Flacăra, ianuarie-martie 1970 (Anul 19, nr. 1-13)
1970-03-28 / nr. 13
reportaj de şapte zile tineri premiaţi în sala de festivităţi a Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice din Capitală a avut loc Olimpiada tinerilor mecanizatori, acţiune organizată de C.C. al U.T.C. în colaborare cu Ministerul Agriculturii şi Silviculturii. Aflată la cea de-a doua ediţie, actuala Olimpiadă a întrunit în faza finală un număr de 38 de concurenţi, selecţionaţi din circa 30 000 de participanţi la faza pe secţii a competiţiei. Ciştigător al trofeului «Tractorul de aur», distincţie acordată concurentului care a totalizat cele mai multe răspunsuri bune atit la proba practică, cît şi la cea teoretică, a fost declarat tînărul mecanizator Balmuş Vasile de la întreprinderea de maşini agricole Belceşti, judeţul Iaşi. Cîştigătorii următoarelor două locuri şi deţinătorii diplomei de onoare a C.C. al U.T.C. au fost tinerii mecanizatori Zoller Mihai de la IMA-Sibiu şi Poncete Ilie de la IMA-Ciorogîrla, judeţul Ilfov. Distincţiile au fost înmînate de tovarăşul Ion Iliescu, primsecretar al Comitetului Central al Uniunii Tineretului Comunist, ministru pentru problemele tineretului, care, în încheierea festivităţii, i-a felicitat pe tinerii mecanizatori şi le-a urat noi succese în activitatea de viitor. CRONICĂ JUDICIARĂ răsfăţatul „elevat“ Un trib a fost condus la Serviciul miliţiei municipiului Iaşi. Are 19 ani şi se numeşte Alexandru Ranja. Cercetarea intreprinsi de It. maj. Dumitru Moraru a stabilit că el este autorul repetatelor furturi de difuzoare din grădinile cinematografelor şi silile de spectacol ieşene. Convorbirea îngăduiţi se anunţa banală, dar ea ne-a dezvăluit un interlocutor inteligent, citit, dar complet debusolat. O formă neobişnuită de clacare. — Ce idee: şi furi difu- rezoarei... Ce făceai cu ele? — Le vindeam formaţiilor de muzică uşoară: «Meteor», «Tonomat», orchestrei de la restaurantul «Cotnari». — Cum ţi-ai format acest «debuşeu» ? — Am cîntat şi eu, mai înainte, într-una din orchestre. Mi-a plăcut să fac parte din cercurile boeme. Dar cu timpul devenea tot mai greu să mint că sunt student, cînd eu de fapt nu terminasem decit 8 clase. — De ce ai abandonat școala? Sînt informat ci ai reușit la concursul de admitere în liceu cu media 9,50. — Nu suportam munca organizat! Mă atrăgea aventura. — Ce lecturi preferi ? — Vă gîndiţi la literatura poliţistă? Prea puţin. Marea mea pasiune este studiul psihologiei. Am mai citit cu plăcere din Hemingway şi Jean-Jacques Rousseau. Dar cel mai mult îmi place pictura. Şi eu pictez. Gustul aventurii l-am deprins nu din cărţi, ci în viaţi. — Din care viaţi? Unde în viaţă? In a cui viaţi? — Aşa... Stînd şi neavînd ce face. — Asta nu se numeşte viaţă! N-ai muncit nicăieri? — De ce să muncesc? Acasă aveam tot ce-mi trebuia. Cînd mă plictiseam, hoinăream prin ţară. Cel mai plăcut era prin labirintul din faleza portului Constanța. Acolo se adună fel de fel de indivizi. — Cînd te întorceai acasă părinții ce ziceau? — Mă certau, dar pînă la urmă mă lăsau în pace. Se bucurau că am revenit. — Ești iubit de ei ? — Sînt singurul lor copil. Cu tata nu prea mă înțeleg. Mă învăța de rău... — ...de rău? — Da, şi muncesc. — Asta numeşti tu «de rău»?!? — Daci nu-s obişnuit! Acum, la 19 ani, s-a gîndit si mi pună la treabă? Mie îmi place să contemplu... Profesie? O ocupaţie care să-mi permită să dirijez oamenii. — Bine, dar nu se poate realiza nimic fără muncă! Şi activitatea intelectuală e supusă regulilor de sîrguinţă, disciplină, sistem. Care era disciplina interioară a autodidacticismului tău? — Nici una. Poate doar secretul cu care îmi învăluiam aventurile. Oho, cîte isprăvi am comis eu, pe care nu mi le cunoaşte nimeni! — E totuna studiul autodididact cu aventura? — Nu.