Flacăra, ianuarie-martie 1970 (Anul 19, nr. 1-13)

1970-03-28 / nr. 13

reportaj de şapte zile tineri premiaţi în sala de festivităţi a Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice din Capitală a avut loc Olimpiada ti­nerilor mecanizatori, acţiune or­ganizată de C.C. al U.T.C. în colaborare cu Ministerul Agri­culturii şi Silviculturii. Aflată la cea de-a doua ediţie, actuala Olimpiadă a întrunit în faza finală un număr de 38 de concurenţi, selecţionaţi din circa 30 000 de participanţi la faza pe secţii a competiţiei. Ciştigător al trofeului «Trac­torul de aur», distincţie acordată concurentului care a totalizat cele mai multe răspunsuri bune atit la proba practică, cît şi la cea teoretică, a fost declarat tînărul mecanizator Balmuş Vasile de la întreprinderea de maşini agricole­ Belceşti, judeţul Iaşi. Cîştigătorii următoarelor două locuri şi deţinătorii diplomei de onoare a C.C. al U.T.C. au fost tinerii mecanizatori Zoller Mihai de la IMA-Sibiu şi Poncete Ilie de la IMA-Ciorogîrla, judeţul Ilfov. Distincţiile au fost înmînate de tovarăşul Ion Iliescu, prim­­secretar al Comitetului Central al Uniunii Tineretului Comunist, ministru pentru problemele ti­neretului, care, în încheierea festivităţii, i-a felicitat pe tinerii mecanizatori şi le-a urat noi suc­cese în activitatea de viitor. CRONICĂ JUDICIARĂ răsfăţatul „elevat“ Un trib­ a fost condus la Serviciul miliţiei munici­piului Iaşi. Are 19 ani şi se numeşte Alexandru Ranja. Cercetarea intreprinsi de It. maj. Dumitru Moraru a stabilit că el este autorul repetatelor furturi de difu­zoare din grădinile cinematografelor şi silile de spec­tacol ieşene. Convorbirea îngăduiţi se anunţa banală, dar ea ne-a dezvăluit un interlocutor inteligent, citit, dar complet debusolat. O formă neobişnuită de clacare. — Ce idee: şi furi difu- re­zoarei... Ce făceai cu ele? — Le vindeam formaţiilor de muzică uşoară: «Meteor», «To­­nomat», orchestrei de la restau­rantul «Cotnari». — Cum ţi-ai format acest «debuşeu» ? — Am cîntat şi eu, mai înainte, într-una din orchestre. Mi-a plă­cut să fac parte din cercurile boeme. Dar cu timpul devenea tot mai greu să mint că sunt stu­dent, cînd eu de fapt nu termi­nasem decit 8 clase. — De ce ai abandonat școa­la? Sînt informat ci ai reușit la concursul de admitere în liceu cu media 9,50. — Nu suportam munca orga­nizat! Mă atrăgea aventura. — Ce lecturi preferi ? — Vă gîndiţi la literatura poli­ţistă? Prea puţin. Marea mea pasiune este studiul psihologiei. Am mai citit cu plăcere din He­mingway şi Jean-Jacques Rousseau. Dar cel mai mult îmi place pic­tura. Şi eu pictez. Gustul aven­turii l-am deprins nu din cărţi, ci în viaţi. — Din care viaţi? Unde în viaţă? In a cui viaţi? — Aşa... Stînd şi neavînd ce face. — Asta nu se numeşte viaţă! N-ai muncit nicăieri? — De ce să muncesc? Acasă aveam tot ce-mi trebuia. Cînd mă plictiseam, hoinăream prin ţară. Cel mai plăcut era prin la­birintul din faleza portului Con­stanța. Acolo se adună fel de fel de indivizi. — Cînd te întorceai acasă părinții ce ziceau? — Mă certau, dar pînă la urmă mă lăsau în pace. Se bucurau că am revenit. — Ești iubit de ei ? — Sînt singurul lor copil. Cu tata nu prea mă înțeleg. Mă învăța de rău... — ...de rău? — Da, şi muncesc. — Asta numeşti tu «de rău»?!? — Daci nu-s obişnuit! Acum, la 19 ani, s-a gîndit si mi pună la treabă? Mie îmi place să con­templu... Profesie? O ocupaţie care să-mi permită să dirijez oamenii. — Bine, dar nu se poate realiza nimic fără muncă! Şi activitatea intelectuală e su­pusă regulilor de sîrguinţă, disciplină, sistem. Care era disciplina interioară a auto­­didacticismului tău? — Nici una. Poate doar secre­tul cu care îmi învăluiam aven­turile. Oho, cîte isprăvi am co­mis eu, pe care nu mi le cunoaşte nimeni! — E totuna studiul autodi­­didact cu aventura? — Nu.