Gazeta de Moldavia, 1852 (Anul 24, nr. 1-100)

1852-09-18 / nr. 72

- 19h­­­ au 100, ce în 35 ani Ba Beni cazul în care m­arsele aurului lui a argintului de față. va fi între sine ca a lor prepuri de acum, folosul și întrebuințarea cea mai mare a argintului s'au asigurat pănă acă am valora Ca, căci în alt feliu, dupre cătimea produce­­rei înaintea descoperirei minelor pe altă Emisferă, argintul ar fi trebuit să fie ns de 15 ce de 40 ori mai jos decăt aurul. (Încheerea va urma), este deplin mulțămit cu planul întreg, la care s'au făcut numai oarecare modificații. Gubernul pretinde, ca soțietatea drumului ferecat să se compue din supuși a Înnaltei Porți, cărora li se învoește, ca cerănd tre­­buința, să poată trage fondosuri și din alte țări stre­­ine.­­ După cunoscuta privnță a M. Sale Sultanului și a consiliului seu pentru acest proect, ce crede, că doc­­torul Tompson în curănd va căpăta sancția Împără­­tească.­­ Se încredințază, că Ahmet Feti Pașa ia­­răși va întra în postul său de șef artileriei, din ca­­re au eșit de curănd, și motivul se zice că ar fi me­­ritele și talentul acestui bărbat. Ismail Pașa, șeful departamentului medical, va relua portofoliul ministeriului de negoț și a lucrărilor pu­­blice, care abia de un anu l'au trădat Ministrului de a­­cum lzet Pașa. Ambasadorul turcesc de lăngă curtea Persiei, Ahmet Vefic Efendi s'au întămpinat la Tehris cu mare pompă. Guvernatorul, care este unchiul Șahului,­­iau trimes în­­tru întimpinare o ceată de 100 călăreți, eșindu'i în­­nainte toți neguțitorii, dregătorii civili și preoții, în­­căt au întrat în poliție cu escortă de 5000 inși și sub vitetul tunurilor. La poarta poliției fu întimpinat de însuși guvernatorul. La Damasc au început de la 20 August bilet, care este de 40 lei pe anu pentru fiecare insu de familii. De la Alepo partea bărbătească a atăt­uiei adunarea da­­­ scriu, că maiorul austrian Gotslig au deplinit însărci­­narea sa, în privirea cumpărarei a 16 cai de soiu curat arabu, o însărcinare, care l'au pus adeseori în pericul de moarte pe dănsul căt și pe oamenii sei. În călătoria cu cea de pe urmă spre deșerturi, s­au care au ajuns la aceea, atacate cu focuri în curs de patru zile. Drago­­manul austrian Zirigovici, merită osebită laudă pentru energia și ghibăcia, cu care au știut a paraliza intrigele arabilor, și­ a îndemăna ne guvernul austrian, de Dar ce lăsăm vanitățile oamenilor mi ce venim la frumusețele ce patura le răspăndesc aice cu atăta îmbelșugare. Toate dealurile ce împrejură orășel­ul, CHAT încununate de gră­­dini mi de vii care producu în singură podgoria ocnei, aproape de 15 șii vedre de an pin foarg­e bun, și încă vin vechiu pu se găseșe! Îîngtrevănd pe un localnic de ce ns­au Bin vechiul el ne reăspunse să­­ lasă CB Ce înpacească. Ră­spunsul este că el nu au o viteru ns numai caracterisghic dar mi potrinig, căci în adevăr, serbătoarea mi deminica Bezi tonee crăcinăresele gătite, ademenind cu ochii lor cei mari pegri pre trecători, curteni, Șavigăi, gărgoveți, ruve­­tași în crecimă săng toți egali dinaintea lui Bacue; însă beația noroiului e veselă aice, nu seamănă cu a susepilor care au și ui­­tat guetul pinului, și ce otrăpescu cu alcoolul pakisasi. Pretu­­tindene aszi căte o scriptă, pcăte © cobiză, și apoi cănd arborii vi­­pului și ochii crăimăresei au produsu efectul lor, întepu­horele, răsprile, tropotele și 4. x. Și ken îndesară se întornu pe a­ca­­să șovăinaț­ii căntănd, cei de piste base prănd să treacă puntea îngustă de posto­­poriu, aduce Bad în el, dar fiind­că ne general-guvernatorul Mehmed Pașa Ca, petrece acum aproape de Evron în satul și cu Beduinii din pustiiul învecinat, să