Gazeta de Moldavia, 1855 (Anul 27, nr. 1-102)

1855-08-04 / nr. 61

. 4 = 142 1. guvernul M. Sale­carile, au cășigat încre­­dințarea că mi guvernul Franției ce unește cu noi, asupra marșei ce vor trebui să aibă lucrările ne viitorime, am rugat ne contele Coloredo să vie ieri pănă la mine mi­­ iam letit condițiile următoare, ne care Austriei după esplicațiile date de cătră lordul Gon Rusel, ape de scop să le infățoșeze Pociei. 1-ln Chezeșirea mutuală a neatărnărei și a întregimei Tspuiei. 2-le Închiderea strămtorilor, cu eseșții în favorul alieaților, eap­es și a Rosiei. 3-le Alieații, vor pute să aibă fie­care, căte doă aregate în marea Neagră. 4-le Deacă Rosiea­ua trece peste numă­­rul vaselor ce astăzi vin în astă mare, tunce, și alieații pot să aibă a­­acolo fie­ca­­re, căte o jumătate din numărul vaselor de rezbel Rosiene. 5-le În caz de pericol, M. Sa Sultanul poate să apeleze la toate puterile navale a alieaților săi. 6­le Austriei va propune Rusiei o înda­­torire, de a nu mai spori puterile sale na­­vale din marea Neagră, peste numărul vase­­lor ce ființa la 1853, și că, chiar de s'ar învoi Rusiea cu aceasta sau nu, ea totuși va subscrie cu noi un tratat, spre a face un casus belli din această sporire a numărului. După aceea am declarat că, guvernul M. Case, nu putea să puc o mare valoră prac­­tică ne­îndatorirea Austriei ka mai pe ur­­mă să facă un caz de rezbel din sporirea flotei Rușiene, fiind­că ea, încă pănă acum nu au mai declarat odată că, nu e de digni­­tatea sa să desbată numerile; și că, deacă ea acum nu priimește ca creștrea păcei și a rezbelului să atărne de 8 sau 10 vase de linie; apoi, după un asămine caz, deacă o­­dată vedem că Austriea poate să între în rezbel cu speranță de esbutire și nu o face, pe viitorime nici că e de găndit și nu avem probe KB peste căți­va ani op întra in luptă, în riscai în pregurări mult mai puțin favora­­bile și pentru tot aceiași cauză, care pre­­ocupează curțile asgizi. Am mai amintit contelui Coloredo că, Ascipiea s'au îndatorit a pune un capăt pre­­domnitei Gossepe din marea Neagră, și l'am întrebat cum s'ar pute­a spre esbnati. Ea astă îndatorire es ce îndeplinească prin propune­­rea retragerei armiilor și a flotelor alien­­te din Crimea și din marea Neagră mi le a se face un tratat, prin carile, Angliea, Fran­­țiea și Turciea s'ar învoi­a ce reduce olo­­ra Pocisans din marea Deștri, la aceea ce era innintea rezbelului, un număr, ne calile în unire cu Austriea, noi tot­de­a­una a­m declarat că eere o amenințare pentru Im­­periul Otoman și echilibrul European.­­ Am dzis că, într'o ocazie de mai nainte, am ex­­primat contelui Coloredo, prin alte cuvinte foarte energice, opiiiea guvernului M. Sale asupra acestei propuneri și că ar fi de pri­sos să mai adaog că, astă opinie au ramas neschibată. Am­ânol nu va tăgădui faptul cum Kb, factul re­­prezentanției Am­atei și a Franției din cre­dință s'au unit cu marșa ce însuși o însăm­­nasă, prin o depeșă comunicată mie de că­­tră contele Coloredo dzis cum că, eram sigur că contele în luna lui Noemvrie trecut și în carea se dzicea că, Franțiea și Angliea, să se păzască în cursul negoțiații lor, a nu pune înainte niscai păreri, a căro­­ra respingere ar fi sigură cea mai bună pro­­bă că acest consiliu