Gazeta Învățământului, 1969 (Anul 21, nr. 976-1023)

1969-10-10 / nr. 1012

A*­ 1/ Proletari din toate tarile, unifi­ vá! G­AZETA INVATAMINTULUI ANUL XXI­ NR. 1012 EDITATĂ DE MINISTERUL ÎNVĂȚĂMÎNTULUI ȘI COMITETUL UNIUNII SINDICATELOR DIN ÎNVĂȚĂMÎNT ȘI CULTURĂ Vineri 10 oct 1969 4 pagini 25 bani Luni, 6 octombrie. Începe a pa­tra săptămină a anului școlar. Ne propunem un raid-anchetă prin școlile de pe valea Dîmboviței. La prima oră din zi ne aflăm la ieșirea din Tîrgoviște, pe șoseaua care duce la Cîmpulung Muscel. Intenționăm să asistăm la debutul unei noi săptămîni la școala care s-a construit în acest cartier al orașului de pe malul Dîmboviței. Rămînem însă numai cu intenția. Cîțiva meșteri mai trebăluiesc încă (în nici un caz de zor) la finisarea școlii care, din păcate, n-a fost gata atunci cînd trebuia să fie și nu este gata nici acum. Am început raidul cu o notă proastă, dar pe parcurs ne schim­băm impresia. La Prisaca, Ghebo­­ieni, Voinești și Malul cu Flori — comune din județul Dîmbovița — și mai sus, la Lăicăi, Cetățeni și Stoenești în județul Argeș, întîl­­nim școlile în plină activitate. Ne impresionează curățenia și ordinea care domnesc în toate școlile vi­zitate. Peste tot, frecvența elevilor din școlile generale este foarte bună. Consemnăm și alte aspecte pozitive: școlile încadrate din timp cu cadre didactice, în mare majo­ritate calificate, orarele școlare stabilite definitiv, manualele dis­tribuite toate la timpul cuvenit. Cu un cuvînt, procesul de învăță­­mînt a demarat în condiții bune. Dar întîlnim și excepții, note discordante. La Voinești, în județul Dîmbo­­vița, găsim, la școala generală, o clasă a IX-a așa cum n-am vrea să vedem pe nicăieri. Practic nici nu credem posibil să spunem că aici, la Voinești, funcționează o clasă a IX-a. Nu există încă o sală anume pentru această clasă, ca să nu mai vorbim de celelalte condiții materiale necesare bunei sale func­ționări. In prezent clasa este pro­vizoriu găzduită de Liceul agricol din localitate. Luni, la primele ore, din cei peste 30 de elevi înscriși au fost prezenți 14. Restul? Mulți elevi din satele apropiate nu frec­ventează cursurile. Ne întrebăm ce se va întîmpla la iarnă, cînd vremea se va înrăutăți. Caracterul de provizorat în care a debutat clasa a IX-a a făcut să scadă mult interesul elevilor și al părinților. Ce intenționează să facă Ins­pectoratul școlar județean, Con­siliul popular județean și cel co­munal pentru remedierea situației în care se găsește clasa a IX-a de la Școala generală din Voinești. Dincolo de Malul cu Flori în­cepe județul Argeș. La Lăicăi, în­­tr-o școală așezată efectiv la mar­ginea județului, am găsit multe lu­cruri demne de toată lauda, rea­lizări frumoase ale unui colectiv didactic tînăr și bine pregătit din punct de vedere profesional. Dar, pe lîngă toate acestea, aici am înregistrat și cîteva neajun­suri, cîteva necazuri ale unei școli aflate, așa cum spuneam, departe, tare departe de sediul inspecto­ratului școlar. Bunăoară, deși terminată de trei ani, instalația electrică a școlii nu funcționează, încă. Becurile sînt montate în fastinguri, dar nu pot să se aprindă, pentru că racordarea la rețeaua electrică continuă să întîrzie. Docu­mentația întocmită în vreo cîteva rînduri atît s-a tot plimbat de colo pînă colo, pe la organele în drept, încît s-a rătăcit în nu se știe ce sertar. Întrebăm : cîți ani vor mai trebui să treacă pînă cînd se va racorda la rețea instalația elec­trică de la Școala generală din Lăicăi? Cu­ timp va mai trece pînă vor putea să intre în funcțiune aparatele audio-vizuale pe care le are școala și care așteaptă să fie folosite în procesul de învățămînt? In comunele argeșene de pe va­lea Dîmboviței am participat la o discuție privitoare