­­— N-ai regretat niciodată dezordinea vieţii tale? Nu te-ai gîndit că ratezi ? — Spuneţi că sînteţi de la «Flacăra»? — Da. — Vă fac o mărturisire sin­ceră. Sper să mă credeţi. Am citit în revista dv. declaraţiile celor doi tineri care au furat statuia lui «Remus». Spuneau că şi-au compromis perspectivele lor imediate de viaţă. Atunci m-am gîndit că aşa se va întimpla şi cu mine, şi am regretat. Dar era prea tîrziu! în continuare, solicitîn­­du-ne discreţie, AL Ranja ne-a făcut destăinuiri surprinză­toare asupra unor alte vechi şi periculoase infracţiuni co­mise de eL Stadiul actual al anchetei nu ne permite să le dezvăluim. Vom reveni (cu consimţămintul interlocuto­rului). A. SERGIU La «Electroceramica»-Turda se fabrici izolatori pentru liniile de înalţi tensiune, in fotografie, o ultimă privire şi rolele vor pleca spre destinaţie. COPERTA NOASTRĂ Artistul poporului Ştefan Ciubotăraşu. (Vezi interviul de la paginile 20-21.) Fotografie de Traian PROSAN Prezentarea artistici: Alexandru FRANCISC FLACARA. Redacţia: Bucureşti, Piaţa Scinteii 1, Sectorul 1. Căsuţa poştală 41 12. Of. 33. Telefon 17.60.10 — int. 1744. TIPARUL executat la Combinatul poligrafic «Casa Scinteii», vom reabilita cărămida ? între Pantelimon şi Brăneşti — 13 km de inima Capitalei — au început de cîteva săptămîni lu­crările de construcţie a unei noi unităţi industriale. Este vorba de o fabrică menită să pună in valoare, cu mijloacele cele mai noi, preţioasele zăcăminte de argilă din zona estică a Bucu­­reştiului. Ce va produce? Cără­midă, înlocuitori de cărămidă, elemente ceramice pentru con­strucţii etc. Proiectele fabricii şi construc­ţia sunt executate de către Di­recţia generală de construcţii­­montaj a municipiului Bucureşti, aceeaşi direcţie urmînd să se ocupe de exploatarea fabricii şi după ce va fi dată în folosinţă. Producţia anuală (în final): 30 000 000 cărămizi sau înlocui­tori de cărămidă; termen de în­cheiere a lucrărilor: sfîrşitul anu­lui 1970 (pentru început cu jumă­tate din producţia proiectată) Acestea ar fi — pe scurt — caracteristicile legate de viitoarea unitate economică. Nu ne oprim însă aici. Prozaicele cărămizi merită, cel puţin la ora aceasta, cînd Bucu­­reştiul se află în zodia construc­ţiilor, o atenţie mai deosebită. Toată lumea cunoaşte «setea» de cărămidă de care au suferit şi mai suferă încă constructorii noilor cartiere ale Capitalei. Ne­­aducerea la timp pe şantierele de construcţie a cărămizii a pro­vocat, după cum se ştie, multă bătaie de cap, ca să nu vorbim de pagube, în fiecare an, din martie şi pînă în iulie, adică în perioada cînd construcţiile sînt în plină ofensivă, cărămida este căutată de multe ori cu lumina­rea. S-au construit uneori blocuri în Bucureşti aducîndu-se cără­midă tocmai de la Piatra Neamţ (peste 350 km) sau din locuri şi mai îndepărtate. lată aşadar cît de utilă este construirea unei noi fabrici de cărămidă. — Pînă la sfîrşitul acestui an — ne declară tov. ing. Octavian Bîrsan, directorul general al Di­recţiei construcţii-montaj de pe lingă Consiliul Popular al Capi­talei — urmează să fie predate «la cheie» bucureştenilor peste 20 000 de apartamente noi. în 1971 numărul de apartamente ce vor fi puse la dispoziţia populaţiei va depăşi această cifră, iar în ceilalţi ani ai viitorului cin­cinal, aşa cum este lesne de în­ţeles, el va creşte considerabil. De aceea — ne spune în conti­nuare interlocutorul nostru — noua fabrică de cărămizi ne va asigura baza materială a viitoa­relor construcţii. Nu va fi singura de acest fel. în 1972 — aşa cum se preconizează — se va construi in acelaşi loc o a doua fabrică, cu parametri asemănători. Ar mai fi ceva de adăugat. De

Next