Flamura, septembrie 1970 (Anul 18, nr. 1804-1829)

1970-09-17 / nr. 1818

› 2 ‡ ANCHETA NOASTRĂ P­e 3oi 3 septembrie a.c. ora 20,30. Intenționăm să dansăm în această seară și pentru că la Casa de cul­tură terasa este pustie (ni s-a ex­plicat ulterior că s-a renunțat la serile de dans pentru că formația casei, „Dixie-band", s-a profilat în ultimul timp pe crearea atmosfe­rei la nunți), de voie de nevoie, ne vedem obligați să intrăm la A­­teneul tineretului, unicul loc în care se dansează azi. Nu este multă lume. Avem im­presia de neînsuflețire. Grupuri răzlețe discută, unii, cei mai no­rocoși, au prins locuri la mese, al­ții stau fie în picioare, fie pe tej­gheaua (sau cam așa ceva) care desparte sala cea mare de alte două cămăruțe adiacente. Este pauză. Beneficiem de momentul de­­­iniște și privim mai cu atenție în jur. Pe pereți, tablouri interesan­te (poate nu tocmai cele mai in­dicate să împodobească o sală cu asemenea destinație), pe stîlpi grațioase desene în peniță, opera unui artist înzestrat, sînt aproape sufocate de cîteva măști grotești roșii, verzi și de alte culori care rînjesc parcă amintirii unui car­naval. Tot o amintire nefericită ne par și ghirlandele de hîrtie crepo­nată întinse pe deasupra capetelor pentru a forma, pasă­mi-te, am­bianța. Dar culmea improvizației rămîn două inscripții, odinioară hazlii, care te invită să participi la o tombolă căreia i s-a mîncat demult tortul. Solicităm cîteva opinii despre decorarea sălii și încercăm îm­preună cu interlocutorii noștri să imaginăm o sală ideală de dans. „Sînt absolut necesare scaunele care să ofere condiții minime de confort celor care plătesc 5 lei la intrare. Cred că ambianța ar deve­ni mult mai familiară dacă tuturor panglicilor acestora de hirtie cre­ionată le-ar lua locul cîteva flori în ghivece sau vaze". (Ion Blaj, anul III, Școala profesională C.S.R.) „Cred că vreo cîteva pic­turi adecvate scopului sălii, ar putea crea ambianța necesară. De asemenea fotografiile cîtorva cu­noscute formații de muzică ușoa­ră". (Helmuth Gahler-Lang, clasa a X-a, liceul nr. 1). Senzația pe care o avem este aceea a unei săli de cantină după o seară prelun­gită de bal. Lumina obositor de puternică, la care se adaugă lu­ciul cimentului, năzbîtiile de pe pereți și atitudinea stingherită a tinerilor veniți să se distreze — iată o primă constatare care este, implicit, și o invitație la nai, dia­loguri. acestei situații este faptul că sun­tem­ suprasolicitați: zilnic repeti­ții timp de aproximativ 9 ore, spectacole dese care se cer pregă­tite din timp, apoi aceste seri dan­sante. .." ne răspunde șeful for­mației, Dieter Pilier. „Ne interesează foarte mult pro­blema înființării de noi formații. Am solicitat Comitetului județean U.T.C. fonduri pentru a cumpăra un nou set de instrumente în in­tenția de a crea o orchestră de bază și alte 2—3 orchestre adia­cente". (Valentin Man, prim se­cretar al Comitetului municipal U.T.C.) Ne erijăm în spectatori și, între două acorduri, consemnăm opiniile diverșilor noștri interlocutori­­le următoare va programa cîteva medalioane dedicate Luminiței Dobrescu și lui Constantin Dră­­ghici. Cînd simțul ridicolului lipsește din motive întemeiate nu vom da publicității numele lor; băieții abia s-au întors din vacanță și au vrut să strălucească și ei măcar o seară. Mai este un motiv: a doua zi amindoi au revenit la identita­tea fotografiei din buletin, așa in­cit totul este acum în ordine. „De ce mă privesc toți cu mirare ? Am și eu dreptul să fiu la modă, să-mi