la distribu­irea materialului didactic, discuție pe care am continuat-o apoi a doua zi, la Inspectoratul școlar al jude­țului Argeș. Iată, în esență, des­pre ce este vorba : în unele școli din aceste comune în cursul anului școlar trecut n-a intrat, după cum s-a exprimat un director — nici măcar un ac. De ce? Nu este ne­voie de material didactic ? Dim­potrivă. Cei de aici au întocmit o lungă listă de necesități. Și atunci? Adevărul este că, dacă materialul n-a venit singur în laboratoare, nici nu s-a găsit cineva care să se ducă după el, nimeni nu le-a tri­mis, nimeni nu l-a cerut. Vina, credem, ar trebui egal împărțită între inspectorat și conducerile școlilor. Din cele ce ne-au fost relatate la inspectorat am constatat că s-au căutat diferite sisteme de distri­buire a materialelor didactice. Au fost chiar închiriate autobuze care s-au deplasat pe anumite trasee. Școlile vizitate de noi n-au figurat MIRCEA IONEL (Continuare in pag. 3-a) in cea de a patra săptămină de școală Lecția a deschis o nouă poartă spre cu­noaștere. Pe acest fă­gaș elevii parcurg cu ochii minții, in cîteva clipe, distanțe uriașe, poposind in regiuni pică ieri complet ne­cunoscute de ei și care astăzi au prins contur real, din­ re­lief culorilor și sem­nelor convenționale de pe globul geogra­fic. O nouă acțiune în sprijinul modernizării invățămintului Anul școlar care a început se caracterizează, între alte­le, prin extinderea preocupă­rilor care vizează pregătirea multilaterală a cadrelor di­dactice pentru desfășurarea unui proces de învățămînt modern, la nivelul cerințelor contemporaneității și de maximă eficiență. La acțiuni­le inițiate pe acest plan venit să se adauge­ recent, a și cursul intitulat „Metode moderne de predare“, orga­nizat de Universitatea popu­lară a municipiului Bucu­rești în colaborare cu Biro­ul executiv al Uniunii sindi­catelor din învățămînt și cultură. Marți, 7 octombrie a.c., în sala de conferințe a Clubului sindicatelor învățămînt din București a avut loc deschi­derea cursului. Cuvîntul in­troductiv a fost rostit de prof. Constantin Drăgulescu, președintele Comitetului Uniunii sindicatelor din in­vățămînt și cultură, care s-a referit la semnificația acestei acțiuni în ansamblul activi­tății menite să asigure continuă perfecționare pro­o­fesională a corpului profeso­ral în scopul modernizării invățămintului nostru. A urmat apoi prima expunere din cadrul cursului, intitu­lată „Curente și tendințe în metodologia procesului in­­structiv-educativ“, care a fost prezentată de prof. univ. dr. docent Stanciu Stoian, mem­bru corespondent al Acade­miei. Participarea unui mare număr de cadre didactice din școlile generale și din liceele Capitalei, care au umplut pînă la ultimul loc sala de conferințe a clubului, dove­dește interesul manifestat față de acest curs. Următoarea expunere, cu titlul „Logica științei și lo­gica pedagogică", va avea loc marți 21 octombrie a.c. J 0 Structura anului școlar 1969-1970—pag. 2 ■ Probleme ale dirigintelui la clasa a IX-a—pag. 3 Pe ce căi modernizăm formația matematică—pag. 4 Casele pionierilor, for metodic al activității pionierești Practica acumulată in cei aproa­pe 20 de ani de existență a case­lor de pionieri a reușit să promo­veze în multe locuri forme și mo­dalități de activitate , care influ­ențează pozitiv nu numai utiliza­rea cu folos a timpului liber și dezvoltarea copiilor ce frecven­tează cercurile și formațiile din casele respective, ci și activitatea tuturor unităților de pionieri din localitate, munca tuturor coman­danților și conducătorilor de cer­curi și de formații. Această ex­tensiune, care legitimează func­ția metodică a caselor de pionieri, a fost realizată însă cu mari di­ferențe de la un județ la altul și chiar în cadrul