Gazeta de Sud, noiembrie 2012 (Anul 18, nr. 5383-5408)

2012-11-17 / nr. 5397

CULTURĂ, ISTORIE Q Sâmbătă - Duminică, 17-18 noiembrie 2012 • Gazeta de Sud Biserica „Sf. Dumitru“, văzută de Tzigara-Samurcaș Istoricul de artă român și membru corespondent al Academiei Române, Alexandru Tzigara-Samurcaș, a ținut, în 1922, la Craiova, o conferință despre arta din Bănie, în special despre Biserica „Sf. Dumitru“. R­ezumatul aces­tei con­ferințe, care a avut loc la 12 martie 1922, îl găsim într-un număr din același an al Arhivelor Ol­teniei: „în Craiova și în împrejurimile sale se găsesc însemnate monumente istorice, pe care e păcat că nu le cunosc și nu le prețu­iesc îndestul craiovenii, așa cum nu știu măcar de exis­tența a numeroase obiecte de artă ce se află în micile muzee locale (Aman și cel regional de la Prefectură) așa de rar cer­cetate de cei din oraș. Multe din aceste obiecte de artă au fost răpite din muzee și locuin­țe românești de către germani, în timpul invaziei și ocupației“. „CEI DE IERI NU ȘTIAU CE ȘTIM NOI AZI“ Tzigara-Samurcaș vor­bea, la acea vreme, despre Biserica „Sf. Dumitru“, ca fi­ind printre cele mai de seamă monumente istorice ale Cra­­iovei, restaurată de răposatul Lecomte du Nouy, un arhitect francez însărcinat de regele Carol I cu lucrările de resta­urare a câtorva monumente bisericești din țară. „Astăzi nu se dărâmă un monument ruinat spre a face în locu-i un altul la fel, ci se consolidează, se repară, se întregește. Dacă este așa, trebuie să judecăm că, după cum în chirurgie al­tele sunt mijloacele de astăzi față de cele de acum 50 de ani în refacerea oamenilor, tot așa e și în arhitectură; știința a în­aintat, metodele sau perfec­ționat. Cei de ieri nu știau ce știm noi azi. Restaurarea era înțeleasă pe atunci, de cei mai mari și pricepuți specialiști, așa cum o făcea Viollet-le-Duc și după el L. Du Nouy. Așa s-a restaurat Notre Dame de Paris și tot așa Castelul de la Pierre­fonds“. Oprindu-se la biserica din Bănie, Tzigara-Samurcaș spune că B.P. Hasdeu, în „Ori­­ginele Craiovei“, „povestia cum a găsit biserica bănească în rui­nă pe la 1870, că zidurile îi erau crăpate, că ploaia pătrundea peste tot înăuntru și că doar un brâu de fer ce o încingea de jur împrejur o mai susținea". Cum era oare biserica veche Sf. Du­mitru? „Noi știm că pe vreme când se va fi zidit, în arhitectura noastră bisericească de pe aici s [UNK] domina curentul sârbesc, cel a venit dinspre Dalmația vecină , cu Italia, și subt această nouă a formă stilul bizantin trece și el QJ T ° la noi pe drumul Sârbiei. Subt asemenea influențe trebue să se fi ridicat vechea clădire a bisericei bănești craiovene în forma ei primitivă“. „UNUL DINTRE CELE MAI NOBILE MONUMENTE" Biserica „Sf. Dumitru“ a suferit în cursul veacurilor mai multe reparații radicale. „Un document din anul 1770 vor­bește de altă restaurare a aces­­ tei biserici, subt Manolache Russet Voevod, de către boerul Const. Argetoianu, afirmând, de asemenea, că Sf. Dumitru e o biserică «domnească», «de iznoavă înfrumusețată», înfrumusețarea se înțelege pe dinăuntru, căci bisericile mun­tenești nu se zugrăveau pe di­nafară". Prin simplitatea liniilor sale, „Biserica «Sf. Dumitru» e unul din cele mai nobi­le monumente ce onorează Țara Românească. Marele ar­hitect francez Revoil, pe care îl chemase regele Carol I spre a studia și apoi a-și spune pă­rerea asupra construirei bi­­ sericei basarabești craiovene, s’a pronunțat în raportul său într’un mod elogios cu privi­re la reconstruirea aceasta. El remarcă frumoasele proporții ale monumentului, originali­tatea în așezarea cărămizilor și la dispoziția arcaturilor, care au fost conservate în­tocmai ca la vechile biserici românești. Pentru ca biserica să fie cu totul gata, se încheie rezu­matul, nu mai lipsesc de­cât doi metri de pictură decorati­vă jos, și podeaua. Mai lip și plăcile de marmoră ce vor îmbrăca o mică porțiune din pereți. Acestea nu ar costa doar sume fabuloase. Oare din atâți milionari câți sunt în Cra­iova, nu se vor găsi câțiva care să contribuiască la terminarea lucrărilor întrerupte din lipsă de bani? Iar din descendanții acelor boieri iscăliți în josul documentului lui Manolache Russer, nu s’ar afla cari să dea câte­va mii de lei pentru a se termina și reda cultului acest Partenon al Olteniei?