Gazeta Transilvaniei, 1852 (Anul 15, nr. 1-102)

1852-01-16 / nr. 5

RIRĂR. N - Ju Li i 4 „18 totă se va deschide egale administrațiune justițiale prin intocmirile transitorie, ce se ai approbat de satga inaltul ministeriu­ de justiție, precum și prin neimpedecabilă currânda întroducere a codicelui civile generale, și in modul cell mai dorit se vom­ intempina trebuințiele țerrei. — In fine, după ce Serenitatea Sa recomandă pe toți amploia­­ții Essellenției Sale Domnului președinte, și "Și respira a sa sontin­­ere, spunea successul communei nepresetari va aduce statului un­ mare folosi, respinse Essellenția Sa la această presentațiune cu o incredințiare, spunea nepregretata Sa și a subordinatelori Sale dighega­­torii străduire va fi, a respunde missiunei. Și cu ajutoriul Legheni­­tații Sale va esteptui spre binele terrei o regulată administrațiune justițiale.­­­­ Sibiiu, D. ministru de montanisti se trimise pe D. șefi de se­­stione de Rittinger ac­ in Transsilvania, ca se eruede starea biilog de aurii din Roșia și se dea proiepte pentru regularea lori mari­­„purățiune. “Proieptele sunt și approbate, și vâile aceste, despre ale câroră tesauri se memogheada și in istoria romanilor (vechi), se vom­ pune satu­ mai in grabă in lucrare. . Sibiiu. D. general L. M. S. sa calega de Zeisberg și cive ono­­rariu in Sibiiu se rensiona. 1F. Bi Pesta, 7. lan. Ne mirami, cum de nu mai incepeți a da masag o column cu litere, ca românii de pe aici se gprinea da de contrastul ce li se totu aruncâ in ochi de câtva collocuitori, adecâ, „români cu slove serbesci.“ — Se se mai dici, clasa trâinii concludă și dela slove la simpatii! (?1) . G­O­ RR a a EC RE­D SD RE ONE E Di i 7 EFES­ATI ! Oareșce are esplicațiuni la patentele îm­­părătești. Am zic mn Nr. trecut, că Oesterreichische Correspon­­denz explică patentele împărătești după k:emape de c­ape acel jurnal am aduce că poi în urma lui BOM face aseme­­nea. Iată însă că într'aceea ce iin o notă cerculară a mini­­strului primariu principelui D. Swartenberg adresată către toți solii și representanții c. r. austriaci carii se află pela curțile străine, privitore numai la desființarea con­­stituțiunii din 4. Martiu 1849. Avea notă ne Apoi de în sine și e cre­de cea mai mare importanță pentru pofo­­răle monophiei austriace, apoi mi desfășură cu mape acu­­rateță toate acele temeiuri greu cumpănitoare, se conlu­­crară pentru ca mica constituțiune de ce desființeze cu totul și în locul ei să ce așeze și desigă cunoscute­le 36 principii fundamentale din 31. Des. 1859, apoi nu. mai me aceleaș să ce ridice mai de­parte poua clădire (edificiu) a așezămintelor politice mi­ciuile pentru tot imperiul austriac. Deci socotim­ că nota acea ministerială va prinde loc din TOT odată cu esplibățiune, pentru aceea preste puțin o vom reproduce mi noi; iar apoi din „Oest. Logg” vom reproduce numai următoarele: „ Patentele împărătești de curănd eșite, prin sape se determină care să fie fundamentele organisațiunii po­­litice pentru monarhie, sunt de o însemnătate­­ profund, străbătătoare, și ele cuprind mai toate ramurile vieței no­­stre de Stat.