Gazeta de Moldavia, 1857 (Anul 29, nr. 1-101)

1857-01-14 / nr. 4

+) din 2 Ianuarie, particulari, necontem­t nanțiale, proiectele drumurilor de fer, și în fine, de desbaterea firmanului atingător tăciunea de însușirile Divanurilor, să se întrunească în Principatele rene, spre a-și da ideile rea acestui însămnător obiect prin o co­­mună înțălegere cu reprezentanții deose­­bitelor puteri Europeene, gășit de încheierea lor proprietari, care s'au împăr­­pă cei de la Paris, în a doua întrunire, s'au mai întine condițiile reprezentației în cele doă adunări birnici și a­mici­­a­le cărora cu totul despărțite ca esterni drepturi au prin cel întăi Pocla și Polonia pus armiei sale la Caucaz mai mult spre amendzi, cu scop de a des­­părți legătura popoarelor muntene. De la S. Petersburg 2 Ianuarie se scrie, înaintindul în­­tre Laba cea mare și acea mică, spre a în­­temeea acolo noue cetăți și a se întinde că drumul de fer de acolo și pănă la Varșovica, s'au înaintit pănă la Incera, du­­pă care Imperatorul s'au și dus acolo spre a inspecta lucrările. Pe lăngă acele ce s'au dzis despre schim­­în învățătura militară, trebue să mai adăo­­gim­ încă o observație, carea va vedera și mai bine țările însămnătoare ce s'au întrodus însemnătatea acestor reforme, care sănt mai o revoluție. Numărul ace­­lor carii urmează astăzi școalele milita­­re, este de 8000 și se va mai spori după cum s'au prevăzut chiar în ordonanție, fiind că, toți tinerii carii au urmat cursurile li­­cee seau­a universităților, vor pute fi priimiți și că toți nobilii în vărstă de 14 ani pănă la 177, vor fi prii­­miți gratis, de ar fi păscuți din părinți a­­vuți s­au germani. Comandantul de la Teodosiea, colonelul Gagarin, carile au petrecut cătva timp­ur­­ie, au purces în zilele din urmă la postul său. Ca puntul cel mai de pe urmă, la cari­­le să măntue drumul cel mare de la Sud, acest port va căpăta o însemnătate ma­­re. El are un avantagiu peste toate portu­­rile septentrionale a Mărei Negre, că nici o dată nu se închide de gheață. Relațiile intime a Rusiei cu Hina, nu sănt numai niște închipuiri. Din o relație de la Kiaxia (marginea Hinei) cătră tilan dului, rezultă că relații de poetă s'au sta­­tornicit în linie dreaptă de la Chiad­a la Pochin (în depărtare acestor doă punturi de 2820 linii chineză seau 1400 verste) cu toate aceste, curierul nu transporte a­­tative fost proiect. este că guvernul CT foarte absorbit de cvestiile nizației acestor provinții. Doă seanțe uman­este și fi­­care vor rebui lor, asupra s'au consfințit Corespondentul a întări cor­­se plănge din a clasei tera­nilor Prințul Bariatinschi urmează­ză de căt corespondenții oficiale, depeșile statului sînt purtate de ce în ce mai mult KB nu pre evenimentele urmate Dună­­orga­­consul­­ta cerceta­­în apăuntrul ta, înpută tăcerea cinezilor întru aceas­ defăimat de care atăt de despotic, pre căt și crud în slă­ locașul celor livre, ca o lege de poliție împovorătoare și ce­­lor omenești, poate cel mai frumos panegiric ce s'au fă­­tare. D'i cut pentru la frica sa. Comerțul cu ce li cesta însămnător, va cam de răs s'au desființat. TES f- He 2 prescriea că ferestrele de aa fațada fie­­cura de viteața viitoare. De aceea D. D zeul me cherei case să fie în număr ne'apărechet. a Ieraeliților și Un ucaz Împărătesc, publice, redică astă r­ea crudă moarte, vai de noi! a că­­re varsă a­­prescriere, tătea lacrimi pre căt a sa vieață săntă și virtuoasă au uscat a­le omenirei sufe- ministrului cunoscut, nobleța înființat minilor întăi. vardi fiind că curieri Ce ie nimic des­­tinei Austriea . rinde. Ei au murit aice pre pămănt !ă­ De la Viena se scrie că după cum este cănd rugi pentru creștini, ei au înviet acolo există o deosebire însămnătoare în sus, unde nu este de­căt o singură credință între nobleța Italieană și nobleța eredi­ și un singur altaru, rugăndu-se pentru toți țară Austrieană. Această din urmă, are Franțezii.