aceluiași județ, de la o casă de pionieri la alta. Este timpul să se cunoască expe­riența valoroasă acumulată pe țară spre a se coordona influen­ța metodică a tuturor caselor de pionieri asupra muncii pionie­rești în general. Înțelegem prin funcția metodi­că a casei de pionieri activitatea bazată pe experimentarea de me­tode și forme noi de lucru, pre­cum și pe generalizarea experi­enței pozitive, orientată spre op­timizarea acțiunilor pionierești, diversificarea și modernizarea a­­cestora în unitățile școlare din raza de influență a casei. O primă cale prin care se evi­dențiază transferul metodic o con­stituie activitățile desfășurate cu copiii la sediul caselor de pionieri. Calitatea acestora, caracterul lor exemplar, oferă unităților de pio­nieri puncte de referință menite a îmbunătăți munca din cercurile și formațiile lor. Pe această cale multe case ale pionierilor sunt cercetate de oamenii școlii, care vin aoi să învețe metodica desfă­șurării cu succes a unor forme de activitate, să compare ceea ce au făcut ei cu ceea ce se poate reali­za la un nivel mai înalt. Toată pro­blema constă în a face ca această comparație să nu fie în dezavan­tajul casei pionierilor. Acest as­pect al funcției metodice îl rea­lizează în bună măsură majorita­tea caselor de pionieri Sprijinul acordat școlilor nu se reduce numai la „modelele“ oferi­te la reședința casei de pionieri. El privește mai ales sprijinirea unităților în organizarea unor ac­țiuni mai deosebite la sediul a­­cestora. Pe această cale casa pio­nierilor iese din aria muncii ne­mijlocite cu copiii, pătrunzînd în cea a activității cu comandanții și conducătorii de cercuri și de for­mații din afara sa. Această afir­mare a funcției metodice nu tre­buie înțeleasă, firește, în sensul că personalul didactic activ care lucrează la casa pionierilor tre­buie să se substituie angajaților din unități. Sunt case ca acelea din Brașov, Iași, Constanța, Cluj, Pitești etc., care acordă unităților sprijin în organizarea de noi cercuri sau formații, instruiesc pe conducăto­rii acestora și îi vizitează pînă cînd activitatea lor se ridică la un nivel satisfăcător. De pildă, casa pionierilor din Cîmpulung Muscel a instruit timp de 10 zile, la sediul ei, pe toți conducătorii cercurilor de aeromodelism din județul Ar­geș. Casa pionierilor din Ploiești a pus bazele unor formații de dan­suri în 8 unități locale, iar cea din Cluj a sprijinit școlile generale nr. 1, nr. 2 și nr.7 și liceele nr. 2 nr. 5 și nr. 15 în organizarea și instruirea echipelor de dansatori. Exemplele se pot înmulți cu unele case ale pionierilor care au spri­jinit materialicește o serie de cer­curi din școli sau le-au oferit su­gestii pentru valorificarea inten­sivă a condițiilor locale. La Reșița, de pildă, cercurile foto din școli sunt filialele cenaclului casei pio­nierilor, după cum la Ploiești, Pu­cioasa și Tîrgoviște, cercurile de rachetiști din casele pionierilor au stimulat înființarea unor cercuri asemănătoare în școli. Participarea la instruirile rea­lizate pe plan județean cu acti­vități practice și expuneri repre­zintă o altă modalitate de exerci­tare a rolului de for metodic al caselor de pionieri. La recentele instruiri ale comandanților de u­­nități din toată țara, multe case au prezentat activități demonstra­tive care au întrunit aprecierea generală. De exemplu, casa pionie­rilor din Iași a organizat un reu­șit concurs de orientare turistică și a prezentat trei filme realizate de cineclubul său, menite a ge­neraliza experiența pozitivă în munca pionierească din județ. Casa de la Tg. Mureș a proiectat, cu a­­celași prilej, filmul propriu in­titulat :,Din activitatea taberelor județului nostru“, casa din Con­stanța a oferit comandanților un izbutit montaj