Flacăra Iaşului, octombrie 1970 (Anul 26, nr. 7476-7502)

1970-10-27 / nr. 7498

Incurn Insului Organ al Comitetului judeţean Iaşi al P.C.R. şi al Consiliului popular judeţean Anul XXVII, nr. 7498 Marţi, 27 octombrie 1970 4 pagini, 30 bani Situaţia depănuşării porumbului în cooperativele agricole (în procente faţă de plan) pînă în seara zilei de 26 octombrie a. c. 1. Dumeşti 97,5 39. Spineni 64,0 77.­­Mogoşeşti 25,8 2. Cotnari 95,8 40. Pocreaca 62,3­­78. Oţeleni 25,0 3. Cirioaia 92,1 41. Şipote 57,5 79. Bîrnova 24,0 4. Dolheşti 89,6 42. Schitu-Duca 57,1 80. Costeşti 24,0 5. Comarna 87,9 43. Boholîn­i 56,7 81. Popricani­­ 23,8 6. Fîntînele 86,8 44. Hălăuceşti ,­­ 56,6 32. Mădirjac 23,3­­ 7. Corneşti­­85,7 45. Drăguşeni 55,1 83. Ţibana 20,3 8. Plugari 85,1­­ 46. Movileni 55,0 84. Rediu 19,5 9. Moşna 84,4 47. Cozia 54,6 85. Lespezi 18,3 10. Tansa (Belceşti) 83,9 48. Belceşti , 52,1­­ 86. Focuri 18,1 11. Gorban 81,9 49. Tg. Frumos-­ 50,1 87. Stroeşti 16,9 12. Trifeşti 81,8 50. Ipatele 50,0 88. Al. I. Cuza 16,7 13. Holboca 81,6 51. Tătăruşi 49,2 89. Băiceni 16,4 14. Româneşti­­81,4 52. Ciurea 48,2 90. Dobrovăț 15,0 15. Raducăneni 80,9 53.' Costuleni ' . 46,1­ 91. Scînteia 15,0 16. Ciorteşti 80,0 54. Valea­ Seaca 45,9­­ 92.,Dagîţa 14,5 91. Aroneanu 77,5 55. Erbiceni 45,1 93. St. Prăjescu 13,4 18. Leţcani 77,5 56. Ţigănaşi , 44,9 94. Cozmeşti 19. Andrieşeni 76,2 57. Bălţatî 44,0 (St. Prăjescu) , 12,0 20. Bivolari 76,0­­ 58. Tomeşti­­ ■ 43,7 ■ 95. Gîrbeşti 11,3 21. Delem . 75,0 59. Popeşti ‘­­ 43,4 96. Verşeni , 10,8 22. Prisăcani 75,0 60. Grozeşti­ 43,3 97. Siretei , 10,2 23. Tungujei 74,5 61. Ţibăneşti 42,8 98. Grajduri ‘ 9,7 24. Bulbucani 74,0 62. Golăeşti 42,2 99. Cristeşti ’ 9,2 25. Scobinţi 74,0 63. Mirceşti ‘­­ 42,1 100. Horleşti 9,2 26. Hârlău 73,5 64. Chişcărenî­­ 41,6 101. Şcheia 8,8 27. Butea 72,4 65. Totoeşti 40,1 102. Victoria 8 4 28. Forăşti 71,4 66. Voineşti 39,2 103. Vinătorii 8,2 29. Cozmeşti 69,7 67. Probota ‘ 38,4 104. Mogoşeşti-Siret 7,3 30. Cepleniţa 69,4 68. Osoi 36,4 105. Brătulești 7,6 31. Roşcani 69,2 69. Podu-Iloaiei­­ 34,7 106. Lunca 6,2 32. Uricani 67,6 70. Perieni 33,8 107. Vatra 5,3 33. Vlădeni 67,3 71. Lungani 33,5 108. Hărmănești 5,4 34. Coarnele Caprei 67,0­­ 72. Bosia 33,1 109. Sineşti 5,3 35. Răchitei)i 66,6­­ 73. Mironease­ 32,8 110. Jutoara 4,5 ^.*3|p-Victiorli-(Pi)pi­jcani) 653 - 74. Brae­ști 29,0 . 111. Ruginoasa 4,3 ' 37. Strunga 64,6 75. Bal; 27,2 lÍ2.Wirosíové«tí 3.6 38. Tansa 64,1 76. Moţ ca 27,0 113. Heleşteni 2r0 ■................................................... - - Proletari din toate ţările, uniţi -vă! Fiecare ore­­ ch­itizu­l folosită NICI-UN KILOGRAM DE RECOL­TĂ PE CIMP! In majoritatea cooperativelor agricole din judeţul nostru, re­coltatul Horii-soarelui, cartofi­lor, sfeclei de zahăr şi altor culturi de toamnă a fost În­cheiat. Din datele centralizate aseară la Direcţia agricolă, re­zultă că numărul unităţilor in care se înregistrează restante la strinsul acestor culturi este mic, de unde se poate desprin­de concluzia că, printr-o mun­că mai susţinută, şi aceste u­­nităţi pot încheia grabnit re­coltatul culturilor amintite. Ponderea cea mai mare în agricultura judeţului (şi anume, peste 63 000 de hectare), o are porumbul. In prezent, se poate spune că tăiatul