Gazeta de Transilvania, 1848 (Anul 11, nr. 3-67)

1848-06-03 / nr. 45

SAPETA DI TRAMMISAMA. (SPU­REEANAITA VOIE.) ANPI APL JP­PCA. MONARHA AUSTRIACĂ. TRANSILVAN­IA. Cluj. Dela dietă. Iobăgia încetează în tot Ardealul pe toată vecia începănd din ”.. Punie 1848 adică din dumineca sfintei Treimi! Legea prin carea poporul transilvan parte mare romăn, însă și unguri mulți și căteva sate săsești scapă de robia vea­­curilor, e compusă din 10 paragrafuri și în 7. Iunie se și trimise la împăratul spre întărire. S'ar cuveni să traducem acea lege din cuvănt în cuvănt, ea însă este com­­pusă într'un stil preanalt pentru țărani, ca și pentre mulți carii știu ceva carte. Noi o vom pune aci în cuvinte mai popu­­lare, ușoare de înțeles, iar traducerea ver­­bală o amănăm pe cănd se vor publica și în limba romănă toate legile țărei, care se va face neapărat. Iată tot înțelesul legii, cum se cuvine să îl cunoască toți pă­­măntenii: i Robotele, zeciuielele ști ori­ce plăț iobăgești zăcătore pe moșiile iobagilor se șterg de tot prin lege. 15. Coponii proprietari vor fi despă­­gubiți din veniturile țării, iar nu dela iobagi; țara ia despăgubirea proprietarilor pe ome­­nia sa. 2­5. Împăratul în dieta venitoare va propune o lege, carea să cuprindă model deplinei despăgubiri a proprietarilor în mă­­sura în carea ei se folosia dela iobagi. 3­5. Fiindcă proprietarii pe veritoriu n­u vor mai lua zeiucele, urmează că aici ei nu vor mai plăti împăratului arenda dela acele zeciuiele. 46 Locuitorii țărei, chii­puseseră pănă aci iobagi și jeleri, nu vor fi scoși din locurile și moșiile pe care se află, fie acelea ori iobăgești ori domnești (colo­­nicature și alodiature), pănă nu vor deo­­sebi judecătorii între natura acelor pă­­mănteni, pici în pășunărit, pădurărit și trestierii pănă atunci nu vor fi tulburați. Dacă însă judecătorii ar afla că oareșcare moșie ar fi fost alodiat vurat, fostul io­­bagiu va fi datoriu a rentoarne și folosul trecut. Semne pentru facerea de încăperi de aci încolo nu se vor mai da; judecăto­­riile vor îngriji strâne ca pădurele să se țină în stare bună. 5­9. Gubern­ul va orăndui o judecată mare și altele mici într'un număr de a­­juns, care căt mai în grabă să cerceteze (din sat în sat) care este loc de colonica­­tură și care este alodiat domnesc și să judece după legile Ardealului numai pe efori. Pănă nu va eși sentința judecății, nici un locuitoriu nu poate fi scos din mo­­șie, nici se pote sili la vreo plată. 6 5. Iobagii din săcuime vor eși de pe moșii numai dacă proprietarii ar pute­ade­­veri în fața judecății, că locul pe care'l ținu iobagii ar fi alodial, sau cum fi zic săcuii moșie săcuiască (sissisa Daegheditas). 75. Toți varii ar voi ași commasea adică ași întregi pămănturile tot la un loc și carii ar voi ași despărți locurile de pășune, vor pute face aceasta, însă nu­­mai pe calea legii. 8­5. Viile încăt acelea pu sănt plăn­­tate pe locuri iovăgești, nu se socot între locurile scutite de zecimi. Dreptul cărci­­măritului rămăne tot proprietarilor. 9 5. Judecățile dominale și tridu­­ale înceată, și ori­ce vină și cause a­le locuitorilor se îndreaptă la judecătoriile ținuturilor. 10 5. Domnii proprietari carți pănă a­­cum avuseră iobagi, dacă cumva sănt în­cărcați de datorii făcute mai nainte de blocarea acestei legi, să nu poată fi soro­­ciți a le plăti pănă la orănduirea altei legi, afară numai de datoriile făcute la po­­guțetori și la meșteri fără camătă, la a­­căror plătire pot fi sorociți, dar le ca­­mete încă putea fi strinși a le plăti pe calea legii. Creditorilor le va fi de ipotescă și căpitanul pe care proprietarii vor ave al trage de la stat ca despăgubire. Un alt articol de lege (al Vlea) de­­termină că isvorăle din vare sănt a se des­­păgubi proprietarii vor fi veniturile vistie­­riei (camara), cum și alte venituri a­le u­­­rei preste tot, iar mai ales din veniturile ocnelor de sare, care se vor lega ca ipo­­tecă și temeiu, pe care se va face o în­­prumutare de stat, de unde proprietarii vor lua acții, pe care le vor pute preface în bani. În cursul desbaterilor se ridicară că­­teva greutăți. Cea mai însemnată fu asu­­pra dominiunilor aflătoare în mările cor­­porăcurilor, cum sănt orașele, cetățile, episcopiile, monastirile, școlele, care încă cer despăgubire. Această în­rebăcine este atăt de încurcată, căt trebui să se amăne ne altădată. Se zise adică și arăta, că corporăciunilor nu li s'ar cuveni despăgubire, pentru că de acelea tot trebue să îngri­­jiască statul de la sine ș. a. Vom vedea cum se va descurca. - 5­8 scăndări mult pe ascultători, pentru că se mai păstră mo­­nopolul (cărcunelor ș. a.) pe sama npeme- pu .

Next