Foiletonul Zimbrului, 1855 (nr. 1-50)

1855-09-18 / nr. 35

Nicu. FOILETONUL ZIMBRULUI. Iașii. Duminică 18 septemvrie. (Urma.) Kanits.1 VIII. Ye ce întemplă celui ce cape garduri multe. (Țimintești-tu oare iubite cetitoghiule, de o vogbă ce lăsă gămu în prgivnghea tghisteței de ca­­ghe cu conașulu Taci se păghea cu jghinsu Aa eși­­ghea d­in bogdeiulu pădugaghiului căndu megsese la vănatu cu Vasile ca ghele ghemăsese o clipă afară singure ks Raluța? Să spunemu acuma adevărata causă a acestei șghistețe. Poate îndestulu va fi observatu lectogulu, ovitugile ce cuconașulu Tari arunca neînce­­tatu asupra fetiței­ ei bine, aceste ochitughi nu erau ochitugi d'ale amoghiului Yi, ba cela ce era fidelu clasei și secsului seu, cu conașulu vi­­u­­ în Raluța, o ogăgezime ș'o lu­­netă, ș'o frumuseță caghe-i au­tau numai saltu poftele simțuale. El nu iubea aghe Raluța dagă simțughile'lu vădileu căndu o vedea mi dagă ea poftia să'și înceapă cu dănsa gomanulu vieței. Aceasta fiindu mi ideea ori socotința cuco­­nașului, elu în inocenția ori poate în negrobia sa, folosindu-se de momentulu căndu ega în bogdeiu singure cu păduga ghiulu, nu se gușină, nici esită a'și agăța aceluia scopugiile sale cele mari în privighea fetiței. Dar pădugaghiulu c'unu tonu cătu mai igonicu îlu îndemnă să mai învețe încă carte că nu-i a venitu timpulu de însugatu și că chiag de'iagu­ri și venitu, nici odată nu va putea lua pghe feat'a unui țeganu. Bătgănulu sucise în vieaț­a sa destule găg­­nețe ca să poată suci și da altu înțelesu propune ghilogu cuconașului. Acesta era să le gheesplice mai lămughitu, dag voacea goacă a pă­­dugaghiului carele dăndu d'in măni îi zise că ori­ce mai multe esplicațiuni săntu de prisosu, voacea acestuia­­ lu îndemnă să tacă pentru astă dată. Es toate aceste bătgănulu ori cătu de finu se agăța cu cuconașulu, căndu acesta se fă­­cu nevăzutu ptg'in că gaghea se duce la curte, în­­cepuse a se în­ghista ne­grăsindu în mintea sa nici unu mizlocu pg'in caghe Se poată asecuga onoaghea fetei. Totu ce putea face ega de a o duce în secghetu mi a o ținea la o cumnat­a sa bătghină, văduvă alu căgheia fiiu ega păzitoghiu de stupi în altă parte a pădughei, pănă ce agu făsi unu flecău bunu­ri care s'o măgite. Aceasta bagă și făcuse, însă la bătrin­a a­­ceasta Raluța ega chiagu mai libgă de cătu a­ca­­să: ed știu că fetiț­a avea Să se ducă la vră­­jitoaghea Floaghea, dagă D.zeu seghească, nu lă­­si de ghezisu pentru unu asemine pasu. Amu văzutu dagă pghe Raluța wi țiganca Floa­­rea di aa Maria unde amu lă­sat'o. Dagă cuconașulu Taki ghe­ natug nănduse a kasa meditase mai toată zioa aceea la planughi, kism adecă ar puet că­pă­ta pre­măndga fetiță. În deseagă elu emi­ng'in livadă ca imi cumu agu meg­­ge la pghe­mblaghe, dagă, după căteva zeci de nami după ce aruncă o căutătugă furitivă, în toate părțile și se aseaugă că nu'lu vide­ni­­­ ROMAN NATIONAL. 1855

Next