul român este hotărît să facă în acest sens tot ce depinde de el pentru întărirea priete­niei dintre poporul român şi popoarele arabe. Tovarăşi deputaţi, înfăptuirea securităţii euro­pene reprezintă una din preocu­pările majore, constante, ale Partidului Comunist Român şi statului nostru. Pacea şi secu­ritatea în Europa constituie, de multă vreme, o cerinţă de prim ordin a tuturor popoarelor con­tinentului. Pentru poporul ro­mân, care a avut de suferit imense pierderi umane şi ma­teriale în cele două războaie mondiale, realizarea securităţii în Europa este o chestiune vi­tală, o condiţie de cea mai mare importanţă a desfăşurării muncii sale paşnice, consacra­te construirii societăţii socia­liste multilateral dezvoltate. In ultimul timp, se contu­rează condiţii favorabile, ca­re fac posibilă aducerea pro­blemelor securităţii europene din sfera dezideratelor şi de­claraţiilor de intenţii în sfera acţiunilor practice. Este o realitate că în Eu­ropa se dezvoltă un proces de normalizare a raporturilor in­terstatale, de apropiere între popoare, de rezolvare a pro­blemelor în suspensie prin mijloace paşnice. Cercuri gu­vernamentale, personalităţi po­litice influente dintr-un număr tot mai mare de ţări europene manifestă interes pentru slă­birea încordării, pentru înlă­turarea barierelor ridicate în faţa colaborării, pentru iden­tificarea căilor de instaurare în Europa a unui climat de destindere, pace şi bună-veci­­nătate. In cursul ultimelor luni au avut loc contacte şi convorbiri politice între reprezentanţi ai guvernelor Uniunii Sovietice şi Republicii Federale a Ger­maniei, ai guvernelor Poloniei şi R.F. a Germaniei, iar, re­cent, s-a realizat prima întîl­­nire dintre preşedintele Consi­liului de Miniştri al R.D. Ger­mane, Willi Stoph, şi cancela­rul federal al R.F.G., Willy Brandt, stabilindu-se, totodată, organizarea unei noi între­vederi la acelaşi nivel. Guver­nul român, care se pronunţă cu consecvenţă pentru rezol­varea tuturor problemelor in­ternaţionale pe calea contac­telor şi negocierilor, salută a­­ceste convorbiri. Ne exprimăm speranţa că ele vor duce la rezultate pozitive, pe linia nor­malizării relaţiilor intereurope­­ne, recunoaşterii şi respectării frontierelor existente în Euro­pa — inclusiv a graniţei Ci­der — Neisse şi a frontierei dintre cele două state germa­ne — a recunoaşterii R. D. Germane potrivit normelor dreptului internaţional, asigu­­rându-se participarea celor două state germane, în con­diţii de egalitate cu celelalte state, la dezbaterea şi rezol­varea problemelor europene şi mondiale. Factor activ al acestui pro­ces înnoitor în viaţa politică a continentului nostru, Româ­nia a militat, prin toate acţiu­nile pe care le-a întreprins, pentru edificarea securităţii eu­ropene pe un sistem de anga­jamente clare, lipsite de orice echivoc, asumate de toate sta­tele, indiferent de potenţialul lor economic, militar, uman, precum şi de măsuri concrete care să genereze încredere, certitudine deplină pentru fie­care stat în ceea ce priveşte securitatea sa, integritatea teri­torială, garanţia că se află la adăpost de orice primejdie de agresiune sau de alte acte de folosire a forţei sau de ame­ninţare cu forţa. înfăptuirea securităţii în Eu­ropa reclamă din partea tuturor ţărilor continentului eforturi stăruitoare, multiforme şi con­vergente, o politică activă de dezvoltare a legăturilor reci­proce. Apreciind că securitatea europeană presupune o reţea tot mai densă de relaţii bi şi multilaterale între ţările con­tinentului, menite să slujească progresului lor economic şi so­cial, guvernul român acţionea­ză pentru dezvoltarea largă a raporturilor politice, economi­ce, tehnico-ştiinţifice intereu­­ropene, pentru aşezarea lor fermă pe principiile unanim recunoscute ale legalităţii şi e­­ticii internaţionale. Pornind de la ideile cuprin­se în Declaraţia de la Bucu­reşti, adoptată