Gazeta de Transilvania, 1840 (Anul 3, nr. 1-52)

1840-10-20 / nr. 43

170 la se­le în locul bancnotelor de mai nainte altele mai mici și mai lesne de purtat în­­semnate cu iscălitura Sultanului, de 50, 100 și 250 lei. Sehimele să circuleze în toate provințiile turcești întocma ca metalul, și dajdea încă să se poată plăti cu de acelea. Ori­cine la vistieria împărătească, îndată să poată priimi bani gata pentru ele. Oland Hlaga 7 Oct. În aciastă zi Maiesta­­tea Ea riga Olandei Cilhelm l. în cetă­­țuia ei Loo făcu indicație de pălarie so­­lenă de tron, chemând în locul său pe Cil­­helm Ș, fostul prinț clironom al coroanei K­um se numește de Orania). Această schim­­bare de și se poate zice de a dreptul a fi pricinuită prin adâncile bătrănețe a legii, totul în vremile noastre veni în oareșca­­re privință neașteptată. Depunerea omagiu­­lui, adecă a jurământului de credință se va face în Amsterdam (capitala) după patrusprezece zile. Tri. proclamății: una vestitoare de avdicația făcută, a dua de către Wilhelm P. arătut oșt­i de suirța ca ma­tron și a treia întăritoari de toate de­­regătoriile civile și militare s'au făcut lo­­cuitori nor în ziua următoare cunoscute. Sirul și Egiptul. Iată ce ne împărtășește Obstructorul austria din drama nouă de războiu, prednic le credință: „Aamiralii Storfogd și Bandi­ era lăsată în 6 Sept. portul Alecsandriei poruina că­tre Siria, cel din­tăiu cu doar linii și cu un brig, cel din urmă cu dao­ă fregate;­­ în față cu Alecsandaria rumaseră două linii englezești și o drega­­tă, și o corvetă austriacă, care era in­­sărcinate a pazi flota eghipteană angijată în port.­­ În 9 după amiazi unica flo­­tă anglo-austriacă aruncă anghizele în por­­tul de la Bairut, unde comodorul englezesc Panzer se afla de mai nainte cu șase linii englezești anghirate, și patru din acelea era așezate în depărtare de cetate trei pă­­trate din o pușcătură. C. c. corvetă „Li­­pesia, încă aruncase anghilele aproape de tate.­­ Corveta franțuzească „Dilijan și crigul „cu gemvil încă era în port. Toți conturii și europenii lăcuitori în Dab­­rug părăsiseră cetatea trăgânduse în coră­­biile de răsboiu: Tezatel Bairut și ținu­­tul ei, era cuprinsă de 8 pănă în 10 mii trupe eghiptene, supt comanda lui Soliman Pașa. Linia lui Ibrahim Pașa se afla în șesurile Celesiriei între Balbic și Tahle, și el singur întreprinse recogniții Sadecă ispitiri milităreștii în ținutul de la Cai­­­ul. Soliman Pașa era insignat a apăra ce­­tatea, iar de cumva totul ar fi silit a o lăsa, socotea să arunce în aer cetățuile cele vechi și a se retrage la un loc mai în­­nalt bun de apărare, unde și era așezate 50 tunuri, de unde avea nădejde, a împuș­­ca asupra trupelor vrășmășești ce vor fi eșit pe uscat, și a le alunga din cetate.­­­ L10. dimineața corăbiile de răsboiu fă­­cură o mișicare generală ca și cum ar brea pela draguvite prnuturi a scoate trupe la uscat. Toate corăbiile turcești de răsboiu, patru vase de arbur englezești încărcate cu trupe turi­ști și cu pedestrime englezească de marină eșiră la uscat 10 miluri de la Beirut spre nord între satul ț iunie și răul Chelbeu fără cea mai mică pedică, pen­­tru că Soliman Pașa se părea că s'ar fi pregătit a se împrotmvi la o descărcare de la Bairut spre s­ud. Trupele fuseră îm­­părțite pe un deal, pe acurui mijloc este drumul către Libvan; această desbarcare are scopul a deschide comunicația cu lăcuitorii­­ și c. c. Frigată „Midea pod din jos muntilui.­­ C. c. fregată „erigra ca lipsia” așezaseră în față cu un de Bai­ut, în o linie cu corăbiile engle­­­ști de linie. Toată ziua ținu focul că­­tre toate puncturile unde se arăta trupe eghipteine.­­ La 11 admiralii Stopford și Bandiera trimiseră o provocație către Soli­­man Pașa, ca să deșerte locul, și să nu irite sânge fără tolos, însă el r­ spunee, cum că nu poate să facă distul cerurii. În­­tr'aceea garnizorul eghiptean se păru a se fi trag din cetate în noaptea din 10 spre 11, fiindcă din corăbiile de răsvoiu nici un sol­­dat nu se vedia în aceaș.­­ La 4 cea­­turi după amiați, patru linii enginești și c. c. fregată „Medea” începură a bate ot­­rățuile cu toată puterea, păzind însă ca cetatea pe cât se poate să fie cruțată. După un ceast focul încetă. P Cetățuile mai le tot fuseră lărâmate. Puținele tunuri, care era pe cateriile eghiptenilor, au făcut necurmat.­­ în 12 și 13 corăbiile orân­­luite începură din nou a vate tăriile ce mai remătitără, a cării urmare fu, că nimic nu mai remate statornic. Stricaria, vore eghiptenii în zilele aceaste în Bairut și afară din acesta oau pătimit, se socotește la 1000 morți și răniți. la 15 cc. frigată „em­ira” moarte po­ftită de Stopford la lagărul dela 6 iunie și țrânele lustriate de pedistrime din cele trei corebii marine le scoaseră la uscat. C. b. corvetă „Midia” cu controldmiralul Bandie­­ra slobozi anghilile la 14 în față cu la-

Next