Foaia poporului, 1920 (Anul 28, nr. 1-53)
1920-09-26 / nr. 40
Aiul al 28-lea exemplar: 50 bani Locol , 26 Septemvrie 1920 Apare In fiecare Duminecă Cea mai veche foaie politică poporală înfiinţată la anul 1892 de partidul naţional român Sub conducerea unui corniţei 13333 PREŢUL ABONAMENTULUI Redacţia şi Administraţia: INSERATE Pe un an .................... ... Lei 30.Sibiu, strada Măcelarilor Nr. 12. se primesc la BIROUL ADMINISTRAŢIEI Pe o jumătate de an . ... Lei 15.(lângă postă) (strada Măcelarilor Nr. 12). ... Lei 8.Telefon Nr. 146. Un şir petit prima dată 3 lei, iar după aceea Preţul unui exemplar . . . . Lei.50 Adresa telegrafică: »Foaia Poporului«, pentru fiecare publicaţie un rând Lei 250. Pe un pătrar de an Ieftinirea traiului şi regularea lefurilor. Pretindem şi scăderea lefurilor, nu numai a produselor agricole şi a mărfurilor gata. Lumea noastră din Ardeal e în plină mişcare pentru ieftinirea traiului. Se cer preţuri maximale cât mai mici pentru articli de hrană, ceeace s’a şi făcut, aşa cum s’a putut. Se mai cer însă preţuri maximale şi pentru articli industriali, ceeace merge mai greu, fiindcă aceşti articli sunt afară din cale de,mulţi şi diferiţi, prin urmare foarte greu a le maximaliza preţul lor. Se recunoaşte însă, că fără ieftinirea articlilor industriali nu se poate ajunge la o adevărată ieftinătate pe toata linia. De aceea, acum la scoaterea coroanelor din circulaţie s’a ordonat, ca preţul articlilor industriali să se socotească 3 cor. 50 fileri la 1 leu. Pe de altă parte, legea contra speculei opreşte ca cineva să câştige cât vrea la o imarfă. Acest câştig poate fi numai de 15—20 sau cel mult pană la 30 bani la 1 leu. In urma acestor măsuri, s’ar părea la primul moment, că suntem gata cu toate: de acum încolo ieftinirea mult dorită va curge ca apa. De fapt suntem încă departe de o ieftinire, care să aibă temelii de a rămânea timp îndelungat. Dorind aajunge la o adevărată ieftinire îndelungată, trebuesc luate măsuri şi pentru reducerea lefurilor în proporţia cum se ieftineşte hrana şi celelalte mărfuri. Aici înţelegem lefurile de orice fel, începând dela ultimul servitor şi lucrător cu ziua până sus la cel mai mare domn. Pentru recunoaşterea unui adevăr trebue să facem însă aci o constatare. In anii din urmă lefurile oamenilor din Întreprinderi private s’au urcat mult mai tare, decât ale slujbaşilor (funcţionarilor) de stat. Prin urmare dela aceştia să se înceapă cu scăderea lefurilor. In timpul din urmă ,s’a dovedit, că lucrătorul din cutare fabrică sau ciobanul dela oi, un tăietor de lemne sau un alt lucrător cu ziua, sunt în stare să pretindă azi lefuri mai mari de cum are spre pildă un învăţător sau alt funcţionar de stat, care pe deasupra mai locueşte poate şi la oraş, unde,după cum bine se ştie, sunt toate mai scumpe ca la sat. Prin urmare, toate plăţile acestor oameni trebue să se reducă. Noi nu zicem, ca reducerile să se facă 1 la 3, sau 1 la 2’50 ori 3’50, ci a tr măsurat ieftinirii generale, care se va constata în săptămânile şi lunile viitoare. (Acelaş lucru, credem, îl va face şi statul cu adausurile de salar ale slujbaşilor săi; le va urca sau micşora, după cum sunt stările de viaţă). Ajungerea acestei ţinte nu ne-o închipuim însă aşa uşoară. Lucrătorii de prin fabrici, când va fi să li se micşoreze lefurile, vor ameninţa poate cu greve; lucrătorii cu ziua nu vor vrea să primească lucrul, iar cutare servitor nu va vrea să intre ş cu o leafă mai mică. Lipsa de braţe de muncă se simte peste tot locul. De aci şi urmează pretinderea de lefuri tot mai mari, cari apoi aduc pe urma lor scumpetea. De aceea noi ne esprimăm părerea şi pretindem, ca statul (prin organelesale) să intervină