tulpinilor de porumb e pe terminate în toa­te unităţile. Dar tăiatul tulpi­nilor de porumb şi stringerea lor în glugi pe cîmp, sau de­pozitarea în grămezi pe ariile de depănuşare, nu înseamnă încheierea recoltatului porum­bului. Despre aşa ceva se poa­te vorbi numai atunci cînd în­treaga recoltă se afe in pă­­tule. Or, din tabelul de mai sus, se poate vedea limpede că In foarte puţine cooperative a­­gricole există o situaţie bună la denănuşat, în majoritatea unităţilor se înregistrează sla­be rezultate datorate unei mp­ (continuare in pag. a 2-a) Iaşi. Vedere parţială a cartierului Socola Foto: L. STRATULAT Masă oferită de Comitetul Executiv al C.C. al P.C.R. cu prilejul împlinirii a 50 de ani de către tovarăşul Petre Lupu Comitetul Executiv al C.C. al P.C.R. a oferit, luni la a­­ntiază, o masă tovărăşească cu prilejul celei de-a 50-a a­­niversări a zilei de naştere a tovarăşului Petre Lupu, mem­bru al Comitetului Executiv al C.C. al P.G.R., ministrul muncii. Au luat parte tovarăşii E­­mil­­ Bodnaraş, Paul Niculescu- Mizil, Gheorghe­ Pană, Gheor­­ghe Rădulescu, Virgil Trofin, Ilie Verdeţ, Maxim Berghianu, Florian Dănălache, Constantin Drăgan, dános Fazekas, Manea Mănescu, Dumitru Popa, Le­­onte Răutu, Vasile Vîlcu, Ște­fan Voitec, Iosif Banc, Petre Blajovici, Miron Constan­ti­­nescu, Mihai Dalea, Mihai Ge­re, Ion Iliescu, Ion Ioniță, Ion Stănescu, Mihai Marinescu, Ion Palan, Chivu Stoica. In numele Comitetului Exe­cutiv al Comitetului Central al partidului, al tovarăşului Ni­­colae Ceauşescu, tovarăşul Emil Bodnaraş a felicitat pe sărbătorit şi i-a urat sănătate şi putere de muncă. în răspunsul său, tovarăşul Petre Lupu a mulţumit pentru înalta pr­eţuire ce i se acordă şi s-a angajat să slujească şi în viitor politica internă și ex­ternă a partidului, să-şi con­sacre întreaga capacitate şi putere de muncă operei­ de e­­dificare a socialismului în pa­tria noastră. Masa s-a desfășurat intr-o atmosferă caldă, tovărășească. LA ÎMPLINIREA A 110 ANI DE LA ÎNFIINŢAREA UNIVERSITĂŢII IEŞENE Şedinţă festivă şi sesiune de comunicări cultură, a avut loc o şedinţă festivă, consacrată evenimen­tului, precum şi deschiderea celei de-a XVII-a sesiuni ştiin­­ţîfice a cadrelor didactice. La această festivitate au par­ticipat tovarăşul Eugen Biliu­­ţă, secretar al Comitetului mu­nicipal de partid Iaşi, precum şi invitaţi din celelalte insti­tute de învăţămînt superior din oraşul nostru şi din alte cen­tre ale ţării. Cuvîntul de deschidere a fost rostit de prof. univ. dr. docent Ion Şandru, prorector al Uni­versităţii, care, după ce a sa­lutat­ prezenţa oaspeţilor, a subliniat semnificaţia împlini­rii a 11 decenii de la înfiinţa­rea celei mai vechi universi­tăţi din ţară. In continuare, prof. univ. dr. Dumitru Berlescu a făcut un amplu istoric al Universi­tăţii, evocind figuri luminoase de Înaintaşi şi relevînd toto­dată continuitatea strădaniilor creatoare de astăzi, în condi­ţiile noi, deosebit de optime. (continuare în pag. a 2-a) Cu prilejul împlinirii a 110 ani de la înfiinţarea Univer­sităţii ,AL I. Cuza" din Uşi, .itri,inaula .Mihai­­Emiinescu" a acestui vechi asolamint de Doriţi legume de calitate bună ? Poftiţi pe uşa din spate (Aşa înţeleg unii gestionari să-şi îndeplinească înda­toririle, iar conducerea C.L.F. îi tratează cu blîndeţe) Populaţia Iaşului a primit cu satisfacţie iniţiativa I.L.F.