de Ierusalim, carele la Hobeida [Zemen Arabia! înștiințată din 21 Iu­­lie, despre moartea respectabilului Bezip, Marșal Mus­­tafa Pașa. Ghivit spre Bet­el s escortă de 140 soldați și cu ofițerii casnici, fu întimpinat și atacat de căteva mu­ zeranici și ță­­rani arabi, încăt s'au încăerat o luptă săngeroasă,­­ care hoții au avut 450 morți și răniți, iar din soldați au rămas 40 morți pe loc. Vezirul obosit atăt de lup­­tă, precum și de călătoria cea îngreuetoare pe c­ar­­au căzut mort, rămăind zădarnice toa­ Moartea acestui te­cercările, spre a'l re­nvie, au pricinuit arabilor nespusă întristare, ui agonisise mari merite pen­tru țara lor. De la Bagdat raportează, că la săpăturile de ce fug acum în Vavilon, un Englez au aflat o statue de auru curat și de o mărime însemnătoare, și că se crede, că această statuă ar fi chipul lui Navuhodonosor. Austria. telegrafice de la Buda din 14 Sept. Depeși arată, că M. La Împăratul au sosit în acea zi­ua 77­­ care sa­­ra la debarcaderul din Pesta, unde s'au priimit cu mare solenitate de MD. AL. AA. Arhiducii Albrecht și Er­­nest, precum și de autoritățile civile și militare. M. Ca au petrecut mai multe căi publice, ce erau strălu­­cir înluminate și îndesuite de oameni, și apoi au mere­u pre a petrece noaptea în palatul Imperial la Buda, de acolo. Beps , și fiind că Trotușul e vechiul lor prieten, el Bl în primejdie, î­i îmbrățoșează și'i trimete pe a casă desmețiți și scăldați. Nimic mai limpede, mai frumos, fiu care după ce ese din munții Transilvaniei, mi după ce ăși fa­­ce loc pintre stănci și scaldă T. Ocnilor priimind în finul seu, Slănicul, Cașinul, Oituzul, Tazlăul mi alte mai mici părăe, mer­­ge de ce aruncă lăngă Agisd în Siret, știi înse­că ch­ipori­­șul - Ka tot 4eecre mare și frumos - ape mi el zam­enicii sei ni­știi care sănt atestiea ? Slănicul mi Vălcica, căte odată căni ploile ce parcă în munți, Slănicul umflat de părăile ce curgu în el, socotindese că ar fi și el ceva, îngămțat mi tulburat, ce aruncă rostogolind petre mi volovani, mi despicănd ca furie apele Grogușălui merge pănă nepole în ex Alte ori dacă plouă spre pord­-vest, Vălcica, Caprițoasa Vălcică, aseci părăești ne'nsemnat pre care un copil ă­l poate păși, se fate atăt de mare încăt adeca prănale carele încărcate. Va se răpede ca eb îmbrăpoșată pre atreg măndru pis­­­pre care ea BA curtene­­ue de arăța ani fără pre­ț si CHpABB - înse - decapensind coche­­geriile ei, nu sufere Ka cristalinele lui unde, să Ca amestice Kg­i­­pele ce pare și noroiolea a acestei vătrăne desfrănate, încăt c » demennari prinelișe a vedea cum apa tulbure a Văluicăi mai prețupe și mai iubit a Oerepilor. Ex este măngăersa lor, panateea lor m­inereală, idolul lor, cănd se tărtat fost între arabi o ceargă încăt pentru vănzarea corturile PELERINAGIU AA TĂRGUL OCNEI Urma din No. 69 a Gazetei, cailor, au a că­­pătă ap austriene în­­păta asemene cai de rasă aleasă, maiorul Gotșlig, săreți în tabără lăngă carantina rău-numitul cu Trotușul ca înpreună cu fiiul atace pe Pașa și că pe suferită, prin Trotuș făr'a De au și dețivii un dumnezeu, primeșe ce amostoba e odorul tot ași, cu CA. Din nenorocire însă călărind la Alepo ei rpede că ă'și epilă după în o­me­nere, ce au știut a căzut KB un armasar și ș'au frănt un Gazeta de Triest șe la paza Fachih, ra, zani, cu scopu, precum în­științată de un Șeic Abduraman. Călătorind din capitalia crade în palorile trecănd poplul găeeși, răpina Ierusalim, că bărbat fiind că el ce află de Ebron, cu seu ia'i sei pocitele, în­­toată Dau­­șarti­­cu 400 că­­recoroasele sale ape fără mai pesel decăt acest nobilu lui Nasgăavaeve, Aa po a­ și curge ce ce

Next