Gazeta de Moldavia, 1856 (Anul 28, nr. 1-103)

1856-04-09 / nr. 29

încă era în rezbel, au trecut trupele sale în l admisituiție au lăsat­­­­în aceste provinții­­ . , (PATES . Moldova mi Romăniea, apoi de­sigur ecre cum suvenire atăt de triste, credipios progra­­că întărzierea retragerei nu ce face fără mei ce s'au tras în deslegarea garanției deplina înțălegire cu Poarta și fără punere în lucrare a temeiurilor tractatului. Le cercetăm raportul a puterilor apusene despre o parte o parte și a Austriei despre altă parte cătră Po­­artă,în convenția încheată între Apuseni și între Postiă se zice îndată ce scopul acestui tra­tat se va plini prin încheerea unui tractat de pace M. S. Imperatorul Franțezilor și M. S. Regina Angliei, vor lua îndată măsuri spre a retrage fără preget toate a lor puteri militare și navale, întrebuințate spre a realiza dugetul­­ tractatului de față, și toate cetățile sau pozițiile în Imperiul Otoman, care provizor­­ii­ ar fi ocupate de puterile militare a Fran­­ției și a Angliei, se vor da autorităților D. Porți în termin de 40 zile s­au maide­gra­­bă de se va pute, numărănd deja preschimbarea ratificațiilor a tractatului prin care se va pune capăt acestui rezbel. [rin urmare nime­ni este la îndoială Kb alicații dupre acest tratat n'au nici un drept, ca pentru punere în lucrare unor măsuri să rămăe în Orient mai mult decăt pănă la 8 Iunie, d­acă ratificațiile s'ar face în 28 Aprilie. (Încheierea va urma­­țiilor Dunărene. Aice ce cuvine să amintim că, încă în cursul conferențiilor de Viena, contele Bud­, în numele altor plenipotenți­a­rilor dresat în 21 și 22 Marrie 1855, cătră Com­­pute­­nlieate din 2 Dechemvrie, au fost a­­nitorii Moldovei și a Țerei Romăne, invita­­ția de a trimete, după ce au încunoștințat sine Î. Poartă, reprezentanți la Viena. „Astă invitare au fost mo­tivată de apr. 2 a tratatului de alicație din 2 Dechemvrie unde este dr­s. Ce va forma la Viena între plenipotenții Austriei, Franției și a M. Bri­­taniei, o comisie la care Turciea se va invita de a adăugi și un plenipotent, și care va fi însărcinată de a cerceta și de a regula toa­­te chestiile atingătoare, aë de starea ec­­­epțională și provizoriică, in care ce a­­+18 acele Principate, au de libera trecere a deosebitelor armii prin pămăntul lor.” Conferențiea de Viena cu drept au giude­­cat că, Poarta fiind amu reprezentantă în sinul ei prin plenicotenii speciali, se ce­­rea mai cu samă a adăugi reprezentați­a provinciilor Dunărene, spre a regula­­ toate cvestiile atingătoare de starea ecscepțională și provizoriică a acelor Principate. Cabinetul de Viena, păzește cu prea mare sfințenie, conveniențile diplomatice și răn­­duelile riguroase a dreptului, încăt contele Bud­ nu ar fi adresat o asemene invitare cătră domnii Moldovei și a Romăniei, deaci Dună­­rene ar fi perdut vre o­dinioară a lor su­­­bonvepenții­­lor de Viena, deschis a contesta provinciilor cătra dreptul de a fi reprezentate prin a ei pre­ Poarta necutezind, ja fața PRINCIPATELE DUNĂRENE. Credincios cu însărcinarea ce s'au impus de a apăra interesele Principatelor, Cons­­tituționelul, în foaea de astădzi, ec spune principiul și măsurile hotărăte de conferen­­ție, pentru reorganizarea Moldovei și a țe­­rei Romăne, eată partea cea mai interesan­­tă: „Speranțele nației Romăne nu vor fi în­­șelate; congresul de Paris au înbrățoșat cu căldură apărarea intereselor provinciilor Dunărene, de în contra încălcărilor apoplizare Divanul. Mai întăi congresul s'au opus cererea Porței, rănu­toare­a conchema la Constantinopoli o comisie Moldo-Romă­­nă spre a conlucra, sub privigherea Por­­cea nouă a Principatelor, reducănd zei, legislațiea Congresul, cveștia reorganizerei în marginile prescrise prin cel întăiu punt a Ultimatului Austrianu, acceptat de Rosiea în 16 Fevruarie trecut, mai ales, au sta­tornicit, că nevoea de a hărțui Dunărene o nouă organizare, provinciilor au a întări a­­cea după care ea ce guvernează astăzi, ape­a ce în ochii Curței de Viena, provinciile certeza de Sultanul înpreună Cu puteri­le COLI- Aa congresul de Paris voește ca organiza­­țiea din năuntru a Moldovei și a Țerei Ro­­măne să fie conformă cu nevoile și dorințile împoporărilor lor. Dis­­pozițiile aș­a ce