în anul 1966 de statele participante la Tra­tatul de la Varşovia, prin ca­re au fost formulate impor­tante propuneri privind întă­rirea securităţii şi colaborării în Europa, inclusiv iniţiativa convocării unei conferinţe ge­­neral-e­uropene, România şi-a a­­dus contribuţia activă, alături de alte state socialiste, la e­­laborarea Apelului de la Bu­dapesta şi a documentelor Con­sfătuirii de la Praga a miniş­trilor afacerilor externe, pre­cum şi la alte acţiuni comu­ne menite«să­ contribuie la in­staurarea securităţii în Euro­pa." Guvernul român consideră c.n . nr. punerii, formulate. .în documentele, adoptate la­ aceste întîlniri reprezintă o bază rea­listă pentru pregătirea şi des­făşurarea conferinţei statelor din Europa. El înţelege, totoda­tă, să dea dovadă de recepti­vitate faţă de orice propuneri constructive cu privire la sta­bilirea ordinei de zi, precum şi de alte aspecte pe care le comportă organizarea conferin­ţei. Este profunda convingere a guvernului român că securita­tea europeană nu poate fi decit opera comună a tuturor state­lor continentului, că de sta­tornicirea ei trebuie să bene­ficieze, în condiţii de deplină egalitate, toate ţările din Eu­ropa. In acest spirit, guvernul ro­mân militează pentru ca la în­făptuirea securităţii europene, inclusiv la pregătirea şi con­vocarea conferinţei, să partici­pe direct toate statele din Eu­­ropa, fără discriminări şi ex­cepţii, precum şi alte state in­­tersate. In concepţia noastră, pregătirea conferinţei nu tre­buie limitată la un grup re­­strîns de state sau cantonată în tiparele relaţiilor de la bloc la bloc, ci, dimpotrivă, este necesar ca acest proces să ducă la depăşirea actualei divizări a continentului în gru­pări militare opuse, la instau­rarea unui climat de încre­dere şi înţelegere între toate statele europene. Acţiunile întreprinse în ţara noastră, vizitele şi întîlnirile la nivel înalt contactele per­­manente la alte niveluri cu ţările europene, schimburile u­­tile de păreri efectuate cu a­­ceste prilejuri au permis des­prinderea unor aprecieri şi con­cluzii care converg spre de­monstrarea importanţei şi ac­tualităţii canalizării preocupă­rilor generale pe făgaşul rea­lizărilor practice, concrete. Problemele numeroase şi di­ficile care s-au acumulat în Europa nu sunt, desigur, sus­ceptibile a fi soluţionate în­­tr-o singură etapă, realizarea securităţii pe continent consti­tuind un proces de durată. O primă conferinţă ar putea con­tribui la statornicirea unei at­mosfere de încredere între sta­tele europene, la crearea con­diţiilor prielnice abordării gra­duale şi soluţionării treptate, de la simplu la complex, a problemelor în suspensie. România manifestă o preo­cupare permanentă pentru in­staurarea în zona Balcanilor a unui climat de încredere, bu­­nă-vecinătate şi cooperare fruc­tuoasă. Este îndeobşte cunoscut că în trecut Balcanicii erau con­sideraţi „butoiul cu pulbere al Europei", aria de confruntare a unor interese străine de aspiraţiile de prietenie şi co­laborare paşnică ale popoare­lor din regiune. Vechea me­todă a puterilor imperialiste de a învrăjbi popoarele pen­tru a le putea domina, faci­litată de politica cercurilor reacţionare interne, care s-au făcut instrumentul manevrelor imperialiste, a afectat timp de mai mulţi ani relaţiile inter­­balcanice. Guvernul român consideră că trebuie depuse toate efor­turile pentru ca, trăgînd în­văţămintele necesare din ex­perienţa istorică şi acţionînd în consonanţă cu interesele vitale ale popoarelor din Bal­cani, să se ajungă la statorni­cirea în zonă a unor relaţii cu adevărat normale, bazate pe principiile bunei-vecinătăţi. Această preocupare este ilus­trată de eforturile consecven­te ale ţării noastre de a dez­volta relaţiile politice, econo­mice, culturale cu toate statele din regiune, de iniţiativele vizînd colaborarea balcanică multilaterală, de propunerile