Gazeta Transilvaniei, 1853 (Anul 16, nr. 1-104)

1853-07-01 / nr. 52

ra pronuncia pentru o parte fara a se areta tradatori catre seai alia- Rr - 200­4 . . - c au u „ - ruta, daru dupa plecarea lui Halcinski, Domnulu si-a revocatu oficiului [păignă Bunarbași-Su,­sean Scamander alu anticiloru, din care facandu-le sonosspta prin altu Officiu ca ei nu au a trece trapitia; ei sa stea la Sculeni pene­ta veni Gorciacofu, si acolo la­ Li­sea. In ce posetiune critica se afla bietii Domnii nostri­ an Se­te Bosforulu și Dardanelele. și Namațiah cu 46­7 tunuri. De aici ea răș ce lărgește Elespon­­tulu (cumu îlu numiră anticii) și flotele potu trece prin ma­­ea Marmoră pănă la Constantinopolu și pănă în revărsătura cătră amiazi a Bosforului,­­ loeuseră eroii Troiei și mai tărziu oștirile lui Csercses Regele persvianu. Dela acelu golfu Beșica-Bei ce începe strimtoarea Dardaneleloru. Navigăndu prin Dardanele pe distanță de 1'/e milu pjungi au două fortărețe noal, Cum­ Caleh mi Seddul-Bahr adică mezuina mărei); cea dintăre e armată cu 64 și ceasta­­laltă 63 tunuri. Ca vreo patru miluri mai departe ajungi la loculu celu mai strimtu în Dardanele, unde se vădu trei tor­­pene vechi, ne tormulu Asiei Hanac-Calesi cu 102 tunuri mi Acumu în aceste mominte preste măsură ți­tice este de în fața acestora în Europa Chilid Bahr (cheie a mării) cu 38 tunuri unu interesu îndoitu a cunoaște mai de aproape așezătura topo­­grafică a aceloru doă canaluri firești și minunate, între care Constantinu Împeratulu Romaniloru aflăndu cetatea Bizanțulu și nainte cu 1550 ani părăsindu Roma veche, o alese de reșe­­dință a ca­rii o numi Constantinopolie (ad. cetat. lui Const.). Să ne închipuimu că ne aflămu în Constantinopolu; de aici eșimu pe lăngă canalulu de la Constantinopolu, care e lungu trei miluri­mi unde e mai latu unu pătraru de milu. Delu Tophana care este unu suburbiu ne punemu în vreunu caicu ori luntre, pornimu spre nordu cătră Dolma­ b Bachișe (grădina de neneni),­­ o reședință de vară a Sultaniloru pe ma­­lulu europeanu, prin pregiuru mai multe palaturi, ville și făn­­tăni și chioșcuri de axe sultaneloru; mai de­parte pui străluce Ve șidtași, cea mai plăcută reședință a Sultaniloru; acestu pa­­latu este foarte memoratoru pentru aceea, că Mohamed II. de aici înainte își puse corăbiile pe vălătuci și le rostogoli pe uscatu, încătu dintr'odată ca prin fermecii ajunse sub șurii Constantinopolului, fără a fi silitu să ce bată pn erpimropea mărei. De aici încolo treci pe lăngă suburbiile Orta Cheul și Curu Cesme, unde nalta preoțime greceacă, evrei bogați și ar­­meni își au viitele loru. Mai de­parte marea face mai multe sinuri, promontori (predeluri) și limbi de pămăntu pe amăndoi termii despre Asia și Europa, care pe pas ce faci se totu mai apropie una de alta, ca și cumu ar vrea a se îmbrățișa una pe alta preste apă. Dintr'odată îți cadu ochii pe doă fortărețe amenințătoare așezate pe două deluri răpezișe, Rumeli Hissar în Europa și față cu aceasta Anadoli Hissar în Asia, spicuite preste totu cu tunuri cumplite. În dreptulu acestoru fortărețe este loculu, pe unde Dariu Regele persianu odinioră își tre­­cuse nenumăraterele sale oștiri schițitoru, și pe unde multu mai tărziu trecuseră Saracenii și Cruciații. Încolo orumsețele naturei prinpregiuru sunt fermecătore. Din scurtu ajungemu