Gazeta Transilvaniei, 1852 (Anul 15, nr. 1-102)
1852-09-17 / nr. 73
Gazeta ese de doe ori adecă: Mercurea si Sambata, Foiea odata pe septemână, adecă: Sambata. Pretiul loru este pe unu annu unu sem, si pe annul intregu 14 f. m.c. 10 f. m. c., pe diumatate annu 5 f.; ear pentru terri straine Se prepumera la toate rostele imperatesci, cum si la toti cunoscutii nostri DD. correspondenti. Pentru serie „fetita”” se ceru 4 se. m. e. 7 f. pe „ușpriăviilii inimiei po Monagenia austriacă, orficio st No. pres. 5696. M. S. 6. 1852. Pa serbarea fericitorei veniti a Maiestatii Sale s. r. apostolice in Clusiv Domna Contessa, veduva Pavel de Teleky a pusu la cale a se strapune magistratului cetatianu din Clusiu una sprima de 120 f. m. e, adunată dela mai multe dame d'acolo, spre ase imtende mai incolo in modu correspundietoriu pentru casa pauperina, ce se a redicatu acolo în annul currinte. Ne aflamu cu placere occasionati a preda publicitatei faimoasa aceasta lucrare faptuale spre biiele patimintelui pauperismu, adaugendu, si aceea, spunea dagar cestu cuviosu, conformu cu respirata dorintia, se a si strapusu la locul menirei sale. ; sibiiui, 22. Septembre 1852. . . Pentru Inastia Sa Domnul gubernatore civile și militare Vogdold. M. S. Noc. 20.331/40060. 1852, La requisitiunea e. r. preture “mari provisorie remiga Transsilvania cu data 9. Sept. 1853 Nr. 4994 se adduce la cunoseintta publica, spunea dânsa cu determinatiunea sa din 9. Sept. 1852 a redicatu curatela, ceea ce din causa resipirei se dirtasse inca de fostul, guberniu al tieptei în la Nr. 1478, assupra baronelui Emericu Iosica de Vraniesca, si aseasta pe temeiul acuteloru eruiri daria indreptatu straie assupra averei sale. Sibiiu vaia curandului se a si an. 1844, pe convingerea primita daci, spunea de atunci fundamentaverii, in 21. Septembre 1852. g. pe care judisii a reconcesiu libera administ Pentru gubernatorele militare si civile Vogdelo L.M.C. Nr. 18417. M. S. G. 1852. Pentru de a inlesni darea Banilor si mnulă dela anul 1816, anulă 1848, înaltulă Osorheiu raghintă seli nou. Care cu zgotosațiune 1, % a celoră de doi cruceri cu tipariuri din ministeriu s. cu note de ale vistieriei g. toata Transsilvania preschima cruceriu mon. conv. cu tipade finanțe cu emisulu din 23. Augusti 1852 Or. 11,917/M. F. a concesii, ca și casele de striusură, din aceasta țera, dela Oreștia, Bistrițiă, Clusiu, Brasovi imperiali, și Muresu- voe a preschimba acesti bani de aramă cu banc,note a ai cerendii partea, și ajungând provisăunile ce se află infinita, cu 26. Augusti 201, aude arama de sa aibă foiea apoi Publicare, și mai multă în la 1951 (buletinulu legil. provin. și bani de aramă de tiinalta ordinățiune minist. finanțiare din leg. imp. din a, 1851, man. alu LV. Nr. din 1851 man. ali XXII. Nr. 214), apoi GGGSS755 eu provocatiune 17395/6. M. C. se aduce la publica cunoscințiă. bibimn. 20. Septembre 1852. la „t Pentru gubernatorul mil. și civile Vogdelo L.M.cC. av. 21. Sept. Commissiunea esmissa de catra Inaltulu e. r. „ spre a innoi cu Eppulu contractulu despre arenda si adtratiunea Dominiului monastighessa (al scoleloru) sosi aici in 9 ale acestia, — avendu in frunte pre demnulu barbatu referinte de cultu si invetiamentu D. G. Dorgo, carele dupa sosirei mintenu a doua di cercetă locuinttele professoresci, si asiedimentele scolastice. e in 11. si urm. visită din candu în candu pe neasteptate prele-i unile, atâti in slasile gimnasiali câtu si in cele normali, unde cuucuria si esi ghima deplina sa multiumire asupra progressului, celu |os serba a fi facutu planu de organisatiune; si in neprecalculaverulu noulu folosu provenitoriu din seriosulu studiu, insocitu de buna portare morale — o Indemna, carsirea atrasata. Asemine si ageta indestulirea asupra corpului professorale in genere, pentru sacrificiulu, maniera, si abnegarea desene, cu carea preste asteptare se portara in decursul acestora doi ani trecuti, între cele mai grele impregiurari ale acestui institut a lipsitu mai de totemii dinlocele spre inventamenta necessarie, recomendandule si pe viitoriu aretata constantia, si perseverantia in cariera loru cea grea, si multu ostenitiasa. „Nu potemu aci reface laudabilea staruintia a multu stimatului D. referinte pentru imbunatatirea sogiei acestui Gimnasiu, assigurendu pre Professorime, — carea vediendu scadiamentulu veniturilor auso- Alice se temeau de ruinarea unicului acestui institutii nationale *) - ca nu va lipsi nici decatu ase intrepune