guvernului român din 1957 şi 1959 privind transformarea Balcanilor într-o zonă a pă­cii, lipsită de arme nucleare, propuneri care îşi păstrează deplina lor actualitate. Avem convingerea că exis­tă condiţii pentru îmbunătă­ţirea raporturilor reciproce în­tre statele din Balcani, pentru dezvoltarea colaborării paşnice multilaterale prin contribuţia activă a tuturor ţărilor din a­­ceastă zonă, corespunzător in­tereselor popoarelor balcanice, cauzei păcii şi securităţii în Europa şi în lume. După cum arăta tovarăşul Nicolae Ceauşescu, „ţara noas­tră va face totul, şi în vii­tor, pentru a-şi aduce întrea­ga contribuţie la asigurarea unui climat de pace şi secu­ritate în Europa şi în lume, îşi va consacra eforturile promovării susţinute a cola­borării şi cooperării interna­ţionale în interesul civiliza­ţiei mondiale, al progresului tuturor popoarelor şi întregii umanităţi". Stimaţi tovarăşi, Ţara noastră atribuie o deosebită însemnătate înfăp­tuirii dezarmării generale şi, în primul rând, a dezarmării nucleare.­ De cea mai mare importanţă în această direcţie sunt interzicerea folosirii ar­melor nucleare, încetarea ex­perienţelor cu asemenea ar­me în mediul subteran, crea­rea de zone denuclearizate, prin acorduri internaţionale însoţite de garanţii adecvate, încetarea producţiei, reduce­rea şi lichidarea stocurilor de arme nucleare şi a mijloace­lor de transportare a lor la ţintă. Ca stat membru al Comite­tului pentru dezarmare de la Geneva, România a militat jiparistul, împreună cu , alte „ ţări socialiste, cu celelalte ţări iubitoare de pace, pentru a-a doptarea şi înfăptuirea unor m­lăsuri­­concrete de dezarma­re, ‘menite la "ciudă*''la redu­cerea treptată şi, în cele din urmă, la eliminarea definitivă a armelor şi a forţei armate din sfera relaţiilor internaţio­nale. înfăptuirea unor măsuri e­­ficiente de dezarmare apare, după părerea noastră, cu atît mai necesară, cu cît cursa înarmărilor acuză proporţii tot mai îngrijorătoare — fabrica­rea de noi tipuri de arme şi mijloace de luptă nucleare şi convenţionale continuă , iar negocierile asupra dezar­mării nu înregistrează decit rezultate modeste. Povara înarmărilor apasă din ce în ce mai greu asupra nivelului de trai al popoarelor, pune în primejdie pacea şi securitatea internaţională, ameninţă omul şi opera sa, creată cu trudă, ca , rezultat al strădaniilor multor generaţii. Armele con­tinuă să fie folosite de cercu­rile imperialiste, reacţionare ca instrumente ale politicii de forţă împotriva libertăţii şi independenţei popoarelor. A­­ceastă situaţie impune ca toa­te statele să participe activ, să depună eforturi sporite în realizarea de măsuri practice de încetare a cursei înarmă­rilor şi de dezarmare. Guvernul Republicii Socia­liste România consideră că numai dezarmarea generală constituie calea radicală pen­tru rezolvarea integrală a pro­blemelor deosebit de grave pe care le generează şi le între­ţine cursa înarmărilor, pentru pacea şi securitatea tuturor popoarelor. Acordurile înche­iate pînă în prezent cu pri­vire la acţiunile colaterale dezarmării, cum este Trata­tul de neproliferare a armelor nucleare, ratificat recent de ţara noastră, deşi vizează li­mitarea dezvoltării înarmării atomice, nu prevăd măsuri practice de oprire a produce­rii, de lichidare a stocurilor de arme nucleare, nu prezintă garanţia că arma nucleară nu va fi folosită într-un eventual război. Pătrunsă de răspunderea ca­re incumbă tuturor statelor pentru viitorul omenirii, ţara noastră a prezentat, la actua­la sesiune a Comitetului pen­tru dezarmare de la Gene­va, propuneri de înfăptuire a unor măsuri concrete pe ca­lea dezarmării. După cum vă este cunoscut, tovarăşi depu­taţi, propunerile noastre au în vedere îngheţarea şi re­ducerea bugetelor militare ale tuturor statelor; asumarea, printr-un document interna­ţional cu forţă obligatorie şi vocaţie universală, a