la Terapia ce zace ne termulu europeanu și prin vi­­lele și casele de vară ce meziește cu Butundere, suburbiu în care petrecu vara diplomații curțiloru suropene și întru care totulu semănă a orașu europeanu cu palaturi și cu bolte fran­­țuzești, italiane ș. a. Pe cămpia de la Buiuchere se așezase Godefridu an 1097 cu cruciații săi și totu aici an an. 1833 pusese castrele sale armata ruseacă căndu acesta era să dea Sultanului ajutoriu asupra lui Mehemed Viceregele Egiptu­­lui. Pănă aici Bosporulu este frumosu; de acolo nainte se începe ținutulu lui celu seriosu. Pe amăndoi țermii se nalță scopuri și dealuri petrose, iară pe acestea în distanță de unu milu nemțescu se vădu înșirate bateriile și fortărețele, dintre care punturile cele mai periculoase Rumeli Cavac în Europa și Anatoli Cavac în Asia, pănă la cele doă fanare armate Ru­­meli și Anatoli fanar, adică pănă unde Bosporulu dă în Marea norps­ Ile malulu mării nerpe iarăș ce nalță fortărețe armate prea bine cu tunuri de cele mari; pe lăngă aceata fundulu mării aproape de intrarea pn Bosporu e plinu de scoperi­t pre peri­­culoși, în cătu mai vârtosu corăbiile nu potu trece decătu numai decă ne bate văntu bunu. Dintre fortificățiunile susu atinse Garilce, Buiuc­liman, Rumili Hissar și Telli Tabia suntu ne­­malulu europeanu, iară față cu avecrea ne­celu asiaticu coră­­spundu alte patru: Poiras, Filburnu, Anatoli Hissar și Magiar Tabia. Doă din acestea au 165 tunuri de cele mai grele. Din tot e mai periculosă este Magiar Tabia, pentru că în dreptulu acesteia marea e scundă și stăncoasă, încătu corăbiile vrășmașe sunt­ silite a se apropie la o distanță numai de 200 pași, în­­că nu numita fortăreță le poate sparge ori aprinde dintr'odată cu 70 tunuri. În fortificațiunile Bosforului se află cu totul­ 451 tunuri mari, mănuite de o brigadă de artileriști deprinși foarte bine, despre care ne dă celu mai bunu testimoniu gene­­ralulu prusianu Vranghel, care visitase acele fortărețe numai în vara anului trecutu, pentru că acei artileriști turcești din Bosporu avuseseră mai totu profesori prusieni.­­ Acesta este Bosporul seu strimtorea de mare, prin care flota rusească ar avea să treacă la Constantinopolu. Amu văzutu din jurnale, că flota Britaniei și cu a Fran­­ței au fostu venitu în Reșina-Cai. Acesta este unu golou în Marea albă (Maghe­revepm) alăturea cu ținutulu anticei Troie. Acestu golou poate ciprinde în cine pănă în 20 corăbii de liniă S'a observatu de multu, că în comunele pe unde învăță­­turele besericești­­ părăsite, adică pe unde preoții afară de esecutarea mehatică a tipicului numai îngrijescu întru ni­­micu de îndreptarea morală a poporaniloru, fărădelegile se îmmulțescu întocma precumu se îmmulțescu buruienile cele rele în pămăntu cu cătu acelaș va fi mai grasu. Satulu To­­hanu spr­­ec. decăndu cu sfințirea besericei la an. 1841 prin episcopululeanu Lemeni mai că numai văzu în mijloculu său nici pro­­topopu visitătoru, nici vreo învățătură besericească nu auzi, ceea ce cu atătu este mai durerosu, cu cătu, în acestu satu (pănă la 1850 granițeriu), care la întemeierea miliției granitare avuse numai 180 familii, astăzi numărulu loru trece preste 100, apoi prea este jalnicu ca o comună așea număroasă să fie mai pără­­sită și decătu unu sătunelu de căte 5- 6 case uitate în mijlo­­culu unei cămpii și să fie dată în judecata comuneloru, națiu­­niloru și confesiuniloru învecinate.