Foaia poporului, 1920 (Anul 28, nr. 1-53)

1920-09-26 / nr. 40

A­iul al 28-lea­­ exemplar: 50 bani Loco­l , 26 Septemvrie 1920 Apare In fie­care Duminecă Cea mai veche foaie politică­ poporală înfiin­ţată la anul 1892 de partidul naţional român Sub conducerea unui corniţei 13333 PREŢUL ABONAMENTULUI Redacţia şi Administraţia: INSERATE Pe un an .................... ... Lei 30.­Sibiu, strada Măcelarilor Nr. 12. se primesc la BIROUL ADMINISTRAŢIEI Pe o jumătate de an . ... Lei 15.­(lângă postă) (strada Măcelarilor Nr. 12). ... Lei 8.­Telefon Nr. 146. Un şir petit prima dată 3 lei, iar după aceea Preţul unui exemplar . . . . Lei­­.50 Adresa telegrafică: »Foaia Poporului«, pentru fiecare publicaţie un rând Lei 2­50. Pe un pătrar de an Ieftinirea traiului şi regularea lefurilor. Pretindem şi scăderea lefurilor, nu numai a produselor agricole şi a mărfurilor gata. Lumea noastră din Ardeal e în plină mişcare pentru ieftinirea traiului. Se cer preţuri maximale cât mai mici pentru articli de hrană, ceeace s’a şi făcut, aşa cum s’a putut. Se mai cer însă preţuri maximale şi pentru articli industriali, ceeace merge mai greu, fiindcă aceşti articli sunt afară din cale de,mulţi şi diferiţi, prin urmare foarte greu a le maxim­aliza preţul lor. Se recunoaşte însă, că fără ieftinirea articlilor industriali nu se poate ajunge la o adevărată ieftinătate pe toata linia. De aceea, acum la scoaterea coroanelor din cir­culaţie s’a ordonat, ca preţul articlilor in­dustriali să se socotească 3 cor. 50 fileri la 1 leu. Pe de altă parte, legea contra specu­lei opreşte ca cineva să câştige cât vrea la o imarfă. Acest câştig poate fi numai de 15—20 sau cel mult pană la 30 bani la 1 leu. In urma acestor măsuri, s’ar părea la primul moment, că suntem gata cu toate: de acum încolo ieftinirea mult dorită va curge ca apa. De fapt suntem încă departe de o ieftinire, care să aibă temelii de a rămânea timp îndelungat. Dorind a­­ajunge la o adevărată iefti­nire îndelungată, trebuesc luate măsuri şi pentru reducerea lefurilor în proporţia cum se ieftineşte hrana şi celelalte mărfuri. Aici înţelegem lefurile de orice fel, înce­pând dela ultimul servitor şi lucrător cu ziua până sus la cel mai mare domn. Pentru recunoaşterea unui adevăr tre­­bue să facem însă aci o constatare. In anii din urmă lefurile oamenilor din Între­prinderi private s’au urcat mult mai tare, decât ale slujbaşilor (funcţionarilor) de stat. Prin urmare dela aceştia să se înceapă cu scăderea lefurilor. In timpul din urmă ,s’a dovedit, că lucrătorul din cutare fabrică sau ciobanul dela oi, un tăietor de lemne sau un alt lu­crător cu ziua, sunt în stare să pretindă azi lefuri mai mari de cum are spre pildă un învăţător sau alt funcţionar de stat, care pe deasupra mai locueşte poate şi la oraş, unde,­după cum bine se ştie, sunt toate mai scumpe ca la sat. Prin urmare, toate plăţile acestor oa­meni trebue să se reducă. Noi nu zicem, ca reducerile să se facă 1 la 3, sau 1 la 2’50 ori 3’50, ci a tr măsurat ieftinirii gene­rale, care se va constata în săptămânile şi lunile viitoare. (Acelaş lucru, credem, îl va face şi statul cu adausurile de salar ale slujbaşilor săi; le va urca sau micşora, du­­pă cum sunt stările de viaţă). Ajungerea acestei ţinte nu ne-o în­chipuim însă aşa uşoară. Lucrătorii de prin fabrici, când va fi să li­ se micşoreze lefu­rile, vor ameninţa poate cu greve; lucră­torii cu ziua nu vor vrea să primească lu­crul, iar cutare servitor nu va vrea să intre ş­ cu o leafă mai mică. Lipsa de braţe de muncă se simte­­ peste tot locul. De aci şi urmează pretin­­derea de lefuri tot mai mari, cari apoi aduc pe urma lor scumpetea. De aceea noi ne esprimăm părerea şi pretindem, ca statul (prin organele­­sale) să intervină