unor an­gajamente ferme de nere­­curgere la forţă sau la ame­ninţarea cu folosirea forţei, de neamestec, sub orice formă şi în nici o împrejurare, în treburile interne ale altor sta­te ; renunţarea la efectuarea de manevre militare pe te­ritoriul altor state ; interzice­rea creării de noi baze mi­litare şi a amplasării de noi arme nucleare pe teritorii străine, măsuri de lichidare a bazelor militare străine; cre­area de zone denuclearizate în diferite părţi ale lumii, inclu­siv în regiunea Balcanilor ; e­­laborarea unui program de acţiuni şi măsuri al deceniu­lui dezarmării; asigurarea u­­nui cadru adecvat participării la dezbaterile comitetului a tuturor statelor care doresc să-şi exprime poziţia în legă­tură cu problemele dezarmă­rii, intensificarea ritmului ne­gocierilor şi îmbunătăţirea ac­tivităţii, structurii şi formelor de lucru ale comitetului. Convins că, prin eforturile tuturor­­ statelor iubitoare de pace, ale tuturor popoarelor, se poate ajunge la transpune­rea în practică a cerinţei de importanţă vitală pe care o reprezintă dezarmarea genera­lă şi, în primul rînd, inter­zicerea şi lichidarea armelor nucleare, guvernul român va milita şi în viitor, cu toată hotărîrea, pentru înfăptuirea acestui deziderat major al o­­menirii. Tovarăşi deputaţi, O trăsătură caracteristică a vieţii politice contemporane este creşterea aportului tutu­ror statelor la soluţionarea problemelor internaţionale. Fi­reşte, înţelegem răspunderea deosebită pe care ţările mari o au pe arena mondială în re­zolvarea problemelor ce con­fruntă omenirea. Este însă un fapt de necontestat că astăzi problemele majore ale lumii pot fi soluţionate numai în condiţiile participării şi con­jugării eforturilor tuturor sta­telor, mari sau mici. In epoca actuală, fiecare stat, fiecare naţiune poartă răspunderi pentru statornicirea unui cli­mat de destindere, încredere şi cooperare între popoare, pentru promovarea unor ra­porturi eliberate de spectrul forţei, pentru reglementarea li­tigiilor pe calea tratativelor. Dind glas sentimentelor u­­nanime ale poporului român, guvernul se pronunță pentru încetarea neîntîrziată a războ­iului din Vietnam, retragerea trupelor Statelor Unite ale Americii din Vietnamul de sud, curmarea oricărui ames­tec în treburile interne ale poporului vietnamez. Pentru soluţionarea paşnică a con­flictului din Vietnam, consi­derăm că este, de asemenea, necesar să se asigure forma­rea unui guvern de coaliţie care să permită dezvoltarea democratică, independentă a Vietnamului de sud. Guvernul român ţine să afirme şi cu acest prilej'-’Că ţară­­ noăstră va acorda­ şi în viitor întregul său sprijin material,­ poliţie şi moral eroicului popor vietna­mez în lupta dreaptă pentru apărarea fiinţei sale naţiona­le. Provoacă îngrijorare apari­ţia unor noi elemente de în­cordare în regiunea Asiei de sud-est, intensificarea bombar­damentelor americane asupra teritoriului Laosului, precum şi situaţia creată în Cambodgia ca urmare a recentei lovituri de stat; ele complică şi agra­vează situaţia din zonă, adu­­cînd prejudicii mişcării de e­­liberare a popoarelor, luptei lor pentru apărarea libertăţii şi independenţei naţionale. Guvernul român a apreciat în repetate rinduri că perpe­tuarea şi agravarea încordării în Orientul Apropiat afec­tează negativ situaţia interna­ţională, menţin un serios fo­car de război, generează ne­linişte şi îngrijorare. Evoluţia evenimentelor din această zonă pune în evidenţă faptul că intensificarea ostilităţilor militare şi represiunile, din orice parte ar veni ele, agra­vează încordarea şi înde­­părtează perspectivele soluţio­nării conflictului, împiedică dezvoltarea liberă şi indepen­dentă a popoarelor respective. Asemenea acţiuni nu pot fi decit în avantajul cercurilor imperialiste, interesate în men­ţinerea şi consolidarea pozi­ţiilor lor in această parte a lumii. In acest