Foaia noastră, 1977 (Anul 27, nr. 1-24)

1977-10-15 / nr. 20

vfW/ Quatro In luna trecută ne-a vizitat ţara Suzi Quatro, cunoscuta inter­pretă de muzică uşoară. Dind un şir de concerte în Capitală şi în cîteva oraşe mari din ţară, apreciata cîntăreaţă a putut fi vă­zută şi pe micile ecrane în cadrul unei emisii a televiziunii ma­ghiare şi în cadrul emisiunii de muzică uşoară de sîmbătă seară. In clişeu, cunoscuta cîntăreaţă Ştiaţi că...­ ­ Acum 338 de ani, în 1639, sub domnia voievodului moldo­vean Vasile Lupu, se terminase de zidit la Iaşi vestita mănăstire „Trei Ierarhi”, „unică în tot ră­săritul”? în acelaşi an, domni­torul Vasile Lupu înfiinţează în chiliile mănăstirii şi o renumită şcoală domnească. *** O Primul exemplar de carte românească ajuns pînă la noi este din anul 1561 și a fost tipărită la Brașov de vestitul tipograf ro­mân diaconul Coresi. *** O La 22 iulie 1863, în dis­cursul rostit cu ocazia sărbători­rii distribuirii premiilor școlare, domnitorul Alexandru Ioan Cuza afirmă că „dezv­oltarea instruc­ţiei este cea mai temeinică cale a unui viitor mare pentru naţiu­nea română”? *** O Fermecătorul scriitor Ion Creangă a fost şi un mare om de şcoală? Un sfert de veac­­ a slujit ca învăţător (institutor) la cîteva şcoli ieşene care au func­ţionat între anii 1864-1889. Munca îndelungată şi susţinută avea să fie încununată de succes în anul 1868, cînd Creangă îm­preună cu alţi cîţiva colegi în­văţători au tipărit şi răspîndit abecedarul intitulat semnificativ Metodă nouă. George Coşbuc T­­­oamna tirziu In noaptea cu lună Cum vîjîie codrul Şi geme şi sună ? Din nordul cu neguri Un vuiet răsare Mai iute, mai tare, Iar codrul aude, Puternic rege, Aude prin noapte Şi bine-nţelege Al oştilor vuiet Din norduri pornite­­ El vrea să­ răscoale Puteri obosite Şi galben se face, Nu poate s-adoarmă, Nu-şi află nici pace, Şi tremură codrul Cu inima ruptă, De spaimă se zbate, Cu vîntul se luptă, Pocneşte şi sună, Şi-şi urlă durerea, Căci vîntul îl prinde Toamna Şi-l strînge de mijloc Topindu-i puterea! Şi codrul se-ndoaie; Şi-l biruie vîntul, Rîzind îl sugrumă Şi-i rupe veşmîntul Şi păru­­-l zmulge Şi-n văi îl aruncă. Un ţipăt răsare, Pe deal şi pe luncă. Grăbitele păsări Cu vuiet aleargă Şi norii vin stoluri Pe-ntînderea largă, De spaimă s-ascunde Pîrîul sub ghiaţă­­ Şi regele-codru Din ultima viaţă, Suspină văzîndu-şi Pustiul şi geme Şi cade pe spate Şi moare cu fruntea Pe pieptul naturii Şi moare natura De jalea pădurii In toamnă tîrziu! Ghici! Ghici! Ghici! Zi-i pe nume ! Din grădina lui Mihai, De sub tufe de urzici, A ieşit un ghem de scai Ca să caute furnici: U­ite-l colo, uite-l ici. . . Zi-i pe nume, cine-i? Ghici! Cum o cheamă? Roşioară şi codată Umblă noapte prin poiată, Şi la noi, şi la vecini, Ca să cumpere găini. De plătit, nu le plăteşte, Dar pe loc le jumuleşte! Cum o cheamă? Cine nu-l cunoaşte? Chel ca-n palmă, bosumflat, Zi şi noapte stă culcat. S-ar scula şi el, vezi bine, Insă curpenul nu-l ţine . . . Cine nu-l cunoaşte? Cine? Versuri de Otilia Cazimir MOTĂNAŞ — motănel... Motănaş-motănel, Cu codiţa după el, Vin să tor­ci, vin să dormi, Pe băiat să mi-l adormi! Pentru asta ţi-oi plăti După cit îmi vei munci: De mi-i fi motan cuminte, Ţi-oi da lapte şi plăcinte, Iar obraznic de mi-i fi, Ţi-oi plăti ce ţi-oi plăti, Dar te-oi trage de codiţă, Şi ţi-oi da şi-o bătaiţă! Versuri, de Otilia Cazimir

Next