-ului de a organiza aprovizionarea la domiciliu, dar pînă la 15 octombrie a.c. au fost înregis­trate doar 11 comenzi. De c­e? Răspunsul l-am primit cu oca­zia raidului întreprins acum cîteva zile , prin unităţile aces­tui sector al comerţului. La unitatea nr. 1 (Piaţa Halei), unitate investită de conduce­rea I.L.F.-ului să onoreze co­menzile la domiciliu, gestiona­rul Vasile Caramfil ne relata : — Am primit foarte multe telefoane de la consumatori. Dar, toţi ne întrebau ce fel de cartofi le oferim. După ce le dădeam explicaţiile cerute, că avem numai cartofi din soiuri comune, renunţau la a­­ceastă metodă de aproviziona­re. Insuccesul înregistrat de or­ganizatorii aprovizionării la domiciliu în această toamna ar trebui să-i determine să-şi amplifice eforturile şi să stu­dieze posibilităţile care există pentru relansarea acestei mo­derne şi foarte eficiente me­tode de aprovizionare. Nu es­te ceva imposibil. Am putut constata că la unităţile viza­te de noi în articolele anteri­oare, situaţia s-a îmbunătăţit simţitor (unităţile 14, 19, 17). Deci se poate, atunci cînd e­­xistă o preocupare permanen­tă din partea celor investiţi a se ocupa cu desfacerea le­gumelor şi fructelor către con­sumatori. Ne întrebăm însă de ce este neapărată nevoie, pen­tru remedierea unor lipsuri, să trecem noi prin unităţile de desfacere? Nu ar fi mai nor­mal ca această sarcină să fie îndeplinită de organele de re­sort, specializate ? La aceas­tă întrebare ne răspunde şeful adjunct al Centrului Iaşi, to­varăşul Butnaru : — Este adevărat că merceo­logii centrului nostru, care ar trebui să ţină în permanenţă legătura între unităţile de des­facere şi conducere nu-şi fac datoria. De fapt, aceasta este o mare problemă pe care nu am reuşit să o, rezolvăm, cu toate măsurile luate în acest sens (sancţiuni, penalizări). Evident că „avertismentele" şi „mustrările" împărţite în dreapta şi-n stingă nu pot su­plini munca educativă, efec­tul opiniei de masă a lucrăto­rilor din comerţ care îşi pri­vesc îndatoririle cu toată răs­punderea. La unitatea 48 (Su­permagazin Copou) am sur­prins încercarea de a vinde oamenilor mărfuri avînd o ca­litate necorespunzătoare. Mur­dăria și dezordinea care dom­neau aici (ambalaje goale de­pozitate în unitate cu toate că în magazia anexă exista su­ficient loc, resturi de legume, pămînt şi hîrtii etc.) veneau Adrian BARTIC (continuare in pag. a 2-a) Comerţul şi cerinţele populaţiei VIZITA PREŞEDINTELUI NICOLAE CEAUŞESCU LA WASHINGTON Sosirea la Casa Albă WASHINGTON 26 (Ager­­pres) — Trimişii speciali trans­mit : Vizita preşedintelui Consiliu­lui de Stat al Republicii Socia­liste România, Nicolae Ceauşes­cu, în Statele Unite ale A­­mericii a cunoscut ieri un mo­ment deosebit. Răspunzînd in­vitaţiei preşedintelui Richard Nixon şi a soţiei sale, Patricia Nixon, preşedintele Nicolae Ceauşescu, şi soţia sa, Elena Ceauşescu, sînt, începînd de ieri, oaspeţii Casei Albe. Şe­ful statului român este însoţit de Dumitru Popescu, membru al Comitetului Executiv, secre­tar al C.C. al P.C.R., deputat în Marea Adunare Naţională, şi Corneliu Mănescu, ministrul afacerilor externe. Casa Albă a pregătit înalţi­lor oaspeţi români o primire oficială, potrivit