­­ Spiritul care adie în acele patente nici decum nu este teoretic, ci practic, care adică au de scop a îndestula acele trebuințe ale popoarelor, care se arată în faptă de neapărate, (cum am zise de ne­ivangiurabile), ear monaphia austriacă ce privește în aceleaș după tre­­cutul ei istoric și politic numai ca Stat monarhic curat, fără constituțiune, carea din cauză că e compesă din multe popoară și părți de natură diferită, nici că poate suferi altă formă gubernementală și te pe unitate egală în or­­ganismul său, o unitate de nu ce poate înființa fără fun­­damente monarhice.­­ Mai nainte de anii revoluționari din urmă era un feliu de credeu politic, ce ținea, că im­­periul Austriei fiind compus din atătea elemente feliurite, nu ar putea s­uferi domnia principiilor constituționale. Însă din acest adevăr oamenii traseră tpmapea greșită, că de vor lovi vreo­dată învățăturele constituționale asu­­pra monarhiei austriace, atunci aceasta trebue să se DVD­­stoarne. Această părere es­te­ afruntată strălucit prin răpegiunea evinemintelor. Partida constituțională au tre­­buit să se convingă, cum e că DE lăngă toată virăția cuge­­tului său au venit și asuprăi partida răsturnătoare carea ce folosi de principiile sale spre a înființa cu totul alte planuri. Din causa aceasta sistema constituționale parlamentare se arătă a fi foarte periculoasă, căci adică întru un parlament seau dietă nu intra numai deputați constituționali, ci aju­nseseră a ce alege mi mulți revo­­luționari, carii apoi nu tăcea nici­decum cu pretensiunile și planurile lor cele răsturnătore. De aici urmează tot­­odată, cumb că viitoriul Ascrpiei tocma pentru aceea ce a­­șează acum ne fundamente mult mai tari, căci teoriile liberalismului își percură creditul, prin urmare că ge­­bernlul din cei ape să nainteze tot numai ne calea, ne ca­­rea apucă dela patentele din 20. Asted­ 1851 încuce. (Vezi Gazetele de atunci și îmbină). Din acest punt de­­vedere pr­iiită fiind noua organisațiune a monarhiei, ce poate socoti Kl TOT ce ce face uni ce așează, purcede numai din propriă voință și îndemnu al împeratului, care folo­­sinduse de esperiența trecutului, nu va mai suferi îndoieli Uli legănături, ci va propăși iute ne calea apucată.­­­­Mai nainte de toate să se însemne, că guberniul îm­­peratului își luă de pricipiu, ca să organiseze de jos Ma­ine, adică mai painte de mare să ce reguleze în tot modul comunele. Esperiința ne învață, vă comunele or­­ganisate așea cum sunt acum, 08 sunt întru nimic decroi­­alie de a respunde chiemării lor. De aceea se află cu cale, ba, guverpiul d­­aivă înr­urință mai de aprope la alegerea bărbaților, carii stau în fruntea combinelor.­­ Anol ea­­răși proprietarii cei mari de pămănt (foștii domni și posesori) trebuea neapărat să fie despărțiți și scoși din trepul comunelor și supuși de a dreptul la derege­­toria nolitică. Această din mai multe case, între care la locul dintăiu se renumără disproporțiunea ce ar fi purces din împreunarea proprietarilor mari” cu sătenii la purtarea sarcinelor publice și comunale­­ și căte alte recem­ințe.) Dreptul de alegere în combine e orăș trebue să se reguleze numai după interesele locuitorilor, adică clasele de alegători să fie conorite, proprietari mari de pămănt, proprietarii mici ceaă săteni, industriașii (nege­­țetori, meșteri) și amea numitele capacități seau omeni învățați (preoți, profesori, doctori, advocați, ingineri ș. a. ș. a.) Ear alegerea democratică după capete ca na­ve este prea nesigură și amăgitoare, cb die cu totul depărtată. Chezdi-Oșorhieiu, 8. lan. 1852. La Botezul Domnu­­lui s'au făcut în beserica noastră din Canta carăși slujbă sărbătorească, și