­­ Mai suntu și alte sate prinpregiuru, care ar fi trebuitu purificate de multu prin preoți și învățători harnici, de care se simte o lipsă atătu de mare, încătu omului dreptu simțitoru îi vine să plăngă cu lacrămi de sănge la privirea acestei stări părăsite și vitregite. Spre a pe certa pentru căte unu el și pentru alte misterii avemu timpu de ajunsu, eară ca să cotregemu moralitatea ne lipsește și unu minutu.­ Se duce minune de orbia și surzia noastră. Be­­sericele deșerte, școalele nicăiri, numai cărciunele pline și prinsorile căptușite. Ne pregătimu viitoru frumosu.­­ Aici nă ne este vorba numai de unu Tohanu, ori Holbahu, ori Branu, nici numai de Stanu mi Tordoșanu, ui de poporulu întretu, a crui soarte ne zace pn sufletu mi odată ne va apăsa amaru, pentru că pare mise că pn immortalitate credemu cu toții.­­ „S. B.” scrie, că în apropierea Sibiiului, începăndu desu de demineață, ține corpulu de artilărie, ce se află concentratu aici din toată Țera, eserciții grandiose ns focu mi acesta pin toate zilele, cum că esamenele la academia de drepturi se voru ține începăndu dela 11. Iuliu și cumcă pn 24­4. k. ce Ba serba cu tote alte vasel­e mai sărunte; eară întrănsula ce scurge cu mare ceremoniă aniversarea pretenției Maiestății Sale c.r. Din PȘiputulu-Branului, 7. Iuliu n. Siguranța publică ne va noi suferi în zilele acestea oareșcare sgtuduire. Unu deser­­toru de a treia oară anume­ Sulică din satulu vecinu Holbavu, dar însuratu la Zărnești neștiinduse siguru în soțietate ome­­nescă ca de doi ani s'a trasu la codru, șia găsitu complici de ai săi, s'a apucatu de hoții. Banda lui Sulică fură din vecinulu cară Rucăru (dincolo de munți în Țeara romănescă) în septă­­măna aceasta optu mai, după acea faptă hoțească Beni la cărcina de la Podulu Dămboviței, unde fusese mai nainte vama romănească, apucă pe ospătariulu ca să dea de măncatu și de beutu; acesta însă avu curagiulu ca să închidă pe lotrii în casă și să alerge după ajutoriu; ci lotrii sparseră ușea, prinseră pe ospătariu și îlu bătură cumplitu, încătu abia va mai rămănea în vieță; după aceea o tulb­ă la pădure. Păgubașii se luară după hoți, pi aflară beți mi dormindu, păziți numai de o fată care încă se afla cu ei. Păgubașii se înfeptară asupra lotriloru, înce­­pură a'i pisa cu comage, dar ceia se sculară în susu, se puseră la luptă, ci unii fiindu­tocați rău în capu, numai putură suferi, ci o tulb­ă la fugă. Într'aceea sosiseră și vre­o doi soldați Ch­. de la frontieră de unde fuseseră chiemați, ci aceștia nu apucară a trage cu puștele în lotrii; se prinse numai unulu, celu bătutu mai rău, anume Tordășanu din Tohanulu vechiu, cumu și fata, eară din ceilalți lotrii unulu anume Gheorghie Părăianulu totu din Tohanu fu împușcatu printr'o mănă pe pămăntulu Țărei romănești de cătră unulu din păzitorii frontierei, cară apoi ieri fu aflatu și arestatu în satulu său. Deregători mi­­litari și civili din Țera romănească trecură alaltăieri încoace pentru a se înțelege cu autoritățile c. r. asupra mijloaceloru cumu să ce spargă mi nimicească odată pentru totudeauna banda lui Sulică și elu mai ănteiu. Astăzi se făcură visitățiuni strânse din casă în casă, se mai iau alte măsure pentru că nu mai curănda stirpire a hoțiloru. '

Next