ceremonialului rezervat şefilor de stat. Pe străzile şi bulevardele din ju­rul reşedinţei preşedintelui Sta­­telor Unite ale Americii, în întreaga zonă ce cuprinde se­diile instituţiilor. Administraţiei federale erau arborate drapele de stat ale României şi S.U.A. Interesul suscitat de sosirea la Casa Albă a şefului statului român şi-a găsit o expresie e­­locventă în atmosfera solemnă, caracteristică marilor eveni­mente, marilor întîlniri la­­ ni­vel înalt. In parcul Casei Al­be, la locul prevăzut pentru ceremonia primirii, dominat de impunătorul obelisc închinat memoriei lui George Washing­ton, au venit să întîmpine şi să salute pe preşedintele Ceauşescu mii de cetăţeni ai capitalei Statelor Unite, purtînd­­steguleţe româneşti şi america­ne. Un număr neobişnuit de mare de ziarişti, fotoreporteri, cameramani, reprezentînd prin­cipalele cotidiene, agenţii de presă internaţionale,, societăţi de radio şi televiziune, jurnale cinematografice de actualităţi, căutau să-şi asigure locurile cele mai bune pentru a sur­prinde fiecare secvenţă semni­ficativă a solemnităţii primirii. Garda de onoare era aliniată pe gazonul din faţa podiumu­lui, fanfara în­­mută festivă şi zeci de ofiţeri cu drapelele celor două state încadrau a­­leile de acces la locul cere­monialului. , In jurul orei 10.15, (ora locală), lingă podium au sosit po Srotarul Departa­mentului de Stat, William Rogers, şi soţia, amiralul Tho­mas Moorer, preşedinte al Comitetului mixt al şefilor de stat major, cu soţia, Walter Washington, primarul oraşu­lui, cu soţia, Martin Hilfen­­brand, asistent al secretarului de stat pentru problemele eu­ropene, cu soţia, Leonard Mee­ker, ambasadorul S.U.A. la Bucureşti, cu soţia, Gilbert Hahn jr., preşedintele Consi­liului districtului Columbia, cu soţia,, ambasadorul Giullermo Sevilla-Sacasa, decanul corpului diplomatic din Washington, cu soţia. Erau, de asemenea, prezenţi Dumitru Popescu, Corneliu Mă­nescu, Maria Groza, vicepre­şedinta a Marii Adunări Naţio­nale, Corneliu Bogdan, ambasa­dorul României la Washington, membri ai Ambasadei române. Ora 10,25. Pe cer apare e­­licopterul prezidenţial, venind de la Williamsburg, la bordul căruia se afla preşedintele Ni­­colae Ceauşescu, şi soţia sa Elena Ceauşescu. In timp ce trompetă dau o­norul, sosesc la locul ceremo­niei preşedintele Richard Ni­xon şi soţia sa, Patricia Nixon După ce au coborît din eli­copter, înalţii oaspeţi români, însoţiţi de şeful protocolului Statelor Unite, Emil Mosba­­cher, urcă intr-o limuzină pe care sunt arborate fanioanele celor două ţări. Sunt parcurse aleile parcului, flancate de o­­fiţeri ce poartă in bandulieră drapelele de stat ale României şi S.U.A. şi care dau onorul. Pe ambele părţi ale traseului, sute şi sute de oameni salută cu o căldură pe distinşii oaspeţi. Limuzina oficială se opreşte în faţa intrării de sud a Casei Albe, în apropierea podiumu­lui special amenajat pentru a­­ceastă ceremonie. Preşedintele Richard Nixon şi soţia sa, Patricia Nixon, ies în întîmpinarea preşedin­telui Nicolae Ceauşescu şi a soţiei sale, Elena Ceauşescu.