sfințirea apei seau sevărșit în ființa de față a unei companii din c. f. regiment B. Șircoviciu­­­gă că ar fi dăunat gimnasiul, cu tote că spune apriat că pănă la a. 48 nu s'au plă­­tit ce s'au legătuit. Ei! dară D. Censoriul ne spune și causa, pentru care episcopul n'au plătit aceea, cu ce s'au fost legat încă ca canonic. Să auzim. Această causă, precum ne spune, e, că pănă la a. 48 n'au sosit po­­runcă și decisiune de la locurile înalte în această causă, s­au ca să trăesc cu stilul D. Censoriul „guvernul nu determini lucrul pănă la a. 48.” adecă pănă la venirea lui Kossuth, cum ne arată cronica. Noi răspun­­dem, că dacă nu este poate altă causă afară de aceasta, aceasta nu e de ajune. Ce? au nu însuți spui Due Catone Censoriule! intre gimnasiu și episcop, că episcopul de astăzi a­­tunci însuși au legătuit 200 cubule pe an gimnasiului din partea dominiului episcopesc? ce urma de aici? de aici nu urma alta, de­căt să plătească acele 200 cubule în tot anul, căci obligățiunea și detoria era lim­­pede. Această oblegare era lege pentru e­­piscop. Ca să-și plătească detoria nu era Cu causa pretestuale adusă înainte de Dumneata ar putea sta înainte numai un arendatoriu, că trebuință de decretum coactivum­ n'au plătit adecă cu ce a fost detoria, că nu ia venit poruncă, că nu l'a silit; dară un romăr, mi deosebi o persoană bisericească in detolii la națiune nar poate refugi la acea­­stă causă. Apoi rogăte­șle Censoriule! a­­șteptat'au ex. Vulcan poruncă dela guvern, ca să întemeeze gimnasiu? sau poroncit gu­­vernul, cu să doteze gimnasiul cu moară? 6oe, de trăia Vulcan, așteptat' ar­ qi gimnasiul după arenda morei pănă la determurirea lui Kossuth, nu atunci să-și plătească detoria în bani răi? Următoriul lui Vulcan este ur­­mătoriu nu numai in drepturi, dară și in deto­­rii, deci moara lăsată de Vulcan gimnasiului tre­­buea și următoriul să o lase ua gimnasiu, sau dacă nu, că plătească arenda legătuită. Afară de aceea că următoriul lui Vulcan episco­­pul de astăzi s'au oblegat și însuși in per­­sonă cu 200 cubule pentru moară, care este un temeiu neclătit al obligățiunei episco­­pului cătră gimnasiu și perfecte oblegăto­­riu. Atăt despre dania gimnasiului dela a. 1842 pănă ln 1818. Dară încă mi mai mult e dăunat gimnasiul. (Va urma.) ELA "tata EN > SERIEI La, 1 cita Berrbcea­ Mare. Dechembre 1851. Încheiere din Nr. trecut. În lunea trecută, adecă în 2. Dechem­­vre sa ivit 2 ani de la înălțarea preabunului nostru monarh, și în zioa următoare iarăși a fost „Franț' una ziua Maiestatei Sale,­­ drept acea, rectoriul institutului romănesc, D. Iosif Pop Sălăgianul, luănd sama, căt­are a mulțumi mai de multe ori pomenitul institut Maiestatei Sale, mi casei domnitoare, mi­căt­ape a aștepta romănul tot de acolo, ca dintr'un izvor singur ne­înșelătoriu: în aducere a­minte, a opranicar o sărbătore bi­­sericească, și sărvire pentru fericita stă­­pănire a Maiestatei Sale, în sala institutu­­lui­­ în lipsa bisericei parohiale, încă cu ocasiunea zidirei institutului urnite, și de atunci din mai multe cause încurcate, prin episcopul r. catolic ca patron, nici păn azi reedificate - una și biserică parohială,­­ unde publicul a fost pătruns păn în lăun­­tru de pin servire și căngece prin horul ti­­nerilor seminariști, es timp organisat, căuta­­te, cărei serviri pie­i făcu capăt D­­rector­eșind în ușa iconostasului, și strigănd'

Next