Gazeta de Transilvania, 1848 (Anul 11, nr. 3-67)
1848-06-03 / nr. 45
106 șilor; junimea din pricina aceasta era pe aci să facă baronului D. O musică de pisice. Tot acuma se vorbiră, multe în contra așea numiților tulburători (Vezi scrisoarea mai jos). Destul arăta, că iovăgia se șterse. Pearăi și neumele și toată suvenirea ei, de trei ori peară acel blăstăm de robie păgănească înforătoare de oameni și creștini. Mergeți băntuți „Mărire întru cei de sue lui Dzeu.” Lăudați binecevăntați pe măntuitoriul, a cărui cruce și moarte abia numai acuma putu în adevăr folosi și romănilor și altor cătorva popoară, căte pănă acuma așteptară în deșert răsculat rarem . 71.. Însă preoților și toți cei carii știm ceva carte! Acuma este timpul a arăta poporului că învățătura noastră este și pentru el măntuitore, folositoare. Nici decum nu e destul a vede pe popor numai scăpat de robie, ci cea mai strânsă datorință a noastră este a îngriji, ca nu cumva în curs de 10-20 ani să recadă în servitute asemenea celei de mai nainte. Cum se pute aceasta? vor întreba cei mai mulți. Prea ușor, este răspunsul, iar demistrarea nu o păstrăm pe altădată. Deci să învățăm pe popor: 1) Că el în adevăr este proprietariu, adică stăpăn pe moșioară tocma ca și cel mai avut și mai trufaș domn. 2) Că este datoria în interesul familiilor și al națiunii a păstra acele moșii, a nu o vinde la nici o întămplare, a nu seamăgi de nimini, a socoti că proprietatea de pămănt este cea mai sigură domnie și avere. 3) Să dedăm pe popor la o viață muncitoare, toate zilele cărei prisosesc dela lucrul cămpului său, să le întrebue la alții pe bani, pentru că casa și familia cere multe, apoi mulținduse pruncii și împărținduse moșiile, dacă nu vom mai cuprinde pe bani păstrați, fiii ori nepoții noștrii iar pot veni în pericul de a iobăgi la cei cu moșii întinse. 4) Săi învățăm ași lucra locurile căt se poate mai bine, a le storce unsoarea; săi dedăm ași face și case și alte încăperi mai bune, mai tari și sănătoase. 5) Să le arătăm că dacă nu era omeni învățați, el poate nici acuma nu scăpa de rele, deci scoate să deschidă preste tot. Scurt să stăm într'ajutoriu cu toții fraților noștrii, ca să nu cadă în curse nouă. Dela dietă mai nou. În șredința din 10. Iunie se aduseră legi. Despre încetarea urbariului și a zecimelor în dominiurile corporăciunilor! Despre purtarea comună a tuturor greutăților. - Lege de tipariu. - Egalitate deplină între confesiunile religioase. - Mijloace de comunicăciuni. - Prețul sării și făntănile sărate. Din 6 pănă în 10 iunie mai în toate ședințele se vorbi despre comitetul romănesc și de toate căte se lucră în Sibiiu „În 6 deputatul Berzenței deslari că instrucțunea ce o are el îl îndatora a cere asupra comitelui națiunii săsești nota necredinții cătră patriă, (căci adică acelaș nu vrea uniunea, stă și în alte prepusuri). Desființarea comitetului romăn se ceru, cu tot adinsul și cu toată înverșunarea; din galeriă se auzia sberete repetite cerătoare de moartea membrilor lui; înșii deputații cerea asupra lor pedepsire. Ce ușor uită aristocrația de sineș! Fără a produce o singură vină specifică, positivă și grea a comitetului ca corporăciune, ei cer nu numai desființarea, ci și pedepsirea cea mai aspră a membrilor. Au nu știți voi că dela 15. Mart, încoace de ar fi acel comitet efluința numai a unui Meeting, a unei adunări de popor, iar nu a unei națiuni, totul nu mai aveți dreptul al desființa. Unde punem că dieta ca corp legiuitiv se amestecă în trebile guberniului, ceea ce recunoscură și cățiva deputați. Unii mai cerură în dietă și oprirea unor gazete. Vezi colo libertate!! Cu acestea voiți voi a căștiga creditul compatrioților?? - Din 10. Iunie încoace se luă la desbatere pregătitoare causa națiunii romăne, petițiunea ei și proposiciunea a 6.a reg.iunătore despre romăni. Să fim cu toată luarea aminte. În 3. Iunie trecănd la Perost cu Sipmidt deputatul Sibiiului cătră Cluj, de supt viile dela Bălgrad se sloboziră trei pușcăture asuprăi, însă fără a nemeri. Așearpe spune Voie Să fie adevăr? Sașii din Sibiiu nu vreu a ști nimic de uniunea cu Ungaria, ci declară de vănzători ai patriei pe toți carii o proclamară, căci aristocratia n'ar fi avut drept a desființa statul Transilvaniei, UNGARIA ȘI CROAȚiA. Cum că dușmănia între maghiari și slavo croați în loc să încete merge crescănd, se cunoaște mai învederat din numeroasele decrete ale palatinului și din mai multe cerculare ale ministeriului, prin urmare faima de împăcare este deocamdată cu totul deșoartă. Comisarii regești Car. Sentivani în comitatele slovace de cătră Galiția, Petru Cernovic în Bănat și Srem, Sad. Cam spre Croația dela Varașd pănă la Eșec luară nu numai pleniputințe mai întinse, ci totodată și oștiri numeroase spre a înfrăna pe tulburători carii își nalță capetele din tote părțile. Cu Serbia încă se începură negoțiații diplomatice. Într'acestea Maiest. La împăratul prin bilet de la Insbruc 29, Maiu nu vu mai opri strâns ținerea dietei provinciale croatoslavoane conchiemată numai de banul Selacici pe 5 Iunie, ci puse acestuia și termin de 24 oare spre a se înfățișa la Insbruc. Va merge banul, care și pănă acum vorbește în public de întemeierea unei monarhii slavice meridionale?! - Împpăratul va deschide dieta Ungariei în persoană. - Între aceste mișcări noi romănii să ne tragem sama foarte bine de care simpatii avem a ne folosi, ca nu cumva să cădem în pericol. Să ne răzimăm în mintea și în brațul nostru mai mult, însă de simpatii