­­ Cei doi preşedinţi îşi string mina cu cordialitate. Patricia Nixon oferă un buchet de tran­dafiri roşii soţiei şefului sta­tului român,­ Elena Ceauşescu. La rugămintea fotoreporterilor, cei doi­­preşedinţi se opres­c cîteva clipe, fotografiindu-se împreună. Preşedintele Nixon îl con­duce apoi pe preşedintele Ceauşescu spre podiumul de onoare. Intr-un cadru solemn, iar Ţara intonează imnurile de stat ale României şi Statelor Unite. Garda de onoare în­clină drapelul federal şi stea­gurile celor 50 de state ale S.U­.A., în timp ce răsună 21 de salve de artilerie în cin­stea preşedintelui României. In continuare, şeful statu­lui român, Nicolae Ceauşescu, însoţit, de preşedintele Richard Nixon, trece­ în revistă garda de onoare alcătuită din deta­şamente ale principalelor arme. Cei doi preşedinţi salută în momentul trecerii lor prin fa­ţa drapelelor. Este primită apoi defilarea detaşamentului de toboşari şi trompeţi ai corpu­lui infanteriei marine, îmbră­caţi în vestoane roşii, panta­loni albaştri cu vipuşcă ro­şie şi caschete albe. Coman­dantul gărzii ordonă prezenta­rea armelor şi, împreună cu aghiotanţii săi salută pe pre­şedintele Ceauşescu. Luînd cuvîntul la microfoa­nele instalate pe podium, pre­şedintele RICHARD NIXON rosteşte un salut de bun venit. Domnule preşedinte, Doamnă Ceauşescu, Distinşi oaspeţi din România, Doamnelor şi domnilor, Exact acum lin an, domnu­le preşedinte, m-aţi salutat la Bucureşti ca primul pre­şedinte al Statelor Unite în vizită in România. Astăzi, la Washington, vă salut pe dum­neavoastră ca primul preşedin­te al României care vizitează Statele Unite. Ne vom aminti întotdeauna primirea călduroa­să făcută de poporul ro­mân. Ştim că în timpul călătoriei dumneavoastră in Statele Unite aţi simţit senti­mentele de prietenie ale po­porului Statelor Unite faţă de poporul României. In ciuda de­osebirilor dintre sistemele noastre, nutrim o mare priete­nie pentru poporul român, res­pectăm independenţa ţării dum­neavoastră şi dorim pace şi prietenie pentru toate popoare­le din lume. Cred că discu­ţiile dintre noi vor contribui la realizarea dezideratelor de pace şi prietenie din întreaga lume. Sper că în cursul discu­ţiilor pe care le vom avea as­tăzi să aducem o nouă contri­buţie la aceste idealuri. Răspunde preşedintele NI­COLAE CEAUŞESCU: Domnule preşedinte, Doamnă Nixon, Doamnelor și domnilor, Aș dori să vă adresez dv. cu acest prilej un salut cor­dial și să adresez, de aseme­nea, un salut prietenesc po­porului Statelor Unite din par­tea poporului român. îmi amin­tesc cu plăcere de vizita pe care aţi făcut-o in România, de convorbirile pe care le-am avut. Aş dori să vă mulţumesc pentru invitaţia ce ne-aţi adre­sat-o de a mă întilni cu dum­neavoastră şi a face o vizită in binele centre ale Statelor Uni­te cu prilejul prezenţei la Or­ganizaţia Naţiunilor Unite. Este adevărat că între România şi Statele Unite există deosebiri de orinduire socială, că asupra unor probleme există şi deose­biri de păreri, dar, în ciuda acestora, noi considerăm că este necesar să colaborăm in domeniile economic, ştiinţific, cultural, să contribuim, în spi­ritul prieteniei şi cooperării în­tre popoare, la soluţionarea problemelor care frămintă lu­mea contemporană. în acest spirit îmi exprim încă o dată speranţa că vizita pe care o fac în calitate de preşedinte al Consiliului de Stat al Români­ei, prima de acest fel aici — după cum şi vizita dumnea­voastră a fost prima vizită a unui preşedinte american în