şi în această direcţie, oblind în dreapta şi stânga ce e nepotrivit, iar pe lucrători vecinii nesăţioşi, ca şi pe oarecari patroni slab plătitori, să-i pună în respect. Prin aceasta nu voim, Doamne păzeşte, apleda, că cutare fabricant sau negustor să aibă dreptul să plătească nu ştiu ce lefuri slabe, iar respectivul să fie silit a lucra. Asta nici nu se poate, nici nu să pretinde dela nimenea. Trebue să pretindem însă reducerea tuturor lefurilor și la orice fel de plată, pentru orice llucru, fie cât de mic, ■■— fiindcă noi numai așa vedem, că se poate ajunge la o adevărată ieftinire îndelungată. Altcum etotul iapă din zăpadă. Şi cine nu se învoeşte de bunăvoie la reduceri de leafă, acela sa fie silit. * Să nu ne închipuim, că silind pe cutare negustor se vândă marfa ce o are în boltă cu un preţ scăzut la a treia parte, ne-am procopsit timp îndelungat. Marfa va fi în curând isprăvită. Cea nouă va fi desigur mai scumpă, dacă lefurile dela fabrica de unde se aduce marfa, nu vor fi mai scăzute decum erau când s’a comandat marfa dintâiu. . . Tot lasa, în zadar îi vom lua azi cutărui mărginean brânza cu un preţ maximal sau celuilalt viţelul, dacă nu se va purta grije, ca el încă se capete un cioban cu leafă mai ieftină, un servitor la vite asemenea, iar păşune şi fân mult mai ieftin ca în trecut. Brânza cea nouă sau al doilea viţel vor fi din nou scumpite. Statul, cu mijloacele de putere ce îi stau la îndemână, poate lua azi şi se împartă chiar în cinste, toată marfa din cutare prăvălie, maşinile gata din cealaltă fabrică, sau vitele ori bucatele dela cutare sătean de-ai noştri. Prin aceasta nu s’a ajuns însă nimic durabil, decât o pradă momentană, care produce numai sânge rău în prezent şi viitor, dacă nu s’ar lucra cu chibzuială. Şi fiindcă baza (temeiul) oricărei socoteli de preţ la o marfă, ce se îmbie spre vânzare, este leafa celui ce a lucrat-o, nu mai încape îndoială, că pe durată aşa va fi şi marfa de scumpă sau ieftină, dupăcum sunt lefurile. Recunoaştem, pe de altă parte, că preţul unei marfe gata mai poate fi influenţat de un fabricant sau negustor speculant, de felul raţional sau slab cum s’a produs, de aducerea aceleiaş marje din ţări străine, cum şi alte împrejurări. Pentru nivelarea (regularea) acestor împrejurări ade puterea şi organizarea statului, care, dacă voeşte să fie un stat modern, trebue să ţină seamă de toate acestea, oblind încoace şi ’ncolo. Iar noi aceasta o pretindem dela cârmuitorii ţării. • Ţara noastră e plină de bogăţii, atât pe pământ cât şi sub pământ. Atârnă totul dela noi, cum ştim să ne organizăm şi împărţim lucrul. După împărţeală, vom lucra mult şi bine, ori puţin şislab; vom trăi bine şi ieftin, ori scump şi slab, ca acum. De prezent se păcătueşte mult din toate părţile. Statul dă de multe ori ordonanţe, fără destulă cunoştinţă de cauză, de alteori ordonanţe, cari nu se potrivesc pe întreg teritorul României Mari; înainte de ce se dau astfel de ordonanţe, nu se ascultă cei interesaţi. Urmarea este, că ordonanţele acestea nu au efectul dorit; ele nu sunt ţinute, ba de multe ori aduc şi nouă rele. Urmează apoi încurcată în dreapta şi stânga, supărare la toţi, iar bunul mers sufere enorm. Noi am fi de părere, ca în aceste vremuri de totală prefacere, statul (prin organele sale) să pună la cale diferite anchete (cercetări), prin cari atât de bine se poate informa asupra multor neajunsuri, ce bântue ţara. Dacă întrebi pe fabricant şi lucrător, pe negustor şi consumător, pe meseriaşul mic şi industriaşul mare, asupra celor ce sufere sau are din destul, ajunge legiuitorul la mai bun scop, ca dacă la repezeală face o ordonanţă, care în aceiaş formă să se aplice la Bucureşti ca şi la