port părul cum vreau. Doar este al meu!", ne-a spus primul, evi­dent enervat. Cel de al doilea, e­­lev, s-a dovedit mai rezonabil: „Mi-am neglijat ținuta pentru că am trăit o vară în care am hotă­re­sm adresat această întrebare, ei ne-au privit mirați, neîncrezători le-am explicat că cele ce ne vor spune vor constitui un prețios a­­jutor în organizarea viitoarelor seri de dans. „O seară ideală ? Dans, dar mă­riem să fie interpretată de diver­se formații care, implicit, să exe­cute o mai mare varietate de me­lodii. Un bufet la care să se poa­tă servi băuturi răcoritoare, jocuri distractive, o ambianță plăcu­tă, diverse concursuri". (Mir­­c­ea Bucioc). Ideal ar fi să izbutim să convingem fetele să ai­bă încredere în noi și să vină în număr mai mare la dans. Dar a­­ceasta presupune pe lângă o atitu­dine civilizată și un spor de tine­rețe și inspirație în organizarea serilor dansante" (Ion Blaj). „O ambianță plăcută înseamnă un ca­dru mai intim, posibilitatea de a discuta in jurul unei cafele sau a unei cotronade, o muzică mai tem­perată, gust și bun simt" (George­­ta Lile, elevă Liceul 3). — Sperăm ca in cel mai scurt AD. Cte anume determinat, să vă înscrieți la acest­ curs, care este opinia dv. despre felul cum dansează tinerii pe care îi cunoaș­teți, ce gîndiți despre posibilități­le de a dansa, oferite tinerilor re­­șițeni ? VIRGINIA MANCOCI, elevă, cla­sa a Xl-a Liceul nr. 1 . Am găsit o atmosferă plăcută la curs. M-am înscris din dorința de a ști să dan­sez corect dansurile devenite „cla­sice" : vals, tangou, foxtrot etc. A­­devărul este că în altă parte nu prea ai prilejul să înveți dansuri­le acestea. GICU TRANDAFIR, lăcătuș la secția boghiuri, U.C.M.R.. Mulți băieți au impresia că știu să dan­seze. Realitatea e de fapt alta. Eu prefer să mă simt în largul meu la dans, de aceea am ținut și­ de­prind cu exactitate, nu „după u­­reche" pașii de dans. DOROTHEA SPINGLER, anul I filologie. Desigur, e bine că avem un Ateneu al nostru, al tinerilor. Dar cum se dansează aici ? Aglo­merația, fumul, muzica prea zgo­motoasă te împiedică să te dis­trezi cu adevărat. EWALD REISNER, muncitor sec­ția mașini electrice, U.C.M.R.s Nu-mi place comportarea multor tineri. Se îmbracă neglijent, nu se poartă civilizat cu fetele. Băieții stau pe scaune, fetele în picioare. Te-apucă groaza! Despre felul cum se dansează... ce să mai vorbim. NICOLETA STEFANESCU, ele­vă, clasa a X-a Liceul nr. 1. Din re­pertoriul formațiilor lipsește a­­proape cu desăvârșire muzica ro­mânească. De ce ? Opinii de care dau gândit Cine sunt băieții din orchestră? Orchestra atacă primele acor­duri. Desigur, se dansează shake. Intr-o discuție ulterioară, șeful for­mației „Ritmic 70" argumenta ast­fel predilecția pentru dansurile a­cestea: „Sunt destul de puține pe­rechi care vin să danseze. De a­ceea, în cazul dansurilor clasice, mulți băieți sînt nevoiți să aștep­te. Preferăm să cîntăm melodii moderne pentru că atunci se for­mează cercuri și dansează cu to­ții". — Din cîte melodii se compu­ne repertoriul dumneavoastră? Vă punem această întrebare pentru că nu am auzit pînă acum prea multe melodii proprii. — Avem în repertoriu 47 de me­lodii pentru dans și alte 35 pen­tru spectacol. Dintre ele aproxi­mativ 12 sunt fie compoziții, fie compoziții instrumentale proprii. Este un merit, deloc contestat, acela că „Ritmic 70" e o formație cu vocație. La acest lucru a con­tribuit și buna înțelegere dintre membrii ei, simțul muzicii de care dau dovadă. Rămîn însă unele lu­cruri de clarificat, înțelegem