Gazeta de Transilvania, 1839 (Anul 2, nr. 1-52)

1839-01-22 / nr. 4

15 ----­­ - - - -- - - -­­ - Lordul Pongoniei o scrisoare de mul­țămită pentru tractatul de negoț încetat între britania și Turcia, în care însă totdeo­­dată iși descopere oareș­care frică asupra art. 7 din tractat, ca și cum prin acnela ar fi un port a­levantului și a­nume cel din Constantinopol favorit mai bine de­cât cel de la Smirna. Sol­ul englezesc le răspunsă între altele: „ărerea, la care să îmboetu atâța oameni de practică cu temeiu infor­­mați, mă face a nădăjdui, cum că acest tra­­ctat va merita plăcerea lui dăruită, cum­ eu nu mă îndoesc, cum că gubernul M. Sine va avea un ochiu ager la toată vătămarea sau punerea la o parte al aceluiaș. Anglia e cu mult mai luminată, de­cât să nu știe, că sta­­rea vină aga de negoț p­istorul de căpetenie a bogăției sale. Anglia nu poartă nici un sfat vrășmășesc împreu­na vreunei părți a lumei; iar ea este gata ași apăra dreptu­­rile sale împrou­ba tuturor atacurilor, și ce au făcut ca pănă acum, arată, le poa­­te să facă. Vu sâ­nt încredințat, cum că acest tractat împlinit cu scumputate, va răspunde tuturor dreptelor așeptări, și va dovedi, cum că n'au fost nici un temeiu de temere, ca și cum un interes ar putea să să jărfească la antul­ Scriu de la London din 2. Ian., cum că de curând s'au trimis iară curier al umatului la St. Petersburt, cum să vede asupra relații­­lor companiei ostindice cu Gerca. Toate jurnalele sânt pline cu cele mai triste vești de „tricăciunile ce meau făcut viforul, care au­­ domnit în aceste țări a britaniei de toate părțile încungiurate cu 1. din noaptea dela 6. Ian. pănă la 7 în­­tr'amiaui, cu o ormis­e mai nepomenită, și care s'au întins mai vârtos în țărmii de est și vest a Britaniei și a Irlanduii isbind pe uscat pănă la Birmingam. Vaporul nord­­american „contineanța” să cufund­ la Liverpol și din 30 oameni a ei mai nici unul n'au scăpat, lucrurile cele prea scumpe, cu care era încărcate s'au perdut cu totul. Șai­­zeci de corăbii, care pornisă în aceeaș­i i­eșind din port, e temere mare, cum că or­­vor fi prăpădit toate. Corabii „vgington din dombli în Leia, s'au sfărâmat în locul unde aruncasă ancora­ în cetatea Liverpol să dărămară ziliri întregi, între care ca la doarzeci de oameni își perdură viața. Tot de aceste vestesc și din Mancester, Si­­ster, Kirmingam, Lincoln, Hull ș. a., unde s'au făcut pagube nesocotite. Dar în du­­blin (căpitala Irland­ei) prăpădi furtuna mai înfricoșat de­căt ori­unde. Lici dela uliți întregi au luat coperișele catelor, toate giamurile fereștrilor le au spart, unele care zac burâmate și în frumoasa grădină „Fe­­nici pare numită, cel puțin o mie de arbori câînt desrădăcinați. Tocma în vremea tur­­bării orfanului lcvut­ un foc, care să țin­­dugă nestavilit, prefăcu în cenușă o mulțime de ziluri publice și private. Mai multe fa­­vrici pătimiră foarte, căți oameni lși vor fi­­„u, moartea, încă nu să știi. Opanil, banda lui Muniagorr­, care să ținea cu „îîlingul în munții pirenei, la porunca crăeșii să desfăcu de tot; el însuș are le gănd să treacă în Franța cu câțiva ai săi. Re­­presaniine că văl că mai încetează, Iar­ la aceasta nu e prim­­a voea spaniolilor, ca­­rii la ori ce măcelărit de oamenii prives­cu runeană, ci stăruitoarea lucrare a cabinete­­lor streine prin agenții săi. Turu­l Panonstantinososol 27. Dec. Un Dati­­șerif, în treaba Serbiei s'au dat de cătră poartă, cuprinsul lui ațintează la îmbu­­nătățirea renițiilor Sgilliei, care au să să reguleze mai bine după niște instituții con­­stituționale (cum s'a­u zis și în numărul trecut), în celelalte domnește nici o tăcere mare. Arderea palatului fetei Sultanului făcu câteva zgomot în zilele trecute, căci unii scorniți, cum că lar fi aprins niște con­­jurați, carii ar năzui după v­iața Sultanu­­lui. Răspunsul lui Lora Ponsonici cătră ne­­guțătorii din Smirna încă dă materie de sorbit; unii din aceeia și din găt­rile b­­­anilor pe la unele porturi vroroniei vremi turburate. Cu toate aceste, trubile își țin cortul său, și de n'ar­i lipsă de bani ele ar fi și mi vii. Lumea neguțătorească de aici să pare, că ar dori un răscoiu; însă cei mai mulți așteaptă cu o nepăsare rece toate câte va mai aduce vremea cu sine. La o stare așa îndoită a lucrurilor nici nu să poate altfeliu. De cătăva vreme vin ofi­­țeri ce rusești, carii și întră în sujba Sul­­tanului ca să să facă instructori la ar­­mie. Le curând este să să mai așeze un teatru la Constantinopol, în care nu numai italienește și­­ franțuzește, dar și Arame tur­­cești sănt să vă joace. ARPIZi.”­ Giii, Atena 27. Dec. Literatura jurnalisti­­că a Greciei nici­odată n'a fost așa de pă­­răsită ca togma în momentul acesta. În jurnalele de toată plasa au intrat o le­­turghie. Soverul încetează cu totul. Atina atârnă deja trei profeturi, ce sânt ridicate agunrăi. Curierul n'au pșit de 14 zile din

Next