Gazeta de Transilvania, 1840 (Anul 3, nr. 1-52)

1840-06-16 / nr. 25

maturi, după săvârșirea prinmoniilor obicinu­­i pe cubântă cum urmează: „pricina, care m'au plecat pe mine a lua prezidenția în a­­linarea acestei eoțietăți, era convingerea despre pesocotita sonticie li aceiaș pentru marele interese ale omeniriei și ale dreptă­­ții. Adânc mă supără, cum că binevoitoarii­le și statornicele silințe ale Angliei, de a nimici cu totul rușinatul acel negoț de oameni (totdeodată ticăloșii africii și cea mai neagră pată a Europei luminate), pănă acum n'au avut încă nici un rițintat de plin mulțumitoriu. Dar pâ­nă dămduielii din toată inima, cum că această țară mare nu'și va pregeta de ostenelile sale, pănă cănd­­nu va pune capăt pentru totdeauna la acea stare a lucrurilor, cari stă în așa con­­trast puternic cu duhul creștinismului și cu cele mai bune simțeminte a­le naturei nos­tre. Să năsămduim dară, cum că Pro­­vedința va­­­inecuvânta silințele noastre în o cau­ză așa sfântă, și că supt povața reginei noastre și a guvernului ei, poi, într'un răstimp nu prea depărtat, vom avea de răs­­plătire, împlinirea acelui mare scop al o­­meniriei, spre a cărui înflintare noi ne a­­lunarăm astăzi. Acest cuvănt fu priimit cu cea mai mare plăcere din partea adună­­rii. După aceea se ceairă mai multe scri­­sori și se rostiră căteva cuvinte, din care se vede, cum că starea Africei încă și a­­stăzi este numai o măcelărie de oameni. Ci­­ne este neguțetoria ei? Nigețul cu oamenii. Nu de mult muriră la promontoriul bvanti nădejdi 500 negrni înnăbușiți în o cora­­bie prea încărcată. În siesia catei de joi de la 1­ Iunie, D. Hume radicalul îndreptă cătră ministrul trebilor din afară niște întrebări delicate asupra Orientului. D. Hu­me vede cu ne­­plăcere poziția răsboinică de acuma și 33 darnicile cheltuieli ce se fac, și trecuta dechlarație a ministrului franțuzesc Tiers, nu o poate combina cu natura alianței pă­­trate, Lordul Palmerston respunde în­­tre anteli unele ca ac­estea: „m­etinul meu (Jume) se pare că ar ure­­le, cum că, dacă ministeriul franțuzesc își dă o avrere hotărătă asupra unei cauze, a­­tunci gubernul englezesc ar fi îndatorat a o priimi pe aceea și a urma politicii fran­­țezești în toate. Pimini în casa aceasta nu prețuiește mai mult strănsa legăturnță între Anglia și între Franța, pe cat o prițuiesc su. Mie aceea mi se arată iintr'un chin folositoare intereselor ambelor țări, cum și pării europene. Această megătuință e așizată pe interessile ambelor țări și va rămănea, pănă cîna va corăspunde anegtor intern­ă. Franța și Anglia sunt așa mari, urma pașilor Franței și Franța pașilor Angliei, afară unde interi­ele ambelor țări fieștecare duc pe antă care se poate pofti ca deosibită. La întâmplare, cum că gubernul englezesc câ­­teodată nu se îmbolește cu gubernul altei țări, nimic nu dovedește împrotiva sănă­­toatei polttini pățite de Anglia. Iar aceea se întărește fără nici un temeiu, cum că gu­­bernul franțuzesc ar fi­­ descoperit vreodată scopul, a apuca armele împrotiva celorlal­­niște păreri. Vu legăturile, care unesc pe Anglia cu Franța, le țin a fi destul tari, spre gubernul frăncesc de la o nesocotită rupere ale aceloraș. Care privește la poziția Franței, acela vede, cum­­ea cu alte pricini, a se slovozi la o expediție cruciată cavalerească, care a apăra intere­­se străine, care nu stau în armonie cu cin­­stea națională și cu îndatoririle sale aliate. Nu mă simt concint, cum că interesele țării noastre poftesc ține­­rea neatărnării și a întregimii împărăției osmane, și că intezitele țării noastre între Poartă ar prin­dejghina de cătră aceasta una dintre cele mai roditoare și bogate pro­­vinții, care Turcia e'ar face Constantinoppol; dar dacă o­ ar urma politica prietinului meu, atunci merge din nou armie rusască țărmurile bosporului. (Dest. Veob. Ng. 165). turu­l. Constantinopol 21. Maiu. Schim­­bările se fac aici cu iuțeală. Fostef pașa, care oau ca înncepatoriu elu numai ca in­­strument lucrase spre călerea lui Jalil pașa, acuma el însuș se vede surpat prin parti­­zanii lui Halil, și lașa triumviratul pus de Mahmut pentru b­inele împărăției și eprt fericiria fiului său, s'au pogorăt în mor­­mânt. Nu știe nimini, ce capet vor lua toate acestea. Simplua Feric Ahmed Feti Pașa, care pănă acuma era ministru de nigoț, e chimat a cuprinde postul vătrănului Coștin, și acuma stă la Sultanul în cea mai mare sactor. Ahmed Feti, are că căștige peste puțin mâna Sultanei Hadiiye a surorii Sul­­tanului. Josref Pașa anevoie va mai putea cita puternice, așa neatărnati, interese politica su comune, ar­a oastea rusască încât Franței, a altei puteri deschilinite de patru puteri, numai jărtfite, dacă învoiala nepotrivite, că folosul tră­dațiile fără trup, tea împedeca dusă pe Anglia pentru prin la e au atatea o umbră silită Anglii să'și facă de a Rătiei, a lustriei oau conteni politica, ei nu poate fi, cuprinsă fiind care odinioară între Voghint­a Nu asa de de Anglia. Singu­­ră­­ar fi și la Vu am nădejde cum că bom pu­­

Next