asigureze viitorul Principa­­telor, au să fie ob­iectul unei cercetări coapte și temeinice, care însă nu va pute să esbuteas­­că ca un rezultat împăcător, de­căt atunce cănd se va acompani­a de cercetările speciale urmă­­rite la fața locului. Adecă, deslegarea puntului îngrăjit de garanție trebue să cuprindă: Drep­­tul de Suzerenitate a Sultanului, in­­teresul provințiilor Dunărene și interesul­­­uropean. În astă privire congresul de Paris au rezulat de a încre­dința cercetarea aceasta unei comisii mice­­te, contractante, a Poartei și din delegații provin­­compuse din reprezentanții puterilor i­­­m­potenți, au încungiurat controversia prin la Viena, un rescript cătră Domnitorii: „că au lat a trimete căte un boer fie­care Principat spre a se înfățoșa cu titlu de plenipotent a Guvernului însărcinare Viena, imperial Suveran, și a căruea s'au mărginit a da plenipotenților M. S. Sultanului, acreditați la Conferenție, lămu­­riri și ed­plicații asupra cvestiilor teresară Principatele., Întru aceste Conferențile de Viena, au încetatu lucrarea lor în 26 Aprilie... Aceste erau de nevoe a le raporta, spre a vedera că în dispaterile comisiilor minere, Provinciilor Dunărene se vor în­­părtăși cu asemene titluri și tot cu a­cel caracter, care lu au fost însemnat contele Bud­ în anul trecut la Conferențiile de Viena, dar nu ca un suplement a comisarilor Porței. Este vedemat că scopul spre a garantui mai bine delegaților Moldo-Romăni, toată li­­bertatea a desbatelor și neatărnarea opi­­niilor lor, au îndemnat pe congresul de Pa­­ris, ca comisiea micstă se aibe forul ei chear în Prinitipatele Dunărene, dar nu la con­­s­tantinopoli, iii că ea să va întruni la Bu­­curești și apoi la Iași.­­ Dar mai nainte deplinirea lucrărilor os­­tenitoare a comisiei micste, care, deacă are a ce face cu cumpenirea cerută, va întrebu­­ința un timp, fiind­că numai Reglementul Organic este un codu voluminos de legi po­­­ litile, administrative, finanțiale eclesiastile și militare, a căruea prelucrare de 16 ani, urmea­ză, congresul mai nainte de a hotări, este chemat a întări etatiq­­ue în pro­­vințiile Dunărene, ca un singur mijloc de a adămăna cu rănduială și liniște înserm­­­narea comisii. Dupre dispozițiile încheiete la Constantinopoli în 14 Fevruarie 1856, Ple­­nipotenții Otomani s'au însărcinat a cere de la congres, ba îndată ce ce va subscrie pacea. Poarta ce fie autorizată a numi­t Caimacamie speciali pentru fie­care Prin­­cipat și a trimete și căte un comisar O­­toman, cpre a locui acolo JAN tot cursul cai­­m­camii, care propunere ar răsturna de tot capitulațiile, principatelor și s'ar rătăma numai ne convenția de Balta­liman, ce s'-a distiințat de resbelul între Turcica și Ro­­șiea? La Odesa s'au publicat în 6 Aprilie ordinul Mi­­nistrului de Finanță, prin care portul sau deschis va­­selor neguțitoare ca înaintea rezbelului, astă publicație sau urat de popor cu ura entuziastice, mai ales cănd ce văzuse întrănd în port vasul Austriean Limbrini- Primo și un alt vas Sard. - Siri de la S. Peters­­burg, adeverează că, privilegiile noblesei i­rlandeze Estlandice și Curlandice (Germani) s'au întărit prin diplomă Imperială pe terminul domniei Imperatorul Alecsandru.­­ Din cauza evenimentelor vrednice de trupe Sarde de marginea Statului Parmezan. Gaze­­tele de Viena, încredințea­ză că crestiea Italiană nu s'au tratat de Conferenție precum pretinde Taim­­sul­ tractante, iar nu să fie hotărătă de o comise verenitate. Moldo-Romănă instituată la Constantinopoli, unde comisiea s'ar afla sub îndeigă apăsare a Porței și a partidzei fanariote, a delegații rezu­­din ce vi­­la -----­­­I„--A­. NOVITA IVLE GZIAPI. Depeșe Telegrafice, tănguire, care Parma s'au făcut teatrul, s'au apropiet INSTITUTUL TEO­LITOGRAFIC A ALBINEI ROMĂNE. IAȘI, „Momitoriu, Macsime și afăturiri. Politeța între npietini, după cum și rezonul, impune datopiea ca toate să fie comune, dar în consetate, ka fie uine să ce ci­­­­tească . Ce conforma cu gusturile persoanelor întru care se a­­­­flă în fine, pretenție a politeței este, ka în jurul ei toate să respire, nobleță și grație. Magnatul din naștere să face prin sine nobilă, prin purtare lo­­cală și prin afabilitate (blăndeță) cu cei mai mici. L

Next