Gazeta de Transilvania, 1840 (Anul 3, nr. 1-52)
1840-05-26 / nr. 22
egi ungurești. Așa du hotărăt: larea ricruților; regularea hrănirii miliției; regulația dunării; limba ungurească; cauza urgariului; hărăziria între iobagi; miliția câmpeană; regulația răurilor și a canalelor; profeturile siudecățile, părele) verbale adecă din gură; testamentele (diatele) făcute de cetățeni; condica de lupgi cambiale; neguțitorimea; fabricanții; soțietățile negățetorești și tribunalele pentru lănșii; cărtușii; concursurile; purtarea profeturilor înaintea taclii cruiești; averea persoanelor bisericești; traduceria unor procesori de la tabla circulară a Croației la tabla vinului; luarea în secvestru; evreii; cauza maramureșului; deputația pentru hotarele de cătră Transilvania; reîntregirea deputațiilor regnicolare; canalul cae este că împrimm plia cu dunărea; podul între Buda și Pesta; drumul de fer către Triest; fundația lui Alagovici; cauza soțietății îmbătate ungurești; cauza Lulovițeii din Pesta, care este hotărăt a fi academie militărească; teatru unguresc din Pesta; cheltuielile Dietei, ce le vor purta numa nemeșii, iar nu și iocagii; și încă câteva altele. Cele mai multe din aceste legi, mai vârtos dacă se vor pune în lucrare, vor avea atoserbită influență, nu numai asupra lcuitorilor Ungariei, ci și asupra țărilor vecine și anumit asupra patriei voastre, în Ungaria cum vedem, o au făcut și se fac reforme și Annohi, de care înșlinte numai cu zece ani se părea a fi nevunie sau nelegiuiri a vorbi ceva. Un bărbat adânc cugetătoriu din Zilele noastre zice: „Dacă noi vom înțelege ateptarea naturei, dacă o vom ajuta și ne vom folosi de anna, atunci se va putea produce o stare opțială, jrinia asemenea istoria nu cunolșe nici Una. Aceasta se poate zice ori despre care nație, care nu'și află pașterea ca întru răutcele de a nu face nimic, Țra Româneacă. Prin Buletin „Se dă în cunoștință de oește că în curgătorul an 1840, oa elobolit a se esporta șete hotarile țării treizeci mii capete boi și vaci, cu acetși plată de taclă ce au urmat până la sfârșitul încetatului an 1859. L Drept acei teritorii le asemenea speculație cunoscând din vreme hotărăre otăpânirei întru aceasta, tot de odată vor îngriși pentru cee ce interitul îi va mișca. „Fiindcă prin Ofisul Măriei Sile lui vodă de la 7 șie următoarii, cu Pp. 295, întăritor jurnalului închrat de Sfatul Comitetului carantinelor la 27 ale trecutului aprilie, se poruncește ca, termenul pentru pasajeri pe la carantina de la noul Severin până la Turnul, să se micșoreze acum până la șapte nopți, și tot de odată să se desfiițeze și toate celelalte mături ce se luase vremelnicește pentru curățenia mărfurilor, păzinduse numai acele cuprinse în jurnalul dela 11 aprilie, anul 1858. Drept acee se face tuturor de obște cunoscută aceasta. Pp. 2359, anul 1840. Maiu 8. listă de piețurile producturilor ecsportate peste graniță de la 1 și pănă la sfărșitul lui aprilie. Grăul, cilați - 170 150 155 Porumbul, chill. - 38 94 Orzul cill. - 70 65 60 Fagiole, suta cca - 31 29 326 Cervișul cca -- 52 pi 55 - „Starea sănătății lăcuitorilor din prințipaturile Valahii și Moldaviei după raporturile priimite la Inspecție pănă astăzi, rupe la locurile cuviincioase, se află întru toată întregimea ei. Iar în a dreapta parte a dunării la Turtucaia, boala ciumitot urmează pentru căci, de la 22, și până la 29, ale trecutei luni aprinse, au mai murit de boala ciumi un șurc și cinci creștini aceerieneși la Călimac, au mai murit încă patru creștini de acestă coală. Aceste știirți se fac de obște cunoscute. Ghinerul Inspector al Carantinelor lunii Dunări Mavros. Pp. 294. Anul 1840. Maiu 4. Friși. Bonaparte Napoleon, marele acel Geniu pământesc, a cărui voie încă și astăzi domnește în multe chipuri peste mințile și inimile oamenilor, au murit în insula Africei St. Vlene, ca rob al Staturilor Europene în anul 1821 Maiu 5 pe la 6 ceasuri seara, și trupul lui s'au îngropat pe lumeaș însulă. De atunci iar mai vărtos dela revoluția din iulie (1850) încoace, dorirea nestâmpărată a celor mai mulți franțozi era, ca cenușa, adecă rămășițele pământești a împăratului lor Napoleon să se ceară dela englezi și să se aducă în patriei, însă era greutăți mari la mijloc. Mulți se temea, că din oasile acelui erou vor învia alți pretindenți de tron; iar pe Anglia cine var fi silit a slobozi trupul dilui odinioară mai nempăcat al său vrășmaș? Ziua însă din 12 Mai u. a. c. aduse franțozilor o cucurie răpitoare de ale lor duhuri. În acea zi,