no­țiunea de „baie de muzică" dar aceea de „folie a sunetelor", nu. Pentru ca să fim mai expliciți, nu putem accepta urletele și geme­tele date la maximum într-o sală cu rezonanță puternică, de nu se poate auzi om cu om. De aseme­nea nu credem că această forma­ție ar avea dreptul să monopoli­zeze sălile de dans. Sunt și alți ti­neri dornici să cînte. O altă re­marcă este legată mai degrabă de responsabilitatea muncii lor: mai mulți tineri ne-au semnalat faptul că în ultimul timp membrii for­mației cîntă plictisiți, fără vlagă, fac pauze prea mari. „O cauză a „Ambianța, în general, este an­trenantă. Dar observ că mai mulți tineri nu știu pur și simplu să danseze. Acest lucru și-l maschea­ză printr-o suită de gesturi dezor­donate, ce se conformează aproxi­mativ ritmului." (Elena Busuioc, anul I, școala sanitară). „Priviți perechea aceea. O urmăresc de mult timp. Folosesc figuri interesante, surprinzătoare. Dar ei sunt singurii din păcate. Ar fi interesant să se organizeze cursuri de dans modern și la A­­teneu. Ar fi multe de învățat.... (Reținem afirmația dintr-o anche­tă în curs de realizare la inițiati­va Comitetului municipal U.T.C.) Singurele lucruri pe care le cu­noaștem despre autorul spuselor de mai sus sunt: are 19 ani este lăcătuș la I.C.M.M.R. Același semnatar anonim revine cu cîteva propuneri interesante.­­ In timpul serii de dans să se organizeze o seamă de jocuri distractive. Alți interlocutori revin asupra acestei probleme. „Serile de dans au de­venit foarte monotone : 2—3 ore de dans și atît. Cîteva jocuri de societate interesante cred că ar contribui la destinderea atmosfe­rei. Știu eu, poate că ar fi inte­resant să se solicite concurenți­lor să spună într-un interval scurt de timp 5 strofe din 5 poezii di­ferite sau să vedem cine mănâncă mai repede o prăjitură. Sunt nu­mai cîteva idei". (Mircea Bucioc, clasa a XI-a, Liceul nr. 1). „Ar fi interesant și stimulativ ca cîștigă­­torilor la aceste concursuri să li se cînte ca premiu o melodie pre­ferată". (Felicia Popov, clasa a X-a, Liceul nr. 1). „In pauzele dintre dansuri să fie invitat un maestru de dans care să prezinte cîteva probleme legate de dans". (Valer Drăgan, sef sector turism la Comitetul județean U.T.C. ). Am propune și noi reînvierea clubului de inițiere în muzica „beat" care a avut mai mulți en­tuziaști la clubul din Moroașa- In aceste pauze s-ar putea prezenta succese ale muzicii ușoare româ­nești și străine, s-ar putea întocmi clasamente ale serii, medalioane a­­le diverșilor soliști, concursuri pe teme de muzică ușoară etc. La A­­teneu, există primi pași, deocam­dată modești, pe acest drum , „Discul de aur" care, un duminici­ri­ să nu fiu ca la școală. Am fost pe Retezat, la mare, apoi la un co­leg, la țară. Am sosit azi în­ Reșița și mă cunosc prea mulți aici, mă văd profesorii, așa că mă tund cu­ mai degrabă". Ne amuză într-un colț un vis singuratic. „Blugi", o cămașă înflo­rată, un medalion enorm pe piept, at­rnat de un lanț masiv. Privește apatic îndărătul un­or ochelari cu ramă de sîrmă cum a văzut el că poartă John Lennon. După cîteva momente remarcăm un amănunt care ne smulge ușoare exclamații ! ochelarii nu aveau lentile! Erau purtați doar din plăcerea de a fi aparte. Pufnim în rîs. Pitoreasca a­­rătare se pierde între dansatori. In contextul ținutei civilizate a ce­lor mai mulți, e o apariție de pe altă lume. Nu știu dacă și-a dat și el seama de acest lucru. Cîteva o­­pinii despre extravaganțele vesti­mentare ale unor tineri: „Unii vin neglijent