spirit, guver­nul român a exprimat dezapro­barea sa faţă de atacul aerian is­­raelian asupra unor obiective ci­vile din R.A.U. şi provocarea de victime în rîndul popu­laţiei. România consideră că rezoluţia Consiliului de Secu­ritate, din noiembrie 1967, o­­feră o bază raţională pentru rezolvarea paşnică a situaţiei din Orientul Apropiat. Ea se pronunţă pentru retragerea trupelor israeliene din terito­riile arabe ocupate, respectarea dreptului la existenţă indepen­dentă şi integritate teritorială a fiecărui stat din această re­­giune, pentru rezolvarea pro­blemei refugiaţilor palestinieni, potrivit intereselor lor legi­time. Pe agenda vieţii internaţio­nale stăruie sarcina lichidării definitive a colonialismului şi neocolonialismului. Poporul român urmăreşte cu simpatie şi sprijină activ procesul ire­versibil de eliberare a popoa­relor de sub dominaţia impe­rialistă, de consolidare a inde­pendenţei lor politice şi eco­nomice. România condamnă discriminarea rasială practica­tă în Africa de Sud şi sprijină lupta dreaptă de eliberare a popoarelor din Angola, Mo­­zambic, Namibia şi din alte teritorii aflate încă sub asu­prire colonială. Solidar cu po­porul Zimbabwe, guvernul ro­mân condamnă cu hotărîre ac­tul ilegal al proclamării de către autorităţile rasiste de la Salisbury a aşa-numitei „Re­publici Rhodesia" şi a declarat că nu o recunoaşte. România va milita şi în vii­tor pentru afirmarea şi pro­movarea neabătută a dreptului inalienabil şi imprescriptibil al popoarelor de a-şi hotărî sin­gure soarta, căile de dezvol­tare economică şi socială, de a fi stăpîne pe resursele pro­prii şi de a le folosi spre bi­nele progresului lor, al cola­borării şi securităţii internaţio­nale. Tovarăşi deputaţi, In ultimul sfert de veac, concomitent cu dezvoltarea re­laţiilor şi contactelor bilatera­le, a crescut ponderea activi­tăţii organizaţiilor internaţio­nale pe arena mondială. România atribuie o mare în­semnătate organizaţiilor inter­naţionale, in special Organiza­ţiei Naţiunilor Unite, rolului lor în lărgirea cooperării din­tre state, în respectarea drep­tului internaţional, în eforturi­le pentru pace. Membră a 41 de organizaţii internaţionale guvernamentale şi a 268 de organizaţii neguvernamentale, ţara noastră contribuie activ, şi pe această cale, la dezvol­tarea colaborării dintre state. Anul acesta oferă prilejul e­­fectuării unui bilanţ al acti­vităţii desfăşurate de Organi­zaţia Naţiunilor Unite în cei 25 de ani care se împlinesc de la întemeierea ei. Pentru a răspunde speranţelor şi ce­rinţelor popoarelor, se impu­ne ca întreaga activitate a O.N.U. să fie aşezată ferm pe temelia principiilor înscrise în Cartă. Aceste principii au vo­caţie de universalitate, ele sunt­ obligatorii în relaţiile dintre toate statele lumii, fără nici o îngrădire, condiţie sau ex­cepţie. Guvernul român consideră că Organizaţia Naţiunilor Uni­te trebuie să reflecte în mod fidel realităţile lumii contem­porane, să devină cu adevărat universală. El se pronunţă pen­tru restabilirea drepturilor le­gitime ale Republicii Populare Chineze în O.N.U., precum şi în celelalte organizaţii inter­naţionale. După părerea sa, primirea celor două state ger­mane în O.N.U. s-ar înscrie pe linia întăririi păcii şi securită­ţii internaţionale, ar avea e­­fecte pozitive asupra activită­ţii organizaţiei. Acţionînd în spiritul princi­piilor politicii noastre externe, delegaţiile române la cea de-a 24-a sesiune a Adunării Gene­rale a O.N.U. şi la alte reu­niuni internaţionale au promo­vat activ poziţia Republicii Socialiste România faţă de pro­blemele internaţionale majore şi au participat la elaborarea unor importante rezoluţii o­­rientate spre desăvîrşirea pro­cesului de decolonizare, spre lărgirea colaborării politice şi economice între state. Contri­buţia României s-a concretizat şi în adoptarea unor rezolu­ţii referitoare la educarea ti­neretului