­­ Fie memoriea drepturi și privilegiu, pe care nu li are cea cuvăntată după cum se află din loc mărit în certuri.” sigur, voința Imperatorului este ca de acum Ucigașul Verde au absorbit toată lua­­înainte să nu mai urmeze deosebire între re­aminte publică nu numai a Franției ce a așa­­­provințiilor Italiene, astă hotărăre se va cări răle și cu talentul cultivat prin a cuprinde în un bilet autograf cătră minister, creștere ecsaltată, poziție a sa de bisericaș, „giulleu lecta­u Imperatorul au ordonat de a ce complecta „„„ de contrarie cu caracterul său, nepu­­nep de la 1848, i'au însuflat planul am­­erostrat a face o epocă pune din un capitan an-șef, un leitenant 60 în istoriea bisericească. Ei au declarat iu, un sub-leite i și grav­­întăiu, un sub-leitenant G­unter­i­ că înaintea Asișelor (cercetărei) ape în­­diști, în carii însă nu intră statul major ieși să fie advocatul și personalul accesoriu­ său, ca o pregătire la aceste să încredințază că ar fi măr­­ franți ea. Crimenul cel crud, plinit în capitala lu­­mei civilizate, la picioarele altarului, au mai adăncă olărire, turisit mai nainte următoarele: „Eu sănt un om d­intre clerul cel ordinar, și mă în­­fățoșez ca plenipotent și advocat a cle­­rului de răndu.­­ ” În timpurile din urmă bi­ produs în toate clasele și religiei­serica de tot s'au abătut din a ei cale. Tot acă în ce modu se - o dată s'au întrodus acea o noue dogmă, nu mi- esprimă în aceasta un organu a iudeilor, tă a inmaculatei care eu Franțezi, carile atestează rezultatul LU- 1 - - - - y­l Ti scopăru o idolatrie. Scopul meu au fost ce au străbătut negurile ce îm­ a plini o mare lovitură, pentru ca prin măna și aceste zise sănt mea biserica în sfărșit să capete o deștep­­părtășim soana Papei, Pe tronul său, Cu măna m­ca Cu omoru. Dar sănt om sărac, și nu mi-am de adănca durere­a nenorocirei nevindeca­­t “am­­ putut strănge bani pentru a sămine călă­­riile de care s'au lovit concetățenii nos­­­­torie. De aceea mi am ales de sfară pe trii Catolici și­­ Tu a lor biserică. Noi plăn­­gem cu dănșii moartea unui sănt și virtuos bisericaș, carile în toate mitropolitul de Paris, de­și nu avem nimic în contra persoanei Mitropolitului, precum clasele socie­ și în cazul întăi nu a­ și fi avut cel mai sentimentele mic motiv tăței protegeu de caritate (îndurare), de toleranță (îngăduire) de amorul aproapelui, de supunere, de înțelepciune, de marinimie și de îngrijire neobosită pentru toate pă­­timirile Noi cel în frico­­a turmei lui încredințate. *) Dogma inmaculată, (credința?, a zemislite­i ceremonii. Noi plăngem cu civilizație a getrupelui a săntei Mariei­ de CC. Mana [io în contra persoanei lui Papa­ și Mitropolitul au fost un om foarte bun, dar carile pentru preo­­t M­. la asămine un recnet de moarte în mezul unei auguste teză, care ăși acopere fața de doliu de rușine văzind plinidu-se în finul sacrificiu­e nu se caută la ca­­rul public a persoanei; de aceea au trebuit eu și verse singele Mitropolitul, precum ar fi trebuit să'și verse Papa deacă a'și fi putut plini scopul meu dupre planul cel d­intăiu.” plăngem cu religiea crimenul sat plinit lui Dum­­- D. de Brunov avea să părăsească Pum­­­nezeu, ze­iței omului, și curețirei tu- DL 5.­sul în 11 Ianuarie, fiind­că misiea sa se tulor cugetărilor rele, sacrilegiul neauzit „m­tticiea- Acum nu rămăsăse alta de carile au aruncat un pumnalu de ucigașe șii----------..---- - și la toată și cu ma­i creștinătatea Catolică se rădică un strălucit soarele cel frumos și generos, un crimen Însă, ereditară Austrieană fiind la 1839, numai în un loc consfințit presurau­a lor religie, moartea „Organu a Iudaismului Franțezi, ții zidirilor esportănd dar după Noi nu putem de o sfară pentru mormăntul acelui rescumpărarea concepții,”) în s­ar cum rușina însuflă guvernul­­ sălbaticilor și ar înspăimănta cămipă, au fost în apul ceva flori de cea mai tuturor religiilor blestemați, pornirea sa, pretecstănd preste Învă­țații barbariea­eadul în­să respăndim că­ noștrii dzicu, că a Creștinilor se vor bu­ Ba priimi cu păs­­56 milioane rope evlavios căzut la picioarele altarului pacate­ Prin ca­se barbații virtuoși de toate nații, raportul haru sufletul acelui p nobil bisericaș,­­4 la Roma, model facterul persoanal a omului, ce la caracte­­și nobleța AB . Venețiean, gvardie a corpului lombardo Venețiean, car­e era arhiepiscopului era un înalt d­e părere noi + carile s­­­pre pămănt întregei lumi cănd înfrăța 1­­ în n­­­buzurile clerului Doupe statute ea ce com- vigioe Ka un alt Libur: m­­îm­­ei, sub de rău și și dreptului bine­­sufletul AN diuu Cu intăiu AM voit să mergu ! În astă privire eram deplin hotărit său ca per­­s­an s'au împrospătat proclamat în­­ pentru care monument, la Roma

Next