România — va contribui la dez­voltarea colaborării şî prieter­niei dintre popoarele noastre, va servi cauzei înţelegerii şi păcii, în aplauzele întregii asisten­ţe şi sunetele trompeţilor ce dau onorul, preşedintele S.U.A., Richard Nixon, şi soţia sa îi conduc pe preşedintele Consi­­liului de Stat al României, Nicolae Ceauşescu, şi pe soţia sa,­­pe scara exterioară care duce la balconul de sud al Casei Albe, unde gazde şi oas­peţi se opresc şi sătulă asis­tenţa din marele parc. Mulţi­mea răspunde aplaudînd şi fiul furînd steguleţe româneşti şi americane. După ce se între­ţin cîteva minute în salonul al­bastru, cei doi şefi de stat co­boară în parc pentru a se în­drepta spre cabinetul de lucru al preşedintelui S.U.A. Cetăţe­nii prezenţi în parc, care nu au părăsit locul desfăşurării ce­remoniei, îi salută din­­ nou, cu­ multă căldură şi aplaudă. Răspunzînd acestei manifesta­ţii spontane de simpatie, de prietenie şi stimă, preşedintele Ceauşescu strînge zeci şi zeci de mîini, schimbă cuvinte a­­micale cu cei care-i urează bun sosit, în biroul președintelui S.U.A. are loc apoi prima întrevedere de lucru dintre cei doi şefi de stat Iniţiativa—latură de bază a muncii culturale Eficienţa actului cultural con­stă in finalizarea lui pe plan economic şi spiritual, se concre­tizează in atitudinea pe care omul zilelor noastre o adoptă faţă de modul de a trăi şi mun­ci în societate. Desigur că fi­nalitatea este firul roşu pe ca­­re-l urmăreşte orice activist cul­tural, dar nui una lipsită de o­­rizont, ci ascendentă. Pentru realizarea unui asemenea ţel nu există jaloane rigide, formu­le eterne şi universal valabile. Dimpotrivă, şablonismul îngus­tează munca culturală, sileşte cămila să treacă prin urechile acului şi, vorbind la un mod mai general, aduce deservirii culturii de masă ca fenomen so­cial. Activistul cultural al zilelor noastre are nevoie mai mult ca oricind,­ pe lingă competenţă şi pasiune, de iniţiativă. RED. : Constituie iniţiativa un stil de muncă permanent pen­tru activistul cultural ? IOAN RUSU, inspector la Co­mitetul judeţean pentru cultură şi artă : Noi suntem­ bucuroşi că avem un număr mare de direc­tori şi bibliotecari care au trans­format iniţiativa în stil de mun­că. Aceştia au obţinut de altfel cele mai frumoase rezultate. Iniţiativa şi originalitatea, con­jugate cu competenţa şi pasiu­nea dau prospeţime şi diversifi­care acţiunii culturale, adică exact de ce este nevoie pentru atragerea la cămin a unui pu­blic cit mai numeros. RED. : Care este, în general, atitudinea activistului cultural faţă de experiment ? CONSTANTIN ŞOLDAN, ac­tivist al Consiliului judeţean Iaşi al U.G.S.R.: Activitatea pe te­rim cultural nu este atît de u­­şoară cum o consideră unii la prima vedere. Ea cuprinde în general acţiuni cu dublă finali­tate : de îmbogăţire a vieţii cul­turale prezente şi, concomitent, de investigare, urmărire şi veri­ficare a unor ipoteze, a eficien­ţei unor elemente noi atît în formă­rit şi în conţinut. Teama de experiment şi, implicit, lipsa de iniţiativă duc la repetabilita­te şi plictiseală care au ca e­­fect îndepărtarea publicului. Fără experiment n-am fi avut o formaţie folclorică de valoare ca cea de la Casa de cultură a sindicatelor, fără iniţiativă n-am fi reuşit să organizăm ac­ţiuni de