în spiritul respectu­lui faţă de drepturile şi liber­tăţile omului şi participarea lui la dezvoltarea naţională, la perfecţionarea administraţiei publice, pentru nevoile dezvol­tării. Au fost continuate iniţia­tivele României privind coope­rarea industrială între statele din Europa, înlăturarea obsta­colelor şi a discriminărilor ca­re stau în calea dez­voltării normale a relaţiilor intereuro­­pene. De asemenea, au fost iniţiate acţiuni de cooperare cu organizaţiile internaţionale în domenii de primă importan­ţă : informatica, cercetarea o­­peraţională, utilizarea calcula­toarelor electronice în proce­sul dezvoltării. In România au avut loc re­uniuni şi seminarii organizate de O.N.U. şi instituţii specia­lizate, în colaborare cu ţara noastră. Reprezentanţi români au fost aleşi în importante funcţii la Organizaţia Naţiuni­lor Unite, precum şi la alte or­ganizaţii internaţionale guver­namentale. Tovarăşi deputaţi, Aprobînd activitatea inter­naţională desfăşurată de gu­vernul român în anul 1969,­­ a­­probăm în acelaşi timp întrea­ga politică externă a statului nostru. Elementul central al acestei politici îl va constitui şi în viitor prietenia, alianţa frăţeas­că şi colaborarea multilaterală cu toate statele socialiste. Ţara noastră va milita, în continua­re, pentru lărgirea contactelor şi intensificarea schimburilor de delegaţii la diferite nive­luri, pentru întărirea u­­nităţii ţărilor socialiste. Gu­vernul român va acţio­na şi în viitor pentru dez­voltarea şi diversificarea cola­borării şi cooperării economi­ce cu ţările membre ale Con­siliului de Ajutor Economic Reciproc, cu toate ţările so­cialiste. El va acorda atenţie dezvoltării relaţiilor de colabo­rare pe plan militar cu sta­tele participante la Tratatul de la Varşovia, cu armatele tu­turor statelor socialiste. România va participa, îm­preună cu celelalte ţări socia­liste, la eforturile îndreptate spre promovarea unor relaţii normale de colaborare paşnică între toate statele lumii, spre consolidarea încrederii şi înţe­legerii între popoare. Totodată, guvernul român, înfăptuind consecvent politica principială a partidului şi sta­tului nostru, va dezvolta rela­ţiile de colaborare, pe multiple planuri, cu toate statele lumii, indiferent de orînduirea lor so­­cial-politică. In acest scop, se vor întreprinde măsuri pentru identificarea celor mai adecva­te forme de cooperare, potri­vit specificului fiecărei ţări, în condiții de egalitate, pe baza respectului şi avantajului re­ciproc. Guvernul Republicii Socialis­te România va acţiona în ve­derea intensificării relaţiilor de colaborare economică şi poli­­tică cu tinerele state care depun eforturi pentru conso­lidarea independenţei lor, pen­tru o dezvoltare liberă, de sine stătătoare, pentru înlăturarea tuturor formelor de exploatare neocolonialistă. La baza relaţiilor sale cu toate ţările lumii, România va situa, în continuare, respecta­rea neabătută a principiilor in­dependenţei şi suveranităţii na­ţionale, egalităţii in drepturi, neamestecului în treburile in­terne şi avantajului reciproc, dreptului popoarelor de a-şi decide singure soarta. In vederea realizării obiec­tivelor majore ale securităţii şi colaborării în Europa, Româ­nia va milita pentru instaura­rea pe continent a unei atmo­sfere de destindere şi înţele­gere reciprocă, pentru rezolva­rea problemelor existente şi normalizarea deplină a relaţii­lor intereuropene. Guvernul ro­mân va acţiona cu stăruinţă pentru convocarea conferinţei general-europene pentru secu­ritate şi colaborare, va­ iniţia noi acţiuni menite să asigure participarea directă şi efectivă a tuturor statelor continentului la toate fazele pregătirii, or­ganizării şi desfăşurării confe­rinţei, la întreaga operă de edificare a securităţii în Eu­ropa. Continuînd şi dezvoltînd i­­niţiativele sale anterioare, ţara noastră va acorda şi în viitor o atenţie deosebită