— N-ai regretat niciodată dezordinea vieţii tale? Nu te-ai gîndit că ratezi ? — Spuneţi că sînteţi de la «Flacăra»? — Da. — Vă fac o mărturisire sinceră. Sper să mă credeţi. Am citit în revista dv. declaraţiile celor doi tineri care au furat statuia lui «Remus». Spuneau că şi-au compromis perspectivele lor imediate de viaţă. Atunci m-am gîndit că aşa se va întimpla şi cu mine, şi am regretat. Dar era prea tîrziu! în continuare, solicitîndu-ne discreţie, AL Ranja ne-a făcut destăinuiri surprinzătoare asupra unor alte vechi şi periculoase infracţiuni comise de eL Stadiul actual al anchetei nu ne permite să le dezvăluim. Vom reveni (cu consimţămintul interlocutorului). A. SERGIU La «Electroceramica»-Turda se fabrici izolatori pentru liniile de înalţi tensiune, in fotografie, o ultimă privire şi rolele vor pleca spre destinaţie. COPERTA NOASTRĂ Artistul poporului Ştefan Ciubotăraşu. (Vezi interviul de la paginile 20-21.) Fotografie de Traian PROSAN Prezentarea artistici: Alexandru FRANCISC FLACARA. Redacţia: Bucureşti, Piaţa Scinteii 1, Sectorul 1. Căsuţa poştală 41 12. Of. 33. Telefon 17.60.10 — int. 1744. TIPARUL executat la Combinatul poligrafic «Casa Scinteii», vom reabilita cărămida ? între Pantelimon şi Brăneşti — 13 km de inima Capitalei — au început de cîteva săptămîni lucrările de construcţie a unei noi unităţi industriale. Este vorba de o fabrică menită să pună in valoare, cu mijloacele cele mai noi, preţioasele zăcăminte de argilă din zona estică a Bucureştiului. Ce va produce? Cărămidă, înlocuitori de cărămidă, elemente ceramice pentru construcţii etc. Proiectele fabricii şi construcţia sunt executate de către Direcţia generală de construcţiimontaj a municipiului Bucureşti, aceeaşi direcţie urmînd să se ocupe de exploatarea fabricii şi după ce va fi dată în folosinţă. Producţia anuală (în final): 30 000 000 cărămizi sau înlocuitori de cărămidă; termen de încheiere a lucrărilor: sfîrşitul anului 1970 (pentru început cu jumătate din producţia proiectată) Acestea ar fi — pe scurt — caracteristicile legate de viitoarea unitate economică. Nu ne oprim însă aici. Prozaicele cărămizi merită, cel puţin la ora aceasta, cînd Bucureştiul se află în zodia construcţiilor, o atenţie mai deosebită. Toată lumea cunoaşte «setea» de cărămidă de care au suferit şi mai suferă încă constructorii noilor cartiere ale Capitalei. Neaducerea la timp pe şantierele de construcţie a cărămizii a provocat, după cum se ştie, multă bătaie de cap, ca să nu vorbim de pagube, în fiecare an, din martie şi pînă în iulie, adică în perioada cînd construcţiile sînt în plină ofensivă, cărămida este căutată de multe ori cu luminarea. S-au construit uneori blocuri în Bucureşti aducîndu-se cărămidă tocmai de la Piatra Neamţ (peste 350 km) sau din locuri şi mai îndepărtate. lată aşadar cît de utilă este construirea unei noi fabrici de cărămidă. — Pînă la sfîrşitul acestui an — ne declară tov. ing. Octavian Bîrsan, directorul general al Direcţiei construcţii-montaj de pe lingă Consiliul Popular al Capitalei — urmează să fie predate «la cheie» bucureştenilor peste 20 000 de apartamente noi. în 1971 numărul de apartamente ce vor fi puse la dispoziţia populaţiei va depăşi această cifră, iar în ceilalţi ani ai viitorului cincinal, aşa cum este lesne de înţeles, el va creşte considerabil. De aceea — ne spune în continuare interlocutorul nostru — noua fabrică de cărămizi ne va asigura baza materială a viitoarelor construcţii. Nu va fi singura de acest fel. în 1972 — aşa cum se preconizează — se va construi in acelaşi loc o a doua fabrică, cu parametri asemănători. Ar mai fi ceva de adăugat. De