literar-muzical, cea din Cluj cîteva din renumite­le ei filme consacrate taberelor în corturi din Munții Bihorului, iar casa din Slatina a pus la dis­­ PATITA SILVESTRU vicepreședinte al Consiliului Național al Organizației Pionierilor (Continuare in pag. 3-a) ELEVI LA PORȚILE CIBERNETICII DISCUȚIE CU ACAD. TIBERIU POPOVICIU — Clujul, vechi și important centru al culturii din țara noastră, este și locul unei in­tense cercetării activități în domeniul matematice. In ul­timii ani, specialiștii din acest domeniu s-au preocupat in­tens de formarea tinerelor cadre, începînd această acțiu­ne încă din școala generală și din liceu­— Cum s-a născut ideea acestei acțiuni? — l-am între­bat pe acad. Tiberiu Popoviciu, unul dintre principalii ei ini­țiatori. — Din necesitatea, pe care o considerăm esențială, de a propaga în rândul tinerilor cunoștințe privind ciberneti­ca, cunoștințe de mare impor­tanță indiferent de profesia intelectuală căreia i se vor de­dica. Acum trei ani, ia o ședință a filialei din Cluj a Societății de științe matematice, m-ari, angajat să sprijin înființarea a două cercuri de elevi ciberne­­ticieni. în ciuda unor sceptici, am început pregătirea unui pro­gram concret și, în 1966-1967, a luat ființă cercul de ciber­­netică­— Care este conținutul ac­tivității acestui cerc și ce re­zultate concrete au­ obținut pînă in prezent ? — Elevii claselor a X-a și a XX-a de la liceele din Cluj, dotați in mod special pentru matematică, au învățat trep­tat ce este analiza numerică, ce este teoria informației. Au luat contact cu primele cunoș­tințe de cibernetică. Au înce­put să lucreze la mașina DACICC-1 și au fost martorii momentelor creatoare din proiectarea și construcția ma­șinii DACICC-200 S-au înregistrat primele succese și, odată cu ele, ac­țiunea a cîștigat încrederea cercetătorilor de la Institutul de calcul, precum și colabora­rea cadrelor didactice de la Facultatea de matematică-me­­canică a Universității clujene, în acest an, cercul de ciberne­tică al elevilor din Cluj va urmări patru direcții : calcu­­lul numeric, teoria grafelor, teoria informației și construc­ția aparatelor de calcul. — Cum s-a născut „cercul micului calculator“? — într-o zi, profesoara de matematică Niculina Popa, de la Școala generală nr. 2, m-a căutat pentru a-mi solicita sprijinul în organizarea unui cerc de matematică pentru pionieri. Existau toate condi­țiile prielnice pentru a răs­punde acestei cereri. Așa s-a născut „cercul micului calcu­lator“. Membrii acestui cerc, pe atunci în clasa a VI-a, au în­ceput după cîteva luni să pro­grameze la mașina de calcul DACICC-1, în anul următor ei au învățat să rezolve pro­bleme de transport, și­ au în­sușit cunoștințe elementare de teoria informației, s-au deprins să lucreze și cu mași­na Olivetti „Programa­toi“. — Ce perspective între­vedeți pentru aceste activi­tăți ? — Desigur, perspectivele se întrevăd pe baza rezultate­lor. Dintre absolvenții clase­lor a XlI-a care au fost mem­bri ai cercului de cibernetică, 18 s-au prezentat la concursul de admitere la Facultatea de matematică mecanică din Cluj și au luat cele mai mari note. Voi avea marea plăcere de a le preda două cursuri funda­mentale și îi voi urmări pînă la absolvirea facultății. Ei în­cep în acest an și munca de cercetare. Un colectiv de stu­denți, în frunte cu responsa­bilul lor, Florian Potra, va tre­bui, peste 5 ani, să raporteze realizările obținute și să ne furnizeze prețioase date asu­pra acestui experiment pe care îl facem cu ei. Este vorba de un experiment menit să ne dea indicații asupra mo­dului de recrutare, selecțio­nare și formare a tinerilor matematicieni în spiritul ac­tualului proces de matemati­zare a activității practice, în lumina mișcării matematicii moderne. i

Next