imbricați, alții își pun pe ei tot felul de metale pentru a atrage atenția". (Ecaterina Filip, anul I filologie). „Cei care vin în­tr-o ținută nedemnă ar trebui o­­priți la ușă și convinși că aici nu este o menajerie". (Gabriel Sma­­ler clasa a XII-a, Liceul nr. 2) „U­­nii tineri — ne bucură că sunt des­tul de puțini — vin la dans într-o ținută vestimentară și cu­ o coafu­ră extravagantă pentru a se evi­denția din masa cenușie (spun ei) a celor de o seamă cu dînșii. Nu te tolerăm această atitudine și ii invităm să ne părăsească. Dealt­­minteri, înșiși tinerii iși manifes­tă dezaprobarea față de ei" (Va­ler Drăgan). Seara de dans ideală? Am pus această întrebare mul­tor tineri. Redăm răspunsurile ce­le mai reprezentative, fără a uita să specificăm faptul că, atunci cînd timp să oferim tinerilor din muni­cipiul nostru posibilitatea unor re­ușite seri de dans, în curînd Ate­neul tineretului va arăta altfel. In­tenționăm să amenajăm în incin­ta actualei săli cu dependințele respective, un bar, o sală de jo­curi. Iluminarea va fi adecvată Ca­pacității sălii și acțiunii organiza­­te.Fondurile pe care însă preconi­zăm să le învestim și vor putea suplini spiritul gospodăresc, iniția­tivele interesante, tinerești. Aștep­tăm in această direcție sprijinul uteciștilor. Odată cu începerea a­­nului școlar vom organiza seri de dans pentru elevi la care taxa de intrare va fi de 3 lei. (Valentin Man). Știind că la Casa de cultură funcționează un curs de dansuri moderne, ne-am adresat, pentru a­­mănunte, tovarășului Constantin Iordache, directorul acesteia. — Așa cum era de așteptat, cursul de dansuri moderne și-a cîștigat­ o legitimă popularitate in rindurile tinerilor din municipiu. Cursanții sunt mulțumiți de rezul­tatele pe care le-au dobindit astfel vicit, ținînd seama și de proble­ma destul de spinoasă a posibili­tăților de divertisment existente in Reșița, ne-am decis să organi­­zăm un bal model în jurul datei de 1 octombrie. E o dorință legiti­mă a tinerilor care au învățat să danseze corect aici, la Casa de cultură. RED.­ Vor fi reluate aceste cursuri de dans in lunile urm­­ă­­toare ? C. IORDACHE: Desigur, în lu­na mai a funcționat un astfel de curs. In viitor vom relua ciclul, din observațiile noastre rezultînd că există citeva perioade ale anului în care acest curs este solicitat de mai mulți tineri interesați să învețe legile elementare ale dan­sului modern. Am solicitat opiniile citorva dintre frecventatorii statornici ai cursului de dans modern. In loc de concluzii Serile de dans organizate de A­­teneul tineretului și de Casa de cultură se adresează in primul rând tinerilor, dar acestora trebuie să li se ofere condiții optime pen­tru petrecerea în mod util a tim­pului liber. Se impune crearea unui cadru adecvat distracției, în care inte­resantul să se îmbine cu amuzan­tul, liber tuturor ideilor si Iniția­tivelor, bunelor tradiții ale tinere­tului reșițean. Ni se pare prețioa­să sugestia de a se organiza seri de dans cu muzică asigurată de magnetofon sau picup, renunțîn­­du-se astfel la taxa de Intrare. Muzica ușoară este și un dome­niu in care s-au creat veritabile valori artistice. Acestea trebuie cunoscute și îndrăgite. Sunt încă multe de făcut pentru crearea unei ambianțe adecvate petrecerii unei seri reușite. Am cules aici o sumă de opinii care vor constitui, sperăm, puncte de reper in preocuparea tovară­șilor de la Comitetul municipal U.T.C. în edificarea dans. In configurarea noii săli de viitoare a Ateneului, tn munca tovarășilor de la Casa