amploare ca cele de la Strunga, Sărbătoarea teiului, dialogurile „Faţă in faţă" etc. RED. : Iniţiativa este o condi­ţie necesară. O consideraţi şi suficientă ? GHEORGHE RUSU, secretar al Comitetului judeţean Iaşi al U.T.C. : Dacă vorbim despre iniţiativă, trebuie să vă spunem deschis că ea este apanajul ti­nereţii, carburantul ei de bază. Aşa sunt tinerii , se entuziasmea­ză şi sunt gata să pornească cu elan la realizarea unui scop. Dacă s-au obţinut şi se obţin mari realizări nu este meritul exclusiv al Iniţiativei. Fără fi­nalitate, fără evaluarea iniţială a forţelor şi fără competenţă iniţiativa rămîne un efort za­darnic. . Cel mai bun exemplu ni-l o­­fera activitatea culturală de ma­să din judeţ. Acolo unde iniţia­tiva organizaţiei de tineret a găsit, ecou în priceperea con­ducerii căminelor culturale s-au realizat acţiuni instructiv-educa­­tive şi distractive deosebit de eficiente şi mult gustate de public. Aş putea exemplifica cu „Zilele tinerilor intelectuali", din Şipote, Hălăuceşti şi Pro­­bota, „Săptămîna culturii pen­tru tineret la sate", „Săptămîna filmului patriotic", ştafeta fol­clorică „intre două lunc­i cu flori” etc. Din nefericire mai sînt co­mune în care iniţiativa tinerilor nu se conjugă cu,obligaţia mo­rală a specialiştilor de reali­zare a actului cultural, RED.: Care este relaţia ini­­ţiativă-realizare in forma sa practică ? C-TIN. STEJAR, directorul Ca­sei de cultură din Paşcani : Un activist fără iniţiativă nu poate fi, la drept vorbind, un activist. Referitor la relaţia, ini­­ţiativă-realizare, eu aş aşeza intre ideea de a realiza ceva nou, ca parte teoretică, şi rea­lizare sau finalizare practică, o punte de legătură, o condiţie sine qua non, şi anume clima­tul favorabil, terenul fertil in care ideea încolţeşte şi leagă rod. De asemenea, trebuie să nu uităm că iniţiativa se cere stimulată, satisfăcută prin rea­lizări din ce în ce mai mari, prin atingerea mai întîi a unor scopuri apropiate şi mai uşor de înfăptuit, iar numai după a­­ceea să se treacă la marea ac­ţiune. Perspectivele prea înde­părtate pot descuraja şi duc uneori la abandonarea activi­tăţii. Nu trebuie să uităm şi necesitatea unei gospodăriri cit mai judicioase a bazei mate­riale. Totuşi iniţiativa rămîne un punct de plecare, o latură de bază în munca culturală de masă. De aici am pornit şi noi cînd am realizat un ansamblu de estradă, iar în viitor, rod al iniţiativei, va fi „Artis-clubul". CONSTANTIN COJOCARU, di­rectorul căminului cultural din comuna Vlădeni : Ideea de a pune in discuţie la masa ro­tundă iniţiativa ni se pare lău­dabilă şi utilă mai ales nouă, activiştilor culturali de la sate. A trecut de mult vremea „dă­dăcelii". Pentru noi iniţiativa presupune şi orientare, deoare­ce principiul metodologic de la­ca­re pleacă activitatea noastră este organizarea unor activităţi culturale de masă eficiente şi cu ecou pozitiv în rîndul tine­retului, care să aibă la bază cunoaşterea amănunţită a pre­ferinţelor, cerinţelor, preocupă­rilor, cit şi a dinamicii intere­selor culturale în raport cu di­namica condiţiilor economice şi­ sociale. Ajungînd la acest punct, iniţiativa noastră devine teren fertil, punct de plecare pentru iniţiativele beneficiarilor de cult Ion RÂZEŞU (continuare în pag. a 3-a) Masă rotundă

Next