au fost urmat, se gă­­săște in sprijinul dar din curățăm­ea inimei de cătră plenipotentul Austriean, npousn e­­­pisop ce noi liam făcut Rosiei; însă, fiind Kă aceste propuneri au fost pecninc. de că­­tră plenipotenții Rosieni, carii au declarat că nu se va învoi nici o mărginire a puteri­­nici o a­ Paciei și nu­lor Rosiene, și nu se va priimi mestecare în drepturile suverane a pe teritoriul său; că pe lăngă aceste, voeau ca din bună macar aceea voință să rapanteze întregimea pămăntului Otoman; apoi, nu se mai încalc nici cea mai mică în­­doială că Rosie a tot încă nu s'au lasat de vechile sale planuri în contra Turciei, și că deacă cel puțin nu se vor lua măsuri spre a se combate atacurile ei, curănd sau mai tăr­ziu, planurile ei tot se vor pune în lu­­crare. Momentul au sosit clar pentru Angliea și Franțiea de a invita pe Austriea să și în­­deplinească îndatoririle cuprinse in trata­­tul din 2 Dechemvrie. Am z zis dar, că era chiar de prisos a ce mai informa ne contele Coloredo despre dorința ce are guvernul M. Case de a vede încheindu-să pacea, ui despre dorința ca pe o are despre o altă parte. ba mai bine să vadă urmărindesă rezbelul, de­­căt să se încheie o pace, care n'ar fi ono­­­­rabilă cau trainică și care n'ar îndeplini căpătarea lucrărilor ce ei au voit să le dobăndească, pentru susținerea Imperiului R­oman și linișea viitoare a Europei. Con­­tele Buo­ au dzie că nu crede cum că miz­­loacele de a se restatornici pacea ar fi măntuite și că el credea de datoriea Aus­­triei de a se ocupa cu căutarea mijloacelor de apropiere. Deacă dar despunea, un asămine plan, guvernul M. Sale, poate să descopere el va fi privit de cătră nu numai cu favor, dar încă va fi pentru el o sinceră cauză de mul- Însă, ar trebui proiect, carile să poată fi efectiv, adecă­ carile să impue Rusiei nișe condiții, ear nu un proiect prin carile alieații să'și impue lor însuși condiții adevăr­at­e sinceră lăsind pe lăngă aceste și o deplină libertate în lucrările Rusiei de pe marea Neagră. Contele Buol, am mai cizic, trebue să mie că, un asămine plan nu se poate de feliu cine nu lucreze. Propunerile ce ex le-au sprijinit mi c­uvintele de care s'au servit, nu dovedesc că, după opiniea sa, Rosie a po­­trivit cu onorul și vredniccea sa, de putere de întăiul ordin, ar pute să s­e învoiască cu niște așăzăminte deacă în dorința ce o arată de a susține Imperiul Otoman și de a nu da o cauză dreaptă pentru nelinișea Eu­­ropei; însă, despre o altă parte, deacă Ro­­siea odată cu încercarea ca de a se feri de adevărata crestie mulțămitoare, prin concesii atingătoare de Principate și de navigarea față de Dunăre­, re­­îndatoriri și uuește în dreptul sau de a conserva spori mijloacile sale de a lua asupră'i și a­s­pre atacare. Contelui Arnim Ambasadorul său la Viena. Noi suntem datori la intervențiea îndato­­ritoare a Contelui Esterhazi despre împăr­­­­tășirea Confidențieală a prospetului de de- declarațiile sale nu sînt vederat că, sin­­ceze, că scopurile sale sînt periculoasă și că, activa conlucrare a Austriei cu alieații săi, va fi folositoare chiar propiilor sale interese, și Îndreptățite în ochii lumei, doar nu spre a ce umili ne Rosiea, dar spre a se opri progresurile ambițioasei sale po­­litici și a ce căpăta garanții pentru