de cultură, pentru că dansul e și un act de civilizație și de educație, un prilej de medi­tații despre tine și despre oame­nii din jurul tău. P.S. Aflăm că, în urma sesiză­rii noastre, cele două afișe, măș­tile de se tăfăiau pe pereții sălii Ateneului au fost scoase. Este un început promițător dar, totuși, nu­mai un început. VIORICA BALTEANU VASILE BOGDAN Me acordați un dans ? S Cîteva opinii despre o seară în care am vrut să dansăm Ideile novatoare (Urmare din pag. 1.) rațiilor se ridică la 2,6 milioane lei. La acestea o contribuție deose­bită și-a adus-o colectivul de muncitori și maiștri care a con­ceput un dispozitiv pentru dez­baterea oalelor de zgură la fur­nale, și cel care a propus­ intro­ducerea releelor de timp în siste­mul de comandă a macaralelor. O evoluție pozitivă începe să se contureze și la U.C.M.R. ultimele șapte luni au fost aplica­­a­te 42 de propuneri, față de 30 în perioada corespunzătoare a anu­lui trecut Printre propunerile care influențează realizarea unei economii totale de 2,3 milioane lei, am arginti pe cele privind modificarea tehnologiei de tur­nare a stelei roții L.D.E., cu o eficiență de 700 000 lei anual, și confecționarea modelelor din poiistiren expandat. Discuțiile cu inovatorii au conturat însă și unele aspecte spre care trebuie să ne concen­trăm de aci înainte atenția. Este vorba de ajutorarea oamenilor în rezolvarea un­or probleme tehni­ce, ca și la întocmirea schițelor și desenelor. Dar pentru a crea un asemenea climat de întrajutorare, e nevoie să găsim modalități de soluționare a altor­ aspecte difici­­tare. La U.C.M.R. de pildă, du­rează foarte mult pînă ce inova­­torii intră în posesia drepturilor bănești Aici, încă n-am reușit să desfășurăm o asemenea activi­tate nicit să reclștigăm încre­­derea inovatorilor. Mulți sînt sub impresia celor petrecute anul tre­cut, cînd pentru reușita unei idei era neapărat nevoie să ai un coautor sau să „stimulezi“ pe unul și pe altul din recompensa primită. Este necesar ca și în continuare să folosim toate formele și me­todele care ne stau la îndemîna pentru a face ca legislația de in­venții, inovații și raționalizări să fie cunoscută de majoritatea sa­lariaților, între altele, în cadrul grupelor sindicale, sau cu ocazia altor acțiuni, se vor purta discu­ții în legătură cu aceste probleme Avînd în vedere că această la­tură a muncii noastre nu consti­tuie un scop în sine, ci o cale con­cretă de sporire a avuției națio­nale, biroul executiv al Consiliu­lui municipal va ajuta comitetele sindicatelor să-șî intensifice e­­forturile in această direcție în așa fel încît activitatea de inovații să contribuie într-o măsură și mai mare la ridicarea gradului de rentabilitate a întreprinderilor reșițene. FLAMURĂ—1.818 Thalia reșițeană_______. Intra două stagiuni (II) SPECTACOLUL Din totalul de 5 premiere ale stagiunii trecute, cel puțin două — „Transplantarea inimii necunos­cute“ de Al. Mirodan și „Comedia erorilor“ de Shakespeare — au so­licitat Teatrului de stat din Reși­ța eforturi notabile spre a pune in valoare mesajul de idei al tex­telor, unul contemporan, dezbă­­tînd o problemă etică, și altul clasic, cunoscut și din lecturi, dar și din spectacole prezentate de alte colective teatrale din țară. Din respectul față de sine și în același timp față de public, a­­ceste două spectacole au și fost realizate cu maximum de atenție, închegate intr-o metaforă sceni­că de ținută artistică. Afirmația este confirmată de bunele apre­cieri ale publicului și presei. Se cuvine mai întîi