Gazeta de Transilvania, martie-iunie 1838 (Anul 1, nr. 1-16)

1838-06-11 / nr. 14

Pănă acum să împrou­reze înștiințările de­­ste aceasta, care priimitau portugalia tere­­eea Angliei sau nu. Unele scrisori spun, cum­­că Ministru celor dinafară nu vru să is­­călească tractatul, căci ea nu sufere să să facă așa cercetare strașnică în coră­­biile portughizești de care e propus că duc robi, după cum vrea Anglia, iar altele zic că tractatul e încetat. însă curierul zise: „Stângerea de tot a neguțătoriei cu sclavi, nu să poate nădăjdui mai curând, decât dacă să vor trimite de gubernatori în co­­loniile „rortugalilor oameni de oamenie și cinstiți. bOBUSTIa. Dela Congresurile din Viena, Rerona ș. a. încoace, încă n'au fost nici­odată ată­­tea Persoane Domnitoare din Europa adunate împreună câte sânt dela 19. Maiu încoace la Berlin. Î. S. împăratul Rusiei Niculae cu împărăteasa și cu familia sa, dinpre­­ună cu alți trei Crai a poliției, Wirtembur­­gii, și Hannoverii și cu mai mulți prinți și Princese din G­ermania să întâlniră în zilele aceste aici, atâta spre ași stăâm­­păra dorul de a să vedea ca rudenii și cu prietini, cât și spre a să sfătui pentru binele omenirii de prin prejurul tronurilor sale.­­ Fiind împărăteasa Rusiei mai mult bolnavică, împăratul ese în toate zilele pe la instituturile de științe și măiestrii, de care în Berlin să află așa de numeroase. Dânsul intră și pe la magaziile și boltele prăvăliile­ cetățenilor, bucurânduse de in­­­dustria sărguitoriului neam nemțesc. Umblând așa, i­ă întâmplă câte odată, ca întâml­­nindusă cu câte un Fabricant cinstit, care pe împăratul îmbrăcat în joc civil, sau nu-l cunoaște sau să preface că nul cu­­noaște, acesta îi vorvește că indusă de pa­­guba acea nespusă de mare, ce face Rusia in­­dustriei nemțești, închizănd drumurile, care furiese pănă acum dlobode cătră răsărit, împăratul e cu mult mai prietinos, de­cât să priimească astriliu de cuvinte în nume de rău, și nici la un loc nu intră fără să nu cumpere lucruri multe și secumve, pretutindeni lasă persoana acestui Monarh o J prea plăcutu. Îîn t­URCIIL, zilele aceste mai din urmă, dovedin­­duge din Coran Cartea prorocului Mohamed­ cum că cei de religia mohamedană încă sânt datori să 'și păzască viața, ferindute de melingirea ciumei, din porunca Sultanului în­­cep să să așeze pretutindeni contumații carantine sau lazareturi.­ Doftorul din lu­­tgria Herțslegher e rănduit la Ascia mică, ca acolo certezând locurile să hotărască pune­­turi pentru carantine împrotiva ciumei.­­ Gazeta turcească Monitor otoman cuprinde un articol, prin care sânt înștiin­­țați învățații țărilor streine, ca aceia, ca­­rii au de gând a dedica unele cărți de ale sale Sultanului, mai nainte de a face ace­­asta să ceară slobozenie de la în ziu­a Sa. Constantinopol 16. Maia. Flot­­ta turcească este gata de pornit, măcar că orcările împrejur arată semne de pace. Pen­­tru aceea scoposul ei este ascuns și oame­­nii își dau numa părerile prețuind una și alta.­­ Despre călătoria ce era să o facă Sultanul, încă e tăcere. Din Servia să a­­șteaptă aici o deputație de la Prințul Mi­­care e însărcinată să aștearnă Sul­­tanului un proiect de constituțiie pen­­tru Serbia spre întărire. Gubernatorul Ru­­dei noă și a Besarabiei Graful coroniof mergi la Serbia, ca la întrebarea acea sontiră pentru Serbia în vremea viitoare, să aperi interesurile Rusiei. Din Sirbia are să treacă Graf Coroniof la Viena, precum să vede ca să cerce părerile Austriei întreaba aceasta. Este temere de influența englezască la Prințul Miloș, carele spun că trăește cu General consulul englezesc Holgheg foarte prietinește, cerand la toate trăierin­e sfat dela a­­cesta, într aceea n'ademu pentru ce să fim îngrijați, cumvă proiectul acnela de con­­stituție sau statute pentru Serbia va fi prea liberan. De­nduplecata împregivire a prințului Miloș la toate așăzământurile oau instituțiine, care nu s'ar potrivi cu cultura țării de acum, d­ezășuește pentru aceasta. DArla aleginil, Sieului. De cătăva vreme o comidie austriacă, erun­­auită ca să hotărască și să însemne mar­­ginim gtanițele) într­e Danmații și între ținutul Montenegrinilor din Turu­l. Comi­­sia își făcu slujba Sa în alnilre ce tur­­burată pănă în ținutul de cutru vattarii. Dar acum sau arătat împedecări; aici­era de cântă urure ne­nvoială între Montene­­grini 9 și Vattarini pintru o sucită de loc, la care amândoă părțile oă ținea că au drept, pentru aceea să și puria, că fiind acolo pământul cât de puțin, prea foarte mare, de amândoi miurile vor apăra arptul, ozu cu cia mai mare fă­­ină. Acum și eclipea armele, care pra­dă aue capet ne­nvoelii, căna guberniul mistrian așază la muniție la marvini, pusă-în vreme Stavilă la o ceartă pâingeroasă. Pănă CANDA gubernia împedecă de asta parte loș, vezi în făta de Duminecă din anul tre­­cut cine sânt Montenegrinii.

Next