Gazeta de Transilvania, 1839 (Anul 2, nr. 1-52)

1839-10-22 / nr. 43

(sPRREAMALTACHOV. 4f. 24cr. fără poștă 2 f. 8 cr. arg. Pentru înștiin­­țări să platesc pănă la 6 rânduri acr. de aci în tus cr. argint de un rând prețul acestui foi din preună cu Fota pentr­u minte inimă și A li­­teratură este pre Un jumaptate de an cu poșta Tritemnin Crașovv, 19 Oct. Săptămâăna ce trece, nelu precurmat cursul călduroaselor zile de toamnă, frumoasele semănături, ce dau nedejde bună de un aspriș bogat pentru anul viitoriu, ori și astăzi începură a'și ascunde așa verdeață supt covorul cel alb al ernii. Târgul nostru de acum e însoțit de vânturi reci și de zăpadă, care Savia stănd termometrul dimineața la zeri pri­­cinuiește destinlă tină.­­ Așa de aci înain­­te urmează scurțile zile și lungile nopți ale ernii, care pentru mulți cu atâta pot fi mai nepoftite, cu cât în anul acesta remaserăm și fără o soțietate de teatru, ce altădată era singura petrecanie a unora. în anii acești doi trei mai din urmă, se afla­­ră unii bărbați aleși, carii căuta să îm­­preune atâtea eleminte sterogine ce sânt la noi, apropiindune într'o viață familiară mai strinsă unii cătră alții; un „cuvinit de cetit ș deschis tuturor iuvitorilor de cuntură să încarcă la aceasta tocma­­i a­­cum; dar la noi celor mai mulți le mai pla­­ce, după isprăvirea trevilor de ziua, a pe­­trece în cuprinsul și în ofera cea liniști­­tă a familiilor sale. De curând, D. Cara­llos organistul bisericii parohiale a frați­­lor protestanți, vinit în anul acesta din berlin și așezat cu lăcașul aici, ne mai adună la căte un concert lumesc, sau biseri­­cesc, pentru care Publicul în toată întâm­­plarea îi este datoria cu mulțămită. Cât de frumoasă e viața soțială ceva și mai vie­ e de mijloc, mustul e dance, dar n'ajunge cu cel din anul 1854. Prețul mustului pe aceea vreme încă nu s'au fost hotărât în toate părțile, economii cer căte 2 s. v. vp. pe valoiră serie- Ungarii. Pojon, Oct. 16 Tabla Magnaților au început la 12. Oct. desbaterile sale asupra legilor urbariale încă la anii 1852 și 1856 lucrate de tabla deputaților. La puncturile din acele legi se adoaseră multe, iar­ unele se schimbară cu totul. Noi din toate însemnăm numai aceste. Dagiul poate vinde moșia pentru care slujește el domnu­­lui său, altora, fără nici o deosibire de relegie, prin urmare și ovrților; însă cu condiție, ca acela care o cumpără, să o lucre el însuși. Nu numai iobagii, iar și jelerii pot ferbe și vinde vinars cachiu­ în­­să tacsa pentru această slobozenie domnu­­lui său cuvenită să o plătească, supt pe­­deapsa de legi hotărâtă. Cu tot felunul de producturi și mănufăpturi iobagiul să poa­­tă neguțetori slovoci; așa și vinderea de sare și neguțetoria cu aceeași să fie nere­­strinsă și fără nici o taclă pentru ori­ca­­rele. La paragraful al Slea din art. al 7lea se mai adaoge, ca acolo, unde socagiul ce ține o moșie întreagă și slujește 52 zile pe an cu boii, sau de vrea domnul locului viinor pe la fa fă apală zamța. Sgasnov, 22. FOntombrie. Din ținutul târnăvilor, curile aceste cunoscute de La b­­­rosirea roditoare, culegul 17. Oct. se începuse; ȘIIIII I

Next