să subliniem faptul că, pentru prima dată în istoria sa, Teatrul de stat din Re­șița a fost prezent într-o emulare de amploare — Festivalul națio­­nal de teatru, ediția 1969 — cu două spectacole : „Micul infern" de Mircea Ștefănescu (regia : Ioana Ottescu, scenografia : Al. Olian) și „Transplantarea inimii necunos­cute" de Al. Mirodan (regia : Eu­gen Vancea, scenografia: Hel­muth Stürmer). Și că la faza zo­nală de la Craiova, ele au fost favorabil comentate. într-o cro­nică a festivalului, Valeria Ducea scria în revista „Teatrul“ ș­i Co­lectivele din Reșița și Petroșani în simțitor progres. Realism vigu­ros și expresiv în arta spectaco­lelor. Acuratețe, respectul textu­lui, strădania pentru punerea la lumină fără denaturări, fără în­­groșări ale ideilor, omogenitate , încercarea de a impune un stil de joc sobru, sincer, simplu, despo­vărat de clișee, într-un cuvînt, profesionalism. Au demonstrat-o la Reșița „Transplantarea inimii necunoscute“ și „Micul infern“, cronicara considerînd necesar să menționeze și „interpretările acto­ricești remarcabile : Tanța­nache Albuleanu, Ninon Florescu, Gri­­gore Alexandrescu, George Urlică, Gheorghe Vîlceanu, Ludmila Ur­sache, Zeno Bal­int. De reținut la piesa lui Mirodan, decorul frumos (Helmuth Stürmer), inten­ția regizorului Eugen Vancea (îm­preună cu interpretul Mircea Toa­­te Mareș) de a sublinia substra­tul afectiv al piesei, fondul ei de melancolie și de meditație gravă, existent dincolo de aparen­țe, dincolo de aforisme și para­doxuri, de strălucirea unor re­plici. „Chiar dacă nu a mers la faza finală de la București, colec­tivul teatrului reșițean s-a pre­zentat mai mult decît onorabil și a dovedit disponibilități, resurse artistice, prin care să-și cîștige și mai mult prețuirea publicului său". Această afirmare a însemnat un efort și un succes, poate — rămîne s-o confirme stagiunea în pragul căreia ne aflăm — un punct de pornire spre o artă a spectacolului superioară, atât de necesară publicului exigent de astăzi. „Comedia erorilor", pusă în sce­­­nă de regizorul oaspete Radu Bo­­roianu de la Teatrul „Al. Davila” din Pitești, a fost un spectacol caracterizat prin „ieșirea din osi­­ficare, un ceva care îl face agrea­bil — comicul se degajă firesc, dincolo de el întâlnim semnifica­ții care se rețin ușor. Inspirat ni se pare faptul că a fost exclusă în linii mari șarja, teatrul, atri­bute tentante pentru maniera tex­tului“, se sublinia într-o cronică. Acest spectacol de ținută, care a întrunit interpreți cu experiență, redînd cu fidelitate sensurile textului, între care : Cristian Pîr­­vulescu (Aegean din Siracuza), Mircea Ipate Mareș (Solinus), Flo­rin T­împu (Dromio din Efes), Co­ca Mihalache (Luce, Curtezana), George Urlică (Zapciul), nu a fost însă în suficientă măsură valori­ficat , fiind prezentat doar de 15 ori. Un spectacol foarte mult jucat (64 de reprezentații), dar contra­dictoriu, a fost „Spaniola trebuie cunoscută“ de Tabi László, în re­gia Ioanei Ottescu, scenografia fiind semnată de Al. Olian. I s-au atribuit regizoarei meritul „de a fi știut să treacă, cel puțin în u­­nele momente, dincolo de limitele vizibile ale comediei", dar i s-au reproșat „tente caricaturale“ și „lungimi“. Ce se desprinde însă din ansamblul repertoriului ? Dintr-o succintă analiză a valo­rii spectacolelor se poate sesiza un anume decalaj. Cauza o găsim, desigur, ca derivînd din substan­ța dramaturgică a textului mon­tat, deși —­ după cum ne-a asigu­rat conducerea teatrului — nu S-a făcut nici o distincție