instaurării unor relaţii de colaborare paş­nică şi bună vecinătate între ţările Peninsulei balcanice, va milita pentru transformarea Balcanilor într-o zonă liberă de arme nucleare, corespun­zător intereselor vitale şi as­piraţiilor popoarelor din a­­ceastă regiune. Considerînd dezarmarea drept o compotentă esenţială a securităţii, România se va pro­nunţa cu hotărîre pentru rea­lizarea unor paşi practici în direcţia dezarmării generale, în primul rînd a dezarmării nu­cleare, precum şi pentru în­făptuirea unor măsuri parţiale sau regionale de dezarmare, inclusiv în zona Balcanilor. In Comitetul pentru dezarmare de la Geneva şi la Organizaţia Naţiunilor Unite, România va continua să manifeste iniţiati­vă şi spirit de răspundere, pentru ca rezultatele negocie­rilor de dezarmare să fie pe măsura speranţelor şi aşteptă­rilor popoarelor. Ţara noastră îşi va aduce contribuţia la activitatea or­ganizaţiilor internaţionale gu­vernamentale şi neguvernamen­tale din care face parte, în vederea sporirii rolului lor în abordarea şi rezolvarea mari­lor probleme ale contempora­neităţii prin mobilizarea acti­vă a eforturilor tuturor state­lor lumii în opera comună de extindere a colaborării, de m­enţinere şi consolidare a pă- Lii. Inţelegînd să-şi unească e­­forturile cu celelalte state iu­bitoare de pace, România va coopera activ cu toate ţările pentru căutarea şi aplicarea celor mai potrivite căi şi mij­loace paşnice de soluţionare a problemelor în suspensie, pen­tru statornicirea unor relaţii trainice de colaborare între popoare, bazate pe stricta res­pectare a comandamentelor eti­cii şi legalităţii internaţionale. Guvernul român va milita pentru zădărnicirea acţiunilor agresive ale imperialismului, pentru stingerea focarelor de tensiune şi conflict, pentru e­­liminarea oricăror manifestări de amestec în treburile inter­ne ale altor state, de folosire a forţei sau ameninţării cu for­ţa în relaţiile interstatale, împreună cu toate forţele progresiste şi antiimperialiste, România va acţiona pentru li­chidarea definitivă a oricăror forme de oprimare şi discrimi­nare rasială, pentru asigurarea dezvoltării libere a tinerelor state, conform aspiraţiilor lor naţionale şi sociale. Dînd expresie sentimentelor care animă întregul nostru popor, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Consiliului de Stat, declara : „Vrem ca prietenii noştri din întreaga lume, din rîndul tu­turor popoarelor, toţi cei că­rora le este scump progresul, cărora le este scumpă pacea, să ştie că în poporul român au un prieten de nădejde care va face totul pentru triumful colaborării între popoare, al păcii în lume". Principialitatea şi justeţea po­liticii externe a partidului şi statului nostru, confirmate în practică de evenimente, de viaţa însăşi, sunt reflectate în sprijinul hotărît şi continuu al întregului popor, care partici­pă activ la elaborarea şi în­făptuirea ei. Adeziunea mase­lor la politica externă este expresia convingerii că acti­vitatea internaţională a guver­nului are drept obiectiv sluji­rea intereselor supreme pre­zente şi viitoare ale ţării. Poporul nostru ştie că, dacă România socialistă şi-a cucerit un loc demn şi respectat in lume, este meritul istoric al conducătorului său încercat— Partidul Comunist Român. Prestigiul şi respectul de care se bucură azi în lume ţara şi conducătorii noştri stau mărturie a contribuţiei Româ­niei la cauza păcii şi securită­ţii, a înţelepciunii şi experien­ţei unui popor hotărît să nu precupeţească nimic pentru a-şi apăra cuceririle revoluţionare, pentru a trăi in pace şi bună înţelegere cu toate popoarele. Profund conştient de înalta răspundere ce îi revine, dînd expresie voinţei unanime a poporului, guvernul român va promova şi în viitor o politi­că externă pusă în slujba in­tereselor naţiunii noastre so­cialiste, ale cauzei socialismu­lui şi păcii în lume,: ••

Next