“. Parte­­nonul i s-a redat Olteniei. Ră­mâne să i se mai redea și alte zeci, poate sute de monumen­te istorice, care-și așteaptă de ani buni un restaurator care să re­ nvie. Tzigara-Samurcaș s-a axat, în conferința ținută la Craiova, pe Biserica „Sf. Dumitru" CALENDAR 17 noiembrie 1558 Regina Elisabeta I a urcat pe tronul Marii Britanii. 17 noiembrie 1869 A fost inaugurat Canalul Suez, după zece ani de construcție, cale navigabilă ce traversează Istmul Suez, unind Marea Medi­­terană cu Marea Roșie. 17 noiembrie 1989 Au avut loc manifestațiile anticomuniste ale studenților din Pra­­ga, care au marcat începutul Revoluției de catifea. 17 noiembrie 1992 La Bruxelles este parafat un acord prin care România obține sta­tutul de asociat al Comunității Economice Europene. 18 noiembrie 1820 Comandantul american Nathaniel Palmer a descoperit Antar­­tica. 18 noiembrie 1883 Orarul căilor ferate americane a fost standardizat, fixându-se un singur fus orar pe întreg teritoriul Statelor Unite. 18 noiembrie 1963 Primul telefon cu taste a fost introdus în circuitul comercial din SUA. 18 noiembrie 2002 S-a deschis primul muzeu de matematică din lume în Giessen (Germania). ȘTIRI CĂ... Munții Carpați găzduiesc cele mai mari populații de lupi, urși bruni și lincși din Europa? (stiati­ca.com ) Sarmizegetusa și Ansamblul Brâncuși, 1 9 vizitate on-line I­nstitutul Național al Patrimoniului, institu­ția aflată în subordinea Ministerului Culturii și Patri­moniului Național, a lansat, recent, site-ul 360.mnp.org.ro, informează Mediafax. Aces­ta este locul în care iubitorii monumentelor de importan­ță istorică din România le pot vedea pe acestea chiar și din fața computerului. Lansarea spațiului vir­tual face parte din proiectul „360 - O incursiune virtuală în patrimoniul cultural nați­onal". Noul site interactiv in­clude 20 de ilustrații video și 20 de tururi virtuale, fiecare conținând mai multe panora­me de 360 de grade. Printre obiectivele ce pot fi vizitate se numără cetatea de la Sarmizegetusa Regia (jud. Hunedoara), Ansamblul monumental „Calea Eroilor“ din Târgu Jiu (jud. Gorj), Mu­zeul Cetății Histria (jud. Con­stanța), Curtea Veche (Bucu­rești), Muzeul Unirii (Iași), Centrul istoric Sighișoara (jud. Mureș) sau Mănăstirea Hurezi (jud. Vâlcea). Din punct de vede­re tehnic, turul virtual la 360 de grade este obținut prin interconectarea mai multor panorame virtua­le, adică imagini obținute prin îmbinarea mai multor fotografii. Acestea oferă utilizatorului posibilitatea să vadă spațiul înconjură­tor la 360 de grade pe ori­zontală și la 180 de grade pe verticală. Pagină realizată de Anca Ungurenuș PERSONALITATEA SĂPTĂMÂNII Louis Daguerre Louis Jacques Mande Daguerre, născut la 18 noiembrie 1787, este considerat părintele fotografiei prin invenția sa numită „daghereotipie“. Era un artist plastic, mai precis întâi decorator de teatru, apoi pictor de decoruri. Execută decoruri remarcabile pentru Opera și sala Aladin din Paris, însă, devine foarte cunoscut cu ocazia unor spectacole de „Dioramă“, împreună cu Charles Marie Bouton (1822) inventatorul acestui sistem, care consta în prezentarea unor tablouri de mari dimensiuni (22 x 14 m în cazul lor), alcătuit din diferite planuri și care, sub aspectul unui joc de lumini, dă spectatorului impresia realității. (Se pot realiza și prin proiecții ale unor imagini statice desenate sau fotografiate pe un suport translucid.) în anul 1826, îl cunoaște pe Joseph Nicéphore Niépce, care se ocupa cu captarea imaginilor din exterior pe un suport solid, lucru care-i reușise, împreună perfecționează sistemul, punând la punct procedeul care se va numi daghereotipie. Folosește ca agent sensibilizator iodul pus pe o placă de cupru, acoperit cu un strat de argint. Printr-o developare în vapori de mercur se obține o imagine negativă în relief (o matriță). Invenția este prezentată Academiei Franceze de Științe la 19 august 1839 și a obținut brevetul. Fotografia se răspândește rapid nu numai în Franța, ci în toată lumea.

Next