între pie­se în ceea ce privește distribuția, montarea și, deci, realizarea artis­tică. Cu toate acestea, statistica reprezentațiilor este edificatoare. Din totalul de 208 spectacole la care au participat 44 130 de spec­tatori, o treime au fost realizate cu reluări, ponderea deținînd-o cu netă detașare „Comedie cu olteni" de Gh. Vlad. Fără a diminua va­loarea textului sau spectacolul în sine, trebuie spus, totuși, că publi­cul așteaptă noi autori, noi teme, dar și noi spectacole. Este de remarcat, însă, faptul pozitiv de a fi colaborat cu pic­tori scenografi tineri — Helmuth Stürmer, de la Teatrul din Sibiu, Peter Schweg, artist plastic reși­­țean cu reale aptitudini de sceno­graf — ceea ce a adus o atmos­feră de prospețime în mediul plastic al spectacolelor reșițene. Moment de ascendență artisti­că, stagiunea 1969 — 1970 a Tea­trului de stat din Reșița, al că­rui colectiv de interpreți s-a ma­jorat cu patru absolvenți ai I.A.T.C. și cu un scenograf tînăr, a fost marcat de succese reale, ca­re în stagiunea, începută pînă a­­cum doar prin repetiții și pregă­tirea decorurilor, costumelor și re­cuzitei, pot fi amplificate la nive­lul cerințelor și al pasiunii evi­dente la slujitorii Thaliei reșiteni. ION CRIȘAN Teatrul de ama­tori din Caransebeș Împlinește în acest an 100 de ani de existență și pres­tigioasă afirmare Pentru intimpina­rea acestui eveni­ment, echipa de teatru a Casei oră­șenești de cultură a prezentat publi­cului comedia „O scrisoare pierdută" de I. L. Caragiale Scenă din spec­tacol. Foto: I. BERARU Să stăm de vorbă MARIA SIMESCU — Rusca Montană. Vă mulțumim pentru cuvintele calde adresate redac­ției ziarului. AUREL GROZAV — ReȘița, încadrarea pe un post a unei persoane care posedă studii dar nu și-a susținut examenul ce-i conferă o diplomă, se face de la caz la caz — după nevoile unității, natura serviciului etc. UN GRUP DE CETĂȚENI — comuna Eftimie Murgu. Am studiat cu atenție voluminoasa dv. scrisoare. Răspunsul nos­tru este ceva mai scurt: cazul sesizat se încadrează totuși în litera legii. Și unde­ î­lege.... GRIGORE PALOȘ — Reșița. Ami adresat redacției trei în­trebări destul de neclare și ca atare nu vă putem răspunde la primele două. în legătură cu concediul fără plată, acordarea acestuia rămîne la latitudinea unității în care lucrează sala­riata. PETRU GR FI­UȘ — Bocșa. Dacă înainte de aplicarea nou­lui sistem de salarizare ați realizat un salariu lunar sub 2­000 lei la care s-a adăugat și sporul de dirigenție, drepturile de alocație vi se mențin. Dacă sporul de dirigenție este nou, se cumulează și conform legii beneficiați de alocația de stat numai pentru al doilea copil. NICOLAE ȘUTA — comuna Eftimie Murgu. Intr-adevăr, a fost­ o omisiune din partea O­­ficiului județean de pensii ca­re a revenit asupra ei. Cu bor­deroul 303 din 15 septembrie vi s-a trimis diferența de 394 lei (august și septembrie), în luna octombrie veți primi di­ferența prin mandat, poștal, ur­­mînd ca din noiembrie să pri­miți pensia integrală prin C.E.C. GHEORGHE MUNTEANU — Ghertinaș. în scrisoarea dv. ne prezentați lucruri intere­sante. Nu sînteți însă suficient de explicit in privința celor care se fac vinovați de ne­regulile pe care le reclamați. De fapt, nici neregulile nu re­zultă cu pregnantă. Așteptăm detalii. VASILE VALAH — Anina. Comitetul executiv al Consi­liului popular al orașului Ani­na ne informează că, în urma sesizării făcute, au fost luate măsuri pentru combaterea fe­nomenelor care conturbau li­niștea publică pe timpul nop­ții.

Next