viitoarea pace a Eurorpei. D. V­­a ceti astă depusă Nota Cabinetului de Prusie a contelui Buol. (Va urma), din 5 Iulie adresată țăriire, asta să fie un ln Mohlu, prin bătăliea, care făcu la 26 politie faimoasă, August 1520, care au perit 2 Arhiepiscopi, ear însuși Regele, în a sa fugă de mlaștini­mi puțin împoporate. Acemene cauză și o altă politică, îndeamnă pe Guvernu a za 7­­oape, lăsănd în dreapta politica Rossildul festetil cu timpu în sănptoase mi­n podskline. neața poporul au ajuns la Tolna mpre doșiniu de mult, pu cumpărni acesta moșii Sina. Romănu că coma de 8500 ce între Turci și Unguri, în 6 Episcopi, 28 Magnați. din preface În 11 mit $i opini, aceste Macedoniea, lațiile celor mici, însă avuți economi, celtuitori, sch­imbă între pate. a baronului părinții corile nu asupra iezuiți, cprii dănșit rolurile. Evrei locuiti; mi Adoni­an cu Magmați Împărăteanca în a ei eplavie pentru călugări, astă surscris actul daniei, a călcărei dreptului gintelor, acel Rege de asemene s'au înecat în mlaștină. Lăsănd în stănga politica­­li­ au cu carile ii au mers la Con­­tele Crunii, Faimosul Ministru spre a­ protocoli cu a ca iscălitură. Acesta înțălegănd că darul nu era în proporție nici a cererei nici a scopului, cu bucu­­rie îndată au iscălit actul, dar în loc de arm­ă, preste tot înscrisul au turnat din calamari negreață, ec scuzindu-se de zelul ce au avut în astă încunju­­rare, ca să șinească cererea părinților. După aceea paraz mi poartă anticul ei nume, baporul au trecut la Împărăteasa prevenită de mărimea acelui daru ue 1 opră înaintea Promontorului Eugen, unde acel șare era un ținut întreg, au însemnat ne ea Iezuiților i prin Germani, a cărora industrie și general au avut un palat mi napk ne mi asu Ce al­­vunei un loc de grădină, de legumi, de cere nu în­ Cepnel, de lung su acurat; căci, fiu­l Mariei Tereziei, nemu­­lungă de 5 mire apănd ne va șepte cate sine culti­­ritorul Iosif al II, prin faimosul său ant­­esfi­­ințat în tot Imperiul acest ordin mi șulte­lite, cap din agerea lor au fondat: scol, spitale ierotrofit­e, pentru care era întemeete la încemi toate aceste așezăminte. la 5 opre după a­mendzi Elizabeta ni aduse ln Pesto; a cerceta mi a descrie astă frmunsă as în pună clape. De ai se începe insula Spun că în proha imptrăției Mariei Terezei, aveau în urm­ă mare înm­urire ca­­ acti locăr (23) Iunie dimi-­oaia, I­luescu amu căteva milioane, din asta ce vede pa Pace de linum, unde moceasa de Romani făcută, că ve­­nas spre a sămăna ami s­ au re- acestei renușite Sugerane, au fost cerut mi­ de aa Contele au căpătat de na bănea, drept danie astă insulă, cănd ele pre­­luna ce n'ar fi de ax folos, de Kit a face o grădi­­neva legumi pentru mănăstire, s'au înecat părăul mlăștinos Cele. La astă bătălie, au combătut ka alitate, oștirile Moldo-Romăne. Însă tot aici, la 1686, Prințul Carl de Jorpinren, (Lotzingen) au gătit deplin de Turci și au ezisepat anraprea de r­u­­gul Otoman. De aice, în ee, presemetele Dunărei sunt monotoane, șesări nemărginite, adunate mai mult parte a Ungarii aptipizate vor putea coloniza în poliție Regele Ludvig ax P au rănduit Dunărea pe ambasadorii Sultanului Soliman, din care au urmat bătăliea de la Mohni, cănd­ea à ce îneca în o pedeapsă în vechime Sa­­ § - GCGGG.

Next