la mai inaltele locuri spre, a midiuloci sustienerea lui in statulu in carele acum se afla (Gimnasiu completu, cu 8 slasi si 12 professori), si ca va fi totdeuna cu deosebita attentiune, ca posturile professorali să se asspre de barbati destui, capaci, si de aceia, cari 'si pricepu missiunea loru, si sunt adenso petrunsi de dinsa, fie ori de ce categoria... Dreptacea nu lipsimu a adauge sincera nostra stima si caldurosa multiumita zelosului barbatu, pentru tote cele intreprinse si intreprindinde; si aceasta o facemu in publicu, ca natiunea se si cunoscu pre barbatii sei cei demni, si bine meritati in ori ce privintta. *) O natie nu poate fi indiferinte in assemene impregiurari —; si daca ar fi respinsă ea in ultima desolatiune, totusi am trebui se simti mai multă credinciosi, ca in ultima necessitate ea e gata a jertfi; numai barbati se fia !! cari se isc ia depinge urmarile ce o aru astepta dupa unu casu asia fatale, cari se nu se retragă prin impregiurarile referintieloru unilaterale a lua initiativa si a premerge cu essemplul jertfind si indemnanda a se jertfi, si credu ca acum s'ar afla si mireni multi, foarte multi, cari aru da mana la ori ce scopu privitoriu la iaintarea culturei natiunei sale. — V. R. publicarea de aci, tenerimea si din scolastica explicandu i in 13. August 1852, Nr. conformitate cu venitoriu cu asemine straduintia se proceda in SSSSEAĂ at a i ti i ai iei E fobletonul Timișora, 13. Sept. 1852. (urmare.) Noi nu cerem învățători învățați, dar cerem, ca acei, ue ce sacrifică chiămării învățătorești, se află cunoștiințe depline de acea, ce se ține de obiectele învățăturii scolei populare, purcezănd din principiul acel, că cel ce vre să lumineze pre alții debite mai întii se fiă singur luminat. mi separe însă că împregiurarea aceasta pănă acuma s'a luat mai puțin în socotință, eram îndestulați dacă aspirătoriul după un post învățătoresc ce putea legitima cu adeverință, cum că a decure prin învățăturile preparandice, căștigarau el de aci ceva, ori ba, nu întrebam. Multiplicitatea studielor în scolele preparandiale n'a stat în refferință dreaptă neci cu cuasificăciunile cercetătorilor lor, a cărora cea mai mare parte consta din tineri, ce dea dreptul din scolele populare treceau în trănsețe, neci cu scurtitatea timpului, care numai o decurgere prin studii, neci căt însă o fundată învățătură a lor o îngăduie, neci cu învățăturile, care se propun în școlele populare, și pentru acea o mare parte a lor nu numai că erau elevilor preparandiali pentru fitorea sa ciămare superflue, ci ii împedeca și întru procederea în celelalte. Apoi fireasca urmare de aci era, că noi nu căpătam învățători în înțăllesul strâns, ci omeni, carii știeau ceti, scrie și căuta, și acestor le încredințam creșterea poporului. Neajunsele institutului preparandiale dacă se vor mai reține, vor fi pentru acea și attunci spre scăderea creșterii poporului nostru, dacă prin îmbunătățirea stării învățătorești am și căștiga pentru starea învățătorească vorbați cu științe mai nalte; căci acestor dacă nu cumva instinctul le va spune, cum trebue să proceadă întru creșterea pruncilor, științele neparanoice în adevăr nesi mu razim nă ae Bop da. Apoi care ea ținta scolei mia creșterii poporului prin trănsa? Au doră, ca pruncii se ies să din trănsa înzestrați numai cu șttiințele cetirei, scrierei și căntărei? Ba nu, scola e chiămată a sălășlui în inima încă crudă a pruncului simțul cătră spitalitate, și pentru acea cătră dreptate, pe care unică numai se pote baza soțietatea, amarea cătră patriă, simțul de a se suppune legilor și a asculta de mai marii sei, și cu un cuvănt cunoșterea datorințelor sale ca om, creștin, suppus. Așa vom crește poporul nostru și moralicește, căci învățăturile și dedările crudei inimi a pruncului vor remănea totdeuna pentru Bărbatul versat unu feliu de drept apoi întru tote lucrările sale. Scola, care n'are drepciunea aceasta, nu ne crește pruncii, iar instituciunile, care nu abțiitează a da scolei drepciunea aceasta, debuesc reformate. Noi nutrim speranța, cum că aceia, cărora le stă în Kibma pe reorganisarea scolelor populare, vor lua în deplină considerăciune și obiectul acest. Aici mai adăugăm ca prin trecere, cum că singurul institut preparandiale, cel au Romănii din Bănat și Ungarii în Arad, pentru măritele lipse ale poporului nostru nu e de amănc, mi că rădicarea unui attare institut în Bănat apoi de o mare dorință. Ce e adevărat, Romănii din provințialul Bănatu-