şi în a­­ceastă direcţie, oblind în dreapta şi stânga ce e nepotrivit, iar pe lucrători vecinii ne­săţioşi, ca şi pe oarecari patroni slab plă­titori, să-i pună în respect. Prin aceasta nu voim, Doamne pă­zeşte, a­­pleda, că cutare fabricant sau ne­gustor să aibă dreptul să plătească nu ştiu ce lefuri slabe, iar respectivul să fie silit a lucra. Asta nici nu se poate, nici nu să pretinde dela nimenea. Trebue să pretindem însă reducerea tuturor lefurilor și la orice fel de plată, pentru orice llucru, fie cât de mic, ■■— fiindcă noi numai așa vedem, că se poate ajunge la o adevărată ieftinire îndelungată. Alt­cum e­­totul iapă din zăpadă. Şi cine nu se învoeşte de bunăvoie la reduceri de leafă, acela sa fie silit. * Să nu ne închipuim, că silind pe cutare negustor se vândă marfa ce o are în boltă cu un preţ scăzut la a treia parte, ne-am procopsit timp îndelungat. Marfa va fi în curând isprăvită. Cea nouă va fi desigur mai scumpă, dacă lefurile dela fabrica de unde se aduce marfa, nu vor fi mai scăzute decum erau când s’a comandat marfa din­­tâiu. . . Tot lasa, în zadar îi vom lua azi cutărui mărginean brânza cu un preţ maximal sau celuilalt viţelul, dacă nu se va purta grije, ca el încă se capete un cioban cu leafă mai ieftină, un servitor la vite asemenea, iar păşune şi fân mult mai ieftin ca în trecut. Brânza cea nouă sau al doilea viţel vor fi din nou scumpite. Statul, cu mijloacele de putere ce îi stau la îndemână, poate lua azi şi se îm­partă chiar în cinste, toată marfa din cu­tare prăvălie, maşinile gata din cealaltă fabrică, sau vitele ori bucatele dela cutare sătean de-ai noştri. Prin aceasta nu s’a ajuns însă nimic durabil, decât o pradă momentană, care produce numai sânge rău în prezent şi vii­tor, dacă nu s’ar lucra cu chibzuială. Şi fiindcă baza (temeiul) oricărei so­coteli de preţ la o marfă, ce se îmbie spre vânzare, este leafa celui ce a lucrat-o,­­ nu mai încape îndoială, că pe durată aşa va fi şi marfa de scumpă sau ieftină, după­­cum sunt lefurile. Recunoaştem, pe de altă parte, că pre­ţul unei marfe gata mai poate fi influenţat de un fabricant sau negustor speculant, de felul raţional sau slab cum s’a produs, de aducerea aceleiaş marje din ţări străine, cum şi alte împrejurări. Pentru nivelarea (regularea) acestor împrejurări ad­­e puterea şi organizarea statului, care, dacă voeşte să fie un stat modern, trebue să ţină seamă de toate acestea, oblind încoace şi ’ncolo. Iar noi aceasta o pretindem dela cârmuitorii ţării. • Ţara noastră e plină de bogăţii, atât pe pământ cât şi sub pământ. Atârnă totul dela noi, cum­ ştim să ne organizăm şi îm­­părţim lucrul. După împărţeală, vom lucra mult şi bine, ori puţin şi­­slab; vom trăi bine şi ieftin, ori scump şi slab, ca acum. De prezent se păcătueşte mult din toa­te părţile. Statul dă de multe ori ordonanţe, fără destulă cunoştinţă de cauză, de alte­ori ordonanţe, cari nu se potrivesc pe în­treg teritorul României Mari; înainte de ce se dau astfel de ordonanţe, nu se ascultă cei interesaţi. Urmarea este, că ordonanţele acestea nu au efectul dorit; ele nu sunt ţinute, ba de multe ori aduc şi nouă rele. Urmează apoi încurcată în dreapta şi stânga, supă­rare la toţi, iar bunul mers sufere enorm. Noi am fi de părere, ca în aceste vre­muri de totală prefacere, statul (prin orga­nele sale) să pună la cale diferite anchete (cercetări), prin cari atât de bine se poate informa asupra multor neajunsuri, ce bân­­tue ţara. Dacă întrebi pe fabricant şi lu­crător, pe negustor şi consumător, pe me­seriaşul mic şi industriaşul mare, asupra celor ce sufere sau are din destul, ajunge legiuitorul la mai bun scop, ca dacă la re­pezeală face o ordonanţă, care în aceiaş formă să se aplice la Bucureşti ca şi la

Next