Foaia noastră, 1977 (Anul 27, nr. 1-24)
1977-10-15 / nr. 20
vfW/ Quatro In luna trecută ne-a vizitat ţara Suzi Quatro, cunoscuta interpretă de muzică uşoară. Dind un şir de concerte în Capitală şi în cîteva oraşe mari din ţară, apreciata cîntăreaţă a putut fi văzută şi pe micile ecrane în cadrul unei emisii a televiziunii maghiare şi în cadrul emisiunii de muzică uşoară de sîmbătă seară. In clişeu, cunoscuta cîntăreaţă Ştiaţi că... Acum 338 de ani, în 1639, sub domnia voievodului moldovean Vasile Lupu, se terminase de zidit la Iaşi vestita mănăstire „Trei Ierarhi”, „unică în tot răsăritul”? în acelaşi an, domnitorul Vasile Lupu înfiinţează în chiliile mănăstirii şi o renumită şcoală domnească. *** O Primul exemplar de carte românească ajuns pînă la noi este din anul 1561 și a fost tipărită la Brașov de vestitul tipograf român diaconul Coresi. *** O La 22 iulie 1863, în discursul rostit cu ocazia sărbătoririi distribuirii premiilor școlare, domnitorul Alexandru Ioan Cuza afirmă că „dezvoltarea instrucţiei este cea mai temeinică cale a unui viitor mare pentru naţiunea română”? *** O Fermecătorul scriitor Ion Creangă a fost şi un mare om de şcoală? Un sfert de veac a slujit ca învăţător (institutor) la cîteva şcoli ieşene care au funcţionat între anii 1864-1889. Munca îndelungată şi susţinută avea să fie încununată de succes în anul 1868, cînd Creangă împreună cu alţi cîţiva colegi învăţători au tipărit şi răspîndit abecedarul intitulat semnificativ Metodă nouă. George Coşbuc Toamna tirziu In noaptea cu lună Cum vîjîie codrul Şi geme şi sună ? Din nordul cu neguri Un vuiet răsare Mai iute, mai tare, Iar codrul aude, Puternic rege, Aude prin noapte Şi bine-nţelege Al oştilor vuiet Din norduri pornite El vrea să răscoale Puteri obosite Şi galben se face, Nu poate s-adoarmă, Nu-şi află nici pace, Şi tremură codrul Cu inima ruptă, De spaimă se zbate, Cu vîntul se luptă, Pocneşte şi sună, Şi-şi urlă durerea, Căci vîntul îl prinde Toamna Şi-l strînge de mijloc Topindu-i puterea! Şi codrul se-ndoaie; Şi-l biruie vîntul, Rîzind îl sugrumă Şi-i rupe veşmîntul Şi păru-l zmulge Şi-n văi îl aruncă. Un ţipăt răsare, Pe deal şi pe luncă. Grăbitele păsări Cu vuiet aleargă Şi norii vin stoluri Pe-ntînderea largă, De spaimă s-ascunde Pîrîul sub ghiaţă Şi regele-codru Din ultima viaţă, Suspină văzîndu-şi Pustiul şi geme Şi cade pe spate Şi moare cu fruntea Pe pieptul naturii Şi moare natura De jalea pădurii In toamnă tîrziu! Ghici! Ghici! Ghici! Zi-i pe nume ! Din grădina lui Mihai, De sub tufe de urzici, A ieşit un ghem de scai Ca să caute furnici: Uite-l colo, uite-l ici. . . Zi-i pe nume, cine-i? Ghici! Cum o cheamă? Roşioară şi codată Umblă noapte prin poiată, Şi la noi, şi la vecini, Ca să cumpere găini. De plătit, nu le plăteşte, Dar pe loc le jumuleşte! Cum o cheamă? Cine nu-l cunoaşte? Chel ca-n palmă, bosumflat, Zi şi noapte stă culcat. S-ar scula şi el, vezi bine, Insă curpenul nu-l ţine . . . Cine nu-l cunoaşte? Cine? Versuri de Otilia Cazimir MOTĂNAŞ — motănel... Motănaş-motănel, Cu codiţa după el, Vin să torci, vin să dormi, Pe băiat să mi-l adormi! Pentru asta ţi-oi plăti După cit îmi vei munci: De mi-i fi motan cuminte, Ţi-oi da lapte şi plăcinte, Iar obraznic de mi-i fi, Ţi-oi plăti ce ţi-oi plăti, Dar te-oi trage de codiţă, Şi ţi-oi da şi-o bătaiţă! Versuri, de Otilia Cazimir